Tradiții 

dobrogene de 
Crăciun și An nou​
⋆ Elev:Ciocoi Livia Mădălina
 Obiceiuri și tradiții de Crăciun

Obiceiurile și tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă sunt încă

bine conservate. Ca în orice altă zonă a țării, în Dobrogea se
întâlnesc câteva obiceiuri specifice.
Obiceiul colindatului, care este forma de manifestare specifică
sărbătorii creștine a Nașterii Domnului, cunoaște și în Dobrogea,
mai ales în satele românești tradiționale de pe limesul dunărean de
la Ostrov la Seimeni și Topalu, o puternică tendință de conservare,
chiar dacă nu înregistrează o diversitate a repertoriului ca-n alte
zone etnografice ale țării. În majoritatea satelor dobrogene,
colindatul copiilor începe în după-amiaza Ajunului de Crăciun și îl
precede colindatul flăcăilor.
 Datini creștine
De obicei, copiii colindă în dimineața Ajunului de Crăciun până la prânz. La Aliman, Cochirleni, Rașova,
Ciobanu, Gârliciu, Seimenii, Seimenii Mici și în general pe limesul dunărean colindatul începe dis-de-dimineață,
înaintea apariției zorilor, și se termină a doua zi, când se luminează bine. Colindele copiilor sunt scurte și hazlii,
vestesc sărbătoarea, urează belșug și sănătate și mai ales cer daruri, pe care gospodinele le pregătesc din timp:
colăcei, fructe și, bineînțeles, bani. Un asemenea colind, vechi de peste un secol și care a fost înlocuit recent de
„Bună dimineața la Moș Ajun“, se mai întâlnește numai în localitățile constănțene Rasova și Băneasa, este „Chitii
– Mitii“ (Chitii – mitii după sac/ Zgâii ochii la colac, Dați colacu’ și hornacu/ Că plecăm la altă casă/ Că e fata mai
frumoasă/ Si slănina mai gustoasă). Copiii din Dobrogea mai au câteva colinde specifice precum „Bună
dimineața“, „Raza soarelui“ și „Portocala“, care, de asemenea, au texte adaptate vârstei colindătorilor. Tot în
Ajunul Crăciunului și flăcăii merg la colindat odată cu lăsarea serii. Aceștia se constituie, încă de la Lăsatul
Secului, în cete de câte 2-4 persoane pentru fiecare sat și încep să colinde odată cu lăsarea întunericului de la casa
preotului, unde se cântă un colind specific „Colindul de preot“, urmat de colinde obișnuite: „Colindatul de cu
seară“, „Sus în slava cerului“, „Colindul cel mare“, etc. Repertoriul cetelor de flăcăi este foarte bogat și cuprinde
colinde religioase şi laice: colinde de casă cu caracter general, colinde de fecior și fată mare, colinde pentru tineri
căsătoriți, colinde legate de diferite ocupații: pescari și ciobani. Gazdele răsplătesc pe fiecare membru al echipei de
colindători cu cozonac, gogoși și țuică fiartă. La Oltina, pe de altă parte, există obiceiul de a se împleti coronițe de
flori nemuritoare pe care gazdele cu fete de măritat le dăruiau anumitor flăcăi din ceată.
 Cum şi când se constituie ceata

Ceata este o grupare juvenilă exclusiv masculină, care are ca principală atribuție performarea
obiceiurilor de grup dintre Ajunul Crăciunului și Bobotează. Cetele autentice de flăcăi sunt
formate din feciori, adică tineri necăsătoriți, participarea la colindat constituind o altă etapă
de inițiere și de certificare a maturității, a statutului de tânăr ce-și poate întemeia o familie. La
Aliman colindă trei cete: cea de copii, ceata mică și ceata mare. Dintre acestea cea cu sectorul
de colindat (numit local „mahala“) în centrul satului este în mod obligatoriu formată din
flăcăi, cunoscută sub numele de Ceata Mică. Aceasta coexistă cu Ceata Mare, alcătuită din
bărbați însurați, de regulă fiind trecuți de 30 de ani. Ceata se constituie, de regulă, la Sfântul
Nicolae, când încep și repetițiile. În marea majoritate a satelor dobrogene care conservă
obiceiul colindatului, membrii cetei sunt priviți cu admirație, ca niște tineri de încredere,
serioși, ce vor deveni buni gospodari în sat. Admiterea în ceată este un semn de confirmare a
calităților, seriozității și modului pozitiv în care comunitatea îl percepe pe tânărul respectiv. În
mod obișnuit, o ceată are între 10 și 12 membri, întotdeauna număr par, dar componența
numerică diferă de la localitate la alta și se înregistrează extreme de la 6-8 membri la 30 de
membri la Rasova, Dunăreni, Seimeni, Dunărea.
 Componenţa cetelor

