40.

Ce este etica economică sau etica în afaceri? Se poate afirma că „etica afacerilor ocupă o
poziţie specială, în branşa generic numită etica aplicată” .

Etica în afaceri studiază faptul cum sunt conduse companiile, cum sunt raporturile dintre
companii şi angajaţi, furnizori, clienţi, acţionari şi alte grupuri cointeresate din perspectivă
morală.
Etica economică „sintetizează sistemul de valori, principii şi norme ce s-au statornicit de-a
lungul timpului în raporturile dintre agenţii economici (se au în vedere relaţiile economice dintre
indivizi, dintre indivizi şi firmă, dintre întreprinderi şi clienţi, dintre întreprinderile concurente,
dintre întreprinderi şi societate, în scopul stabilirii unor raporturi benefice între oameni). Alături
de principiile şi normele de drept, etica economică asigură buna desfăşurare a activităţilor şi
reuşita în afaceri.

Etica de afaceri „se manifestă la cinci nivele interdependente:

 nivelul etic individual;

 nivelul etic corporaţional (organizaţional);
 nivelul etic naţional; 
 nivelul etic cultural;
 nivelul etic internaţional.” 

41.
Totodată, trebuie să remarcăm faptul, că etica ecologică nu reprezintă etica unei
personalități
aparte sau etica societății fundată pe imperativele culturii morale. Ea este o etică
universală a activității
umane.
Dacă noi vrem să depășim criza ecologică, trebuie să ne învățăm să acționăm
conform
principiului nonviolenței în interacțiunea cu natura și să refuzăm la tendința de a
o cuceri cu orice preț.
Trebuie să remarcăm faptul că omul contemporan posedă un spectru întreg de
posibilități
pentru ca bazându-se pe cunoașterea legilor ecologice să acționeze în mod
conștient asupra procesului
armonizării relațiilor sale cu natura stăvilind acțiunea unor legități și crearea
condițiilor pentru
manifestarea altora. Anume gradul de cunoaștere a legităților socio-naturale și
gradul posibilității de a
stăpâni și a „manipula” cu ele determină nivelul libertății obținute de om în
interacțiunea sa cu natura
și indică conținutul obiectiv al responsabilității sale morale și ecologice.

42.
Revoluția tehnologică a dus inevitabil la o reevaluare a percepției oamenilor asupra
lumii înconjurătoare. Explozia tehnologiei informației a dus, printre altele, la creșterea
numărului de metode de comunicare între indivizi. Accesul la informații, precum și
transmiterea lor rapidă de la un continent la altul, au avut și au în continuare consecințe
atât pozitive cât și negative asupra dezvoltării morale, psihologice și sociale a indivizilor,
asupra structurii și funcționării societății în genere. Etica tehnologiei informației
examinează de asemenea și problemele morale ridicate de: proprietatea, drepturile de
autor, accesul, confidențialitatea și securitatea informației sau accesul la sursele
programelor informatice.
Un rol central în tehnologiei informației îl joacă argumentarea bazată pe cazuri

43.

DEONTOLOGÍE s. f. 1. Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni

(mai ales a celei medicale). 2. Teorie a datoriei, a obligațiilor morale. 

Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități

profesionale. 2 (Spc) Totalitate a regulilor și uzanțelor care reglementează
relațiile dintre medici sau dintre aceștia și pacienți. 3 Teorie despre originea,
caracterul și normele obligației morale în general.
44.

Judecătorii și politica

În activitatea sa, judecătorul este independent și nu poate fi influențat de informații

sau sfaturi din partea oricăror persoane, de mass-media, interese politice sau
sentimente. Calitatea de judecător presupune că acesta nu poate fi membru de
partid și nu are voie să participe la activități cu caracter politic. În acest sens,
Comisia de etică a publicat recent o opinie consultativă.

Reguli la muncă, reguli și acasă

Judecătorul, fiind o persoană publică, trebuie să conștientizeze faptul că este,
permanent, subiect al atenției cetățenilor. De aceea, va accepta anumite restricții
impuse față̆ de conduita sa în viața privată și publică. Astfel, chiar și atunci când
participă la evenimente ce țin de viața privată, cum ar fi zilele de naștere, nunțile,
concediile etc., judecătorul urmează̆ să-și controleze comportamentul și
modalitatea de comunicare.

În același timp, judecătorii nu au dreptul să discute detaliile unei cauzei pe care o
examinează̆ sau modul în care ea va fi soluționată̆, inclusiv cu membrii familiei,
prietenii, cu părțile, avocații și alte persoane. În afara orelor stabilite pentru
ședințele de judecată, în birourile lor nu trebuie să intre avocați sau participanți la
procese.

