Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru cunoaşterea şi gestionarea eficientă a unei unităţi economice este necesară parcurgerea mai
multor etape: delimitate precis a obiectivelor; identificarea evenimentelor şi faptelor care generează
date; stabilirea purtătorilor materiali de informaţie; stabilirea metodelor şi instrumentelor prin care se
culeg, se înregistrează şi se prelucrează datele, precum şi a modalităţilor de transfer al acestora către
destinatar.
Afacerіle pe Іnternet sunt în continuă dezvoltare şi vііtοrul este al firmelor care vοr
utіlіza în mοd curent această modalitate/facilitate în cοmpetіţіa cu alte societăţi. Este cunoscut
faptul că mediul de afaceri online reprezіntă un іnstrument efіcace în scopul reducerii cοsturіlοr
precum şі aprοpіerii de cοnsumatοr.
Managementul documentelor realizat cu ajutorul unei aplicaţii software personalizată
acoperă toate aspectele legate de activitatea de management a documentelor dintr-o societate
comercială şi nu numai, pornind de la organizarea companiei şi ajungând până la arhivarea
informaţiilor detaliate despre activitatea companiei.
Printre posibilităţile şi avantajele oferite de aplicarea unui management al documentelor
automatizat enumerăm:
➢ managementul documentelor și activităților;
➢ reducea supra-alocării, reducerea greselilor umane şi îmbunătăţirea eficienţei muncii;
➢ creşterea confidentialitatii informaţiilor prin permiterea alocărilor de roluri diferite fiecărui
tip de utilizator,
➢ flexibilitate în operarea structurii organizatiei,
➢ acces direct în sistem,
➢ generarea de rapoarte,
➢ întocmirea şi generarea dosarelor proiectelor, a actelor, a deciziilor,
➢ evidenţa proiectelor şi a tuturor informaţiilor vehiculate într-o companie, etc.
O aplicatie specializata pe managementul documentelor permite controlul şi organizarea
documentelor organizaţiei, într-un mod sigur si eficient, stocarea in medii alternative -stocare în
cloud.
Platformele colaborative oferă posibilitatea stocării documentelor de orice tip, fie
acestea texte, imagini, sau orice alte tipuri de fişiere, fiecare document va fi încadrat într-un
anumit tip de document (factura, oferta, contract, proces verbal etc), documentele vor fi stocate
structurat, organizat şi centralizat, urmând ca utilizatorii să le regăsească şi să le acceseze în mod
securizat, în funcţie de drepturile fiecăruia.
Utilizarea aplicaţiilor software de platforme colaborative ale documentelor va avea ca
rezultat realizarea unui management de înaltă calitate, evidenţa tuturor variabilelor necesare unei
bune funcţionări a colaborării dintre angajat–angajator, în scopul reducerii timpului şi costurilor
asociate bunei funcţionări a oganizaţiei.
Sistemul va oferi un tablou de bord pentru conducere, tablou care va reflecta de la situaţia
sintetică până la aspectele de detaliu ale gestiunii, elemente diferenţiate, în funcţie de interesul
celui care vizualizează respectivul raport. Tabloul de bord poate fi definit ca un instrument de
sinteză care permite conducerii ca, într-un interval scurt de timp, să poată urmări desfăşurarea
activităţilor esenţiale, să ia decizii prompte şi să poată întrevedea, cu un grad sporit de exactitate,
evenimentele în perspectivă.
Rolul tabloului de bord pentru conducere este reprezentat prin următoarele caracteristici:
gruparea într-un loc bine definit a informaţiilor semnificative;
prezentarea sistematizată a informaţiilor;
existenţa informaţiilor care să redea evolutiv fenomenele;
avertizarea evoluţiei nedorite a unor fenomene sub forma vehiculării unor informaţii de
alertă şi/sau de alarmă;
conţinerea potenţială a unor soluţii de remediere;
furnizarea elementelor absolut necesare luării deciziei şi exer-citării controlului;
indicarea unor posibile măsuri de perspectivă.
Tabloul de bord trebuie să satisfacă o sumă de cerinţe impor-tante, dintre care pot fi
menţionate: să fie echilibrat şi să conţină date referitoare la toate funcţiunile unităţii respective,
oferind, în acest fel, o imagine completă asupra fenomenelor care se desfăşoară în unitate; să fie
obiectiv şi să uşureze elaborarea unor concluzii, localizând fenomenele şi oferind posibilitatea de
dimensionare a responsa-bilităţilor; să prezinte datele în ordinea cronologică a proceselor; să fie
adaptabil la cerinţele utilizatorului şi la schimbări; să poată fi completat în mod operativ, în aşa
fel încât sistemul de informare să se apropie de vehicularea informaţiilor în timp real; să fie
accesibil utilizatorilor şi să fie expresiv în prezentarea informaţiilor.
Tabloul de bord, pentru a reprezenta un real instrument de lucru al managerilor, trebuie să
îndeplinească următoarele funcţii: funcţia de informare şi caracterizare; funcţia de
sistematizare, ordonare; funcţia de ierarhizare; funcţia de generalizare; funcţia de integrare;
funcţia de analiză şi sinteză; funcţia previzionară; funcţia de control; funcţia de avertizare; funcţia
de diagnoză; funcţia de raportare şi funcţia de dialogare.
