Criminologia Oxana Rotari
privit criminalitatea prin prisma sociolo^ici. i onirihuinci astfe! la aparifia
unei noi ramuri a criminoiogiei,.>/anumc ...sociologin crim'maia".
Cuvinte-cheie: "om mcdiu", educate пк>га1а, instnic^ic :?со1ага, sMcie»
discrepan^a, aforism, crima, criminal, c4)lccii\itatc, obsiacoi, imitape, anomie,
fenomen de normalitate sociaia.
1. $coala geografica (sau cartografica)
Reprezentantii acestei §coli au fost bclgianul Qiictclet §i francezul
Guerry.
Lambert Adolphe Jaques Quetelct (1 796 I 874), doctor in matematic5,a
fost directorul observatorului astronomic din Bruxclles. Pc linga matematicS,
fizica, astronomie §i meteorologie, acest savant a fost prcocupat de probleme
de ordin social §i, implicit, de cele legate de fenomcnul criminal, fapt ce rezultS
inca din primele sale lucrari: „Cercetari cu privire la populate, na§teri, decese,
inchisori etc.", Jn Regatul Tarilor de Jos" (Bruxclles, 1 827) §i „Cercetari cu
privire la tendin(a spre crima la diferite vTrste (Bruxelles, 1832).
Principala lucrare a lui Quetelet a fost „Despre om §i dezvoltarea
facultatilor sale sau Eseu de fizica sociaia" (1 835), in care sint cuprinse cele
mai importante costatari legate de fenomenul criminal. Aceasta lucrare,
completata §i revizuita, a fost republicata spre sfir^itul carierei lui Quetelet
(1869) sub denumirea „Fizica sociaia sau Eseu cu privire la dezvoltarea
facultalilor omului".
Quetelet aplica fenomenelor sociale metode imprumutate din fizicS,
realizind о §tiinla a „omului mediu" fizica sociaia. El considera ca majoritatea
popula^iei constituie „central", reprezentat prin „omul mediu", iar la extreme
se plaseaza indivizi cu о tendin^a foarte slaba sau, dimpotri va, foarte putemicft
spre crima. El accentueaza importanta educatiei morale, care prevaleazS
asupra instruirii §colare. Aceasta opinie, contrara punctului de vedere comun,
о vom regasi ulterior reexprimata de catre Garofalo $i reluata de pe alte pozitii
de catre Freud.
О alta „opinie separata" al lui Quetelet este aceea conform careia nu
saracia genereaza criminalitate, ci mai degraba „cliscrepan(a (neconcordanta)
dntreposibilita(ile mateviale nevoile, aspiratiiie oameniior " - regasim aici
158
Tema IV Principalcle criniinologice
„germeni" ai teoriei anomici, exprimata ulterior do Durkhcini ^i reluata mult
mai tirziu de Merton.
Andre-Michel Guerry (1802-1866), jurist de fonnape, a fost directorul
Departamentului de statistics penala de la Ministenil Justitiei din РгаЩа.
in 1829, Guerry publica un studiu referitor la relatia dintre instruire ^jii
criminalitate. Lucrarea sa „Eseu asupra statisticii morale din РгаЩа (1S.'>3)
aduce о contributie importanta la dezvoltarea statisticilor criminale. О alta
lucrare-„Statistica morala a Angliei comparata cu statistica moiala a FraiHei
- a fost publicata in 1864.
Interesat de aspectul geografic, Guerry repartizeaza departamentele
franceze in 5 regiuni, in cadrul carora constata о regularitate remarcabila
in ceea ce prive§te criminalitatea. Din aceasta regularitate rezulta ideea ca
„precum fenomenele naturale, comportamentul iiman este e! supus unot
legi". Asemanator lui Quetelet, dar contrar a ceea ce se credea in epoca,
Gueny constata ca nici saracia ?i nici instruirea §colara nu au о influenta
directa asupra cifrei criminalitapi.
Cercetarile ambilor reprezentanti ai ?colii geografice s-au bazat, in cea
mai mare masura, pe primele statistici criminale europene, respectiv cele
realizate in Franta intre anil 1826 ji 1830. In doctrina criminologica se repne
ca, din studierea datelor statistice franceze. cei doi cereetatori au desprins
unnatoarea concluzie: infractiunile impotriva persoanelor predomina in
regiunile sudice ji in timpul cald, iar infractiunile patrimoniale predomina in
regiunile nordice ?! in timpul rece. Aceasta constatare a fost denumita „Legea
termica a criminalitafii".
§coala geografica a avut numerosi adepti, mai ales in Franta, pina la
elaborarea teoriei lambrosiene, dupa care a cazut in uitare. О incercare de
revenire la acesta orientare a avut loc in SUA in anii 50 ai secolului trecut.
Orientarea geografica poate fi supusa, fireste, unor critici. Nu se
poate nega, insa, сЗ studiul statistico-geografic a contribuit la na^terea unei
criminologii ^tiinfifice.
*1 59
Criminologia Oxana Rotari
2. $coala lyoneza
Alexandre Lacassagnc (1X43-1924). prid'csor do medicinS la
Universiatatea din Lyon, a fost principaiui cxpcMicni a! accstci ^coli,
!n urma unei confuzii cc s-a pctrcciit dc-a lungid timpiilui, orientarea
criminologica nascuta in jurul profcsoruiui Lacassagnc cstc cunoscutd iQ
doctrina sub numele de „$coala mcdiuliii social". Aparcnt, Lacassagnc §i
discipolii sai aupusaccentul pe factor]i social] in stabiiirca ctiologiei criminale.
Dupacum s-a remarcat in literatura de spccialitatc, tcoria lui so poate rezmna
in citeva aforisme. Seria acestora cstc dcmarata cu ocazia primiilui Congresde
antropologie criminala, ce a avut loc in anul I XX5 la Roma. Exista 4 asemenea
aforisme ce au fost re^inute de doctrina:
/• „Otice act daunator cxistcnfci itnci colcctivitclfi cstc о cvinia ^
2. „Orice critTid este un ohstacol itt culca pro^i'csuli ;
S. „Societafile au cfiminalii pc core li nicrita ,
4. „Mediulsocial este ..supa de culturci " о criminalitd(ii: niicrobuleste
criminalul, un element care nu are importan{a dec it in ziua in care gase^te
„supa care il face sa fermenteze ".
Opinidementionate au reu§it sa induca in croarc pc majoritatea istoricilor
cnminologiei, care au facut din Lacassagnc „^efuL' unei §coli a „mediului
social" practic inexistenta. Dincolo dc aforisme, prcocuparile reale ale lui
Lacassagne §i ale colaboratorilor sai au fost indrcptatc intr-o direc^ie cu totui
opusa.
Un studiu recent demonstreaza ca, in rcalitatc, Lacassagne a fost §i a
ramas toata via(;a sa un partizan al frenologiei lui Gall un admirator secret al
lui Lambrosso pentru criticarea caruia §i-a consacrataproape intreaga energie.
Se remarca faptul ей la intervale de timp relativ scurte, ulterior lui Lambrosso,
medicul lyonez publica studii pe acelea§i teme abordate de colegul sau italian
asupra tatuajului (1881); compararea criminalului cu omul primitiv (1882);
studiul criminalului cu о specie de animale (1882). Rczulta, deci, ca Lacassagne
era el insu§i un adept al determinismului biologic, iar nu „sociologul" despre
care s-a vorbit intotdeauna.
Concluzia studiului amintit este cit se poate de tran^anta §i contribuie la
demascarea unui „mare fals" aparut in „mica istorie" a criminologiei: prima
concluzie a acestuia este ca, in mod evident, Lacassagne §i ^coala sa au insistat
160
Tema IV Principalcio $coli criminolonicc
frecvent asupra rolului mcdiiilui social, dc:;;] ci impartaijcau, in rcalitatc,
acelea§i credin(e in crcditatca crinici, ca тиЦ] dintrc colcgii lor italicni,
pentru ca aceasta ser\'ea in mod clar о strategic dc \ alorizarc, dc distinc(ic.
Exprcsia. ^coala francezci (sau lyonczcr potrivit tc.xtclor) a mcdiului social, pc
care ei in§i§i au impus-o, era о dcnumirc dc lupta, о Justificarc. о rc\ cndicarc
ce nu avea sens decit in masura in care pcrmitca dcmarcarca dc un ad\ crsar
proclamat.
3. $coala socialista
Explicatiile fenomenului criminal, reunite in jurul tjcolii socialistc, au ca
fundament opiniile fonnulate de Marx (1818-1883) ?i Enghcls (1820-1895).
Potrivit conceptiei marxiste, criminalitatea dcpindc dc condipilc
economice, in sensul ca inegalitatea economica gencrcaza criminalitatea. Dupa
cum s-a subliniat in doctrina, relatia intrc factorii economic] iji fcnomeniil
criminal are la origine studii valabile. ,,In Bclgia. Duepctiau.w inspector
general al inchisorilor ^i a^ezamintelor de hinefacere. arata influcnta saraciei
din perioadele 1845-1847 ^i 1856-1857 asupra criminalitatii din Fiandra.
Influenfa crizelor economice ^i a anilor de penurie asupra criminalitatii este
subliniata in Franta de Dupuv, mai ales in materia delicventei feminine .
Din considerente ideologice, $coala socialista prezinta о varianta
extrema, transformind aceste explicatii par^iale in explicapi cu caracter
general, valabile pentru fenomenul criminal in ansamblu. Se comite astfel о
eroare de ordin §tiintific, sesizata chiar in epoca de Garofalo. Acesta, apelind
atit la procedee polemice, cit §i la argumente ^tiinpfice, reu§e?te sa desfiinteze
teoriile socialiste. Astfel, el arata ca daca fenomenul criminal ar fi о expresie a
inegalitatilor economice, nu ar trebui sa avem ati(ea proletari §i tarani-victime
ale unor infractiuni §i nu ar trebui ca reprezentanpi claselor instarite sa se
regaseasca atit de des printre infractori.
Referitor la studiile ce au constatat о cre$tere a criminalitatii
patrimoniale proportional cu cre§terea preturilor la unele produse agricole,
Garofalo demonstreaza, pe baza datelor statistice, ca de fapt are loc о mutatie
in structura fenomenului criminal, care ramine constant in valoare absoluta.
