FAȚA NEVĂZUTĂ A LUMII

CRIMA ORGANIZATĂ ÎN CONTEXTUL AMPLORII

FENOMENULUI GLOBALIZĂRII

PROIECT GLOBALIZARE, GRUPA 946, SERIA A

BARBU ANA-MARIA

BARBU DIANA- ȘTEFANIA

BAYKOZ EMRE

APRILE 22, 2020

 Despre globalizare

Globalizarea se constituie ca un ansamblu complex de procese având ca obiectiv

realizarea integrării internaţionale pe diferite paliere: economic, politic, militar şi de
securitate, socio-cultural. Dacă în secolele anterioare, cursul istoriei era determinat în mare
proporţie de evenimentele ce aveau loc în anumite regiuni ale lumii, astăzi, în secolul XXI,
viitorul omenirii se naşte şi se modelează în cele mai diverse şi de neimaginat zone. Aceasta
datorită unei reţele de determinări şi influenţări aflată într-o continuă extindere. Caracteristica
principală a globalizării o constituie fluxul rapid, în continuă creştere şi adeseori generator de
discrepanţe, de bunuri, servicii, persoane, capital, idei, informaţii, tehnologie, cultură, modă,
armament şi acţiuni criminale.

Globalizarea nu lasă prea multe şanse statelor de a trăi izolat. Pe de o parte, populaţiile
lor resimt nevoia de a fi reprezentate şi conduse pe scena internaţională, iar pe de altă parte,
evoluţiile dintr-o zonă a lumii au un impact rapid, surprinzător de rapid asupra alteia. 1 „Ceea
ce individualizează actualul model al globalizării este intensitatea şi, dacă se poate spune
astfel, globalismul ei (în sensul că fenomenul globalizării nu mai lasă astăzi nici un fel de
insule virgine în raport cu efectele sale – este un fenomen global şi atotcuprinzător)“.2

Pe lângă faptul că globalizarea creează oportunităţi deosebite şi conduce la progres în

foarte multe domenii există şi un alt aspect al acesteia, mai puţin vizibil dar foarte periculos
pentru ceea ce înseamnă siguranţa lumii. Criminalitatea, sub toate formele ei (traficul de
armament, de materiale nucleare şi de droguri, imigraţia ilegală, spălarea banilor), dar şi
terorismul constituie o ameninţare globală, atât prin amploarea de nestăvilit (deocamdată), cât
şi prin varietatea şi, de ce nu, ingeniozitatea mijloacelor de care dispun şi pe care le utilizează
pentru atingerea propriilor obiective.

Crima organizată

Definirea crimei organizate este sursă de controversă între organizaţiile internaţionale.

Grupul de experţi asupra crimei organizate din cadrul Consiliului Europei şi Comisiei
Europene au căzut de acord asupra existenţei a patru criterii obligatorii: colaborarea dintre
trei sau mai multe persoane, conlucrarea lor se face pentru o lungă sau indefinită perioadă de
timp, aceste persoane sunt suspectate de comiterea unor infracţiuni grave sau chiar au săvârşit

1
Dinicu, A., 2004,Fața nedorită a globalizării: Crima organizată și terorismul, Sibiu, Biblioteca ANUARE,
p.1.
2
Năstase, A., 2000,Bătălia pentru viitor, Editura New Open Media, p.259.

1
asemenea fapte, obiectivul acţiunii lor comune este de a obţine profit/putere. A devenit
evident faptul că fenomenul criminalităţii organizate reprezintă o ameninţare neconvenţională
la adresa securităţii statelor, încalcă drepturile omului şi subminează dezvoltarea economică,
culturală, socială şi politică a societăţii. Criminalitatea organizată a devenit globală, a căpătat
proporţii macroeconomice, iar relaţiile dintre reţelele de crimă organizată au devenit din ce în
ce mai sofisticate.

Crima organizată internaţională a crescut ca amploare, în ultimul deceniu, în parte

datorită unor motive proprii (capitalul uman, material şi financiar deosebit, perfecţionarea
continuă a organizării şi a modului de operare), dar şi datorită exploziei globalizării. În multe
state, valorile tradiţionale legate de respectul faţă de autoritate şi comunitate au fost înlocuite
cu dorinţa de parvenire individuală cu orice preţ, iar multe dintre statele în care se manifestă
acest fenomen experimentează democraţia pentru prima dată. Multe guverne sunt mai
preocupate, la acest început de secol, de propria supravieţuire, decât de sursa devizelor.
Altele, pentru a facilita comerţul mondial şi pentru a-i face faţă, şi-au cosmetizat instituţiile şi
structurile financiare, au relaxat restricţiile legate de procedurile vamale sau de acordare a
vizelor, ceea ce a permis crimei organizate internaţionale să se infiltreze cu uşurinţă în
structurile economiei licite.3