Utilizarea sistemelor informatice prin aplicaţiile sale în domeniul operaţional, managerial
asigură crearea unui avantaj competitiv al organizaţiei de la nivelul local, intern (în colaborarea
dintre compartimente, între nivelele ierarhice) până la formele comerţului electronic, schimbului
de informaţii utilizând Internetul.
Sistemele informatice joacă un rol vital în succesul unei organizaţii. Astfel, prin acestea
se pot asigura infrastructura informaţională internă (prin Intranet-uri) sau externă,
interorganizaţională (prin extranet-uri) pentru necesităţile business-ului în:
- Asigurarea eficienţei operaţionale;
- Asigurarea unui management eficient;
Cortana este un asistent digital personal dezvoltat de catre compania Microsoft și este
destinat de a fi folosit în special pe dispozitivele mobile pe care ruleaza sistemul de operare
Windows Phone incepand cu versiunea 8.1. Ulterior, odată cu lansarea Windows 10, Microsoft a
implementat Cortana pentru sistemele desktop.
Acesta este o aplicație software nu un dispozitiv similar ca PDA (Personal Digital
Assistent) care reprezintă un mini calculator asemănător telefoanelor mobile inteligente însă fără
posibilitatea de a efectua convorbiri cum este cazul telefoanelor mobile de ultima generație care
îmbină ambele caracteristici. Rolul asistentului digital personal este de a face în primul rând
utilizarea dispozitivul pe care este instalat mai usoară, acesta având acces la datele, serviciile și
aplicațiile care rulează în sistem. Permite inițierea și execuția de comenzi nu de la tastatura sau
ecranul tactil ci vocal, prin intermediul microfonului. Folosind comenzile vocale se poate
interacționa rapid, eficient.
Există două moduri prin care se poate interacționa cu Cortana:
1. Tastarea întrebării sau comanda caseta de căutare a Cortanei -figura, din bara de activități.
2. Comunicarea verbală prin apăsarea pe semnul microfonului din caseta ei de căutare de pe
bara de activități. Cortana înțelege: engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă sau
chineză.
La deschiderea aplicației pot fi observate câteva butoane plasate în partea din stânga a
interfeței, folosite pentru a accesa toate caracteristicile și setările.
1. Home (Acasă): poziționare în ecranul de pornire al Cortanei unde se afișează diverse
informații pe care Cortana le crede că prezintă interes
2. Notebook (Carnet): este locul unde Cortana păstrează toate setările și unde se pot
personaliza toate aspectele legate de modul de lucru al aplicației și fiecare informație care
se permite a fi cunoscută despre utilizator.
3. Reminders (Memento): permite gestionarea și vizualizarea mementourilor stabilite.
4. Feedback: oferă posibilitatea de a trimite feedback despre Cortana către Microsoft.
Cortana poate reprezenta un asistent virtual foarte bun, ajutănd la creșterea productivității,
fiind în același timp o aplicație amuzantă.
Modelul de referinţă OSI reprezintă un model primar pentru comunicarea în cadrul unei
reţele de calculatoare, fiind considerat cea mai bună unealtă disponibilă pentru a învăţa şi explica
modul în care sunt trimise şi primite datele în cadrul unei reţele.
Modelul OSI ne permite să vizualizăm funcţiile reţelei care survin la nivelul fiecărui nivel,
precum şi înţelegerea modului în care informaţia sau pachetele de date circulă prin mediul reţelei
(de exemplu: Fire), de la aplicaţiile program către alte aplicaţii program localizate pe un alt
calculator din cadrul reţelei. În modelul OSI se face referinţă la un număr de şapte nivele, fiecare
dintre acestea ilustrând o funcţie particulară a reţelei. Separarea reţelei în şapte nivele conferă
următoarele avantaje:
1. Separă comunicarea din reţea în părţi mai mici şi mai simple;
2. Standardizează componentele reţelei;
3. Permite diferite tipuri de hardware şi software să comunice între ele.
4. Previne ca schimbările survenite la un anumit nivel al modelului OSI să afecteze alte
nivele.
În modelul de referinţă OSI, problema circulaţiei informaţiei între calculatoare este divizată
în şapte mici probleme. Fiecare din cele şapte probleme este reprezentată de propriul nivel.
Fiecare dintre aceste nivele are stabilit un set de funcţii, pe care respectivul nivel trebuie să le
îndeplinească pentru ca pachetele de date să poată circula de la calculatorul sursă la calculatorul
destinaţie.
Modelul TCP/IP conţine, spre deosebire de modelul OSI, doar patru nivele; aceste nivele
care răspund cerinţelor principiilor: un nivel trebuie creat atunci când este necesar un nivel de
abstractizare diferit; fiecare nivel trebuie să îndeplinească un rol bine determinat; alegerea
funcţiei fiecărui nivel va avea în vedere protocoalele standardizate; trebuie realizată minimizarea
fluxului de informaţii prin interfeţe, prin delimitarea corectă a nivelurilor; numărul de nivele
trebuie să fie concomitent, suficient de mare pentru a nu fi necesară introducerea unor funcţii
diferite la acelaşi nivel şi suficient de mic, pentru ca arhitectura să rămână funcţională.
Nivelul gazdă la reţea realizează conectarea emiţătorului la reţea pentru a trimite pachete
de date, utilizând un anumit protocol, care este diferit de la emiţător la emiţător, de la reţea la
reţea.