El arata ca in perioadele de criza numarul infractiunilor contra persoanelor
scade; dimpotriva, in perioadele de bel$ug material, caracterizate prin scaderea
Criminologia Oxana Rotari
preturilor, se reduce numarul inrracpiinilor patrimonialc, dar create numSiul
celor contra persoanei. „Acestc cijrc ciovccicsi l a (>sciUi(iilc in echilibrui
economic, mtotdeauna instahil prin natura \(J. nn rcprczinfu adcvarata cauza
a cnminalita(ii, ci doarforma siih cure accasta sc nnmifcsta ".(R. GarofaltK
„La criminologie").
in ciuda argumentelor dc ordin cc s-au rormulat impotrivasas
orientarea §colii socialiste s-a рсфсша! dc-a lungul timpuliii, bucurindu-«»
de un sprijin deordin politic. In pcrioada contcmporana, accasta orientare se
transformase intr-o adevarata „noua criminologie", deniimita marxistS, in
cadrul careia se puteau deosebi doua tipuri dc cxplicapi:
- Pe de-o parte, cele apartinmd speciali:;itilor din tarile comimiste,
care vedeau in criminalitatc fi e о cxpresie a „mo^tenirii" capitaliste,
fie un „accident" individual;
- Pe dealta parte, cele ale criminologilor din uncle tari necomuniste,
unde se putea sus^ine in continuarc varianta potrivit cSreia
criminalitatea este о expresic a luptei dc clasa, iar criminalul este
victima capitalismului bazat pe exploatarca oniului de catre cm.
in ambele variante, criminologia marxista considera, in mod utopic, (A
„inaintareape calea comunismului" va duce in mod inevitabil la disparitia
fenomenului criminal. Caderea comunismului a antrcnat pierderea unicului
suport al criminologiei marxiste - eel ideologic.
4. §;coaIa interpsihologica
Fondatorul acestei orientari a fost criminologul francez Gabriel Tardd
(1843-1904), eel care a pus bazele psihosociologiei §i criminologiei franceze.
Principalele lucrari ale lui Tarde au fost „Criminalitatea comparata" (1886)
§i„Legile imitatiei" (1890).
In constituirea propriiiQj. explicapi, criminologul francez pome§te de la
о critica obiectiva a teoriei lambrossiene, precum §i de la о analiza pertinents
a datelor statistice. Tard6 urmare§te evolufia criminalitatii de-a lungul celei
de-a doua jumatati a sec. al XlXdea ^i constata о cre?tere a acesteia, in cifi^
absoluta, de proportii ingrijoratoare. El atrage atcntia asupra unor „capcane"
pe care statistica le poate a§terne in calea cititorului neavizat sau care pot fi
speculate in scop politic.
162
Tema IV Principnlelo ^coli criniinalogicc
Astfel, Tarde a observat о scadcre a numarului dc crime, in timp cc
delictele crescusera de trei ori. In accasta situatic, s-ar fi putut afinna ca cxista
motive de satisfacpe din moment ce infractiunile mai gra\ e (crimclc) au scazut
ca numar. Autorul arata insa ca accasta scadcre este doar aparenta, pcntrii ca
in realitate numarul crimelor a crescut. Defomiarea realitatii avca loc prin
fenomene printre care ponderea cea mai mare о avca „corectionalitatca",
adica trecerea unui numar de fapte din catcgoria crimelor in cea a delictelor.
Era vorba atit de о corectionalizare Icgala (prin modificarea legisla(iei in
sensul aratat), dar mai ales de una ilegala, respcctiv omiterea cu buna ^tiin(a pe
parcursul procesului penal a unor circumstante ale unor fapte, care deveneau,
prin omisiunea respectiva, delicte. Ratiunile corectionalizarii ilegale erau
legate, in primul rind, de evitarea cur^ilor cu jurafi, dar :>;i de tendinta de
„cosmetizare" a realita(ii.
in cursul analizei statistice, Tarde pune in discutie problema progresului
social 5i cea a mcralitatii, care pot contribui la explicarea fenomenului
criminal. Cu aceasta ocazie, autorul 151 exprima pozi(ia privind rolul imini(iei
In formarea comportamentului criminal; .. attinci cmd dimpotriva. apare
imoralitalea. ea este aceea care frapeaza privirile straliice^te imitativ in
mediul sau. p acesla este momentui in care ea se na^te din punct de vedere
social. Realitatea sociald prin excelentd este aparenta. a^a cum forfa socia/a
prin excelenta este imitarea sub toateformele ei in sens activ fi pasiv ".
Urmand logica celor afirmate, G.Tarde considera ca un delict este nu
numai „un ran" in plus, ci, in acela5i timp, о sursa probabila a „unor rele" noi;
de aceea sensul revelatiilor statistice ar trebui agravat, iar nu diminuat.
„lata de ce cre^terea numerica a oamenilor lovi\i de о condamnare este
mai infrico^atoare decit pare. Caci cu cit numarul acestora create, cu atit
el tinde sa creasca ?i mai mult, dupa cum о arata progresia lor neitrerupta;
^i cu cit ei sint mai numero^i ^i sint Idsafi sa se adune, cu atit mai mult ei vor
fi tentafi sa se copie unul pe celdlalt, in loc de a recepta exemplul oamenilor
cinstifi, a^a cum о dovede^te proporfia mereu in cre^tere a recidivistilor
printre condamnafi ".
A§adar, teoria lui Tarde se fondeaza pe constatarea potrivit careia
raporturile interumane sint guvemate de un fapt social fundamental: iniitatia.
in aceasta logica, explicarea fenomenului criminal are la baza „ideea esenfiala
63
Criminologia Oxana Rotaii
ca fiecare individ „se comporta potrivit cuinmclor ucccptatc dc catre medad
sau" m conseciiHa comportamcntul criminal cstc :;;i cl iin comportament
imitat.
О lamurire se impune ^i in Icgaturii cu dcniimirca jjcolii: ,ап1еф51Ьо1о-
gica". Aceasta deriva din faptul ca Tardc cnnsidcra ca sociologia nu estedecil
о interpsihologie, atita timp cit nu avcm dc a face (in sociologie) decit cu
raporturi interindividuale.
Ideile lui G. Tarde cu privirc la roiui imita(ici in gcncza criminalitStii
sint reluate ulterior in cuprinsul alter cxplicatii dc natura sociala. Astfel,
spre exemplu, „procesul de invalarc" cc va sta la baza tcoriei asocia|iiior
diferen^iate, elaborate de Sutherland, va include, printrc alte mecanisme, §ipe
eel al imitatiei.
Privita ca teorie sociala cu caractcr gcnerid, construc(ia lui Tarde este
criticabila.
Fundamentarea via^ii sociale pe un ,,instinct mimetic este combStutS
in psihologia modema, in care imitapa este admisa dear in sensul de „vointS
de imitare , ceea ce presupune о inipativa individuals. ,, Ceea ce arti puteo
denumi sofismulsau capcana construc(iei dialect ice a lui Tarde, este регреШа
aplicare a unei conceppi total mecanice despre imitape la fapte care sint, in
realitate, de ordinul oppunii personale ^i chiar a I liher td(ii .
Cutoateacestea, rolul important al imitapei in cadrul comportamentului
uman este subliniat §i in psihologia contemporana. Teoriile psihologice
modeme considers comportamentul ca fi ind esenpalmente о funcpe de
relape. In cadrul acestei flincpi relationale, factorul dinamic este reprezentat
de motivate, iar in procesul motivaponal imitapa joaeS un rol ce nu poate fi
neglijat.
F)upa cum s-a remarcat, „ imitapa sociala ^i identificarea cu celalalt este
utilizata, de catre tineri, ca о strategic in urmdrirea propriei dezvoltari". In
cazul existen^ei unor modele criminale imitapa poate contribui la dezvoltarea
altor comportamente, echivalente ale modelelor respective, intr-un asemenea
context explicativ teoria lui Q. Tarde este departe de a fi pierdut din
actualitate.
164
Tema IV Principaleic $coli criminnlogice
5. $coala sociologies
Principalul reprezcntant al accstci ^coli este considerat soeiologul
francez Emile Durkhcim (1858-1917). Principalele lucrari ale lui Diirkheim,
in care sint cuprinse §i unele idol importante pentni gindirea eriniinologica,
au fost, in ordinea apari(ici: „Despre diviziunea imincii sociale" (1893),
„Regulile metodei sociologice" (1894), „Suicidul" (1897), precum 5?i studiul
numit „Doua legi ale evolu(iei penale" (1900).
Fiind considerat unul dintre fondatorii sociologiei, Durkheim este printre
primii care au definit-o, iar concluziile sale in legatura cu fenomenul criminal
nu pot fi neglijate. Originalitatea opiniilor lui Durkheim consta in faptul ca
el considers crima drept un fenomen de nomialitate sociala. El plcaca dc la
constatarea ca nu exists §i nu a existat societate care sa nu cunoasca fenomenul
criminal. „Peste tot ^i intotdeauna au existat oameni care s-au comportat de о
a§a maniera, incit au atras asupra lor represiunea penala .
Pentru Durkheim crima este nu numai un element inerent oricSrei
societSp sSnStoase, ci chiar un „factor de sanatate puhlicd ", ceea ce duce la
urmStoarele consecin(e:
1. Din moment ce crima este un fenomen „nomial", ea nu provine
din cauze exceptionale, ci din structura insS$i a culturii carei ii
apar(ine;
2. Deoarece criminalitatea este rezultanta marilor curente colective
de societSpi existen^a ?i raporturile sale cu ansamblul structurii
sociale prezintS un caracter de permanen(S,
3. Deci, criminalitatea trebuie sS fie in(eleasS §i analizatS nu prin
ea insS§i, ci totdeauna relativ la о culturS detemiinatS in timp §i
spapu.
In explicarea criminalitStii, E. Durkheim introduce §i termenul de anotnie
(din grecescul „a nomos" - fara lege), pe care il in(elege in sensul de „slahire
a rolului normelor sociale ". AceastS anomie apare ca armare a tendin(elor
crescinde ale individului spre satisfacerea unor idealuri de confort material §i
prestigiu social. Imposibilitatea realizSrii pe cale legalS a idealuri lor propuse
de individ (§i unanim acceptate in societS(i]e industrializate) poate duce la
incSlcarea normei.
