„Impact și Inspirație”

Reflecție asupra Romantismului

(Din dreapta – “Hoinarul Deasupra
Mă rii de Ceață ”, autor – Caspar David
Francis, cc. 1818) Tot mai des ne întrebă m
în fiecare zi aceeași întrebare – “Oare mai
există sentimentalism în zilele noastre?”. Acest
gând mi-a provocat interesul și chiar și un
sens de nostalgie față de ocupația poeților
și scriitorilor romancieri ai secolului XVIII
și anume impactul asupra societă ții umane și percepției de umanitate
contemporană.
Curentul definitiv al apogeului epocii moderne a fost mult mai mult decât
patriotism, estetică și simbolism. Așa numitul “Copil Rebel” al literaturii acelui
timp, scriitorul romantic își exprimă emoțiile direct, fă ră filtru și fă ră oarecare
frică de critică sau cenzură . Fă ră niciun compromis, generații de poeți au inovat
literatura universală , deviind de la normele clasicismului și iluminismului, creând
o nouă tendință de expresie prin creație. Strecurându-se din Marea Britanie până
în Principatele Române, romantismul a adus în lume centralizarea asupra
simbolismului, focusul asupra mă reției universului și o admirație majoră față de
astronomie. Tot cu acest curent, s-au și renă scut unele elemente ale trecutului,
precum stilul gotic prevalent în arhitectura în statele Germane ale Europei
Centrale, prin urmare înfă ptuind și tradiția literaturii gotice în Anglia precum
creațiile lui Horace Walpole și americanului Washington Irving.
Romantismul românesc este probabil cel mai rafinat și șlefuit până la
perfecție, exemplul cel mai evident fiind marele romancier Mihai Eminescu, dar
nu ezit să menționez și importanța poeților ca Kogâlniceanu, Alecsandri,
Macedonski și Delavrancea în promovarea și popularizarea nu doar a
romantismului ci și a literaturii propriu-zise în spațiul românesc. Trecând din pre-
romantism, prin momentul crucial în forma “Daciei Libere” și ajungând în
romantismul înalt, romantismul nostru se slă vește prin sentimentalism și puritatea
emoțiilor eroului principal, precum și debarasarea de oarecare limite ale fanteziei
umane.
Pot să concluzionez spusele de mai sus prin citatul lui Mihail
Drumeș: „Fă ră romantism, ne întoarcem la oamenii cavernelor”,
scriitorul susținând că omul modern este un nimic fă ră curentul dat.
Autor: Cerga Ion