Politica regională

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai

importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din
faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităţilor economice şi sociale
existente între diversele regiuni ale Europei, acţionează asupra unor domenii
semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică şi sectorul IMM,
transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi
formarea profesională, educaţia, egalitatea de gen etc. Concepută ca o politică
a solidarităţii la nivel european, politica regională se bazează în principal pe
solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar
realizat prin contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile sociale
mai puţin prospere
Politica regională este principala politică de investiții a UE.
Politica regională se adresează tuturor regiunilor și orașelor din Uniunea Europeană, sprijinind
crearea de locuri de muncă, competitivitatea întreprinderilor, creșterea economică, dezvoltarea
durabilă și îmbunătățirea calității vieții.

Istoria Politicii Regionale a UE:

1957 - politica regională este inclusă în Tratatul de la Roma prin care ia naştere Comunitatea
Economică Europeană.
Cele 6 ţări semnatare (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda) au căzut de acord
asupra nevoii reducerii diferenţelor existente între diferitele regiuni şi sprijinirii celor mai puţin
favorizate, în scopul realizării unei economii comunitare solide şi unitare.
În 1958 s-a înfiinţat Fondului Social European (FSE) ca principal instrument al politicii sociale
comunitare, fiind centrat pe îmbunătăţirea modului în care funcţionează piaţa muncii în diferite ţări
şi pe reintegrarea şomerilor pe piaţa muncii.
În 1962 a fost înfiinţat Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA), în scopul
finanţării politicii agricole comune şi pentru sprijinirea dezvoltării regiunilor rurale şi îmbunătăţirea
structurilor agricole.
1968 - este creată Direcţia Generală Politică Regională a Comisiei Europene.
1975 - este creat Fondul european de dezvoltare regională cu scopul de a redistribui o
parte a contribuţiilor bugetare ale Statelor Membre către regiunile cele mai sărace ale
comunităţii, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice. Astfel, FEDR redistribuie
bugetul comunitar în investiţii productive (pentru crearea şi menţinerea unor locuri de
muncă durabile) şi în investiţii în infrastructură.
1986- adoptarea Actului Unic European, prin care se introduce conceptul de coeziune
economică (a eliminării diferenţelor economice existente la nivelul diferitelor regiuni) şi
se crează premisele unei politici de coeziune economică şi socială ca politică de sine
stătătoare şi avînd drept scop facilitarea aderării la piaţa unică europeană a ţărilor din
sudul Europei.
1988 - în vederea adaptării la aderarea Greciei (1981), Spaniei şi Portugaliei (1986),
fondurile structurale sunt integrate într-o politică de coeziune globală, care introduce
următoarele principii fundamentale:
• concentrarea eforturilor în direcţia sprijinirii regiunilor celor mai sărace şi mai puţin
dezvoltate
• programarea multianuală
• orientarea strategică a investiţiilor
• implicarea partenerilor regionali şi locali.
În 1989, se crează programul Phare, în scopul sprijinirii Poloniei şi Ungariei (abia ieşite din spaţiul
blocului comunist) în efortul de reconstrucţie a economiilor lor naţionale şi revizuirea acestuia, în
anul 2000, în scopul susţinerii dezvoltării regionale în ţările candidate.
1993 - Tratatul de la Maastricht introduce trei elemente noi:
• Fondul de coeziune
• Comitetul Regiunilor
• principiul subsidiarităţii.

1993 - este creat Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului

1994-1999 - sunt dublate resursele alocate fondurilor structurale şi fondului de coeziune, care
reprezintă o treime din bugetul UE.
1995 - este adăugat un obiectiv specific pentru a sprijini regiunile puţin populate din Finlanda şi
Suedia.
Tratatul de la Amsterdam (1997) confirmă importanţa politicii de coeziune economică şi socială şi
a reducerii diferenţelor dintre standardele de viaţă ale populaţiei din diferite regiuni europene,
accentuând nevoia unei acţiuni coroborate de reducere a şomajului.
Procesul de reformă a fondurilor structurale, început în 1999, în urma summit-ului de la Berlin,
prin care sunt stabilite noile reguli de funcţionare a acestora. Reforma are drept scop creşterea
concentrării asistenţei comunitare prin aceste fonduri, odată cu simplificarea şi
descentralizarea managementului lor. Un element de noutate adus de reformă îl reprezintă
complementarea programului Phare cu alte două instrumente de pre-aderare – ISPA și SAPARD

2000 - Strategia de la Lisabona defineşte noile priorităţi ale UE: creştere economică, locuri de
muncă şi inovaţie. Priorităţile politicii de coeziune sunt adaptate pentru a reflecta aceste
obiective.