65
Criminologia Oxana Rotari
Explica^iile durkheimicnc cu pri\ ire la faptcic mccanismele sociale
au reprezentat repere importantc pcntrii sociologic in general, dar §i pentra
criminologia sociologica. ConceptLii de ..aFiomie" utilizat de Durkheim
este reluat ulterior de sociologul ameriean Marton iitilizat in explicar^
fenomenului criminal.
intrebari de control:
1. Ce cunoa§teti despre teoria „omului mediif' a liii J. Quetelet?
2. Care sint factorii favorizanp ai criminalitapi prin prisma
cercetatorului belgian J. Quetelet?
3. in ce consta legea termica a erirninalitapi ^i cine sint autorii ei?
4. Care sint aforismele §colii lyoneze?
5. Ce cunoa§te|i despre §coala socialista?
6. Care sint tezele principale ale §colii inteфsihoIogice
7. G. Tarde vorbe§te despre capcanele pe care le a^ terne statistica in
calea cititoruluine ne avizat". In ce constau ele.^
8. Care este rolul imitatiei in cadrul comportamentului uman?
9. Ce in^elegem prin anomiel
10. Care sint consecin^ele criminalitatii considerata de E. Durkheim un
„factor de sanatate publica "?
11. Care sint cauzele criminalitapi prin prisma §eolii sociologiee?
166
TEMAV
Pozitivismul italian
Nehumtl itmhla ciupa pU'icerilc vie(ii sc vcJc in^^eUu. in{clc/ylnl
seferc^fc dc e/c. (A.Schopenhauer)
Ciudata prctcn{ie la fericire. ^ i anumc ^radu! cc-i visam. nc
Sirica loate in iwne. Cine poate scdpa dc ea ^i nn cere deed cc
are la fndemfnd a tnaipoate dace. (Merck)
Quid acternis minorem cons Hi is animum fati^as? (Ce-(i rrude:<fi
mintea necoaptd cu proiecte nesfh-:<ite)? (Hora(iii)
Иа(а nebunului e mai rea deed moartea. (Seneca)
Fericirea ne-o facem sau ne-o gasirn fiind nuvginiti di noi
inline oriunde ne-ain afia. (Oliur loldsmith)
OBIECTIVELE STUDIULUI
DUPA PARCURGEREAACESTEI ТЕМЕ VEfl FI CAPABIL:
-sa cunoa^tefi ipoteza atavismidui;
sa distingeli sintagmele criminale;
-sa explicafi degenerescenla;
-sa analizafi etapele teoriei lombrossiene;
-sa facefi distincfie intre delictul natural eel conventional;
-sa identificafi tipul criminal conform teoriei апогтаШЩИ morale;
-sa explicafi ipoteza conform careia criminalid e un ,,monstru in plan
moral**;
-sa analizafi tipologia criminalHor conform teoriei lui R. Garofallo,
-sd elucidafi originea delictului conform teoriei lui E. Ferri;
-sa explicafi clasificarea criminalilor conform teoriei anormalita(ii bio-
psiho-sociale,
Pozitivismul italian sau ^coala pozitivista, cum este adeseori numitd in
literatura de specialitate, reprezintd о etapa esen\iald in istoria criminologiei,
nucleulgindirii criminologice. Aceastdforfa a gfndiriipozitiviste vazute ca un
tot rezida in faptid сa principal Hci exponenp C. Lombrosso, R. larofciHo ^i F.
Ferri au oferit, fiecare in parte, un adevarat univers de explicatH iu iegdtuid
cu fenomenul criminal.
167
Criminologia Oxana Rotiri
Cuvinfe-chcic: craniu, atavism, siigmatc criminalc. laii; filogcnciic, tatiiaj,
jargon, malformatic тогГоГипсиопа1а. dcgciicrcsccina. ncbim moral. crimlMl
innascut, epilcpsic, convulsic, impuls. paiologic. ata\ ism organic, atavism psihic,
delict natural, delict convcnponai, simt moral, scmimcni altruist, mila. probiiate,tip
criminal, asasin, violent, cinic, cchivaleniul pcdcpsclor.
l.Teoria anormalitatii biologice
Conceptiile lui Lombro.sso, autorui tcorici anormalitapi biologice, au
evoluat odata cu rezultatele cercetarilor sale.
La originea cercetarilor lombrossicnc a stat dcscopcrirea la сгапЫ
unui criminal, in zona occipitala medie, a unci adincituri (tosetc) accentuate!
trasatura ce se regasea la uncle cranii primitive. Aceasta deoscbire i-a sugerat
lui Lombrosso ipoteza atavismului (adica oprirca in dezvoltare pe lanlul
filogenetic).
Pentru verificarea acestei ipotezc, Lombrosso a efectuat numeroase
cercetari ajungind la studierea a 393 do cranii, dupa cum afirma ш primul
velum al „Omului criminal". Recurgind la tin sistcm complex $i riguros de
masuri, el a reu§it sa distinga unelc trasaturi craniene cc se regaseau intr-o
proportie sporita la infractori, a§a-zisele[^igmal^ ale omului criminal:
asimetrica, urechi foarte mari sau foarte mici, fruntc rctrasa $i ingusta, barW
ingusta, sprincene proeminente, maxilarul ?i obrajii procminenp.^
Concluziacuprivire lastigmatele craniene $i, in special, foseta occipitalil-
au fast confirmate in epoca decercetarile altor antropologi, pe cranii denebuni
§i antropomorfe. Urmind ideea atavismului, Lombrosso a studiat organismd*^
inferioare, omul salbatic §i copilul (in care vedea un mic primitiv). Ш a
cercetat, de asemenea, uncle anomalii ale creierului, ale scheletului §1 ale unor
organe interne (inima, ficat).
Extinzind cercetarile la criminali in viata, Lombrosso ii studiaza atit dm
punct de vedere anatomic, cit fiziologic. О constatare interesanta pe care
0 face este in legatura cu lipsa durerii (analgezia), care il apropie §1 ea pe
criminal de omul salbatic. Un lucru mai putin amintit in doctrina este faptul ей
cercetatorul a efectuat nu numai studii anatomo-fiziologice, dar s-a ocupat §t
de unele aspecte socioculturale: tatuaj, jargon, alcoolism, credinta §i practicii
religioasa, literatura criminalilor etc. Din toate acestc cercetari intreprinse^
168
Tema V Po/iliN istmii Italian
Lombrosso a repnut in mod obicctiv aspcctclo care ii conlirmaii caracterul
atavic al criminalului.
О a doLia faza a studiilor lombrossicnc so refcra la uncle malfonnapi
morfo-fimctionale de natura dcgcncrativa, cercetarile s-au axat in special
asupra componentei psihice. Savantul se ocupa de „nebunia morala*', care
fusese tratata de Morel drcpt un aspect dcgcncralix-.
Morel concepe degenerescenta - ( 1) a picrde ealilatilc creditare
caracteristice genului sau speciei: 2) a ajungc in stare de dcclin moral;
a degrada, a se desfrina etc.)) ca pc о maladie creditara, maladie ее are
drept efect о deviere a individului dc la tipiil normal. El traieaza de asemenea
problema nebuniei morale, abordind-o prin prisma intercsului sau particular
pentru medicina legala. Morel propune asocierea ,,nebuniilor morale la maiea
categoric a ,,nebuniilor" ereditare pe care el о stabilise; de asemenea. tace о
clasificare a maladiilor mentale, aratind care sint cele predispuse la crima.
Bazindu-se pe propriile studii, dar §i pe cercetarile unor psihiatri renumip
in epoca, Lombrosso stabile$te existenta unor analogii intre „nebunul moral" !?i
„criminalul innascut", mai cu seama sub aspectul simtului moral. Examinarea
„criminalului nebun" scoate ea la iveala existenta acelora^i stigmate ca
in cazul „omului criminal", stigmate ce sint explicate de aceasta data pe baza
degenerescentei.
in sflr^it, intr-o ultima etapa, Lombrosso se concentreaza asupra
studierii epilepsiei, pe care о considera, alaturi de atavism, un factor-cheie in
etimoiogia criminaia. Mai muit. ei vede in epiiepsie о punte de legatura intre
omul criminal, criminaiul nebun ?i nebunui moral.
Dupa cum rezuita din cele de mai sus, teoria iombrossiana parcurge trei
faze:
1. natura atavica a criminalului; concluzie bazata pe existenta fortei
occipitale §i a alter stigmate (semn dezonorant; pata ru^inoasa),
ceea ce a creat doctrina criminalului innascut;
2. raportul dintre degenerescenta criminalitate (bazat pe numeroa-
sele anomalii morfologice §i functionale de natura degenerativa,
ce au fost sesizate in cursul cercetarilor efectuate pe criminali).
3. criminalitatea ca fonna a epilepsiei, unde convulsiile (contractiil^
violente, involuntare a mu^chilor) sint inlocuite prin
69
 ? 1
Criminologia Oxana Rotvi
violente irczistibilc sprc crima (aspect rc/ultat din ultimele
cercetari efectuatc do Lombrosso asiipra criminalilor).
Astfel, se poate conchidc ca in tcoria lombmssiana criminalitatea
reprezinta о anomalitate hiologica. hazata pc cituvism organic :}! psihicfipe
0 patologie epileptica.
2. Teoria anormalita^ii morale
Fondator al acestei teorii cstc baronul R. Ciarofalo magistratdc
cariera, pre§edinte de Camera la Curtca dc Ape! din Ncapolc.
Principala lucrare a lui Garofalo „Criminologic" a fost publicafi
pentruprimadata Ш 1885. Ulterior lucrarea a fost rcvazuta §i completata,fiind
tradusa ш diferite limbii franeeza, engleza, spaniola etc. Istoria criminologia
refine numele lui Garofalo in special datorita titlului pe care acesta 1-aales
pentru lucrarea sa §i care ulterior a inlocuit denumirea de antropologie
criminala. Dar eriminologia datoreaza lui Garofalo mai mult decit propna
denumire.
In lucrarea sa fundamentala, Garofalo face о cvaluare competentH a
numeroaselor cercetari efectuate in epoca §i reu§e;?te sa formuleze о teone
proprie cu privire la fenomenul criminal. Intreaga constructie teoretica
elaborata de savant se intemeiaza pe no^iunea de delict natural.
De§i magistrat, Garofalo pome^te de la premisa ca nopunea de crimS
trebuie privita din punct de vedere sociologic, §i nu juridic. Pentru a stabili
noliunea de crima in sens sociologic este necesara realizarea distinctiei intre
delictele natumle deliotele сопуещюпЫе.