Nivelul Internet, axa întregii arhitecturi, permite emiţătorilor să trimită pachete în orice
reţea, care vor circula independent până la destinaţie. Acest nivel defineşte un format de pachet şi
un protocol Internet, realizând dirijarea pachetelor şi evitarea congestionării reţelei.
Nivelul transport permite conversaţii între entităţile pereche din gazdele sursă şi, respectiv,
destinaţie. Acest nivel are definite două protocoale capăt la capăt (TCP, UDP).
Protocolul de control al transmisiei, TCP (Transmission Control Protocol), fiind orientat pe
conexiuni, facilitează ajungerea la destinaţie fără erori a pachetului, prin fragmentarea acestuia,
expedierea către nivelul Internet şi reasamblarea componentelor pe fluxul de ieşire în pachete
identice cu cele expediate.
Al doilea protocol, protocolul datagramelor utilizator UDP (User Datagrame Protocol), nu
este orientat pe conexiuni; din acest motiv este nesigur, fiind folosit pentru interogări întrebare-
răspuns şi pentru aplicaţii în care comunicarea promptă este mai importantă decât comunicarea cu
acurateţe, cum ar fi, de exemplu, aplicaţiile de transmisie a vorbirii şi a imaginilor video.
Nivelul aplicaţie conţine toate protocoalele de nivel mai înalt, TELNET terminal virtual,
FTP transfer de fişiere, SMTP poştă electronică, DNS stabilirea corespondenţei nume gazdă –
adresă reţea, NNTP transfer articole de ştiri, HTTP aducerea paginilor de pe WEB.
În anul 1968, Departamentul Apărării al Statelor Unite a angajat compania Bolt Beranek
and Newman din Cambridge, Massachusetts să construiască o reţea care să unească centrele de
cercetare cu specific militar ale SUA, numele reţelei fiind ARPAnet. Pe măsură ce tehnologiile
de conectare s-au dezvoltat, acestora li s-au adăugat şi alte instituţii. În anul 1973, a fost demarat
un program de interconectare a diverselor reţele de calculatoare izolate, denumit „Internetting
problem”, având ca rezultat conectarea, până în 1983, a 400 de calculatoare. Internetul comercial
a luat naştere în perioada 1990, odată cu dezvoltarea instrumentelor care permiteau navigarea în
reţea (browserelor Web) şi cu conectarea a doi distribuitori de servicii de reţea CompuServe şi
AmericaOnLine.
Principalele servicii oferite de Internet sunt: poşta electronică (E-mail); conectarea la
distanţă (TELNET), transferul de fişiere (FTP) şi consultarea unui ansamblul de
documente legate între ele World Wide Web (WWW sau Web). Toate aceste servicii sunt
aplicaţii de reţea, bazate pe modelul Client-Server.
Structura unei adrese de Internet este următoarea:
Nume_calculator_gazdă.nume_subdomeniu.nume_domeniu
Nume calculator gazdă este reprezentat de un şir de caractere alcătuit în aşa fel, încât să
permită o gestiune distribuită a informaţiilor, dar şi o identificare unică a sa.
Numele de domeniu şi de subdomeniu reprezintă localizarea specifică a unui calculator
din Internet şi sunt alcătuite dintr-o serie de cuvinte, separate prin puncte. Aceste cuvinte
identifică organizaţia, activitatea acesteia şi ierarhia de domenii căreia îi aparţine. Domeniile, în
general, sunt codificate printr-un şir de trei caractere care prezintă caracterul sau serviciile oferite.
Oricare calculator gazdă se află plasat geografic într-o anumită ţară care are atribuit un
anumit cod ISO (International Standard Organisation).
Poşta electronică permite comunicarea simplă între doi utilizatori conectaţi la Internet şi
aflaţi oriunde în lume. Aceste serviciu funcţionează după principiul poştal clasic.
Fiecare utilizator de Internet se identifică printr-o adresă de e-mail, unică în lume, compusă
după următoarea formă generală:
nume-utilizator@nume-calculator-gazdă.domeniu.ţară
Fiecare mesaj expediat prin poşta electronică conţine patru grupe de informaţii, şi anume:
plicul; adresa; conţinutul şi informaţii diverse.
Pentru a localiza şi a consulta anumite informaţii, utilizatorul are posibilitatea de a utiliza
anumite componente (programe) specializate, numite Web Browser. Dintre acestea, menţionăm
două: Internet Explorer, Microsoft Edge, Google Crome şi Netscape Communicator.
Browserul reprezintă interfaţa utilizatorului cu World Wide Web (WWW), oferind posibilitatea
de vizualizare a informaţiei, dar şi de a naviga de la un nod Internet la altul.
Pentru a localiza o anumită informaţie sau o anumită pagină Web, utilizatorul va folosi un
„motor de căutare” (search engine). O pagină Web (Home Page) cuprinde atât texte, cât şi
imagini sau reprezentări grafice care produc prezentarea, recomandarea unei instituţii-firme. O
pagină Web conduce pe cel care o consultă spre alte pagini ale firmei. Totalitatea paginilor Web
corespunzătoare unei anumite instituţii este cunoscută sub denumirea de Web Site, acesta având o
anumită adresă.
TEMA 8.