Cele mai mari organizații criminale din lume

1. Bratva. Țara de origine: Rusia. Activități: trafic de persoane, de droguri, de

arme, white collar crime. Membrii: aproximativ 300.000

Mafia rusă, reprezintă cea mai mare organizație criminală din lume. Oficialii legii
estimează că Bratva este activă în majoritatea țărilor fostei Uniuni Sovietice, din toată
Europa și din Statele Unite, fiind cea mai bună organizație criminală din lume, cu o
structură cvasi-militară. Deși este formată din foști oficiali sovietici, Bratva are origini
și în Rusia pre-Lenin. Grupurile au avut afaceri pe piața neagra din Uniunea Sovietică
până la prăbușirea națiunii. Astăzi, Bratva se consideră că lucrează strâns cu guvernul
rus șî că e foarte activă în zona orașului New York.

2. Cosa Nostra. Țara de origine: Italia (Sicilia). Activități: extorcare, jocuri de

noroc, prostituție, spălare de bani. Membrii: aproximativ 250.000
3
The Global Century. Globalization and National Security – The Sinister Underbelly; Organized Crime and
Terorism, vol.II, partea a IV/a, capitolul 35 (www.ndu.edu/edu/inss/…/globcencont.html).

2
Dintre toate organizațiile criminale din lume, Cosa Nostra, denumită adesea pur și
simplu „Mafia” este printre cele mai faimoase din lume. Grupul are origini în Sicilia
încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Istoricii consideră că această organizație a
ajuns la putere ca și alte organizații criminale din Italia, datorită tulburărilor politice. S-
au aliat cu unele facțiuni guvernamentale și au putut să desfășoare activități ilegale cu
puțină rezistență până când Mussolini a ajuns la putere. Șefii mafiei au fugit în SUA și
Canada pentru a continua a-și continua activitatea.

3. Triadele. Țara de origine: Hong Kong (PRC). Activități: droguri,

contrabandă, prostituție, furt IP. Membrii: estimativ 100.000

Oricine a vizionat filme în anii ’80 -’90 a auzit probabil despre ” The Triads”, un nume
folosit pentru a descrie organizațiile criminale din Hong Kong și China. Istoricii cred că
au originea ca societăți secrete din China continentală care s-au mutat la Hong Kong
după revoluția comunistă. Astăzi, triadele operează pe plan internațional, în urma
migrației chinezilor din Hong Kong. Grupurile din Hong Kong sunt concentrate mai
mult pe afaceri frauduloase, fraude și extorcări, în timp ce triadele din străinătate sunt
implicate într-o varietate de activități infracționale.

3
4. Cartelul Sinaloa. Țara de origine: Mexic. Activități: contrabandă cu droguri,
corupție, răpire. Membrii: aproximativ 60.000

Cartelul Sinaloa este infam pentru controlul său asupra comerțului ilegal de droguri din
America de Nord. Statul Sinaloa din Mexic este locul în care se cultivă o cantitate
substanțială de marijuana și plante de opiu. Familiile care lucrează în agricultură din
acea regiune și-au îndreptat eforturile pentru a lucra cu cartelurile de droguri din
America de Sud, în calitate de furnizori și traficanți. În cele din urmă, și-au format
propria organizație criminală, o colecție liberă dintre diferitele familii de trafic de
droguri. Cartelul a supraviețuit mai puțin prin violență decât prin mituirea oficialilor din
guvernul mexican. Cu toate acestea, nu evită să folosească mijloace violente pentru a-și
proteja organizația atunci când este necesar. Violența este de obicei îndreptată
împotriva altor carteluri, dar sunt și frecvent în conflict cu armata mexicană. El Chapo a
fost liderul acestui cartel până când a fost arestat în 2011.

5. Ndrangheta. Țara de origine: Italia (regiunea nordică). Activități: trafic de

droguri. Membrii: aproximativ 60.000

Ndrangheta își are originea în Calabria, un oraș din partea de nord a Italiei. Numele
provine de la un cuvânt grecesc care înseamnă „bărbat” sau „vitejie”. În ciuda numelui,
originile lor par a fi complet locale, deși în ceea ce privește Camorra și Cosa Nostra pot
exista unele legături cu organizațiile criminale spaniole. Organizarea și recrutarea
membrilor se bazează pe legăturile de familie, asemănătoare cu mafia siciliană. Au
rămas o organizație locală până în anii ’70, când au început să-și extindă operațiunile.

