Educatia permanenta

Educatia nu trebuie sa se rezume la ceea ce ofera școala de toate gradele,

oricat de elevata ar fi trebuie sa se continue si dupa absolvirea scolii si
facultatii, sa continue toata viata. Aceasta pentru a feri omul de starea de
„suficienta”, de limitarea instruirii. Intr-un asemenea context a aparut
necesitatea educatiei permanente. Jan Amos Comensisus – Komensky (sec.
XVII) a sustinut ideea ca „Viata toata e o scoala”. Educatia permanenta este un
principiu al sistemului de invatamant in Romania prevazut in Constitutie si in
Legea invatamantului.

Educatia permanenta este un sistem educational deschis, compus din

obiective, continuturi, forme si tehnici educationale, care asigura intretinerea
si dezvoltarea continua a potentialului cognitiv, afectiv si actional al
personalitatii, formarea capacitatiilor si a deprinderilor de autoeducatie,
formarea unei personalitati independente, flexibila si creativa, care să
raspundă  schimbarilor care se produc in societate . Educatia permanenta ne
fereste de imbatranirea timpurie din punct de vedere anatomofiziologic si
psihosocial, contribuind astfel la cresterea calitatii vietii individului.

Obiectivele educatiei 
Intelegerea necesitatii educatiei permanente atat la nivelul factorilor de
decizie, a unitatiilor de invatamant, a altor factori educativi, cat si al
individului tanar si adult;

Asigurarea improspatarii si imbogatirii sistematice si continue a

cunostiintelor generale si speciale;

Perfectionarea capacitatilor si deprinderilor intelectuale, si profesionale

Adaptarea pregatirii profesionale, adaptabilitate la calificarii si recalificari,

pentru asigurarea progresului social continuu

Diminuarea efectelor „uzurii morale” a cunostiintelor teoretice si practice prin

reanprospatarea continua cu noi informatii si tehnologii

Dobandirea de tehnici si deprinderi de educatie permanenta si altele.

Factorii educatiei permanente
Factorii institutionali scolari reprezentati de scoala de toate gradele ramane
cel mai important factor de educatie si mijloc de educatie permanenta. Scoala
trebuie sa asigure urmatoarele: pregatirea pentru autoeducatie, pentru
educatie permanenta,perfectionarea profesional stiintifica.

Factorii  institutionali extrașcolari

Printre factorii extrascolari care aduc o contributie educativa valoroasa atat la

educatie dar mai ales la educatia permanenta mentionam: mass–
media (radio, T.V, presa, sesiuniile stiintifice, excursii, etc.) familia si
organizatiile de tineret, si alte asociatii cultural educative.

Factori generali (obiectivi si subiectivi) Dintre acestia mentionam: progresul

social (indeosebi cel stiintifico tehnic, cultural) schimbariile si chiar
mutatiile produse in activitatea socio utila (in servicii, in profesii) setea de
cunoastere a omului necesitatea adaptarii personalitatii la cerintele
progresului social, ale revolutiei stiintifice, culturale care solicita dezvoltarea
personalitatii prin eforturi personale, determinand autoeducatia continua.

Formele de educatie permanenta

In functie de obiectivele si factorii care contribuie, in educatia permanenta se
cunoaste o gama variata de forme:

Organizate de scoala – care pregatesc pentru educatia permanenta Ele se

intalnesc indeosebi in scoala si au rolul de a pregatii tineretul studios pentru
autoeducatie si educatia permanenta. Organizate de sistemul de educatie
permanenta dintre acestea mentionam: cursuri postscolare si
postuniversitare, cursuri de perfectionare a pregatiri profesionale, de
managament, marketing, doctorat, etc.

Libere spontane.Educatia pe teme diverse prin mass – media, prin diverse

activitati culturale, stiintifice, etc educatia realizata prin vizite excursii,
expozitii, drumetii.

Putem afirma ca educatiei in toate ipostazele ei contribuie la formarea si

dezvoltarea unui sistem educatie permanenta . Acesta la randul lui va purta
pecetea personalitatii individului si binenteles pecetea epocii social istorice in
care acesta traieste.

Tehnici de educatie permanenta

1)Tehnica de a invata singur cu cartea – tehnica muncii intelectuale

2)Tehnica de a investiga singur si in echipa, in laborator, in biblioteca, de a

descoperi noul

3)Tehnica de a reanvata si reinvestiga singur sau in echipa.