Intranet, Extranet, Introducere în limbajul HTML.
Stocarea, partajarea activelor digitale - servicii de cloud
Una dintre căile de acces la informaţie este serviciul WWW sau World Wide Web. Unul din
primele elemente fundamentale ale WWW este HTML (HyperText Markup Language), care
descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite şi văzute pe Web. Paginile pe
Internet sunt, de regulă, realizate prin intermediul acestui limbaj, documentele HTML fiind în
format ASCII. Editarea acestora se poate demara utilizând orice program de editare de texte, spre
exemplu Notepad din Windows.
Un document HTML reprezintă un mixt de informaţie textuală şi tag-uri, care explică
browserului cum să vizualizeze acest text pe ecranul monitorului. Tag în engleză semnifică „etichetă”
sau „marcator”, rolul acestora fiind de a indica browserului modul de afişare a textului. În consecinţă,
aceste şiruri de caractere nu vor apărea în fereastra de vizualizare.
Pentru a le deosebi de text, tagurile sunt incluse între paranteze speciale, formate din
semnele „mai mic” şi „mai mare”: <aceasta_e_tag>, în dependenţă de conţinutul „etichetei” (ceea
ce e scris între „<”şi „>”) textul este reprezentat diferit.
Documentele HTML din punct de vedere structural conţin două părţi: headul şi body-ul.
Body este zona cea mai mare a documentului în care se va găsi conţinutul paginii. Headul unui
document conţine titlul acelui document şi o scurtă descriere. În continuare, este prezentată
spre exemplificare structurarea unui document HTML:
Structura unui document Html
Tagurile <HTML> şi </HTML> indică începutul şi sfârşitul unui document HTML. În cadrul
zonei de declarare a antetului <head> şi </head> se tastează de obicei informaţii având un caracter
special, informaţii ce creează relaţii între documente sau permit transmiterea unor comenzi speciale
către browser. Tot în cadrul acestei zone se mai poate defini un bloc care face referinţă la titlul
documentului. Şirul de caractere cuprins între tagurile <title> şi </title> va apărea în bara de titlu a
browserului. În cazul în care acest bloc lipseşte din structura unui document HTML, în bara de titlu
a browserului va apărea numele sub care se va salva pe hard documentul HTML.
Corpul unui document HTML începe cu tagul <body> şi se termină cu </body>. Între
aceste taguri se găseşte partea principală a documentului, respectiv secvenţa de text care va fi
afişată de browser. Modul de afişare a textului şi de prezentare a unui document HTML se poate
schimba cu ajutorul unor atribute.
Formatarea de ansamblu a documentului privită prin prisma încadrării textului în pagină
se realizează cu ajutorul a două etichete şi anume: leftmargin – stabileşte distanţa dintre marginea
din stânga a ferestrei browserului şi marginea din stânga a textului din pagină, topmargin –
stabileşte distanţa dintre marginea de sus a ferestrei browserului şi marginea de sus a textului din
document. Fiecare din aceste atribute pot primi ca valori fie numere întregi pozitive –
reprezentând aceea distanţă măsurată în pixeli, fie sunt exprimate în procente din înălţimea sau
lăţimea ferestrei browserului.
Stabilirea culorii de fundal a documentului se realizează cu ajutorul atributului bgcolor. De
menţionat, este faptul că o anumită culoare poate fi precizată în două moduri: fie prin
menţionarea efectivă a numelui de culoare, caz în care valoarea se înlocuieşte cu numele culorii
respective (<body bgcolor=numeculoare>), fie culoarea se poate declara cu ajutorul construcţiei
“#RRGGBB” unde R, G, B sunt cifre hexazecimale luând valori între 00 (echivalent zecimal 0
reprezintă o nuanţă închisă de culoare) şi FF (echivalent zecimal 255 reprezentând o nuanţă
deschisă de culoare), acestea referindu-se la modelul de culoare Roşu (Red), Verde (Green),
Albastru (Blue).
Inserarea imaginilor într-un document HTML se poate realiza prin hiperlegătură
(hiperlink) sau nu. Atunci când nu este hiperlink se foloseşte tagul <img> adresa specificându-se
printr-un nume de fişier imagine (.GIF). Dacă imaginea este o hiperlegătură se foloseşte
împreună cu tagul de ancoră, iar adresa este specificată prin URL. Imaginile pot face ca o pagină
să fie mai atractivă, mesajul transmis astfel, fiind mai uşor de înţeles de către cel ce consultă acea
pagină. Marele neajuns al inserării de imagini într-un document HTML, îl reprezintă faptul că de
obicei aceste imagini sunt stocate în fişiere cu o dimensiune mare iar folosirea excesivă a acestora
va determina timpi mari de încărcare a paginilor.
Partea cea mai atractivă a unei pagini WEB o reprezintă structurarea informaţiei pe date
neomogene prin definirea şi stabilirea unor legături într-un document HTML. Hipertextul
este considerat un document care conţine legături către alte documente sau către alte porţiuni ale
aceluiaşi document. Forma generală a unei legături este dată de „ancora” cu tagul <a> şi </a>.
Spre exemplu, o legătură către o adresă cunoscută este:
<a href=”http://spiruharet.ro”> Universitatea Spiru Haret </a>. Pentru a naviga mai uşor
se foloseşte şi un text scurt pentru a marca legătură în cazul nostru: Universitatea Spiru Haret.
