Cele doua creatii literare prezinta asemanari dar si deosebiri.

Poezia “Luceafarul” de Mihai

Eminescu vede lumina tiparului in 1883,in epoca marilor clasici,si apartine romantismului.
Romantismul cultivă subiectivitatea şi individualul, personajele sale fiind excepţionale
surprinse în împrejurări excepţionale. Creatorul romantic face elogiul fanteziei creatoare, este
atras de absolut, de infinitul spaţial şi temporal, realizând ample viziuni poetice asupra naturii,
cosmosului şi istoriei omenirii. Eul romantic se sufocă în atmosfera mediocră a realităţii şi
evadează în imaginare lumi exotice sau în trecut sau în folclor. Mijlocul compoziţional
fundamental în romantism este antiteza. De asemenea, se observă amestecul genurilor şi
speciilor literare , precum şi un limbaj poetic expresiv, retoric, baroc. “Riga Crypto şi lapona
Enigel” de Ion Barbu face parte din Uvedenrode,scrisa in 1924 initial,dar apare in acest volum
in 1930,in perioada interbelica.Poemul subintitulat „balada” este considerat „Luceafarul
intors”. ,,Riga Crypto șilaponaEnigel” este o creație modernistă prin:relevarea unei noi viziuni
despre rolul poetului și al poeziei, o viziune radical diferită față de cea a antecesorilor
săi,intelectualizarea textului poetic este o altă trăsătură modernistă identificabilă în creația lui
Barbu, pentru care poezia nu mai trebuie să genereze doar ,,simțăminte și pasiuni” ci, mai
ales, idei, adresându-se astfel nu doar afectului, ci și rațiunii.

Tema baladei este condiția nefericită a ființei superioare, capabilă să se împlinească doar prin
cunoaștere. La fel ca în ,,Luceafărul”, această temă este invelita alegoric într-o stranie și
imposibilă poveste de dragoste între două ființe incompatibile:Crypto,,,regele ciupearcă”,
reprezentant al lumii vegetale și ,,lapona mică, liniștită”Enigel, reprezentantă a regnului
uman. Ca în poemul eminescian, întregul imaginar artistic capătă un vizibil caracter oniric, și,
implicit, fantastic, totul petrecându-se în visul fetei care adoarme pe mușchiul crud al poienii
lui Crypto. Similitudinile dintre cele două creații se opresc, însă, aici, Barbu însuși atrăgând
atenția asupra faptului că balada trebuie citită ca un ,,Luceafăr întors”. Aici, Enigel, ființă
umană- inferioară ,la Eminescu- este ființa superioară prin însăși umanitatea sa, care,
prin ,,paharul cu otravă” al gândirii, îi oferă acces la cunoaștere. În opoziție, Crypto este ființa
vegetală, instinctuală, iubitoare de umezeală și întuneric. Asemeni Cătălinei, el lansează trei
patetice chemări către Enigel.Dacă, la Eminescu, chemările Cătălinei stârnesc o adevărată
furtună în lumea celestă, generând două metamorfoze ale Luceafărului, aici, deși Enigel se
recunoaște ispitită de vorbele mieroase ale lui Crypto, îl refuză, cenzurându-și pornirile
afective în numele atingerii scopului său inițial, soarele, simbol al cunoașterii absolute.

Titlul baladei anticipează tema iubirii, sugerează și opoziția dintre cei doi, atât socială, cât și
morală, vocațională:Crypto este ,,rigă”, adică rege, deci o ființă nobilă la nivelul mediului din
care provine, iar numele său sugerează caracterul său introvertit și aspirațiile sale telurice; pe
de altă parte, Enigel este o simplă locuitoare a ,,țărilor de gheață” ale Laponiei, însă numele
său indică firea sa deschisă,dar și vocația sa solară.Pe de alta parte, titlul poemului este
alcătuit din substantivul propriu Luceafărul utilizat cu sens conotativ, sugerând ascensiunea
sau dorința omului comun de a atinge absolutul. Titlul unește două mituri: unul românesc, al
stelei călăuzitoare; și altul grecesc, a lui Hyperion, sugerând prin aceasta natura duală a
personajului de tip romantic. 

Poemele sunt structurate in strofe.Luceafarul se imparte in 98 de strofe si in 4

tablouri:”Povestea fantastica de dragoste”(versurile 1-172),”Idila pastorala umana”(versurile
173-220),”Drumul cunoasterii”(221-340),Imbinarea planurilor Cosmic si terestru(341-392)si
2 planuri(cosmic-terestru).Strofa finala a poemului are rol de strofa sentinta;individual uman e
trecator,in timp ce astrele sunt eterne. Riga Crypto şi lapona Enigel se imparte in 27 de strofe.
Poemul eminescian are un ritm iambic, mãsurã de 7-8 silabe și rimã încrucișatã, în timp ce
creația barbianã are o măsură variabilã de 4-9 silabe și rimã combinată- incrucișată,
împerecheată și monorima.