Complexitatea ceremonialului și performarea lui în grup necesită existența unui conducător care să
coordoneze actele rituale și să vegheze la cât mai corecta lor împlinire. El se numește cap de ceată
în majoritatea satelor dobrogene, vătaf în satele Tichilești, Almălău, Esechioi, Bugeac, Gârliţa și
Galița, șef de ceată la Aliman și Vlahi, casier la Oltina, Satul Nou, Răzoare, Viile, Dunăreni, Topalu,
Crucea și Gârliciu, împărat sau rege la Carvăn, Cuiugiuc și Goruni. Nefiind o alcătuire aleatorie, ci
o grupare bine organizată, ceata de colindători funcționează în baza unei organigrame judicioase,
în care fiecare membru are atribuții bine stabilite, intrând într-un sistem de relații de subordonare
față de conducător și de colaborare cu ceilalți colindători. Așezate într-o ordine ierarhică, funcțiile
sunt: ajutorul (la Cochirleni) sau susținătorul (la Ciobanu), capul de chez numai la Rașova,
casierul, contabilul (la Canlia), socotitorul (Ion Corvin și Viile), măgarul numit la Băneasa și
cărăuș, țuicarul, iapa (Rasova) și pisic, care are un rol mai pitoresc pentru că în timpul urăturilor
cercetează amănunțit dacă gazda nu a uitat cumva afară la uscat cârnații și colăcarul. Din păcate,
această funcție tradițională în cetele de colindători este dispărută în Dobrogea de sud și se mai
întâlnește doar în Oltina și Cochirleni.
 Costumaţie şi recuzită

Pentru colindat flăcăii se îmbracă în haine civile cum ar fi pantaloni și pulovere de culoare
închisă, cojoace cu față de stofă ca de exemplu șubă şi căciuli negre de astrahan. Tinerii
poartă în picioare bocanci, pantofi sau cizme. Ca elemente de recuzită nu întâlnim decât
coronițe făcute de fete și purtate peste căciulă de flăcăii din satele din sud-vestul Dobrogei.
Mai avem și toiagul, dar care se regăsește tot mai rar. În localitatea Adamclisi evoluția cetei
de colindători este însoțită de jocul caprei, care este obicei singular, nefiind specific zonei.
Obiceiul a fost adus de coloniștii veniți din Teleorman (unde este cunoscut sub numele de
Brezoaia, în timp ce localnicii dobrogeni îi spun țurca) și a rezistat până în zilele noastre
datorită caracterului spectaculos pe care-l imprimă colindatului. Țurca sau Brezoaia este
numele ce se dădea unei măști care avea o înfățișare compusă dintr-o barză cu coarne de cerb
sau cerb cu cioc de barză. Ea însoțea ceata la casele de colindat, executând un joc scurt,
singură sau în același timp cu colindătorii, iar a doua zi, în prima zi a Crăciunului, juca
singură un dans lung şi spectaculos în mijlocul mulțimii adunate în centrul satului.
 Obiceiuri și tradiții de Anul Nou

Sărbătorile de iarnă ar fi mult mai sărace și lipsite de farmec fără

colinde. Ele vestesc atât Crăciunul, cât și Anul Nou. Uratul pe la
case este un obicei străvechi, precreștin și are scopul de a atrage
norocul și bogăția în locuințele în care colindătorii sunt primiți.
Anul nou este marcat în Dobrogea, de urările cu Plugușorul,
Sorcova, Capra, Struțul și Plugul. Sunt tradiții care se păstrează în
special în mediul rural, în localitățile din Constanța și din Tulcea,
însă și copiilor de la oraș le place să colinde. Fie că le învață la
școală sau acasă, ei merg an de an să le ureze gospodarilor, spor în
casă și belșug, fiind răsplătiți cu bani, covrigi, nuci și mere.
 Colinde de Anul Nou

Primiți cu Plugușorul? Sorcova

Aho, aho, copii și frați,
Sorcova, vesela,
Stați puțin și nu mânați,
Lângă boi v-alăturați Să trăiți, să-mbătrâniți,
Și cuvântul mi-ascultați. Ca un măr, ca un păr,
Mâine anul se-nnoiește Ca un fir de trandafir,
Plugușorul se pornește Tare ca piatra,
Și începe a ura Iute ca săgeata,
Pe la case a colinda Tare ca fierul,
Iarna-i grea, omătu-i mare
Iute ca oțelul.
Semne bune anul are
Semne bune de belșug
La anul și la mulți ani!
Pentru brazda de sub plug
Plugușor cu patru boi
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hăi, hăi…..
 Ritualuri și superstiții de Anul Nou

Unele ritualuri la care apelează fetele de Sfântul Andrei, apar și în ajunul Anului
Nou. Ele încearcă, prin diverse practici, să afle cum le vor fi ursiții și din ce zonă
vor proveni. Tot în acestă noapte, femeile întocmesc un calendar cu ajutorul foilor
de ceapă. Ele află cum va fi anul următor din punct de vedere al vremii și al
recoltelor, în funcție de evoluția acestora.
De asemenea, tradiția spune că în noaptea de Revelion trebuie să fie mult zgomot
în casă pentru a alunga spirirtele rele, iar cei care se sărută sub vâsc, vor avea
mult noroc în dragoste. O altă superstiție este că în ultima zi din an nu trebuie să
cheltuim bani ori să aruncăm lucruri din casă, pentru că dăm afară norocul.
În prima zi din noul an, de Sfântul Vasile, ”păzitorul de duhuri rele”, în Dobrogea,
dar și în restul țării au apărut multe practici magice și ritualuri. Se spune că
această zi marchează nu doar începutul unui nou an, ci și un nou ciclu de viață.
 Bibliografie

⋆ http://acasalaromani.ro/traditii-si-obiceiuri-dobrogene-de-c
raciun
/
⋆ https://discoverdobrogea.ro/obiceiuri-de-anul-nou-in-
dobrogea/