După cum se observă, o astfel de legătură este compusă din două părţi: ancora, care
reprezintă textul sau imaginea care punctează legătura între documente şi referinţa URL, care
reprezintă adresa la care se află. Aceste adrese pot fi de două tipuri: absolute, atunci când se scrie
toată calea acelui document inclus în http:// şi relative, atunci când adresa este relativă la site-ul şi
directorul curent. În funcţie de tipul adresei avem 3 tipuri de legături: interne (atunci când
localizarea se face în acelaşi document), locale (când adresa este un fişier pe acelaşi calculator) şi
externe (adresa fiind dată de forma http://).
Folosirea serviciilor de stocare cloud permite accesul permanent la cele mai importante
active digitale, indiferent dacă acestea sunt documente Word, Excel. Cloud-ul oferă cele mai
bune soluții de stocare ale fișierelor, acestea fiind mereu la îndemână, accesul fiind posibil de
oriunde, sincronizarea cu fiecare dispozitiv mobil reprezentând un beneficiu imens. Toate
documentele sunt disponibile în ultima variantă tot timpul.
Alegerea soluție de stocare se face în funcție de tipurile de fișiere, de accesul la aceste
(fișiere - publice, private, acces doar unor anumite persoane), de dispozitivele care se utilizează
pentru a deschide și edita aceste fișiere completând cu un factor important - securitatea acestora.
Există multe soluții de acest gen, unele sunt extrem de ușor de utilizat, cunoscute sub numele de
"user-fiendly", în timp ce altele oferă personalizare avansată în special pentru iubitorii de o
tehnică avansată.
Cele mai multe soluții de stocare a documentelor în cloud oferă o integrare cu alte servicii
și aplicații, ceea ce face ca vizualizarea și editarea de documente să fie mult mai naturală. Există
posibilitatea ca alte servicii să acceseze și prelucreze aceste documente, business-ul beneficind de
simplitate și eficiență.
Accesul la aceste fișiere se face prin intermediul unui browser sau a unei aplicaţii mobile
care va fi instalată pe calculator/tabletă/telefon și prin intermediul Internet-ului.
Cele mai utilizate soluții de stocare a documentelor în cloud sunt: IDrive, Google Drive,
Box, Microsoft OneDrive, Dropbox, Apple iCloud Drive, SpiderOakOne, SugarSync.
Nevoia unui serviciu de stocare online a datelor este generată în special de posibilitatea de
a putea accesa rapid un anumit fişier indiferent de calculatorul, laptopul, smartphone-ul sau
tableta de pe care te conectezi, prin intermediul unui browser sau a unei aplicaţii mobile.
Stocarea Cloud este din ce în ce mai promovată, însă nu este soluţia ideală pentru orice
situaţie. Caracteristici principale
capacitatea de stocare – În prezent, cele mai multe servicii de stocare gratuite în cloud
oferă un spaţiu de 2 GB, 5 GB, poate 10 GB, ofertele de zeci de GB apar în cazul în care
se plăteşte un abonament lunar de aproximativ 10 euro
mediul de utilizare – Dacă există necesitatea ca datele să fie disponibile pe numeroase
calculatoare, stocarea în cloud de fişiere de mici dimensiuni, accesebile rapid, cu condiţia
existenţei unei conexiuni bune, permite eliminarea dispozitivelor de stocare care să
însoțească utilizatorul.
siguranţa datelor – În acest caz, toate fişierele sunt stocate pe serverele companiei
furnizoare de servicii în cloud, dar pot apare defecţiuni tehnice care să ducă la pierderea
datelor, însă furnizorii de clud dispun de soluţii de back-up pentru a preveni astfel de
incidente neplăcute.
preţ – Stocarea în cloud este cea mai ieftină soluţie pentru datele.
Dropbox este unul dintre cele mai cunoscute servicii pentru păstrarea datelor pe internet, în
primul rând datorită uşurinţei de utilizare, a interfeţei prietenoase, a aplicaţiilor disponibile pentru
platforme mobile şi a posibilităţii de a împărții cu uşurinţă datele cu alţi utilizatori.
OneDrive anterior SkyDrive este serviciul de cloud al Microsoft, la care utilizatorii se pot
conecta prin intermediul contului Windows Live şi dispun de un spațiu de stocare gratuit de 15
GB.
Google Drive oferă un spațiu de stocare gratuit de 15 GB pentru posesoriii de cont Gmail,
reprezintă o extensie a Google Docs, care odată activată va produce înlocuirea link-ului de la
Google Docs (docs.google.com) cu cel de la Disc Google (drive.google.com).
Box este un alt serviciu popular de sincronizare fişiere, care pune accent pe integrarea cu alte
servicii, dar oferă un spațiu de stocare gratuit de 10 GB. Acest serviciu pune accent pe
securitatea datelor și se integrează cu Microsoft Office și Google Docs.
ADrive este unul dintre cele mai vechi servicii de acest gen, care şi-a câştigat un bun renume
pentru cantitatea generoasă de date gratuită de 50 GB. aplicaţia fiind orientatătă în principal spre
stocare de date, mai puțin pentru partajarea acestora.
iCloud este serviciul de stocare online oferit utilizatorilor de produse Apple, oferind beneficii
de integrare avansată cu sistemul de operare iOS şi aplicaţiile livrate pe dispozitivele Apple,
punând la dispoziţie 5 GB spaţiu de stocare gratuit.