2000-2004 - instrumentele de preaderare pun la dispoziţia ţărilor care doresc să adere la UE

finanţare şi know-how.
Un nou instrument de solidaritate a fost creat în 2002, în urma inundaţiilor majore suferite de
ţările Europei Centrale, cu scopul de a interveni în cazul dezastrelor naturale majore şi cu
repercusiuni puternice asupra condiţiilor de viaţă în regiunile afectate, asupra mediului sau
economiei acestora.
2004 - zece ţări aderă la UE (populaţia UE creşte cu 20%, însă PIB-ul cu doar 5%).
2007: Bulgaria și România se alătură Uniunii Europene
2013: Croația intră în Uniunea Europeană
• Norme și structuri simplificate
• Accentul pe transparență și comunicare și un accent deosebit pe creștere și crearea de locuri de
muncă reprezintă elemente-cheie ale reformei
• Domenii de investiții-cheie (25 % din buget alocat pentru cercetare și inovare și 30 % pentru
infrastructura ecologică și măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice)

Strategia Europa 2020 privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea
Europeană. Politica de coeziune are 11 obiective tematice destinate creșterii pentru perioada 2014-
2020:
1. Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării
2. Îmbunătățirea accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor, precum și îmbunătățirea
utilizării și calității acestora
3. Sporirea competitivității IMM-urilor
4. Sprijinirea trecerii la o economie cu emisii reduse de carbon
5. Promovarea adaptării la schimbările climatice, precum și a prevenirii și gestionării riscurilor
6. Conservarea și protejarea mediului și promovarea eficienței resurselor
7. Promovarea unui transport durabil și îmbunătățirea infrastructurilor rețelelor
8. Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității lucrătorilor
9. Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de discriminare
10. Efectuarea de investiții în domeniul educației, al instruirii și al învățării pe tot parcursul
vieții
11. Îmbunătățirea eficienței administrației publice

Se remarcă accentul pus pe incluziunea socială și abordarea șomajului în rândul tinerilor.

Buget :
• 1989-1993 - 64 de miliarde de ECU.
• 1994- 1999- 168 de miliarde de ECU.
• 2000-2006- 213 miliarde de euro pentru UE-15; 22 de miliarde de euro pentru noile state
membre (2004-2006).
• 2007-2013- 347 miliarde Euro
• 2014-2020, au fost alocate 355,1 miliarde € – aproximativ o treime din bugetul total al UE
– pentru politica de coeziune, în vederea atingerii acestor obiective şi a îndeplinirii
diverselor nevoi existente la nivelul tuturor regiunilor din UE.
Fonduri europene structurale și de investiții (FESI)
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) are drept obiectiv consolidarea
coeziunii economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene prin corectarea
dezechilibrelor existente între regiunile acesteia. Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate
interveni în sprijinul celor două obiective de politică regională:
1. investiţii pentru creştere şi locuri de muncă;
2. cooperare teritorială europeană.
Pe FEDR finanţează:investițiile productive care contribuie la crearea și salvgardarea locurilor de muncă
durabile, prin intermediul unor ajutoare directe pentru IMM-uri; investițiile productive: investițiile în
infrastructuri în domeniul energiei, al mediului, al transportului și al TIC; investițiile în infrastructurile din
domeniul social, al sănătății, al cercetării, al inovării, al afacerilor și al educației; investițiile în dezvoltarea
potențialului endogen; constituirea de rețele.

Fondul Social European este destinat să îmbunătăţească calitatea locurilor de muncă şi posibilităţile de
ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană. Acesta ntervine în cadrul obiectivului „Investiţii pentru
creştere şi locuri de muncă”.
FSE sprijină acţiunile statelor în domeniile: ocupării forței de muncă (calitatea locurilor de muncă și
îmbunățirea accesului la piața muncii), mobilității geografice și profesionale a lucrătorilor, nivel ridicat de
educație și formare pentru toți ,combaterea sărăciei și îmbunătățirea incluziunii sociale și a egalității de
gen.
 Fondul de Coeziune ajută statele membre cu un produs naţional brut (PNB) pe cap de
locuitor de mai puţin de 90% din media comunitară să-şi reducă diferenţele dintre
nivelurile de dezvoltare economică şi socială şi să-şi stabilizeze economiile. Acesta susţine
acţiuni în cadrul obiectivului „Investiţii pentru creştere şi locuri de muncă”.
Pentru perioada 2014-2020, Fondul de Coeziune se adresează următoarelor ţări: Bulgaria,
Croația, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Republica
Cehă, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria.

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) contribuie la promovarea

unei dezvoltări rurale durabile în întreaga Comunitate, venind în completarea politicilor de
piaţă şi de susţinere a veniturilor aplicate în cadrul politicii agricole comune, al politicii de
coeziune şi al politicii comune în domeniul pescuitului.
Fondul European pentru Pescuit (FEPAM) ajută la realizarea durabilităţii economice, sociale
şi de mediu prin reducerea efortului de pescuit şi protejarea mediului marin.