Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alexandre Dumas Othon Arcaşul I
Alexandre Dumas Othon Arcaşul I
Calectia
este initiaHi ~i coaI'danata de Bogdan Biidulescu
Caperta valumului ~i caperta calectiei: Done Stan
It
Editura LEVANT
Bucure~ti 1993
an ca~telan intri~tztt
CS5 pre sfiir!itul anului 1340, intr-o noapte racoroasa dar frumoasa
de toamna, un cavaler urma drumeagul Ingust care Insote~te tarmul
stang al Rinului. Puteai banui, dupa ceasul tarziu ~i dupa nerabdarea eu
care I~i Indemna calul, mai ales ca era obosit dupa 0 zi Intreaga de drum,
ca se va opri macar cateva ceasuri In Oberwinter, ora~elulin care tocmai
intra. El i~i continua Insa mersuJ In ritm vioi, c(~unuJ obi~nuit cu 0 astfel
de eaJatorie, pe straziJe stramte ~i Intortocheate ale burgului, care-i lun-
geau ealea cu cateva minute bune, dupa care parasi, la fel de grabit,
Oberwinterul, prin partea opusa celei pe care intrase. Chiar In ace a cli-
pa, luna, pana atunci ascunsa, ie~ea dintre nori pe un petec de cer eurat
si straveziu ca un lac linistit In mijlocul acestei mari de nouri care-si fra-
manta pe bolta valurile f~ntastice. Sa ne folosim de aceasta lumina'fuga-
ra ca sa aruncam 0 privire asupra caIatorului.
Era un barb at de vreo patruzeci ~j opt-cincizeci de ani, de statura
mijlocie, dar cu umerii lati, de atlet, iar miscarile lui se armonizau ata! de
perfect cu trapul vioi al calului, incat ai fi ~is ca, om ~i animal, sunt taiati
din acela~i bloc de piatra. Fiindca se ana Intr-un tinut cunoseut lui ~i,
deci, nu se simtea pandit de nici 0 primejdie, I~i atarnase coiful la
obIancul ~eii ~i purta pe cap 0 scufie de zale captu~ita cu panza, care,
atunci cand l~i punea coiful, Ii cadea pe spate. De altfel, parul lung ~i
bogat, u~or incaruntit, Incadrandu-i chipul gray ~i energic ca al unui leu,
Ii slujea la fel de bine ca un coif. Cat despre originea lui, ea era u~or de
ghicit de catre oricine cuno~tea graiul blazoanelor, ~i pe vremea aceea
aproape toata lumea ~tia sa-l talmaceasca; aruncand 0 privire asupra
coifului puteai observa, desenat deasupra unei coroane de conte, un brat
gol Inarmat cu 0 spad[t, iar de cealalUl parte a ~eii, pe scutul atamat,
stdiluceau, pe un fond ro~u aprins, cele trei stele aurii ale casei de
Homburg, una dintre cele mai vechi ~i mai renumite din Intreaga
Germanie. Acum, ca sa mai dflm cateva Iamuriri asupra acestui
necunoscut pe care I-am adus In scena, yom adauga ca acesta, contele
Karl pre numele lui, venea din Flandra, unde fusese, din porunca
imparatului Ludovic de Bavaria, sa-i dea ajutor, cu spada sa
necrutatoare, lui Eduard al III-lea al Angliei, numit, cu optsprezece ani
in urma, vicar general al Imperiului. Ca urmare a armistitiului de un an
pe care 11incheiase cu Phillippe de Valois, regeleFrantei, Eduard ii
dad use incuviintarea sa se intoardi acasa.
Ajungand'pe inaltimile unde se afla micul ora~ Melhem, calatorul
parasi drumul pe care 11urmase de la Coblenz pana aici ~i 0 apuca pe 0
carare ce ducea chiar pe domeniile lui. Pentru cateva dipe, cal ~i dilaret
se pierdura in scobitura unei vai adanci, apoi se ivir[l pe malul ceIalalt,
urmand apoi, de-a lungul tarinelor, un drum pe care pareau ca-l cunosc
la fel de bine ~i unul ~i celalalt. Dupa cinci minute de drum, ealul ridica
botul si necheza ea sa-si vesteasea parca sosirea si, de data aeeasta, Hira
ca stapanul sa-lindem~e, lasara in urma lor targ~~orul Godesberg, pier-
dut printre palcuri de copaci seeulari ~i, parasind drumul care duce de la
Rolandseck la Bone, luand-o pentru a doua oara la stanga, se indreptara
spre castelul ridicat pe creasta unui deal, care purta acela~i nume eu
orasul.