Servicii românești de transfer de fișiere mari: YoTransfer.ro, GFile.ro, Transfer.ro,
Fastupload.ro, Trimit.ro.
TEMA 9.
Procesarea de texte şi imagini. Microsoft Word 2016
Microsoft Word 2016 oferă posibilitatea ca utilizatorul să dispună printr-un singur produs de
posibilitatea creării, plecând de la un text simplu şi până la un raport (document) complicat de peste 800
pagini.
Există posibilitatea creării de desene (draw), grafice (graph), editării de ecuaţii, creării unor
baze de date (database), creării de formulare (forms) etc.
Fereastra procesorului de texte Word 2016 este prezentată în figura. Zona de lucru a fost
ocupată aproape în întregime cu linii de instrumente, introduse în dorinţa de a prezenta cât mai multe
dintre opţiunile posibile ale utilizatorului.
Fereastra procesorului de texte Word 2016
Fiecare linie de instrumente cuprinde butoane (grupate pe anumite funcţiuni) care realizează
anumite comenzi, care sunt executate rapid, prin acţionarea butonului mouse-ului. Word va afişa, prin
simpla alunecare a mouse-ului, prin dreptul unui buton, într-un dreptunghi colorat, funcţia acestuia.
În linia de instrumente există şi spaţii în care utilizatorul poate să-şi creeze propriile butoane pe
baza unor macrocomenzi.
Activitatea de redactare a unui document se poate realiza având ca zonă de editare activă
întreaga suprafaţă a ecranului.(View Full Screen), eliminându-se liniile de titlu, de meniuri, de
instrumente, linia de stare şi cursoarele de deplasare. Revenirea la modalitatea standard de afişare se
obţine prin acţionarea butonului Close Full Screen.
Programul de asistenţă al procesorului de texte poate fi activ şi afişat în permanenţă pe ecran,
prin intermediul unui asistent animat, selectat de utilizator.
O altă cale de a repeta formatarea este alegerea din meniul Home Format Painter sau cu
ajutorul instrumentului . Asupra paragrafelor se pot aplica operaţii de conturare.
9.2.3. Editarea unui document pe coloane, realizarea graficelor prin aplicaţia Chart, inserarea
antetului/subsolului de pagina
În mod normal, editarea unui text se face prin introducerea paragrafelor unul după altul, pe
întreaga lăţime utilă a paginii. S-a dovedit că pentru a uşura cititul, textul poate fi plasat în coloane
paralele, care împart pagina pe verticală.
Introducerea textului se face considerându-se suprafaţa utilă a paginii ca fiind o singură coloană.
Suprafaţa utilă a paginii poate fi împărţită în coloane paralele, care vor avea fiecare aceeaşi lăţime şi
aceeaşi distanţă între ele. Lăţimea coloanelor va fi determinată automat de editor, în funcţie de lăţimea
utilă a paginii.
Pentru a se afişa fereastra care permite definirea numărului de coloane care se doreşte a fi
obţinut, din linia de meniuri se alege opţiunea Insert, Table – Columns.
Procedura care permite crearea coloanelor se poate realiza cu ajutorul meniului Insert, Tables.
Dimensiunea coloanelor poate fi ulterior modificată, cu ajutorul marcajelor din riglă sau cu ajutorul
meniului.
Fereastra corespunzătoare editării pe coloane a unui text
Pentru construirea unor grafice pe baza unor date numerice obţinute în urma unor prelucrări
matematice este indicat, folosirea unor programe specializate de calcul tabelar, precum EXCEL sau
LOTUS.
Construirea graficelor se realizează având la bază o aplicaţie specială Chart, care
funcţionează ca server, respectiv, graficele generate pot fi incluse sub formă de obiecte (procesorul de
texte este considerat client), folosind mecanismul OLE. Lansarea în execuţie a aplicaţiei Microsoft
Chart este semnalată pe ecran, prin apariţia unui meniu şi a unei bare utilitare, a unui tabel şi a unei
reprezentări grafice figura.
Pentru crearea unui grafic, se va parcurge următoarea procedură:
se selectează datele de reprezentat introduse în tabel (eventual tot tabelul; cu mouse-ul Table se
alege Select Table sau cu ajutorul tastaturii);
se alege butonul Graph din bara de meniuri;
din meniul Insert se selectează opţiunea Chart Graph. Pe ecran va fi afişat un grafic implicit, ;
se şterge graficul implicit (selectând tabelul Datasheet şi apoi se acţionează tasta DEL);
se aduce tabelul a cărui reprezentare se doreşte (meniul Insert opţiunea Paste) sau se tastează
datele de reprezentat. Se pot şterge liniile sau coloanele a căror reprezentare nu se doreşte.
Construirea graficelor prin aplicatia Chart
Pentru a realiza titlul graficului, etichete, legende, adăugarea unor săgeţi, care să permită
indicarea valorilor maxime minime etc., se aleg opţiunile corespunzătoare din meniul conjunctural
(activat prin acţionarea butonului drept al mouse-ului); pentru formatarea caracterelor textului, formatul
numerelor se aleg opţiuni respective din meniului Home, Font; iar pentru a schimba forma graficului se
alege forma dorită, prin acţionarea butonului de diagrame . Graficul este plasat într-un cadru
(frame).