4
Organizația a adunat aproximativ 60 de miliarde de dolari în 2013 în mare parte doar
din banii obținuți în urma traficului de droguri.

6. Yakuza. Țara de origine: Japonia. Activități: extorcare, jocuri de noroc,

prostituție, droguri. Membrii: aproximativ 39.000

„Yakuza” este termenul comun pentru orice organizație criminală japoneză. Cele mai
multe poartă numele fondatorului lor (de exemplu, grupul Yamaguchi).Grupurile
yakuza au o ierarhie puternică, cu membrii mai în vârstă care dau ordine directe
membrilor de nivel inferior. Au un cod intern strict care, atunci când este încălcat, va
trebui folosită disciplina fizică.

7. MS-13. Țara de origine: El Salvador. Activitate: trafic de droguri. Membrii:

aproximativ 30.000

MS-13 (Mara Salvatrucha) este în primul rând o bandă internațională implicată în

comerțul transfrontalier de droguri ilegale între cartelurile mexicane și SUA. Membrii
sunt în primul rând migranți din El Salvador, iar gașca a fost creată ca o formă de
protecție pentru migranții salvadori din Los Angeles. Au fost considerați a fi un braț al
Cartelului Sinaloa, dar sunt într-adevăr o organizație independentă.

8. Camorra. Țara de origine: Italia. Activitate: extorcare, trafic de droguri,

afaceri necinstite și frauduloase. Membrii: aproximativ 7000

Camorra s-a înființat la începutul secolului al XVII-lea. Nu este clar dacă grupul s-a
format dintr-o asociere de infractori sau dacă adunarea a devenit în timp o organizație
criminală. Era o societate secretă cu o structură ierarhică, arată probele. În secolul al
XIX-lea, au fost împuterniciți de politicieni, care aveau nevoie de sprijin pentru
răsturnarea monarhiei. Liderii Camorra aveau o putere reală, inclusiv forțele de ordine.
Astăzi, Camorra a devenit internațională. Încă mai deține puterea în Italia, controlând
unele sisteme de management din Napoli.

9. Compania D. Țara de origine: India. Activitate: trafic de droguri, terorism,

asasinate. Membrii: aproximativ 5000

D Company este numele dat unei organizații criminale inițată de Dawood Ibrahim, un
indian din Mumbai. Organizarea sa criminală era centrată în jurul activităților de
contrabandă cu heroină și opiu. Cu toate acestea, Ibrahim a devenit cunoscut pentru

5
 presupusele sale legături cu Al-Qaeda. Oficialii forțelor de ordine din SUA și India cred
că a fost instrumentul folosit în atacurile teroriste din India și Pakistan. Între timp,
organizația se ocupă de crime white collar, precum și frauda și extorcarea.

10. Îngerii Iadului. Țara de origine: SUA. Activitate: trafic de droguri, furt,
afaceri ilegitime. Membrii: 2.500

Hell’s Angels sunt un cunoscut club de motociclete care are o reputație - bine fondată
conform FBI - ca fiind o întreprindere infracțională. Cluburile din Statele Unite și
Canada s-au încorporat într-o afacere ilegitimă pentru a-și proteja simbolurile. În timp
ce declarațiile oficiale ale clubului neagă activitatea infracțională organizată, forțele de
ordine din diferite țări au arestat membrii clubului prinși săvârșind infracțiuni. Se pare
că nu există o structură ierarhică între diferitele grupuri ale îngerilor iadului.4

TRAFICUL DE PERSOANE

Definiţia oficială a traficului de persoane, aşa cum este ea formulată în Protocolul

Naţiunilor Unite (Convenţia de la Palermo, 2000) şi în Legea privind prevenirea şi
combaterea traficului de persoane1 , este: “recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea
sau primirea de persoane, prin ameninţare sau prin utilizarea forţei sau a altor forme de
constrângere, prin răpire, escrocare, înşelăciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei poziţii
vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de beneficii pentru obţinerea
consimţământului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul exploatării.
Exploatarea include cel puţin prostituţia sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau
servicii forţate, sclavia sau practici similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe”.5

Răspândirea fenomenului traficului de persoane a condus la conturarea unor iniţiative

anti-trafic şi la dezvoltarea unor mijloace de intervenţie: constituirea unui cadru legal,
realizarea unor activităţi de prevenire, protecţie şi urmărirea vinovaţilor în justiţie. Pare de
neînţeles ca la începutul acestui secol practica primitivă de a cumpăra şi vinde fiinţe umane
să existe. Realitatea ne demonstrează însă că acest fenomen este în creştere şi continuă să
producă îngrijorare prin multiplele încălcări ale drepturilor omului şi prin efectele
dezastruoase asupra persoanelor traficate (traume fizice şi psihice).