Datoria fiecărui judecător este să manifeste o atitudine respectuoasă, să dea
dovadă de politețe, înțelegere, toleranță̆, răbdare, mult tact față de cei prezenți în
sala ședinței de judecată. Judecătorii trebuie să se abțină de la orice atitudine, de la
întrebări sau comentarii care ar putea ofensa demnitatea persoanei.

Referitor la viața de zi cu zi, un judecător trebuie să-și organizeze activitățile în așa

mod încât să mențină autoritatea și demnitatea funcției sale.

Funcția de judecător și afacerile sunt incompatibile

Judecătorii și vestimentația
În activitatea lor, judecătorii trebuie să aibă grijă și de vestimentație

Ce se întâmplă dacă un judecător a încălcat normele de etică profesională?

În cazul în care judecătorii încalcă prevederile din Codul de etică și conduită

profesională, Comisia de etică și conduită profesională, formată din cinci membri ai
Consiliului Superior al Magistraturii, emite opinii consultative sau recomandări în
privința comportamentului judecătorilor. Anterior, încălcarea prevederilor Codului
atrăgea răspunderea disciplinară.

45. (44) MAI SUS

46.
1. Independența
(1) Exercitând profesia de avocat, fiecare avocat este obligat să întreprindă
acțiuni corespunzătoare pentru a-și asigura independența și libertatea de
exercitare a profesiei. Îndatoririle multiple ale avocatului îi impun acestuia
independența absolută, liberă de orice influență, derivată din propriile
interese sau din cele ale persoanelor-terțe.
(2) Avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenței sale și să
vegheze la respectarea eticii profesionale.
2. Încrederea și integritatea morală
(1) Relațiile dintre avocat și client sunt bazate pe onestitate, probitate,
echitate, corectitudine, sinceritate și confidențialitate.
(2) Responsabilitatea avocatului include și comportamentul acestuia în
exercitarea profesiei și în afara ei. Comportamentul avocatului în afara
exercitării profesiei poate conduce la sancțiuni doar în cazuri excepționale.
3. Confidențialitatea
(1) Natura misiunii avocatului este prezumată a fi depozitarul secretelor
clienților săi și al comunicărilor confidențiale, fiind un drept și o datorie
fundamentală a avocatului. Obligația de a păstra secretul profesional este
absolută și nelimitată în timp.
(2) Obiectul secretului profesional îl constituie chestiunile pentru care o
persoană a solicitat asistență juridică, esența consultațiilor oferite de
avocat, procedeele de strategie și tactică ale apărării sau reprezentării,
datele privind persoana care a solicitat asistență și alte împrejurări care
rezultă din activitatea profesională a avocatului.
(3) Obiectul confidențialității se extinde asupra tuturor activităților
profesionale ale avocatului și ale angajaților biroului asociat sau
cabinetului, după caz.
(4) Nici o presiune sau ingerință a unei autorități publice sau de altă natură
nu-l poate obliga pe avocat să divulge secretul profesional, cu excepția
cazurilor prevăzute expres de lege, sau pentru a intenta o acțiune ori
pentru a asigura apărarea în cadrul unui litigiu dintre avocat și client.
4. Competența
Avocatul realizează activitatea încredinţată bazându-se pe competenţa sa
profesională. Avocatul are obligația să-și îmbunătățească continuu
. Incompatibilități
Profesia de avocat în Republica Moldova este incompatibilă cu:
a) orice funcție retribuită, cu excepția funcțiilor legate de activitatea
științifică și didactică, precum și de activitatea în calitate de arbitru al
judecății arbitrale (arbitrajului), mediator;
47.
principiu care guvernează con-
duita profesională a poliţiştilor ca:
a) legalitatea;
b) egalitatea,imparţialitatea şi nediscri-
minarea;
c) transparenţa;
d) capacitatea şi datoria de exprimare;
e) disponibilitatea;
f) prioritatea interesului public;
g) profesionalismul;
h) confidenţialitatea;
i) respectul;
j) integritatea morală;
k) independenţa operaţională;
l) loialitatea.

48. Aceleași principii.

Dar :

Internet

Codul deontologic al notarilor

În prezent nu există un Cod deontologic al notarilor aprobat în temeiul Legii RM cu privire la notariat, nr.
1453-XV din 8 noiembrie 2002
http://notariat-moldova.md/ro/notariat/codul-deontologic-notarilor/