, Parea vadit, de altfel, ca acest falnic castel era tinta misteriosului
dilator. Contele Karl ajunsese in timpul unei petreceri. Pe masura ce ur-
ea drumul in serpentina ce pornea de la poalele muntelui ~i se oprea la
poarta castelului, contele vazu tot mai Iamurit ca toate ferestrele erau
luminate; apoi, prin geamurile aburite, zari umbre mi~candu-se in gru-
puri. Domoli mersul bidiviului. Dupa incruntarea sprancenelor se putea
lesne ghici ca ar fi dorit mai bine sa pice in mijlocul celor dragi ~i apro-
piati decat in valtoarea unei serbari.
Curtea era plina de scutieri, de valeti, de cai ~i de litiere. Caci, pre-
cum banuise contele, la castelul Godesberg serbarea era in toi. Abia sari
din sa si cativa slujitori se repezira sa ia calul de darlogi si sa-l duca in
grajd. Dar cavalerul nu se despartea cu una-cu dOU[lde to~ara~ul sau de
drum; nu voi sa-l lase in seama nimanui ~i, apucand elinsu~i fraulin ma-
na, 11duse intr-un grajd deosebit. Valetii, mirati intrucatva, 11lasara In
pace. Cavalerul creseuse eu altfel de obiceiuri ~i Ie insutlase convingerea
ca nu puteau face altfel.
Cand Hans - asa Isi botezase contele armasarul - fu dus la locul
hotadt, ieslea fu umpl~ta' eu fan ~ijgheabul cu ovaz, cavalerul se gandi ~i
la ellnsu~i; dupa ce 11mangaie de cateva ori pe Hans, care se opri din ru-
megat ca sa-i raspunda cu un nechezat recunoscator, se Indrepta spre
scara cea mare; strabatand multimea de paji ~i de scutieri care Intesau
scarile, ajunse In apartamentele unde se gasea adunata tloarea nobilimii
din Intregul tinut.
Contele Karl se opri un rastimp la una din u~ile salonului principal,
ca sa arunce 0 privire asupra stralucitei adunari, vesele ~i zgomotoase,
alcatuita din tineri In costume de catifea si tin ere In rochii brodate. Iar
dintre toti tinerii, cel mai frumos era Othon, iar dintre doamne cea mai
frumoas~ era Ema; cel dintai fiul, iar cealalta sotia landgrafului Ludwig
de Godesberg, stapanul castelului ~i frate de arme al cavalerului Karl.
De altfel, aparitia contelui Karl nu ramase neluata In seama. Sin-
gur In mijlocul celorlalti invitati, arata falnic ~i ciudat, a~a cum era, aco-
perit de cama~a cu zale, a caror sclipire Intunecata, otelie, se deosebea
de culorile batatoare la ochi ale catifelei ~i matasurilor. Toate privirile se
Indreptara spre locul unde se afla el, afara de aceea a contelui Ludwig,
care, adancit In ganduri, preocupat de ceva gray, privea Intr-un punct fix,
atlat In mijlocul pardoseJei.
Karl il recunoscu de la distanta pe vechiul sau prieten, facu
inconjurul saloanelor vecine, dupa care, luptandu-se din greu sa-~i taie
drum prin multime, ajunse din nou in salonul eel mare. Contele Ludwig,
incremenit ~i mut ca 0 statuie, state a mai departe in aeela~i loc, unde-l
vazuse ~i intaia data. Contele Karl ramase locului 0 vreme, incereand
sa-~i explice tristetea ce se zugravea pe chipul prietenului sau. Dupa ee
inainta ~i, constatand ca nicicum Ludwig nu-l observa, ii puse u~or mana
pe umar. Landgraful tresari ~i intoarse capul spre el. Preocupat de
gandurile lui, il privi cateva clipe pe Karl fara sa-l recunoasca. Dar Karl
il striga, u~or, "Ludwig!" ~i intinse bratul spre el; castelanul reveni la
realitate; se arunca la pieptul tovara~ului sau de arme, dar se purta mai
degraba ca un om care cauta astfel adapost impotriva unei dureri decat
ca un barbat eare-~i regase~te prietenul.