Delictele convenponale sint crea^ii ale legiuitorului, au un caracter
conjunctural §i, deci, sint viabile in timp spa^iu, ceea ce genereazS
relativitatea legii penale. In opozi^ie delictele naturale se caracterizeaza рпп
Constanta, prin invariabilitate in timp §i spatiu.
Notiunea de crima, in sens sociologic, ar trebui sa ineluda, confonv\
opiniei lui Garofalo, doar categoria delictelor naturale. Pentru identificare^
delictului natural „ trebuie abandonata analiza actiunilor intreprima aceea
a sentimenteloK Crima este, infapt^ о ас^Ыпе daundtoare care, in acela^itinip^
rdne^te acele sentimente pe care le numim simtul moral al imei colectivil^t$
umane ".
170
_ к
Tema V Pozitivisimil itulian
Garofalo considera ca singurcle sentimente care an importanta pentru
morala sociala §i, in acela^i timp, sint utile analizei pe care о intreprinde sint
sentimentele altruistc, ,,adicd acclea care au ca ohiect direct intcrcsu! altora.
cu toate ca, indirect, aceasta se poate fntoarce in avantaju! nostru ".
in categoria sentimentelor altruistc, exista doua constante pe care le
regasim sub diferite grade de dezvoltare la toate popoarele !i;i la toate clasele
aceluia§i popor: mila §i probitatea (cinstea). Pe baza celor doua sentimente,
considerate de Garofalo drept fundamentalc, se poate realiza identificarea
delictelor naturale.
Astfel, Garofalo concluzioneaza ca ,,elementul de imoralitate, neccsar
pentru ca un act ddundtor sd fie considerat drept criminal de cdtre opinia
publicd, este vdtdmarea aceleipdrfi a sistemului moral care constd in sentimente
altruiste fundamentale: mila ^i probitatea. Trebuie insd, in plus, ca vdtdmarea
sd nu atingd partea superioard si delicatd a acestor sentimente, ci
mdsura medie in care acestea sint procedate de cdtre a comunitate s'
indispensabild pentru adaptarea individului la societate. Aceasta este ceea ce
vom denumi crimd sou delict natural".
Ideea potrivit careia crima este un act in acela^i timp daunator ?i imoral
nu era noua. Garofalo demonstreaza insa ca nu poate fi socotita crima decit
„0 specie determinatd de imoralitate . Plecind de la intelegerea crimei ca
delict natural, eercetatorul i§i propune identificarea tipului criminaf respectiv
a individului „capabil" sa comita un astfel de delict. Pentru aceasta el recurge
la о evaluare obiectiva a rezultatelor cercetarilor intreprinse de Lombrosso
5i discipolii sai, lutnd in acelasi timp in consideratie 51 criteriile formulate la
adresa altora.
Pe baza acestei evaluari, Garofalo admite ideea ca „delicvenlii sint
fiinte aparte". El constata totodata ca ,,din punct de vedere antropologic tipul
criminal este foarte departe de a fi conturat §i i§i exprima scepticismul in
legatura cu posibilitatea ca cercetarile viitoare sa poata clarifica acest lucru.
Totodata, Garofalo considera ca toate cercetarile efectuate due la
concluzia ca diferen^a, anormalitatea criminalului trebuie cautate in zona
sim^ului moral, ceea ce se inscrie in logica delictului natural pe care el a
propus-o: „Criminalul este un anormal pentru cd diferd de majoritatt^ta
contemporanilor si concetdtenilor sdi prin lipsa anumitor sentimente si ^
171
Criminologia Oxana Rotari
anumitor dezgusturi, aceasta lipsa jiind asociata uniii temperament specioH
sau unei absenle a energiei morale ".
Problema care se pune cstc dc a daca accasta anomalie de ordb
moral are sau nu are un substrat organic, fiziologic. Ciarofalo apreciaca, to
epoca respectiva, §tiinla nu era capabila sa oferc iin raspuns cert la problems
enun^ata. Neputin^a de a oferi о explicable nu inlatura insa caracterul obiectiv
al constatarii §i, pentru Garofalo, ..criminahil tipie este un monstru in
moral, avind unele caracteristici comune eu salhatieii. iar alte earacteristid
il decad chiar dedesubtul umanita{ii \ cstc accla caruia,.// lipse^te totol
altruismul".
Formulmdu-§i in acest fel propria tcoric cu privirc la tipul criminal.
Garofalo evita sa-i dea acestuia un caractcr absolut: .,Nu este mai pvt^
adevarat ca este imposibil sa tragem о linie eare sa separe in mod distind
lumea criminala de cea a oamenilor one.'^ti, pentru ea e.xista peste tot in natu^
grade nuanfe. Admitem deci о zona intermediara intre delincven(i oaineni
normali §i introducem aid ofensele mai pit {in grave aduse sentimentului de
mila, toate acelea care nu pot fi atrihuite unei eruzimi instinctive, ci mn'
curind duritafii care deriva in principal din lipsa de educatie sau de refin^^
convenfionald ".
in acela§i fel, in cazul delictelor rezultaie din lipsa sentimentului
probitate, unrol preponderent il pot avea lipsa de educatie ori alte influenteale
mediului (§i nu ereditare), ceea ce duce la existenta aceleia^i zone intermediare
intre delicventi §i oameni normali.
in cadrul tipului criminal general conceput, Garofalo stabile§te
urmatoarele categorii:
1. asasini;
2. violenti;
3. necinstiti;
4. cinici.
Explicatiile ce insotesc fiecare din aceste categorii sint suficiente, fapt
pentru care valoarea §tiintifica a clasificarii este minima.
Astfel, din constructia elaborata de Garofalo se contureaza doar tipul
general al infractorului, anoirnalul moral, lipsit de altruism, caracterizat in
primul rind prin indiferenta afectiva.
172
Tema V Po/itivisnuil Italian
3. Teoria anormalitatii bio-psiho-sociale
Fondatorul ei cstc Enrico Ferri (1856-1929). Principala sa lucrarc, ce
intereseaza domeniul criminologici, a aparut pentru prima data in 1881, sub
denumirea „Nolle orizonturi ale dreptuliii penal" si u fost republicata ulterior
cu titlul „Sociologie criminala". in cuprinsul acestei lucrari Ferri evalueaza in
mod critic toate rezultatele cercetarilor criminologice anterioare si fomiuleaza
0 teorie proprie a delicventului, о teorie miiltifactoriala.
Reluind intr-un tablou sintetic explicatiile contemporane cu pn\ ire la
originea delictului, Ferri constata ca acesta a fost considerat un fenomen de:
- normalitate (fie biologica, fi e sociala);
- anormalitate biologica, prin: atavism, patologie, degenerescenta.
deficienta de nutritie a sistemului nervos central, anomalie morala
etc.;
- anormalitate sociala prin, influente economice, inadaptarejuridica,
influente sociale complexe.
In opinia lui Ferri, explicatiile ce privesc delictul ca fenomen nomial sint
total inexacte, iar celelalte reprezinta doar „adevaruri partiale", deoarece, in
realitate, delictul reprezinta un fenomen de anormalitate biologico-sociala.
Ferri utilizeaza formula anormalitate biologico-sociala luand in
considerare §1 factorul psihic (pe care il include in sfera biologicului). Astfel, el
conchideca delictul este intotdeauna о rezultanta ce include „ atit anormalitatea
speciala, permanenta sau tranzitorie, congenitala sau dobindita a constitupei
organice sau psihice, cit ?i circumstantele exterioare. fizice ^i sociale, care
concura intr-un anumit от ".
In continuarea teoriei sale, Ferri pleaca de la о clasificare a criminalilor
in cinci categorii:
1. criminali nebuni;
2. criminali innascuti;
3. criminali obisnuiti sau din obisnuinta dobandita;
4. criminali de ocazie;
5. criminali din pasiune.
1) fn aceasta categoric intra, in primul rind, toate cazurile patologice,
respectiv diversele maladii mintale (idiotism, diferitele manii, epilepsia etc.).
17.^
Criminologia Oxana Rotari
О varietate aparte in cadrul acestci catcgorii о rcprczinta „nebunul
moral", adica persoana lipsita dc sinful mt)ral (sau social, cum prefera Ferri
sa-1 numeasca). Aceasta varietate estc greu dc scparat dc cca a criminalului
innaseut §i face de fapt legatura intre cclc doiu'i catcgorii.
2) Criminalii innascup sint cei la care sc rcgasosc caracteristicile
speciale (stigmatele) relevate de antropologia criminala. CYiminaiu! innSscut
este rezultatul „tiraniei inexorahile atendinfclor con^cnitalc ".
Marea majoritate a recidivi^tilor estc alcatuita din criminal! innascuti
sau criminali din obi§nuinta.
3) La aceasta categorieseregasesc mai pupn trasaturile antropologiceale
omului criminal. Criminalul din obi^nuin^a sc caractcrizeaza prin slabiciune
morala, la care se adauga stimuli ai „circum.stan(elor ф/ mediului conipt'\
eel mai adesea incepe cariera la о virsta frageda §i comite infracpuni contra
proprietapi; detenpa, in loc sa-1 amelioreze, il degradcaza fi zic §i moral.
4) !n cazul acestei categorii se regasesc cei care ,,nu an primit de la
natura о tendinta activa spre delict dar care sint impin^i sa comita fapte
penale de unele condipi legate de mediul fi zic §i social. Ferri admite totu§i
ca „§i la criminalul de ocazie о parte din cauzele care determina delictui
sint antropologice, deoarece, fara dispozi(iil^ particiilare ale individului,
impulsurile exterioare nu arfi suficiente ".
5) Criminalii din pasiune reprezinta о varietate a criminali lor de ocazie.
El sint foarte ran in comparape cu celelalte categorii §i comit, de cele mai
multe ori, atentate contra persoanei; sint indivizi a caror via^a a fost fara patS
in momentul comiterii crimei; au un temperament sangvin sau nervos §i о
sensibilitate exagerata.
Ferri admite ca grani^ele dintre cele 5 categorii de criminali nu sint foarte
ferme, fiind vorba in realitate de diferenle de grad ^i de modalitate, atit in
privinla caracteristicilor o.ga„ice ori psihice. cit tn ce prive^te concurs,,}
mediului fizic fi social",
Pe baza tipologiei criminaie elaborate §i tinind cont de unele date
statistice, Ferri i§i t-pune i^'^Diema
probie.^ gruparii factorilor i ce eoncura- la
i producerea
j Ferri combate opinia lui Quetelet);
crimei in categorii distincte*=• u parte din factori■ гfusesera- menponap anterior de
j - pedepsele nu au eficienta care le este atribuita in general, deoarece
al{i autori (Bentham), dar de о
^aniera ,, fragmentard ^i dezordonata ".