4
Levin, N., 2019, 10 Largest Criminal Organisations to Ever Exist, disponibil la
https://largest.org/people/criminal-organizations/
5
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 783/11.XII.2001

6
 Aflăm că India are numeroase legi federale dedicate contracarării traficului de persoane
pentru exploatare sexuală şi a muncii la negru. Legea Indiei din 1956 pentru prevenirea
traficului imoral [2] interzice traficul de persoane şi exploatarea sexuală, şi prevede pedepse
şi mai aspre pentru infracţiuni comise asupra minorilor.

La fel, se arată că, de exemplu, în Mexic, legile antitrafic nu sunt strict aplicate, însă s-
au redus semnificativ migrarea ilicită şi traficul de persoane, datorită excelentei cooperări
dintre reprezentanţii autorităţilor mexicane şi americane. Totuşi, în unele zone, investigaţiile
sunt ineficiente în ceea ce priveşte prostituţia şi pornografia având ca obiect copiii.6

TRAFICUL DE PERSOANE IN ROMÂNIA

România este, în special, o ţară de origine şi de tranzit pentru victimele traficului

internaţional de persoane. Printre măsurile statului român împotriva traficului cu persoane se
regăsesc adoptarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane
şi a Planului Naţional de Combatere a Traficului de Fiinţe Umane adoptat prin HG nr.
1216/2001. Legea adoptată stipulează măsurile care vor fi implementate pentru prevenirea
traficului, incriminează traficul şi activităţile conexe cu pedepse corespunzătoare, stabileşte
un sistem de protecţie şi asistenţă pentru victime şi, de asemenea, fixează cadrul pentru
cooperarea internaţională în lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Planul Naţional
stabileşte în detaliu activităţile care vor fi întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor legate
de combaterea traficului, agenţiile guvernamentale cu atribuţii în domeniu, precum şi
partenerii de implementare, de exemplu organizaţii internaţionale sau organizaţii
neguvernamentale locale.

MIGRAŢIA ŞI TRAFICUL DE PERSOANE

Există o serie de factori care contribuie la răspândirea fenomenului traficului. Printre

aceşti factori se numără lipsa de informare cu privire la oportunităţile de angajare în
străinătate, aşteptările exagerate ale imigranţilor şi apariţia şi răspândirea de informaţii false.
La factorii prezentaţi mai sus se pot adăuga gradul scăzut de şcolarizare al celor ce
emigrează, lipsa abilităţilor practice, precum şi înclinaţia de a avea încredere în intermediari
care promit să aranjeze trecerea frontierei şi un loc de muncă bine plătit în schimbul unei
părţi din profiturile viitoare. Condiţiile care favorizează traficul au fost scoase în evidenţă

6
Ștefănoaia, M., 2015, Revista Națională de drept: Cercetări științifice referitoare la infracțiunile privind traficul
de persoane, Suceava, p.35.

7
într-o serie de studii realizate în ţările de origine şi au fost menţionate în repetate rânduri de
ONG-urile care se ocupă de problemele persoanelor traficate. Aceste condiţii se referă la
lipsa cunoştinţelor despre viaţa în Vest, precum şi a legăturilor cu cei de acolo, lipsa
oportunităţilor de angajare în ţară, gradul scăzut de educaţie.