După definitivarea formei graficului, se revine în documentul Word.
Funcţii de informare
Aceste funcţii permit afişarea unor informaţii referitoare la celule şi câmpuri din foaia de calcul.
= IsBlank (X) determină dacă X sau amplasamentul definit prin X este sau nu o celulă vidă.
Funcţia returnează True (valoare logică de adevăr), dacă amplasamentul este o celulă vidă şi False
(valoare logică de fals), în caz contrar.
= IsNumber (X) verifică dacă X conţine o valoare numerică. Dacă X conţine un număr, funcţia
returnează valoarea True, în caz contrar, returnează valoarea False.
= IsText (X) verifică dacă X conţine un şir de caractere, returnând, după caz, True sau
False.
Funcţii logice
Acestea determină evaluarea unor expresii şi, în funcţie de acestea, furnizează acţiuni sau
rezultate complexe, generând adevărat sau fals, corespunzător unor condiţii care pot fi înlănţuite cu
operatorii logici AND, OR sau NOT.
=If (condiţie; X; Y) are ca efect testarea argumentului condiţiei şi ca rezultat al evaluării logice
generează X, dacă condiţia este adevărată, sau Y, dacă aceasta este falsă. Argumentele X şi Y pot fi
valori, şiruri de caractere plasate între ghilimele, nume de câmpuri, adrese de celule sau câmpuri care
conţin valori. Argumentele X şi Y se pot înlocui cu alte structuri condiţionale IF.
În figura poate fi studiat un exemplu privitor la această funcţie referitor la situaţia angajaţilor
unde se determină suma corespunzătoare sporului de vechime. Criteriile de acordare a sporului sunt:
vechime sub 5 ani, sporul este 0, vechime între 5 şi 10 sporul este 5% din salariul de bază, vechime între
10 şi 12 sporul este 6% din salariul de bază, vechime între 12 şi 15 sporul este 7% din salariul de bază
iar peste 15 sporul este 10% din salariul de bază. În celula F4 pentru prima persoană se va edita formula
=IF(D4<5;0;IF(D4<10;5/100*E4;IF(D4<12;E4*6/100;IF(D4<15;7/100*E4;10/100*E4)))) iar
pentru ceilalţi se angajaţi se va copia această formulă.
O reprezentare grafică este mai relevantă decât datele, deoarece aceasta facilitează compararea
între valori, datorită ilustrării sub forme desenate (linii, bare, suprafeţe etc.). O particularitate a
reprezentării grafice este aceea că aceasta este dinamică, ceea ce înseamnă că pe măsura modificării
datelor care au stat la baza graficului, ea se actualizează automat.
Exemplu complex privitor la afişarea valorii actuale aferente unei sume investite
Câmpul X corespunde etichetelor aflate sub formă de valori sau explicaţii afişate pe axa
absciselor (OX). Interferenţa seriilor de date (A-W) cu câmpul X va genera reprezentarea grafică, în
sensul că prima celulă a câmpului de date conţine valoarea Y asociată primei apariţii a câmpului X etc.
De cele mai multe ori, datele sunt regrupate într-un tablou de analiză prezent în foaia de calcul, câmp
care conţine seriile de date şi câmpul X. Datele care trebuie reprezentate grafic, ca şi câmpul X trebuie
să fie contigue (învecinate).
Exemplu referitor la principiile seriilor de date organizate pe linii. Dacă câmpul selectat pentru a
fi reprezentat grafic conţine mai multe coloane de date decât linii de date, sau acelaşi număr de linii şi
coloane, Excel va genera o reprezentare grafică bazată pe serii de date organizate pe linii de valori.
Astfel, prima linie aflată deasupra seriei de valori va fi interpretată ca fiind eticheta axei X-ilor,
iar prima coloană care conţine text va fi automat considerată legenda graficului. Seriile de date vor fi
reprezentate grafic pe linie. Similar acestei proceduri, datele pot fi organizate şi pe coloane. În acest caz,
prima linie de deasupra seriei de valori va fi interpretată ca fiind text care va reprezenta legenda, iar
prima coloană va conţine etichetele axei X.
Schimbarea modului de reprezentare grafică de la organizarea pe linie la cea pe coloană sau
invers, se face alegând din meniul contextual Chart, opţiunea Data range şi apoi Columns sau Row,
în funcţie de orientarea linie sau coloană.
Excel oferă facilităţi evoluate de reprezentări grafice performante, datele putând fi prezentate
prin mai multe tipuri de grafice, care sunt posibil de realizat în două sau trei dimensiuni (3D). Graficele
3D sunt acelea în care liniile, suprafeţele, barele, sectoarele sunt reprezentate prin volume în trei
dimensiuni: lăţime, înălţime şi profunzime.
Sunt disponibile mai multe tipuri de grafice:
Grafice lineare prezintă în două sau trei dimensiuni seriile de valori.
Grafice coloană. Acest tip de grafic are o multitudine de variate prezentate sub formă de
dreptunghi, con (Cone), cilindru (Cylinder), piramidă (Pyramid).
Subtipurile de grafice coloană de tip dreptunghi, care se utilizează, în special, la rapoartele de
afaceri.