Factorii criminogeni sint grupap de catre Ferri in trei categorii
174
Tema V Po/itivisniul Italian
1. factorii antropologici sau individuali ai delictului:
2. factorii fi zici sau cosmo-telurici ai delictului:
3. factorii sociali ai delictului.
1) Factorii antropologici sint divizap, la rindul lor, in trei subcategorii:
a. constitupa organica a individului (unde intra toate anomaliile
organice ale craniului, creienilui, viscerelor, acti\itapi reflexe
etc.);
b. constitutia psihica a criminalului (unde sint incluse anomaliile
inteligentei §i sentimentelor, mai ales ale simpilui social-moral),
c. caracteristicile personale ale criminalului (condipile biologice de
rasa, via^a, sex, condipile biologico-sociale cum ar fi : starea ci\ ila,
profesia, domiciliul).
2) Factorii fizici cuprind toate cauzele apartinind mediului fizic,
precum: clima, natura solului, succesiunea zilelor §i a nopplor, anotimpurile,
temperatura anuala, condipile atmosferice, producpa agricola.
3) Factorii sociali rezulta din mediul social in care traie?te delicventul,
precum: densitatea, nivelul (stadiul) opiniei publice $i al religiei, striictura
familiei §isistemului educational, productia industriala, alcoolismul,
organizarea economica §i cea politica, cea a administratiei publice, a justpiei
§i a politiei judiciare, sistemul legislativ penal, civil. Rezulta ca, in opinia lui
E. Ferri, crima ca fenomen individual este detemiinata de о multitudine de
factori concurenti de natura biologica, psihologica §i sociala.
De la studierea crimei ca fenomen individual, Ferri trece la analiza
criminalitapi. Utilizind datele statistice, el observa ca intr-un mediu social
dat, in condipile individuale §i fizice date, se produce un numar detemiinat
de infracpuni (legea saturatiei criminale). In conditii deosebite, legate de
fenomene economice, politico etc., numarul infractiunilor poate atinge un
prag maxim (suprasaturatia criminala).
in aceste conditii, se impun doua constatari importante:
- nu exista о regularitate mecanica a fenomenului criminal ($i
„delictele cresc descresc in virtutea imiii ansamhlu de cauze
diferite de aceste pedepse ".
175
Criminologia Oxana Rotari
Concluzia pe care Fcrri о face cstc ca ..trchuic so sc recin'ga la alte
metode alte mijloace ciecit pedcpsclc pcntru apararea societafu\
respectiv la echivalenp ai pedcpsclor (siibstitiiti\i pcnali sau mijloace
substitutivepedepselor). Echivalcnpi pcdcpsclor rcprczinta, in opinia lui
Ferri, unele modificari in structurile politicc, cconomicc, administrative etc.,
prin care individul sa fie „ghidat neincctat > / dc о manicra indirecta pe cat
noncriminale" §i indepartat de tendin^clc naturalc ori dc ocaziile delictuale.
Ferri elaboreaza un program adcvarat dc rcforma sociala:
- In plan econornic - preconizeaza libcrul schimb, impozite §i restriclii
indirecte in legatura cu fabricarca ^i vindcrca alcoolului, salarizarea
corespunzatoare a funcponarilor publici, iluminatul noctum etc.;
~ Dinpunc de vedere politic se punc acccntul pc rcspcctarea decatreguvem
a libertatilor publice (libertatea de opinie), a drepturilor individuale §i
sociale, decentralizarea politico-administrativa etc.;
- In domeniul §tiintific, Ferri preconizeaza folosirea unor tehnici modeme
de investigare §i pentru protecpa cetateanului (sisteme de alarme, ant-
flirt etc.);
In plan civil administrativ se urmare^te facilitatea accesului la justi|ia
civila, simplificarea legislafiei comerciale; un sistem riguros §i expeditiv
de reparare a documentelor suferite de victimele delictelor; verificarile
medicale mai riguroase in cazul bolnavilor psihici; crearea unor societati
de patronaj pentru condamnatii eliberap §i pentru infractorii minori etc.;
- In pnvinta educaUei Ferri crede ca sint necesare: suprimarea unor
spectacole ce instiga la cruzime; direcfionarea experimentaia a
Pedagogiei; salarizarea decenta a invatatorilor; ingrijirea §i educarea
copiilor abandona^i.
Punerea in practica a masurilor preconizate, ce constituie un „cod
preventiv , ar avea о eficienfa mult mai mare, in opinia lui Ferri, decit Codul
penal.
In sfir§it, Una dintre contributiile cele mai importante in dezvoltarea
gindirii criminologice este adusa de Ferri prin formularea teoriei pozitiviste a
raspunderii penale.
Ferri neaga ideea de „liber arbitru " pe care о considera о „рига iluzie".
El critica atit concepfia clasica a „liberului arbitru", cit §i teoriile neoclasice
176
Tema V Po/Jtivismul Italian
prin care se suspnea existcn^a uniii „liber arbitni limitat" rclati\'. Pentru
combaterea ideii de „liber arbitru", Fcrri recurgc la о demonstrate in eel mai
pur stil pozitivist, apelind la argumente psihofiziologice, la reziiltatele unor
cercetari din domeniul biologiei, antropologiei §i psihiatriei. Toate argumentele
utilizate converg spre constatarea ca „omul acfioncaza cum simtc. nu cum
gmde§te". Pentru a fi mai convingator, Ferri citeaza о fraza celebra a unui
psihiatru francez: „ей vreau constata о situa(ie. dar nu о crecazci ".
Negind „liberul arbitru", se neaga implicit raspundcrea morala, punindu-
se in discupe temeiul raspunderii penale. Pentru rezolvarea acestei dileme,
Ferri inlocuie?te raspundcrea morala cu raspunderea sociala, prin care intelege
о „obligate" a individului fata de societatea in care traie^te: „Actelc onuilui
pot sa-i fie imputate el este in consecin{d raspunzatoi: pentru cci traie^te in
societate". Opera lui E. Ferri reprezinta punctul de plecare al criminologiei
modeme.
intrebari de control:
1. Ce intelegem prin atavism?
2. Care sint stigmatele criminale confomi teoriei lombrossiene?
3. Ce aspecte socio-culturale cu referire la criminali a studiat C.
Lombrosso?
4. Care sint caracteristicile degenerescentei?
5. Ce cunoa§teti despre cele 3 faze ale teoriei lombrossiene?
6. In ce consta distinctia dintre delictele naturale $i cele conventionale?
7. Prin ce se caracterizeaza criminalul care, in opinia lui R. Garofallo,
reprezinta un monstru in plan moral?
8. Care sint caracteristicile criminalilor cinici, violenti, necinstiti §i
cinici?
9. Care este originea delictului conform teoriei anonualitatii bio-psiho-
sociale?
10. Care este clasificarea criminalilor conform teoriei lui E. Ferri?
11. In ce consta legea saturatiei criminale?
12. Care sint echivalentii pedepselor in opinia lui E. Ferri?
13. Ce cunoa§teti despre programul reformei sociale, elaborat de catre E.
Ferri?
177
 Oxana Rotari Tema VI ГсопПе ctiolo^ice modcrnc
Criminologia
Teoriile regrupatc in aceastd categoric continud tradi(ia lomhrossiand.
ТЕМА VI
Conform ideii centrolc a acestor teorii, crima ca fcnomcn individual are о
Teoriile etiologice moderne baza biologicd. Se considerd cd ceilal(i factori, exteriori individului (fa' ctori
- ,/ s7V> / (Aristotel) exogeni), au doar im rol indirect, secundar Din multitudinea teoriilor de acest
Fericirea estc a cclor cc-^'
си sa cfpigiш gen vom analiza doar citeva.
Este о mare nehunie sci f>ic'' -
afara. (A.Schopenhauer)
Cuvinte-cheie: biotip, picnicomorf, Icptomort'. aticiomort', displastic.
Rdgazfara cuhurci estc iin jct/ ciIt'niocn ic. c.sfe fngropareadeviu inadaptare, nuclcu constitiiponal, funcpc morala, capacitate, \aliditatc, stabilitatc,
a omului. (Seneca) soliditate, constitute criminala. aberapc cromozomica, comportamcnt criminal
y.-eJ/tP' P^'co multd sf/guwid. invatat, asociape difcrcnpata, ciiltura, conflict cultural, anomic familiala, angajamcnt,
Nimic din ceie omene^ti
(Platen) tehnica de neutralizarc.

О lume-ntraga de ai pierdut'
1. Teoriile psihobiologice
Sa nil teplingi, cci nit-t nitttic
О lume noud {i-ai fdciit, 1.1. Teoria biotipologica
Aceasta teorie cuprinde mai multe variante ce au ca element comun
Sd nu te bucuri. nit-i ni'fdc.
suspnerea ideii potrivit careia exista о corelape intre activitatea criminala
Curind simprile-au trecut.
§i biotip (tipul biologic). Corelapa se stabile§te fie in raport cu somatotipul
Treci tu in lume, гчс~^ (tipul coфului avut in vedere, plecind de la embrion), fie in raport cu tipul
(Anvari Sohcili) endocrinean.
Retinem pe scurt, in cele ce urmeaza, varianta ce stabile§te corelatia
OBIECTIVELE STUDIULUI dintre crima §i structura coфului.
DVPA PARCURGEREAACESTEf ТЕМЕ VEJI FI CAPABIL: Ernest Kretschemer (1888-1964), psihiatru german („Structura софи1и1
sfi stabilifi corelatia dintre activitatea crintinala 91 biotip; §i caracterul"), considers ca, in funcpe de constitutia софОгаШ, se pot distinge
\ «««йга// biotipurile criminale conform teoriei lui E. Kretschemer;
-sa
4 tipuri de indivizi, fiecare categorie avind о inclinatie mai putemica spre
-sa cunoastefi esentaformei inadaptarU; comiterea unor infrac(iuni specifice.
