Electrocardiograful

1. Introducere
Electrograful înregistrează activitatea electrică a inimii, detectând semnalele electrice ale inimii care fac
ca muschiul să se contracte .
Electrocardiografia este o metodă neinvazivă de monitorizare și înregistrare a semnalelor electrice ale
inimii prin reprezentarea grafică a activității acesteia.
Testul EKG ajută la diagnosticarea și examinarea urmatoarelor posibile boli :

 Ritm cardiac rapid/neregulat/lent =>tahicardie sau brahicardie;

 Infarct miocardic anterior sau prezent;
 Boală arterială coronariană;
 Deteriorări ale inimi;
 Marimea unor camere ale inimii;
 Semne de electroliți anomali în sânge : calciu,magneziu,potasiu;
 Inflamații ale inimii sau a mucoasei acesteia;
 Cardiomiopatie (afectiune în care miocardul nu funcționează așa cum trebuie);

2. Componență aparat
Electrocardiogragul are următoarele componente : - unitatea centrală;
-cablu pacient;
-cablu alimentare;
-electrozi (cu ventuză tip clește);
-acumulator;
Dispozitivul detectează semnalele electrice transmise cu fiecare bătaie de inimă, masurând tensiunea
dintre electrozi și le tipărește pe hârtie sau le înregistrează în computer.

Fig.1 : EKG cu 12 canale cu touch-screen color sau alb-negru;

3. Schema bloc de principiu a unui EKG

Fig.2 Schema de principiu a unui EKG;

1-Selectorul de derivații standard;
2-Preamplificatorul flotant;
3-Înregistratorul grafic;
4-Blocul de etalonare care generează un semnal de test de 1mV ce produce o anumită deviație a
peniței înscriptorului.

4.Principiul realizării unei electrocardiograme și interpretarea acesteia

Pentru obținerea unui grafic este nevoie de 12 electrozi care sunt plasați în punctul standard la nivelul
pielii. Folosind acești electrozi se formează 12 deviații EKG care prezintă activitatea electrică a inimi în 2
planuri:
a) planul frontal- derivațiile membrelor : -unipolare ale membrelor ( aVR , aVL ,aVR );
-bipolare ale membrelor ( DII ,DIII, DI ) ;
b)planul orizontal- derivațiile precordiale (unipolare) la nivelul toracelui (V1,V2,V3,V4,V5,V6).

Fig.3- Analiza EKG

Unda P reprezintă depolarizarea atrială : -trebuie să fie mereu rotunjită cu o durată între 0.06-0.10 s și o
amplitudine cuprinsă între 0.1-0.25 mV. Această undă definește ritmul sinusal.
Segmentul PR cuprinde depolarizarea atrială , conducerea intraatrială și atrioventriculară și are o durată
cuprinsă între 0.12-0.20s scurtându-se odată cu creșterea frecvenței cardiace.
Complexul QRS semnifică depolarizarea ventriculară și este format din: -unda Q : prima undă negativă;
-unda R: prima undă pozitivă;
-unda S : a doua undă negativă;
Amplitudinea : -minim 5mm în derivațiile standard;
-minim 10 mm în precordiale;
Durata cuprinsă între 0.08-0.10 s.
Segmentul ST reprezintă porțiunea inițială lentă a repolarizări ventriculare. Este orizontal și isoelectric.
Unda T reprezintă portiunea terminală a repolarizării ventriculare . Este rotunjită, asimetrică, concordanță
ca sens cu complexul QRS. Amplitudinea este aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS.

Intervalul QT definește durata totală a polarizării și repolarizării ventriculare . Aceasta variază invers
proporțional cu frecventa cardiaca. Valorile sale se pot corecta în funcție de frecvența cardiacă(QTc).
QT
QTc=
√ RR
RR=intervalul depolarizării atriale.

Fig.4 : Reprezentarea formării undelor EKG;

5.Determinarea frecvenței cardiace (FC)5.

60
Exista 2 metode de determinare : a)Directă :prin calcul FC = b /min
RR
b) Indirectă: cautând unda R cea mai apropiată de linia verticală care
formează un pătrat. Pornind de la urmatoarea linie verticală numarăm astfel :300 ,150,100,75,60,50. Și ne
oprim din numărat la urmatoarea undă R.

Fig.5: Metoda indirectă de determinare a frecvenței cardiace

FC>100 b/min => tahicardie sinusală;

FC<60 b/min => brahicardie sinusală;

Hartia EKG : de regulă, este un material cartonat, standardizat cu urmatoarele caracteristici:

 Fiecare căsuță mică este un pătrat cu latura de 1mm

 Căsuțele mari ( au 5 căsuțe mici) au 5 mm
 Există și hârtie care are o căsuță de 2 mm
Durata unei unde se calculează cunoscând viteza de derulare a hârtiei. Care de cele mai multe ori este de
25mm/secundă .
Amplitudinea unei unde se calculează cunoscând etalonarea aparatului adică relația dintre voltaj și
amplitudinea în mm a unei unde. Standard, unui mV îi corespunde o amplitudine de 10 mm =>
1mm=0.1mV
Important! Pe verticală=amplitudinea => 1mm=0.1 mV
Pe orizontală= durata => 0.04 secunde

5. Poziționarea electrozilor EKG

Poziționarea electrozilor pe membere:

 Roșu - mâna dreaptă;

 Galben - mâna stângă;
 Negru - picior drept;
 Verde - picior stâng;
Poziționarea electrozilor precordiali:

 V1  –în spațiul 4 intercostal în dreapta sternului;

 V2 –în spațiul intercostal 4 în stânga sternului;
 V3  –  pe mijlocul liniei care unește  V2 cu V4;
 V4 – în spațiul 5 intercostal în dreptul liniei de mijloc a claviculei;
 V5 – la jumătatea distanței dintre V4 și V6;
 V6 – Spațiul 5 intercostal în dreptul liniei de mijloc a axilei, la nivel cu V4;

Fig.6 – Poziționarea electrozilor precordiali

Bibliografie
https://newsmed.ro/interpretare-ekg-normal-notiuni-de-
fiziologie/
https://paginadenursing.ro/ekg-ecg-electrocardiograma-
in-12-derivatii
http://cadredidactice.ub.ro/crinelraveica/files/2011/11/i
nginerie-biomedicala-4.pdf
http://www.umfcv.ro/files/e/k/EKG1.pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Electrocardiogram%C4%83
https://www.promed.ro/electrocardiografe-c313-p1/