PROSTITUŢIA ŞI TRAFICUL DE PERSOANE

Femeile care se prostituează în ţara lor de origine sunt cele mai expuse riscului de a fi
traficate. Industria sexului în ţări precum Bulgaria, Moldova şi România este organizată după
principii oarecum asemănătoare. Prostituţia locală este controlată aproape în întregime de
proxeneţi şi se bazează pe un sistem de trafic intern. Creşterea cererii pentru serviciile
prostituatelor reprezintă unul dintre efectele secundare ale prezenţei trupelor internaţionale de
menţinere a păcii în fostele zone de conflict armat din Balcani. Femeile provenind din ţările
sărace din regiune constituie o sursă stabilă pe piaţa prostituţiei forţate. Dificultatea tragerii la
răspundere a traficanţilor se datorează faptului că sistemul de organizare al reţelelor de trafic
este bine pus la punct şi sprijinit de funcţionarii locali corupţi. La acestea se adaugă un cadru
legislativ lacunar de pedepsire a traficanţilor şi de protejare a victimelor, realitate specifică
majorităţii ţărilor de origine, dar şi de destinaţie. Principalele ţări de destinaţie în Europa de
Sud Est sunt Bosnia şi Herţegovina, fosta Republică Iugoslavă (în special regiunea Kosovo)
şi Macedonia, datorită prezenţei în zonă a trupelor internaţionale de menţinere a păcii. Este
interesant de notat că Croaţia, cu o situaţie economică mai bună şi fără trupe internaţionale pe
teritoriul său, nu reprezintă o destinaţie sau o sursă importantă de femei şi copii traficaţi.
Există situaţii în care multe femei pleacă în străinătate pentru a practica prostituţia. Cu toate
acestea, ele nu cunosc contextul în care vor face acest lucru, nu sunt conştiente de faptul că
nu vor avea nici un control asupra propriei persoane, asupra numărului clienţilor, că nu vor
putea alege cum, când, cu cine şi în ce condiţii vor lucra. Indiferent că ele au plecat din ţară
conştiente sau nu că se vor prostitua, drepturile fundamentale ale acestor persoane sunt
încălcate sistematic prin abuzul fizic şi psihic la care sunt supuse, prin sechestrare, obligare la
întreţinerea de relaţii sexuale neprotejate, prin înfometare şi privarea de resurse materiale.

Traficul cu femei constituie o infracţiune, considerată în dreptul internaţional, ca parte a

crimei internaţionale organizate. Combaterea acestui fenomen necesită o abordare
multidisciplinară, care să implice organele legislative, cele judiciare, de asistenţă psihologică
şi socială, sistemul educaţional, de sănătate, precum şi alţi actori interesaţi de această
problematică. Creşterea nivelului de conştientizare pe problematica traficului în rândul

8
femeilor şi fetelor din grupurile de risc va permite multor tinere să evite capcanele întinse de
traficanţi. Sondajele de opinie publică arată că multe femei nu cunosc adevăratele condiţii de
pe piaţa muncii din ţările de destinaţie, precum şi riscurile legate de migraţia ilegală şi de
angajarea ilegală la muncă peste hotare. Aceste informaţii trebuie diseminate, în special, prin
metode interactive – discuţii şi seminarii.

Traficul de droguri online

Vânzarea de droguri pe internet reprezintă încă un bun exemplu al modului în care

schimbările se pot produce rapid, punând în dificultate modelele existente de politici și
intervenții și procedurile de monitorizare a drogurilor. Un recent raport comun al EMCDDA
și Europol a analizat rolul pe care îl joacă furnizorii și consumatorii europeni pe această piață
globală. Se estimează că furnizorii din UE au realizat aproape jumătate din vânzările de
droguri realizate pe „darknet” în perioada 2011-2015. Vânzările online sunt în prezent mici în
raport cu piața generală a drogurilor ilegale, dar par a fi în creștere. Deși atenția este adesea
concentrată pe darknet, este evident și faptul că, pentru noile substanțe psihoactive și pentru
abuzul de medicamente, platformele de comunicare socială și internetul de suprafață pot fi la
fel de importante.

Printre cele mai periculoase droguri se numără: PCP (Fenciclidina), Marijuana, Opium,
Ecstasy, LSD, Crack, Metamfetamină, Cocaină, Heroină.

Consecințele creșterii ofertei de cocaină:

Creșterea producției de cocaină în America Latină pare să își facă simțită prezența și pe
piața europeană. În unele țări, analiza apelor reziduale a oferit un avertisment timpuriu cu
privire la creșterea disponibilității și a consumului acestui drog, creștere care se reflectă acum
și în alte surse de date. Prețurile cocainei au rămas stabile, dar puritatea drogului este în
prezent la cel mai înalt nivel înregistrat în Europa de peste un deceniu. De-a lungul timpului,
cea mai mare parte a cocainei a intrat în Europa prin Peninsula Iberică. Capturile mari
efectuate recent în alte zone sugerează că importanța relativă a acestei rute poate să se fi
diminuat puțin, traficanții aducând din ce în ce mai multă cocaină în Europa și prin porturile
mari în care sunt descărcate containere. În acest sens este demn de menționat faptul că, în
2016, Belgia a devenit țara cu cel mai mare volum de cocaină capturată, depășind Spania în
acest clasament.

9
10