-sa descriefi elementele structurli biopsihice; 1. Tipul pienicomorf (sau picnic): indivizi софо1епр (chiar gra^i),
-sd definifi constitufia criminala; scunzi, cu extremitap scurte, fa(a rotunda, adeseori inteligenp
-sa analizafi teoria aberafiei cromozomice;
§i expansivi (predispu§i sa-§i deschida cu u§urin(a sufletul,
-sa explicaft coordonatele actului ■ criminal conform teoriei asociatiilor
comunicativi); ei se caracterizeaza printr-o criminalitate tardiva
diferenfiate;
vicleana (in§elaciune, frauda);
-sd descriefi „conflictul cultural";
2. Tipul leptomorf (sau astenic): intra in aceasta categorie indivizii
-sa analizafi anomia familiala;
inalp, slabi, cu chipul prelung; ei sint dotap divers din punct de
-sa explicafi angajamentul m opinia lui Becker;
vedere intelectual, sint interiorizati §i, de regula, adaptarea sociala
-sa distingefi tehnicile de neutralizare.
este precara; se caracterizeaza printr-o criminalitate timpurie (care

79
178
Criminologia Oxana Rotari
se dezvolta foartc rcpcde) о tcndiina sprc rccidiva; infrac^iunile
comise, de regula, sint parlimonialc: furt, abuz dc incredere etc.
3. Tipul atletomorf (sau atlctic): so e\ idcnpaza printr-un sistem
osteomuscular putemic; oscilcaza intrc scntimentalism
brutalitate; secaracterizeaza printr-o criminalitatcbrutala(omoniri,
tilharii) §i о tendin^a sprc rccidiva inditcrcnt dc virsta.
4. Tipul displastic: cuprindc indivizi inapoiati in plan psihic
§i morfologic, eel mai adcsca foartc slabi, cii deficien^e ale
caracterelor sexuale ori cu malformatii софога1с; din punct de
vedere psiho-medical, rcgasim in accasta categoric debili mintal
§i schizofreni. Displasticii comit, dc rcgula, dclicte sexuale (dar
nu numai), opereaza intr-un mod nca^tcptal (uncori stupid, alteori
salbatic), Ц\ mcep cariera criminala dc rcgula dupa 18 ani §i sint
expu§i recidivei,
1.2 Teoria inadaptarii biopsihice
Aceasta teorie a fost formulata de criminologul suedez Olof Kinberg
("^roblemele fundamentale ale criminologiei", 1935). Pcntru Kinberg omul
este о fiinta nu dear biologica, ci §i psihologica §i sociala, caracterizata prin
"Plasticitate", adica prin facultatea de a-§i modifica reacpa nu numai in functie
de influentele fizice §i chimice, ci §i in funcpe de factorii psihologici §i sociali.
Daca „plasticitatea" nu se coreleaza cu influentele mediului, se creeaza о stare
de inadaptare intre organism §i mediu. Inadaptarea poate avea surse §i forme
diverse.
Manifestarea inadaptarii sub forma unei incalcari a legii reprezintS
о reactie a individului la diver§i stimuli ai mediului. Dar cum individul
^eaqioneaza in general, in opinia lui Kinberg, in funcpe de propria sa structuril
psihica, rezulta ca, pentru a stabili cauzele crimei, este necesar a analiza
tura biopsihica a individului sau, altfel spus, personal itatea acestuia.
,. ., doua elemente ce trebuie avute in vedere la analiza structurii
biopsihice:
1. nucleul constitutional;
2. functia morala.
180
Tema VI Icoriile eliolo^jco moclerne
Nucleul constitutional rcprczinta ,^sunia tcmlinfclor rcac(ionalc ale
individului". Se pot distinge 4 trasaturi psihologicc fundamentale ce alcatuiesc
nucleul constitutional:
a.capacitatea, respectiv ni velul maxim pe care poate sa-1 atinga inteligenta
unui individ, sub influenta unor conditii de mediu optim;
b.validitatea, respectiv puterea de cnergie de care dispune individul;
c.stabilitatea, respectiv facultatea SLibiectului de a dobandi comportamente
ferme, fixate prin obiceiuri durabile, in a§a fel incit sa poata face acela^i lucru
in acela§i fel, economisind forta;
d. soliditatea - trasatura ce se refera la coeziunea intema a personalitatii,
in opozitie cu disociabilitatea.
Aceste trasaturi se regasesc in personalitatea indivizilor in cantitate
variabila: fie excedentara, fi e medie, fi e deficitara. In cazurile extreme, vom
avea urmatoarele perechidiametral opuse:
supercapabil - intelegent, spiritual, adaptabil;
/ subcapabil - stupid, marginit, inert;
У supervalid - atent, expansiv, intreprinzator, calm, sigur, tenace (tine
mult la opiniile, deciziile sale), responsabil;
/ subvalid - precaut, anxios, teama de actiune §i raspundere;
^ superstabil - neafectiv, abil (dibaci, iscusit), abstract, elegant,
asiduitate ideatica;
^ substabil - afectiv, interesat de lucruri concrete, asiduitate practica,
/ supersolid - lent, ferm, obiectiv, circumspect;
^ subsolid - schimbator, subiectiv, neserios, uneori mincinos.
Pentru a estima importanta unuia din radicalii constitutionali, ca sursa a
delictului, el trebuie avut in vedere in contextul intregului „aliaj constitutional .
Totodata, parte este nevoie a se lua in calcul §i eel de-al doilea element.
Functia morala. Aceasta reprezinta, in opinia lui Kinberg, „moclalitatea
f/profunzimea asimilarii valorilor morale, ce compim atniosfera morala unde
subiectul a trait ori traiei^te ".
Ca fenomen psihologic, functia morala este compusa din elemente
emotionale §i elemente cognitive. Daca se ia in consideratie calitatea acestor
elemente, se pot distinge patru categorii de subiecti:
Criminologia Oxana Rotaii
indivizi a caror func^ic morala sc reduce la unele cuno§tinfe ale
evaluarii morale, general acceptatc, dar carora le lipse:jte aproape complet
elementul emotional (imbecilii, debilii mintaii etc.);
^ indivizi care nu numai ca po.seda cuno!;;tinte despre regulile morale,
dar sint capabili sa reactioneze emotional la .stimuli adecvati (oameni a§a-zi§i
normali);
indivizi ale caror functii morale au sulerit modificari in urma unor
leziuni patologice ale tesuturilor ccrebralc (traumatismc, encefalite etc.); la
aceastacategorie se intilnesc frecvent faptc antisocialc; sint afectateelementele
emotionale (afectivitatea);
indivizi care recunosc regulile morale, raspund emotional la stimuli,
insa au о perceptie deformata a sensului real al actului, sint in eroare cu privire
la semnificatia morala a acestuia.
Din combinatia ce rezulta intre un anumit tip de nucleu constitutional
§i о anumita configuratie a functiei morale, rezulta indivizi inadaptafi care, la
anumiti stimuli, vor reactiona in contradictie cu legea penala (care exprimS
evaluarile morale acceptate de mediu).
In afara de personalitatile noimale, Kinberg studiaza §i cazurile
psihopatologice, in care exista de obicei alterari grave ale functiei morale, §i
analizeaza pedispozitiile spre delict in aceste cazuri.
Teoria inadaptarii nu se refera la indivizi totalmente distincti de „tipul
normal", deoarece, a§a cum precizeaza Kinberg, complexitatea personalitStii
umane face imposibila divizarea umanitatii in doua grupe: eei buni §i cei rSi.
13 Teoria constitu{iei criniinale
^eprezentantul acestei teorii este crirninologul italian Benigno Di
Tullio, profesor la Universitatea din Roma; principala sa lucrare — „Tratat de
antropologie criminala - a fost publicata pentru prima oara in anul 1945. i
Prin constitutia criminala autorul intelege ..o stare de predispozi{ie
specifica spre crima, altfel spus capacitatea care exista in anumifi indivizi de
a comite acte criminate, in general grave in urma unor instigdri exterioare ce
ramin sub pragul ce opereaza asupra generalitdfU oamenilor ".
Pentru Di Tullio studiul crimei nu poate fi exclusiv biologic ori exclusiv
sociologic, ci totdeauna biosociologic. In acela§i timp, biologul nu poate
182
1
Tema VI Tcoriilc etiologice nioderno
fi desprins de psihic, deoarece ,./// realitatea otganica a corpului unnin nu
exista nici о funclie, afara de cele pur vegetative, care sa se poata deta^a de
activitatea psihicd": rezulta ca personalitatea indix idului nu poate fi corect
apreciata decit dupa criterii biopsihologice.
Pomind de la aceste premise, automi incearca sa dctennine factorii ce
conduc la formarea unei personalitati criniinale (personalitatea predispusa
spre crima). Un prim factor important este ereditatea: cu toata influenta sa
putemica, aceasta trebuie insa considerata ca о posibilitate sporita, iar nu ca
о determinare absoluta. Predispozitia spre crima poate avea ca sursa $i unele
disflinctionalitati cerebrale, hormonale etc.
Virsta §i crizele biologice pe care le antreneaza sint de asemenea
importante: pubertatea, cu modificarile ei specifice de ordin psihofiziologic,
precum §i procesele involutive ale imbatrinirii, pot conduce la tulburari de
comportament §i chiar la crima.
Dupa analizarea minutioasa a unei multitudini de factori, Di Tullio
conchide: „Se poate afirma ca predispozitia spre crima este expresia uniu
ansamblu de conditii organice ?i psihice creditare, congenitale (care se trag
din viata intrauterina, din na^tere: innascute) saii dobindite care, diminuiud
rezistenta individuald la instigdri criminogene, permite individului, cu mai
multdprobabilitate, sd devind un criminal". Di Tullio nu ignora, dupa cum
s-ar putea crede, factorii sociali ori fizici, exteriorul individului. El face о
analiza minutioasa a acestora, insa conchide ca ei nu pot avea о influenta
reala decit in masura in care intilnesc о constitutie criminala preexistenta on
contribuie la formarea unei astfel de personalitati.
„De unde convingerea noastrd cd mediul nu devine unfacto) ct iminogen
decit dacd, prin grava sa persisten(d, poate exersa asupra individului о
inftuentd peiorativd (care comportd о idee de rdu; care depreciazd lucrul sau
persoana denumitd), degenerativd (ajunge in stare de declin moral: a deg) ada,
a decddea), patologicd §i sd provoace in acest fel un „super-eu amoral, un
dezechilibru psihic acompaniat de instigdri criminogene, sau dacd opereaza
asupra unor indivizi in mod particular receptivi, ca urmare a constitu{idof
biopsihice ".