Totu~i, aeeasta reintoarcer~ nea~teptata ii prilejui posomoritului
Ludwig 0 bueurie de netagaduit. II conduse pe noul venit intr-un colt al
salonului ~i II pofti sa ~ada pe 0 eanapea lunga de stejar aeoperita eu sto-
fe lucrate cu fir de aur, apoi se a~eza langa el. Lufmdu-l de mana, illntre-
ba prin ee intamplari treeuse in cei trei ani cat lipsise din tara.
Karl Ii povesti totul cu multime de amanunte, cum Ii sta ~bine unui
razboinic incercat: cum trupele englezilor, Brabantului ~i ale Imparatu-
lui, conduse ehiar de Eduard al III-Jea, venisera sa asedieze Cambrai, ar-
zand ~i pustiind totul in calea lor; cum ceIe doua armate du~mane
statuserafata-n fata la Buironfosse fara sa se lupte, caci un trimis al re-
gelui Siciliei, astrolog vestit, Ii prevestise lui Philippe de Valois, regele
Frantei, ca orice lupta irnpotriva englezilor ii va fi fatala daea armata
du~mana va fi condusa de catre regele Eduard; cum, in cele din urma, se
Incheiase pacea intre cei doi regi rivali, la Esplechin, ~i aceasta datorita
mai ales stradaniei doamnei Jeanne de Valois, sora regelui Frantei.
Landgraful parea ca asculta cu luare-aminte povestirea; din vreme
in vreme, insa, el se ridica ~i arunca priviri iuti prin salon; dar, cum de
fiecare data se reintorcea sa-~i reia locul, povestitorul nu se oprea din fi-
rul intamplarilor, banuind ca stapanul castelului simte nevoia sa urma-
reasca mersul serbarii a carei gazda este, astfel ca nimic din ceea ce
putea face multumirea invitatilor sa nu Ie lipseasca. Totu~i, la un mo-
ment dat, landgraful uita de prietenul sau ~i nu se mai intoarse sa stea
langa el; contele Karl se ridica ~ise apropie de u~a salonului, prin care
razbatea un val de lumina; landgraful parea ca-l a~teapta, caci ridica
bratul, tara sa se intoardi, ~i il a~eza pe umarullui Karl, strangandu-l £u
putere. Karl intelese di in inima acestui om se duce 0 lupta ascunsa. I~i
arunca privirea asupra multinlii care forfotea veseIa in salonul luminat
ca ziua de tacliile fixate in pereti, dar nu vazu nimic care sa explice tris-
tetea ~i supararea prietenului sau. Cazu pe ganduri, insa nu-i puse nici 0
intrebare, intelegand ca datoria de capatii a unui prieten adevarat e sa
pastreze 0 taina. Landgraful simti ingrijorarea lui Karl, i~i trecu 0 mana
peste frunte, ca pentru a-~i alunga un vis urit, apoi, dupa 0 ultima ~ovai-
re, ii spuse posomorit, aratand spre fiul sau:
- Karl, nu gase~ti di Othon seamana tare mult cu tanarul senior
care danseaza cu mama-sa?
Contele Karl tresari surprins. Aceste cateva cu~inte incepeau sa lu-
mineze misterul comportarii ciudate a landgrafului. Intr-o strafulgerare,
simti pericolul foarte aproape; asemanarea dintre copil ~i barbat era a~a
de batatoare la ochi indH contele nu se putu opri sa raspunda, cu toate
ca se teI11ea de urrnarile raspunsului sau:
- Intr-adevar, Ludwig, ai zice ca sunt frati.
Dar, simtind ca trupul celuilalt e scuturat de un fior puternic, se
grabi sa adauge, lini~titor:
- La urma urrnei, ce importanta are?
- Nici una, nici una, raspunse landgraful, cu glas inabu~it. Voiam
nurnai sa cunosc parerea ta in aceasta privinta. Acum, hai sa-mi poves-
te~ti despre faptele tale de vitejie.
~i il duse pe aceea~i canapea un de Karl incepuse cu un ceas mai
devreme sa-~i depene povestea, poveste pe care, de data aceasta, putu
sa 0 sfarseasca tara sa fie intrerupt. De-abia smrsi ins[l si un om se ivi in
u~a pe care intrase mai devreme Karl. Vazandu-i, landgraful se ridica in
graba ~i se indrepta spre el. Cei doi i~i vorbira in ~oapta, dar Karl nu pu-
tea auzi nimic. Pricepu insa, dupa gravitatea gesturilor, di era yorba de
ceva important ~i incredintarea lui fu ~i mai puternicfl vazandu-l pe land-
graf ca se intoarce ~i mai posomorit ca inainte.
