Construcțiile impersonale

Construcțiile impersonale sunt organizate în jurul unor verbe care au în comun trăsătura
absenței unui subiect sau a absenței unui subiect care denumește o persoană.
Există verbe și construcții verbale care sunt întotdeauna impersonale și verbe și construcții
verbale care devin impersonale în funcție de context.
Verbe și construcții verbale întotdeauna impersonale pot fi:
 fără subiect

• când exprimă fenomene ale naturii: tună, plouă, burnițează, se înserează, se înnoptează;
• când referirea la o persoană se face printr-un complement direct: Mă ustură în gât.
sau printr-un complement indirect: Îmi pasă de rezultatele echipei naționale.;
• când se referă la denumirea unei persoane: Mă cheamă Matei.

 cu subiect

• când verbul din cadrul construcției este copulativul a fi urmat de un adverb; în acest caz
subiectul este plasat după verb și se exprimă prin forme verbale nepersonale:

Este bine a face sport. ( a face = subiect)

Este ușor de criticat. ( de criticat = subiect)

• când verbul predicativ a fi este însoțit de substantive care denumesc stări

fiziologice/sufletești : Mi-e dor. Mi-e sete. ( dor, sete = subiecte)
sau are sens existențial : E noapte. ( noapte = subiecte)
• când verbele permit subiect nonuman: Îmi place literatura., Îmi trebuie un caiet nou.

Verbe și construcții verbale care devin impersonale în anumite contexte:

 prin adăugarea cliticului reflexiv se unui verb dintr-o construcție activă:
Se aleargă în parc.;
 prin adăugarea cliticului reflexiv se unui verb dintr-o construcție activă, obținându-se
astfel o construcție impersonală reflexiv-pasivă:
El știe rezultatul./Se știe rezultatul.;
 prin folosirea verbului auxiliar a fi folosit în construcțiile pasive:
El știe rezultatul./Este știut rezultatul.