Dupa cum se poate observa, cercetarile fi concluziile lui Di Tulho
s-au apropiat eel mai mult de teoria lombrossiana; autorul se folose^te insa
83
Criminologia Oxana Rotari
de unele descoperiri noi in domcniul biopsihologici gcncticii; in plus, nu
evita sa se ргопиЩе asupra factorilor sociali asiipra Icgaturii dintre ace§tia§i
personalitatea criminala.
L4 Teoria genetica (sou teoria aberafiei cromozomice)
Cariotipul uman presupune 46 dc cromozomi dispu^i in 23 de регесЫ,
dintre care 22 reprezinta „soma" (partca neproducliva), iar о pereche reprezintS
germenul (partea ce asigura reproduccrca) alcatuit din cromozomi sexuali.
Sensul genetic este condiponat de prezen^a sau abscnla unui cromozom
particular notat cu litera y\ astfel, formula fcminina este 46xx, iar formila
masculina este 46xy.
Materialul cromozomic uman a fost descris pentru prima oara in mod
corect in 1956 ulterior, s-a descoperit, prin diferite cercctari succesive, cSpot
exista unele anomalii cantitative ori calitative, unele abateri de la cariotipul
normal, Anomaliile cromozomice frecvente la delincvenp sint in legaturacu
cromozomii sexuali.
О prima anomalie relevanta descoperita este reprezentata de formula
47xxy, respectiv existen^a suplimentara a unui cromozom de tipul x (anomalie
denumit^sindromuiKlinefelter). Subiecpi ce reprezinta aceasta anomalie auo
aparenta masculina, sint mal{i §i slabi, au о pilozitate pubiana de tip feminin,
barba rara sau absenta.
S-a stabilit ca frecvenla sindromului Klinefelter printre criminali este de
5 pina la 10 ori mai mare decit in rindul populapei generale.
Faptele comise de aceste persoane sint diverse (furt, agresiune), dar
se poate observa о tendin^a spre о „tematica" sexuala: fie homosexualitate,
pedofilie, fie furt din rapuni feti§iste, voaierism etc. Din punct de vedere
psihic, ace§ti subiecpi se evidenpaza prin: caracter pasiv, timiditate, tendinje
spre ipohondrie §i depresie; deseori prezinta tulburari mintale. S-a observat
astfel ca excesul de cromozomi jc nu are drept consecinfa doar criminalitatea,
ci ca „aceasta se integreaza tntr-o personalitate deseori deja anormala
psihiatric .
О alta anomalie este reprezentata de sindromul xyy, unde apare deci
un cromozom у in exces. Subiecpi din aceasta categoric prezinta, un plan
morfologic, destul de pupne particularitap: sint indivizi cu aparenfa masculinS,
184
Tema VI Tcoriilc ctiologice niodcrnc
deseori inalp (depa§csc 1,80 m): sc observa iincori о anomalie in configurapa
urechilor, calvipe, miopie, dar aceste trasaturi nu sint constante. FrecveiHa
acestui careotip printre criminali este, dupa unele estimari, de circa 10 ori mai
mare decit in rindul populapei generale.
Acest sindrom a interesat foarte mult cercetarea criminologica, deoarece
antreneaza frecvent violenta §i omucideri, iar predispozi^ia generala spre crima
este mai neta decit in cazul sindromului Klinefelter.
In doctrina criminologica s-a subliniat ca ambele anomalii, ca $i altele
mai pupn relevante cu privire la fenomenul criminal, pot exista ^i la indivizi
perfect normali ,, atftprin intelegen(a. eft ^iprin comportament . Aceasta diiee
la concluzia ca anomaliile in cauza „constituie о predispozifie, ^i chiar data
subiectii respectivi ajungfrecvent sa comita infrac{iiini. acest deznodanunt nu
este obligatorin ".
In aceste circumstance, explicatiile bazate pe formula cromozomica
nu pot fi generalizate. De fapt, dupa о adevarata „explozie" de cercetari in
aceasta direcCie, ce a avut loc in anii '70 ai secolului XX, cind se vorbea la un
moment dat de „cromozomul crimei", interesul criminologilor s-a diminuat
constant. Un rol „descurajator" este posibil sa-1 fi avut §i problema etico-
juridic care se poate na§te in urma unor constatari de genul celor sus-amintite,
aceste probleme au fost sesizate in doctrina criminologica, in chiar perioada
de „inflorire" a cercetarilor cromozomice.
fntr-un secol in care anti-discriminarea are toate motivele socioumane,
dar §i politice sa ajunga uneori la anti-$tiinCa, teoriile biologice se gase ^
mod firesc in impas. Este insa foarte posibil ca biologia criminala sa nu ?
spus inca ultimul cuvint.
2. Teoriile psihosociale
2.7 Teoria asociafiilor diferentiate
Aceasta teorie aparfine criminologului american Edwin u
profesor la Universitatea din Indiana.
Principala lucrare a lui E. Sutherland a fost publicata pentru prima oara
1924, cu titlul „Criminologie". Ulterior lucrarea a fost complotata §i reedita ^
in anul 1934, sub denumirea „Principii de criminologie". О ultima varian
185
Criminologia Oxana Rotaii
cu acela§i titlu a fost publicata in anul 1955, sub ingrijirca colaboratorului
principal al lui Sutherland, Donald R. Grcsscy.
in cuprinsul „Principiilor dc criminologic", Sutherland formuleazfi
teoria asociapilor diferenpate. Pentru formularca tcorici sale, autorul pleacS
de la о premisa conform careia in plan mctodologic nu so poate vorbi de im
caracter §tiinpfic al unei teorii criminologicc, daca aceasta nu raspunde acelor
exigentela care este supusa orice teoric ^tiinpfica. In spe^a, ..condifiile carom
le sint atribuite cauzele delincvenlei trehuie sci jic totdcaitna prezente, daca
existd delincvenfd, totdeauna ahsente, daca nu existd dcdincventd".
Pomind de la aceasta premisa, autorul constata ca exista doua tipuri
de explicatii §tiinpfice ale fenomenului criminal: ,.sd fie in funcfie de
elementele care intrd in joc in momentul in care infrac(iunea este comisa,
fie in funcfie de elementele care ^i-ati exercitat infiuenia anterior, mai ales in
viafa delincventului". In primul caz, explicapa poate fi calificata „mecanistS",
„situaponala" sau „dinamica"; in al doilea caz - istorica sau genetica.
Sutherland considera ca teoria face parte din categoria explicapilor
genetice (ceea ce echivaleaza de fapt cu explicapi^e etiologice in opozipe cu
cele dinamice). El fondeaza aceasta explicate pe ipoteza ca un act criminal se
produce atunci cind exista о situape propice (care asigura atingerea unui scop
favorabil, oportun, prielnic), pentru un individ determinat.
Explicapa actului criminal in viziunea lui Edwin Sutherland presupune
urmatoarele coordonate:
л/ comportamentul criminal este invatat; el nu este ereditar; iar eel
care nu a primit о „pregatire" criminala nu inventeaza crima;
^ invatarea se realizeaza in contact cu alte persoane, printr-un proces
complex de comunicare;
^ invatarea are loc mai ales in interiorul unui grup restrins de
persoane;
^ procesul de inva(are presupune: asimilarea tehnicilor de comitere a
infractiunilor; orientareamobiluriior, a tendintelor impulsive, a rationamentelor
§i atitudinilor;
^ orientarea mobilurilor §i a tendin^elor impulsive este in funcfie de
inteфretarea favorabila sau defavorabila a dispozitiilor legale;
186
Tema VI Tcoriilc ctiologicc niodornc
^ un individ devine criminal daca 1п1сфгс1аг11е defavorabile
respectivului legii domina 1п1сфгс1аг11с fa\orabilc: ..acesta constituie
principiul asociafiilor diferen(iate '\ ..cei care devin criminali о fac pentru
ca sint in contact cu modele criminalc ^i nu au sub ochi modcle an ti
eriminale
asociafiile diferenpate pot varia in pri\inta duratci, trecventei,
intensitatii etc.;
^ formatia criminala prin asociatie nu se dobindeste doar prin
imitatie;
comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi $i
valori, dar nu se explica prin aceasta (hotul fura in genere pentru a avea bani,
dartot pentru a avea bani muncesc §i oamenii cinstip).
Mecanismul anterior explica fenomenul criminal la nivel individual.
Existind raponamentul la nivel colectiv, se poate explica $i criminalitatea: о
rataacriminalitapi ridicata este datorata unei „ organizdri sociale diferentiate .
Un grup poate fi organizat fie de maniera a favoriza dezvoltarea fenomenului
criminal, fie de maniera a i se opune. Majoritatea grupurilor sint ambivalente,
iar rata criminalitatii este expresia unei organizari diferentiate a grupului.
Organizarea diferentiata a grupului, inteleasa ca explicatie a variatiilor ratei
criminalitatii, corespunde explicatiei prin teoria asociatiei diferentiate a
procesului prin care indivizii devin criminali.
in opinia lui Edwin Sutherland, teoria asociatiilor diferentiate este
singura capabila sa ofere о explicatie cu caracter general valabil pentru
fenomenul criminal.
2.2. Teoria conflictelor de culturi
Teoria conflictelor de culturi, sau a conflictelor culturale, apartine
criminologului american Thirsten Sellin, profesor al Universitatn
Pennsylvania §i timp de mai mufii ani pre§edinte al Societatii Internationale
de Criminologie.
Principala lucrare a lui Sellin - „Conflictul cultural $i crima - a fost
SUA
publicata pentru prima data ш 1938. Lucrarea a avut un mare succes in
§i treptat a capatat о reputatie mondiala, fiind tradusa in limbile spaniola,
franceza, japoneza.
87
Criminologia Oxana Rotarl
Pentru Sellin, demersul cognitiv vis-a-\ is clc fcnomcnul crimina! pleaca
de la premise nefavorabile, criminologia fiind considcrata ,.o ^tiin(a bastarda,
nascuta din preocuparea generalafa(ci cle a caUimitatc sociala ". О cunoa§tere
pur§tiintificamcriminologieeste iluzoric, tocmai datorita obicctului cercetarii:
comportamentul uman este indeteiminabii, ceca cc face imposibil adevSml
§tiintific.