Reprezentare grafică Denumire subtip Explicaţie
Clustered column Comparare valorică a mai multor serii
Grafic de tip sectorial. Acest tip de grafic este utilizat atunci când se doreşte evidenţierea
părţilor faţă de întreg.
Reprezentare grafică Denumire subtip Explicaţie
Pie Afişează contribuţia fiecărei valori din serie
faţă de total
Grafic de tip suprafaţă. Acesta permite reprezentarea grafică bi sau tridimensională realizată
prin suprafeţe.
Grafice de tip nor de puncte (XY- Scater). Acestea sunt reprezentări grafice lineare care
permit punerea în evidenţă a variaţiei valorilor unele faţă de altele.
Grafice de tip radar (Radar). Sunt reprezentări lineare sau în suprafeţe care desenează poziţii
faţă de un punct central.
În continuare, utilizând seriile de valori prezentate în tabelul din figură se evidenţiază folosirea
graficelor de tip linear şi sectorial. În cazul graficului de tip sectorial se solicită afişarea alăturată faţă de
fiecare parte a etichetelor părţilor şi a cuantumului procentual reprezentat de fiecare parte faţă de întreg.
O primă cale prin care utilizatorul poate potenţa valenţele expunerii sale constă în
definirea şi utilizarea unui fundal cât mai expresiv şi atrăgător pentru privitori. Există
posibilitatea de a selecta şi utiliza un fundal dintr-o listă disponibilă de astfel de elemente,
modificarea şablonului sau crearea unui propriu model.
Pentru a îmbunătăţii aspectul prezentării, utilizatorul poate alege din opţiunea Slide Design
folosirea unui anumit model predefinit al culorilor (Color Schemes) aplicate asupra textului, liniilor,
graficelor, fundalului, sau selectarea unui anumit tip de animaţie (Animations Schemes) care se va
aplica prezentării realizate.
Utilizatorul poate recurge la stabilirea unei animaţii prin succesiunea Slide Show / Animations
Schemes. În figura se poate studia o parte şabloanelor de animaţie disponibile prin fereastra Slide
Show.
Lista de şabloane de animaţie disponibile utilizatorului
În cadrul vizualizării unei pagini, fiecare componentă descriptivă a ei poate suporta o operaţie
de animaţie, adică de vizualizare prin mişcare. Caracteristicile efective pentru o componentă selectată
privesc temporizarea animaţiei dar şi modul în care aceasta debutează, efectul de animaţie realizat (la
introducerea animaţiei şi sunetului, după terminarea animaţiei la nivel de cuvânt sau la nivel de literă),
efectele asupra componentelor grafice şi modul de intervenţie a redărilor de tip multimedia pe parcursul
realizării animaţiei.
Caracteristicile aferente efectelor de animaţie se stabilesc prin intermediul ferestrei prezentată
anterior.
Pentru a uşura activitatea utilizatorului şi a face cât mai atractivă prezentarea sunt puse la
dispoziţie facilităţi sonore care constau în fructificarea unor secvenţe standard dar şi în înregistrarea şi
redarea unor mesaje proprii ale utilizatorului.
Din linia de meniuri prin succesiunea Insert / Media se apelează la o componentă specializată
în înregistrare video, audio, funcţională bineânţeles doar în situaţia în care există conectate dispozitive
specializate.
La vizualizarea unei prezentări, ordinea în care sunt văzute paginile, precum şi modul de
derulare a acestora pot fi stabilite prin succesiunea View Show / Set Up Show. Prezentarea poate fi
făcută utilizând toate paginile, paginile dintr-un interval specificat, sau doar anumite pagini şi într-o
ordine specificată de utilizator.
Lista de opțiuni de stabilire a parametrilor prezentării realizate
Trecerea de la o pagină la alta se poate face automat după trecerea unui anumit timp, sau se
poate face în mod manual.
Vizualizarea directă a unei prezentări este posibilă fie integral, fie într-un anumit interval de
pagini, dar cu respectarea ordinii de definire a paginilor. Pentru a indica vizualizări care nu respectă
ordinea paginilor se utilizează un instrument de definire a succesiunii paginilor dintr-o prezentare. Acest
lucru se face din meniul Set Up Show / Custom Shows.
Pentru fiecare prezentare se pot defini mai multe forme de vizualizare, care pot fi gestionate
prin intermediul operaţiei de creare, modificare, eliminare sau copiere, realizată prin intermediul
ferestrei Custom Shows.
Utilizatorul poate stabili modul de trecere de la un slide la următorul printr-o componentă a
meniului Slide Show, submeniul Slide Transition. Pentru trecere se pot stabile trei tipuri de
caracteristici, respectiv efectul prin care se realizează trecerea, sunetul de acompaniere a trecerii şi
modul de avans. Pentru avansul între pagini se poate alege tranziţia manuală şi/sau automată. La
tranziţia automată trebuie specificat şi timpul ce trebuie să treacă de la completarea unui slide şi
începerea completării următorului slide din prezentare.
În cazul tranziţiei manuale, în cadrul prezentării efective, în fiecare pagină este prezent şi un
buton de navigare cu un meniu specific pentru realizarea acestei operaţii. Fereastra prin care se stabilesc
caracteristicile transferului de la o pagină a prezentării la următoarea este Slide Transition.