CURS 9

investiţii

beneficii
• !!! Pentru planificarea unor proiecte de investiţii sunt necesare
câteva elemente fundamentale:

• a). Informaţia corespunzătoare - tot ce este şi poate fi legat de

investiţia respectivă
• costuri
• consumabile
• termene de garanţie
• Asistență tehnică
• personal implicat
• timpul necesar adaptării la noile condiţii
• costurile necesare specializării
• termene de execuţie
• instalare sau dare în funcţiune etc.
•Planificarea proiectelor de
investiții
• b).Cunoaşterea rentabilităţii financiare de care are
nevoie compania

• fiecare manager doreşte ca orice investiţie să fie amortizată

cât mai repede
• timpul necesar amortizării investiţiei diferă în funcţie de
valoarea acesteia şi de cât de rentabilă este unitatea
(rentabilitatea este diferenţa dintre costurile totale şi
profit)
• rata rentabilităţii pentru fiecare companie trebuie să fie
egală (în cel mai rău caz) sau să depăşească costurile totale
necesare funcţionării.
• c). Evaluarea realistă a fluxurilor de numerar pozitive şi
negative

• unităţile medicale şi farmaceutice veterinare nu realizează, în general,

fluxuri continue pozitive de numerar
• există perioade din an în care trebuie constituită o rezervă financiară
necesară acoperirii perioadelor cu fluxuri negative de numerar
• această rezervă nu trebuie luată în calcul atunci când se stabileşte
finanţarea unui proiect investiţional
• pentru a calcula posibilitatea finanţării unui program investiţional,
trebuie făcută o analiză a fluxurilor de numerar, într-o perioadă
anterioară
• această perioadă de timp trebuie să fie semnificativă ca durată (unu -
trei ani) şi reprezentativă din punct de vedere a condiţiilor existente (fără
variaţii importante)
• d). !!!Cunoaşterea ratei de devalorizare şi a inflaţiei

• în condiţiile unui plan investiţional major, care se întinde pe mai mulţi

ani, trebuie să se ia în calcul rata inflaţiei şi a devalorizării
• !!! în acest caz, se tine cont că valoarea banilor se modifică odată cu
trecerea timpului
• ! efectul pe care îl poate avea această modificare poate duce la creşterea
gradului de risc
• unităţile trebuie să-şi clasifice proiectele de investiţii în funcţie de gradul
de risc şi să calculeze pentru fiecare ratele de rentabilitate necesare
• o clasificare a gradelor de risc în ordine crescătoare este următoarea:
reducerea costurilor, înlocuirea tehnologiilor, dezvoltarea unor segmente
ale unităţii, crearea de noi segmente în cadrul unităţii.
• e). Concordanţa între planul strategic şi planul de
investiţii
• cele două programe trebuie să se desfăşoare în paralel,
deoarece decalajele determină perturbări majore ale
activităţii, iar eficienţa ambelor programe se reduce, având
tendinţă de anulare reciprocă
• f). Existenţa unei proceduri de control
• trebuie să existe pe toată perioada de desfăşurare a
investiţiei, astfel încât beneficiile ce vor fi aduse de către
investiţie să corespundă cu planul strategic de dezvoltare a
unităţii.
 1.6. Managementul preţurilor

• Stabilirea, fixarea şi menţinerea unor preţuri adecvate,

reprezintă un capitol important şi totodată foarte delicat.

• Există numeroase teorii şi studii în ceea ce priveşte politica de

stabilire a preţurilor.

• Din nefericire, fiecare dintre aceste teorii are şi lipsuri sau nu

există o teorie care să acopere sau să se potrivească tuturor
formelor de activităţi productive.
Stabilirea, fixarea şi menţinerea preţurilor

✓dezorganizat
✓subiectiv
✓incompatibil RISC !
✓ilogic
• !!! consideraţii generale – stabilirea preţurilor:

1. Obiectivele financiare
2. Aspiraţiile de creştere pe piaţă
3. Stabilitatea sau expansiunea unităţii
4. Imaginea unităţii
5. Opinia clienţilor
6. Costuri şi eficienţă
7. Situaţia concurenţială
8. Taxe şi impozite
• Cel mai frecvent, în stabilirea preţurilor se porneşte de la
costuri.

• Pentru a putea calcula un preţ pentru un tratament sau o

consultaţie pornind de la costuri, trebuie ca managerul să aibă
o oarecare idee despre costurile avute.

• In cazul activităţii medical veterinare, care implică diverse

activităţi (consultanţă, manopere, tratamente, etc.),
repartizarea costurilor este în general dificilă şi complexă, iar
soluţiile sunt, în cel mai bun caz, arbitrare.

• Stabilirea preţurilor este mult mai facilă în cazul unităţilor

farmaceutice veterinare.
!!! Clasificarea costurilor

*Costuri variabile - tratamente colective,

medicaţia utilizată, publicitate, forţa de muncă
- salarii, premii etc.

Costuri fixe - care nu variază pe termen lung

- spaţiile unităţii, aparatura de laborator,
vehicule etc.

*Costurile de regie - costurile realizate din

activitatea de management - chirii, apă,
energie etc.
Riscuri care trebuie evitate

➢ Preţurile variabile în funcţie de client

➢ “Război” al preţurilor din partea

competitorilor

➢ Stabilirea preţurilor în funcţie de cele ale

competiţiei
• Măsura în care o unitate veterinară este capabilă să practice o
abordare independentă şi competitivă în fixarea şi menţinerea
preţurilor, reflectă anumiţi factori, cum ar fi: cota de piaţă,
reputaţia, gradul major de diferenţiere a serviciilor comparativ
cu concurenţa.

• Se întâmplă destul de rar ca decizia de cumpărare a clientului

să fie influenţată doar de preţ.

• Succesul unei unităţi nu depinde aşadar doar de preţurile

practicate, ci şi de capacitatea ei de a înţelege, de a reacţiona
pozitiv la cerinţele şi condiţiile pieţei.
Pentru client orice produs
sau serviciu este scump !!!

DACĂ ESTE OFERIT

CA O SIMPLĂ MARFĂ
• !!! De aceea, rolul managerului, al medicului veterinar
şi a tuturor angajaţilor este de a oferi pe lângă simple
produse şi servicii - calitate, consultanţă de
specialitate şi nu în ultimul rând un element specific
de diferenţiere care să fie cerut şi acceptat de client.