Resuscitarea neonatală (1)

Pregătirea pentru resuscitare

1. Anticiparea reanimării
– Anamneza maternă antepartum (boli ale mamei,
prematuritate, postmaturitate, restricție de creștere
intrauterină)
– Anamneza intrapartum (administrare de ocitocice, mialgin,
prezentații anormale, aplicare de forceps)
2. Pregătirea personalului de reanimare – întotdeauna în
sala de naștere va fi prezentă o echipă pregătită
formată din medic și asistentă de neonatologie, echipă
pregătită să execute reanimarea în orice condiții.
3. Pregătirea echipamentului
 Pregătirea echipamentului
În sala de naștere sau în imediata apropiere terbuie amenajat un punct de reanimare
compus din:

• masă cu căldură radiantă preîncălzită cu 15 minute înaintea plasării n.n.

• sursa de oxigen în stare de funcționare
• sursa de aspirație
• sonde de aspirație de diverse mărimi
• baloane de ventilație de 500 și 750 ml
• măști faciale de diferite dimensiuni
• seringi
• sonde de intubație
• laringoscop cu lamă dreaptă (0-1)
• pulsoximetru
• aparat de măsurare a TA
• romplast pt. fixarea sondei de intubație
• medicație
 ABC-ul reanimării:
• poziționarea n.n. și permeabilizarea căilor
respiratorii
• inițierea respirației: stimularea tactilă,
ventilație cu balon și mască
• menținerea circulației: masaj cardiac extern
și/sau medicație.
 I. Pașii inițiali ai reanimării:
• prevenirea pierderilor de căldură prin plasare n.n. pe masa de
căldură radiantă, ștergerea secrețiilor cu un scutec uscat și
înlocuirea acestuia cu altul uscat
• poziționarea n.n. cu un sul sub umeri pt. a face o moderată extensie
a capului. Nu se va utiliza poziția Trendelenburg – risc de hemoragie
intraventriculară
• permeabilizarea căilor respiratorii prin aspirarea secrețiilor din nas
și orofaringe cu ajutorul unei sonde de aspirație. Presiunea de
aspirație trebuie să fie sub 200 mbari pt. a nu leza mucoasa bucală
și nazală. Aspirarea se face blând pt. a preveni reflexul vagal cu stop
cardiac. În cazul în care lichidul amniotic este meconial există 2
situații: când meconiul este subțire, iar n.n.este viguros, se aspiră
orofaringele și se monitorizează n.n., sau când meconiul este ” în
piure de mazăre” și n.n. hipoton, se aspiră pe lamă de laringoscop și
se intubează.
 I. Pașii inițiali ai reanimării:
Evaluarea n.n. după următoarele criterii:

• respirația-regulată, eficentă, fără efort, cu ritm 40-60/min.

• frecvența cardiacă normală 100-160/min. Dacă este <
100/min. Se consideră bradicardie și se face ventilație cu
balon și mască. Dacă este > 100/min. se trece la evaluarea
următorului parametru
• colorația-n.n. trebuie să fie roz sau roz cu cianoza
extremităților. Dacă este cianotic dar respiră singur, se
administrează oxigen în flux liber la 1 cm de nas, flux de 4-
6l/min., până devine roz, apoi se îndepărtează treptat sursa
de oxigen, cu condiția ca tegumentele să se mențină
colorate în roz și ulterior se monitorizează timp de 2 ore.
 II. Inițierea respirațiilor:
• Dacă n.n. nu respiră spontan se instituie stimularea tactilă prin
frecarea energică a spatelui sau lovirea ușoară a tălpilor cu
bobârnace. Sunt interzise următoarele manevre: flagelații cu alcool
sau apă rece, suspendarea n.n. de picioare, alternanța de băi calde
și reci. Manevrele de resuscitare nu trebuie să depășească 15-30 de
sec.
• Se evaluează n.n. și dacă nu s-au reluat respirațiile se institiue
ventilația cu presiune pozitivă (VPP) cu balon și mască.
• VPP – tipuri de baloane de ventilație:
– baloane autogonflabile de 500-700 ml
– baloane de anestezie gonflabile cu flux de oxigen
• măști de resuscitare: de formă anatomică sau rotundă, cu
margine capitonată; mărimea măștii depinde de VG și de greutatea
la naștere, ea permițând fixarea în așa fel încât să acopere bărbia,
gura și nasul fără a aplica compresiune pe globii oculari.
 Indicațiile de ventilație cu balon și mască
• lipsa respirațiilor sau respirații ineficiente de tip gasp după
stimularea tactilă
• frecvența cardiacă < 100/minut
• cianoza generalizată persistentă

Tehnica:
• poziționarea n.n. cu capul în ușoară extensie
• persoana care ventilează se așează la nivelul extremității cefalice a
n.n.
• se poziționează masca pe bărbie, gură, nas
• frecvența compresiunilor balonului este de 40-60/minut
• presiunea exercitată pe balon este de 30-40 cm H2O inițial, pt. a
deschide alveolele, următoarele ventilații cu 15-20 cm H2O. O
presiune prea mare poate determina pneumotorax.
Indicațiile de ventilație cu balon și mască

• VPP se evaluează la 15-30 secunde și nu trebuie

să depășească 2 minute.
• Dacă n.n. nu-și reia respirațiile în acest interval,
se trece la intubarea oro-traheală.
• Dacă nu există abilități pt. intubație se continuă
VPP și se introduce în stomac o sondă oro-
gastrică pt. a goli stomacul care este plin cu aer
din cauza ventilației, sondă care se lasă în stomac
pe tot parcursul ventilației.
 Ventilația cu balon și mască
Semne de ameliorare:
• n.n. își reia respirațiile
• frecvența cardiacă crește > 100/minut
• ameliorarea colorației
• se administrează oxigen în flux liber cu îndepărtarea
treptată a oxigenului.

Semne de ventilație ineficientă:

• mișcări asimetrice ale toracelui
• absența murmurului vezicular la auscultație datorate fie
unei etanșeități inadecvate a măștii, căi aeriene obstruate
cu secreții, fie presiunii ineficiente de ventilație.