- Karl, ii zise el, fara sa se a~eze, dupa un drum a~a de lung cred
ca ai nevoie de odihna ~i de lini~te, nu de baluri ~i de zgomot. Am sa po-
runcesc sa te conduca in odaia pe care ti-am pregatit-o. Noapte buna!
Ne vedem maine.
Karl pricepu ca prietenul sau dore~te sa ramana singur. Se ridica, ii
stranse mana !'ara 0 yorba, dar cenlndu-i din priviri 0 lamurire. Landgra-
ful nu-i raspunse decat printr-un zambet trist, care voia sa spuna ca inca
n-a venit clipa cand i-ar putea dezvalui povara care ii apasa sutletul. Karl
ii dadu de inteles, printr-o ultima strangere de mana, ca e gata oricand
sa-i fie de ajutor, dupa care se retrase in odaia sa, indeajuns de in de par-
tata, dar unde zvonul de petrecere ajungea destul de Iamurit.
Contele Karl se culca apasat de presimtiri rele ~i cu urechea greu
rcata de sunetele vesele ale muzicii. Din aceasta cauza, 0 vreme nici
.....
u putu sa adoarma. In cele din urma, oboseala invinse nelini~tea, trupul
. vinse sufletul...
...Incet-incet, gfmdurile ~i lucrurile d~veneau tot mai pu~in Iamuri-
:e simturile amortira si ochii se inchisera. Intre atipire si somnul adeva-
::-at era un rastimp a;emenea celui din amurg, care desparte ziua de
noapte, un rastimp ciudat ~i greu de descris, in care visul se amesteca cu
ealitatea, astfel ca nu mai exista nici vis, nici realitate - dupa care Uf-
ma un somn adfmc. De mult timp cavalerul nu mai dormise decat sub
cort, in mantaua grea de soldat, a~a ca se lasa cu placere invaluit de
mangaierea calda a unui a~ternut moale. Cand se trezi, vazu ca afara
oarele se ridicase pe cer de-o suli~a.
Dar, deodata, 0 imagine nea~teptata, care ii reaminti de intampla-
rile din ajun, ii atrase luarea-aminte. Landgraful statea pravalit intr-un
jil~, incremenit, eu capul in piept, ca ~i cum a~tepta ca prietenul sau sa se
scoale, si totusi mahnirea il coplesise intr-atat incat nu baga de seama
aceasta.' Cont~le Karl j] privi 0 clip~ in lini~te, apoi, vazand ca doua lacri-
mi luneca pe obrajii lui palizi ~i zbarci~i, nu se mai putu strtpani ~i, intin-
zand bra~ele spre el, striga:
- Ludwig, pentru numele lui Dumnezeu, ce se intampla cu tine?
- Vai, vail se tangui landgraful, nu mai am nici copil, nici nevasta.
Spunand aeeste euvinte, se ridica eu gi'eu din jil~ ~i, c1atinandu-se
ea un om beat, cazu in bra~ele eontelui, care se desfaeusera sa-l primeas-
ca.
~povedZlnia
Othon se culdi. Ochii Iui, abia mijiti, mai deslusira 0 vreme Iucruri-
odin jur ~i In mijloc pe Hermann, stand' In picioare {-ezemat de un staIp,
.intindu-~i privirile cand spre focul stins, cand spre ungherele Intuneca-
ale salii. Privirea lui se oprise asupra unei u~i Inchise care ducea,
robabil, spre Incaperile din inima castelului, cand orologiul manastirii
na rar, miezul noptii. Desi era un tanar voinic si curajos, Hermann nu-
illara bataile eu un fe'l de te'ama rauprevestitoare'; oehii lui nu se mai pu-
- :au desprinde din punctul unde se fixasera. Cand auzi a douasprezecea
- aie, u~a se deschise ~i () fata frumoasa, palida ~i tristfl se ivi In prag, In-
-luita de 0 raza de lumina care 0 batea din spate.
Hermann voi sa strige. Dar, ca ~i cum i-ar 1'ighicit ganduI, capila I~i
e un deget pe buze, frlcandu-I sa taca, iar cu cealalta mana 11Imbie
urmeze.
tIventul'a lui l1ermann
fii fusese Insasi realitatea. Isi Indrepta oehii spre usa care, era convins,
fusese Inchisa 'cand facuse de paza; acum era deschii[l.
Se gandi ca, po ate, Hermann, biruit de somn, se culcase Intr-LlI1
cotlon. Ca sa se convinga, Othon apuc[l 0 creanga de brad, () aprinse la
focul din dimin ~i diuta prin toate ungherele salii dar nu-I gflSi.Atunci, 11
trezi pe arca~ul eel batran, caruia Ii venea randul sa stea de straja. Ii
povesti ce se petrecuse ~i-l rug[l sa vegheze pfma cand el il va gflSi pe
Hermann.
Batranul arca~ clatina din cap, apoi spuse, inciudat:
- Daca a vazut-o pe castelana de Winded:, e pierdut.
Othon 11ruga s~-i Iamureasca aceste vorbe ciudate, dar nu-i mai
puse nici un cuvant. In loc sa-l potoleasca, vorbele lui in doi peri ii star-
nira ~i mai mult dorinta de a-I c[lUta pe Hermanq. Acesta devenise, In
cele doua zile de drum, eel mai bun prieten al saLl. In toate aceste intam-
pIari era ceva atat de supraomenesc ~i misterios ineat dezlegarea lor pa-
rea sa ceara mult curaj ~i IndrazneaIa. Iar Othon voia sa-~i arate curajul
) mdrazneala. Pe deasupra, el avea mare Incredere Intr-un tal" man pe
re-l purta asupra sa: un mic medalion adus din Palestina de un trabu-
ruc al sau, care fusese sfintit la mormantullui Isus Cristos; era un dar pri-
::::nitde Othon de la mama lui, In copiIarie, pe care 11 purta tot timpul la
:=> t. De~i batranul arca~ 11 dojeni cu asprime, Othon nu se putu tapani
de a-si urma Indemnul inimii sale curajoase: cu torta aprinsa In mma. in-
tra In odaia vecina, a direi usa ramasese deschisfl.' Acolo nu V8.ZU n(ci 0
urma evidenta a trecerii prietenului sau, dar In fata lui se zarea 0 usa
deschisa spre Inca perea urmatoare. I~i Inchipui ded ca Hermann intra~e
pe una si iesise pe cealalta. Urma acelasi drum ea el si ajunse, in eele din
urma, In usa salii de ospete. ' ,
Apropiindu-se, i se 'paru c[l aude ~oapte: se opri, aseulta cu luare-
aminte ~i, dupa 0 clipa, se Incredinta ca a~a este; dar nu era glasllI lui
Hermann. Sperand ca va afIa totu~i de Ia eineva eeva des pre prietenuI
sau, se apropie mai mult. Ajunse In prag ~i se opri Ineremenit, surprins
de spectacolul ciudat ee i se dezvaluia deodata. Masa Iungfl era inundata
de stralucirea candelabrelor, iar cele doua portrete ie~isera din rame ~i,
a~ezate de 0 parte ~i de alta a mesei, vorbeau tare, cum se cuvenea unoI'
oameni de varsta si de starea lor.
Othon crezu' ca vederea 11 InseaIa. In fata Jui se atlau niste fiinte ca-
re, dupa ve~minte ~i dupa felul de a se purta pareau sa fi'trait eu eel
putin un veac In urma, caci vorbeau limba germana cam cum se vorbea
pe vremea lui Carol cel Ple~uv. Se apropie ~i mai mult ~i aseulta eu mare
atentie ce vorbeau cele doua personaje desprinse din cadre.
- Dupa cele ce spui, scumpul meu conte, zicea femeia, nu s-ar zi-
ce ca logodna pe care 0 Incheie In aceasta clipa fiica noastra Bertha e un
pas nechibzuit, cum n-a mai facut oarecine din spita noastr[l straJueita,
dar totusi... un arcas ...
-'Drept ai g~ait, doamna, raspunse barbatul. Dar ian socoate di,
de zece ai, sut1et de om n-a bantuit aceste locuri, c[lci aiestea sunt acum
ale altcuiva mai avan ca noi, pentru care un suflet e un suflet. ~i-apoi, sa
stam stramb si sa judecam drept: poti purta vesmant de arcas si sa fii om
cumsecade. Martor e tanarul Othon, care ~ine sa se lnipotriveasca
acestei uniri, care ne aseulta cu obraznicie ~i pe care 11 voi stapunge cu
spada daca nu se duce la tovara~ii sai.
~i, ridicandu-se, se Indrepta spre u~a unde tanflrul sta mut ~i lncre-
men it de spaima, trase spada si veni cu pas m[lsurat si saWiret ca si cum
ar fi avut arcuri la pieioare In'loc de mu~chi. Se aprbpia, dar'lui Othon
nici nu-i trecea prin gand sa se apere, sa se pregateasea de lupta. Vazand
mfati~area eiudata, neorneneasca a cellli din fata Illi, Ii trecu prin cap
deodata ca ar fi de ajuns sa se apere cu arIlla credintei; Inainte de a tra-
espada, facu, prin urmare, semnul crucii.
Atunci, facliile se stinsera, rnasa disparu ~i batrfmul cavaler cu ne-
vasta lui se facura nevazuti. Tanarul Othon ramase 0 clipa nedllmerit,
apoi, nemaivazand ~i nemaiauzind nimic, intra In sala care adineauri
canteia de lumini, iar acum se scufundase in bezna. La lumina t0rtei de
rasina, vazu ca fantomaticii meseni isi reluasera locurile in cadre. Doar
ochii batranului cavaler pareau vii ~i'll urmareau pe Othon t{lio~i, ame-
nintatori. .
, Othon isi urm[l drumul.
Dupa cflte vazuse ~i auzise, presimtea ca Hermann e pandit de 0
mare primejdie; v[lzand In fata lui alta u~a, Intredeschis{l, urma sfaturile
ce Ie primise ~i patrunse pe un culoar.
Ajunse la capatul culoarului, gasi scara, cobori cde dintai trepte ~i
In curand vazu in dreptullui cimitirul bisericii, iar Ianga el biserica, lumi-
nat[1o0 usa ce dadea In subteran era deschisa si parea ca duce tot la bi-
seridl, da'r Othon I~i zise ca mai bine 0 ia l;rin cimitir dedit pe sub
pam ant.
Intra In cladire ~i se Indrepta spre biserica. U~a parea Inchisa.
Othon Impinse mai tare cu umarul ~i broasca s[lri din loc, de parca era
din iasca..
Intra in biserica.
Vazu calugaritele, logodnicii, parintii, precum ~i calugarul de mar-
mura ce se ridicase de pe mormant, gata sa puna In degetul lui Her-
mann, care era palid ~i ratacit, inelul de logodna. Nu mai 'i'ncapea nici 0
'i'ndoiala, era casatoria de care vorbisera batranul cavaler ~i nevasta lui.
Othon 'i'ntinse mana spre aghiasmatar, apoi, ducandu-~i degetele
umede la frunte, facu semnul crueii.
Intr-o clip[l, totul pieri ca prin farmec: calugarul, logodnicii, parintii
~i c[llugaritele; tacliile se stinsera, biserica se cutremura, ca ~i cum, rein-
trand in morminte, m0rtii nu-~i gaseau locul In adancul pamantului; se
auzi un bubuit ~i un fulger plesni sub bolti1e Inalte; lovit parca de trasnet,
Hermann dlZU neinsufletit pe lespezi.
Othon I~i lumina calea cu toqa care abia mai paIpaia ~i, apucan-
du-l pe Hermann de umar, 'i'ncerca sa-l tarasca pana afara. Vazand ca
ramura de brad a ars cu totul, Othon 0 arunca si se stradui sa dibuiasca
u~a pe 'i'ntuneric. Dar bezna era a~a de deasa ca 'i-a trebuit 0 jumatate de
ceas ca sa ajunga la u~a, pipaind cu grija fiecare coloana de piatra, asu-
dat to; de efort ~i de groaza pe care 0 traise in acele locuri.
In sfarsit, nimeri usa dllltata.
Abia p~lse picioruI'ln chilie, ca auzi, ca prin vis, zvon de glasuri care
pronuntau numele sau si al lui Hermann. Torte scanteiara la ferestrele
casteluI~i. Cativa arca~i'venira de pe scara ~i s~ raspandira pe sub arca-
de. VIaguit de puteri, Othon Ie raspunse printr-un strig{lt firav, aproape
soptit si cazu tara cunostinta Ianga Hermann.
, Arca~ii i-au gasit' repede, i-au ridicat de pe lespezi ~i i-au dus pe
amfmdoi in sala garzilor.
N-a trecut mult si , cei doi au deschis ochii. Hermann si , Othon au
estit atunei tovara~ilor de drum ee Ii se lntarnplase. Batranul arca~,
~e auzise tunetul din biseriea seufundata, li trezise repede pe ceiJalti ~i
-~ casera eu totii In eautarea eelor rataeiti.
~ Dupa aeeste lntampIari misterioase, nimeni nu mai putu sa doar-
=:3.. Cand primele raze de soare au mijit peste munti, arca~ij au parasit
telul eu strigoi ~i au eontinuat drumul spre Cleves.