In aceste conditii, „ambianta" criminologici ar trcbui sa se limiteze
doar la formularea unor ipoteze cu un grad sporit de probabilitate. Pe aceste
coordonate limitative a m^eles autorul sa-$i construiasca teoria. Aceasta nu
se na§tea pe un teren gol, deoarece, la vremca rcspectiva, mai multe studii
fiisesera consacrate subiectului „conflict de cultura" $i delicventa, chiar dacfi
nu flisesera inca definite in mod clar conceptele.
Termenii cultura §i conflict^ ce alcatuiesc atit titlul lucrarii lui Sellin, cit
§i elementele principale ale teoriei, au о semnificatie particulara, ce impune
uneleexplicafii. Astfel, prin termenul cultura autorul desemneaza „totalitatea
ideilor, institufiilor ^i produselor mimcii care, aplicate la grupuri determinate
defiinte umane, permite a se vorbi despre regiuni culturale, despre tipuri de
crima, despre cultura nationala etc. in acest sens al ternienului, populafia
cea mai primitive mai inapoiata, mai analfabetd ^i cea mai ргфп luminata
poseda о cultura".
Prin „conflict natural" autorul desemneaza lupta intre valori morale
ori norme de conduita opuse sau aflate in dezacord. La rindul lor, normele
de conduita inseamna reguli exprimate sau implicite, pe care о persoana le
urmeaza atunci cind se gase§te intr-o situape care impune о acpune sau un
raspuns din partea sa.
Codul personal de morala al individului depinde de nonnele pe care le-a
capatat, in urma experientelor pe care le-a trait ca membru al unor diverse
S^Puri sociale. Fiecare grup are propriile norme de conduita, care se impun
a fi respectate. „Din acestpunct de vedere, codul de conduita al gangsterilor
este un cod moral in aceea^i masura ca decalogul ori legea penala ".
In lumea modema, individul se gase§te din ce in ce mai des in contact
cu valori §i norme diferite. Diferen^ele etnice, sociale, de virsta, profesionale,
religioase antreneaza diferen^e de reguli §i valori morale. In aceste condi{ii,
apar mevitabil situa^ii in care individul, supunindu-se unei norme acceptate de
88
Tema VI Teoriilc ctiolo}»icc modernc
grupul din care face parte (sau de unul dintre aceste grupuri). risca sa incalcc
0 alta, apaflinind altui grup cu care intra in contact.
Se poate vorbi de un conflict cultural ..atunci cuul conduita unei
persoane, socialmente aprobatd sau chiar ccrutd intr-o anuinita situa(ie.
nu este apreciata de aceea^i maniera de toate grupurile sociale la eare ea
datoreaza supunere ".
In mod frecvent, conflictul nomiativ intre cele doiia (sau mai multe)
sisteme de referinta este receptat la nivelul psihicului, iar conduita pe care
individul о va urma va fi in func^ie de ponderea unuia sau altuia dintre sistemele
la care se raporteaza. Nu este insa obligatoriu ca acest conflict nomiativ sa se
converteasca intr-un conflict mintal. Chiar in situa^ii aparent dare de incalcare
a legii e posibil ca individul sa acfioneze fara a avea aceasta reprezentare,
datorita reportarii unilaterale la un sistem diferit de valori. Pentru a ilustra
aceasta situape, Selin da urmatorul exemplu.
Un barbat de origine siciliana care locuia la New Jersey il ucide pe
seducatonil fiicei sale in virsta de 16 ani. Sicilianul i§i exprima surprinderea
in momentul in care fu arestat, atit timp cit nu facuse altceva decit sa apere
de 0 maniera tradiponala onoarea familiei sale. Autorul constata ca in acest
caz nu a existat un conflict mintal, „conflictul afost extern ^i s-aprodus intie
coduri sau norme culturale ".
Exista in principal trei situapi generatoare de conflict:
1. conflictul poate sa apara intre doua atitudini perfect morale, dar
bazate pe valori diferite (este cazul colonizarii, cind asimilarea
legislatiei este prea rapida);
2. conflictul se poate situa intre legi arbitrare (ca cele din starea
de ocupape) ori legi care favorizeaza coruppa, pe de-o parte,
indivizii care se supun unor conceppi morale sanatoase, pe de a
parte;
3. conflictul se poate ivi intre legi conforme cu valorile socialnie
acceptate §i indivizi ce au coduri morale particulare
imigranplor).
Focul produs intre normele de conduita diferite este in mod particu
pronunfat in societatea americana, care a cunoscut mai multe valuri de iniig^*^^^
Teoria lui Sellin poate fi insa adaptata §i la celelalte societa^i occidentale, care
8^)
Criminologia Oxana Rotaii
au cunoscut sau cunosc fenomcnul imigrant, prccum la oricc tip de societate
in care se pot manifesta conflicte sub una din cclclaltc doiia variante.
Teoria conflictelor de cuituri nu poatc ofcri insa dccit о ехрИса(1е
par^iala a fenomenului criminal. Ea poatc fi considcrata ca о fomia particularii
de manifestare a teoriei asociapilor difcrcnpatc, a:;ia cum dc altfcl о considera
Sutherland. Referindu-se la conflictclc dc cuituri, Sutherland admitea cS
acestea „ au о influenla asupra cnmincilita(ii. mai ales prin accea ca determina
asociafii diferendate, cu exemple de comportamcnt care fncurajeaza violarea
legii penale ".
2.3. Teoria anomiei
Sociologul american R. Merton formulcaza о tcoric bazata pe conceptul
de anomie, intr-o lucrare aparuta inipal in 1949 §i publicata ulterior in 1957 cu
titlul: „Teoria sociala §i structura sociala".
Anomia este conceputa ca о stare sociala dc absenta ori de slabire a
normei, ceea ce duce la о lipsa de coeziunc intrc mcmbrii comunitapi. In
explicarea starii de anomie autorul utilizeaza doua concepte: eel de cultura §i
eel de organizare sociala.
Prin cultura se in^elege ansamblul valorilor ce guvemeaza conduita
indivizilor in societate §i desemneaza scopurile spre care ace§tia trebuie sS
tinda. Organizarea sociala reprezinta ansamblul de norme §i institupi care
regleaza accesul la cultura §i indica mijloacele autorizate pentru atingerea
scopurilor.
Starea de anomie se instaleaza atunci cind exista un decalaj prea mare
intre scopurile propuse §i mijloacele legitime, accesibile pentru anumite
categorii sociale. Aceste categorii defavorizate recurg la mijloace ilegale, la
criminalitate, pentru satisfacerea scopurilor propuse de cultura ambianta.
Atit fenomenele descrise de Merton, cit §i mecanismele explicative pe
care acesta le propune, sint valabile pentru societaple de consum §i „cultura
de masa . in acest context, atracpa ci§tigului material §i a puterii reprezintS
о tenta^ie la care se cedeaza prea u§or, deoarece „in timpul procesuhii de
socializare nu se dobinde^te respectul fata de regulile ce guvemeaza accesul
la scopurile urmarite . De aceea, a§a cum s-a subliniat in literatura de
specialitate, „analiza clasica a lui Merton asupra anomiei rdmine una din
190
Tema VI Tcoriile ctiologico modcrnc
sursele de inspira(ie celc mai hogate pentru ccrcctatorii. carc studiaza formclc
?i potentialul de devian(a a I sociefa(ii americane ".
Avind in vedere precizarile de mai sus, teoria anomiei ar parea limitata
din punct de vedere geografic. In eontextul in eare societatile oecidentale
cunosc de mai multa vreme о tendinta spre „stilul de \ iata american", iar in
tarile est-europene, in ultimul timp „cultura" americana este insu:i;ita rapid, eel
putin in privinta scopurilor (mai ales latura materiala). granitele geografice ale
teoriei se estompeaza (se atenueaza, slabesc).
Ipotezele sugerate de Merton au trezit un interes deosebit in lumea
§tiin(ifica §i numeroase cereetari ulterioare au incercat sa testeze valabilitatea
acestor ipoteze. Astfel, s-a constatat, spre exemplu, existenta unei legaturi
directe intre tendinja spre delincvente la unii minori §i anomia tamiliala. Pnn
anomie familiala s-a desemnat starea de confuzie sau absenta consensului cu
privire la normele de conduita §i la valori printre membrii aceleia^i familii-
Alte cereetari au scos la iveala, ca delincventa din obi^nuinta este
legata mai mult de slabirea normelor decit de conflietul de nonne, in timp
ce delincventa ocazionala $i cea a adolescentilor sint favorizate mai mult de
slabirea acestora. Departe de a-§i pierde actualitatea, aceasta teorie cu izvoare
centenare continua §i astazi sa se afle la baza cereetari lor cu caracter empiric.
2.4. Teoria angajamentidui
Aceasta teorie a sociologului american Howard S. Beeker este fomiul
in cuprinsul celebrei sale lucrari „Marginalii" sau „Cei din afara publicata i
1963.
Beeker este unul dintre principalii reprezentanti ai cure
internationalist, ce se inscrie in sfera larga a criminologiei „reactiei sociale
care considera ca devianta si, implicit, delincventa reprezinta о creat
structurilor sociale, structuri ce „eticheteaza" individul ca devi
nt
delincvent).
Cu toate acestea, in lucrarea lui Beeker intilnim §i un,, model sec yen i ^
a! delincventei", ea poate fi inscrisa foarte bine in cadnil explicatiilor pi*'^
„trecerea la act" (criminologia dinamica). In plus, teoria angajamentuK
reprezinta о explicatie de tip etiologic $i se preocupa de a afla „de ce aninn (
indivizi respecta legea ".
Criminologia Oxana Rotari
Pomind de la aceasta interoga^ic, Bcckcr giisc^tc un nlspuns posibil in
ideea de angajament. „ Termenul angajameni trimite la proceseie prin care
diverse tipuri de interese sint in modpro^resiv investitc in adoptarea anumitor
linii de conduita cu care nu par sd aiha raporturi directe. In unna acfiunilor
pe care le-a realizat in trecut sau datoritcifuncfionarii ohi^nnite a diferitelor
mecanisme institulionale, individul considera ca trehuie sd adopte anumite
linii de conduita, in lipsa cdrora numeroase din activitdtile sale s-ar vedea
in mod indirect compromise". Altfel spus, individul rcspecta legea репаШ
pentru a nu pierde avantajele pe care le presupunc viata sociala in care este
„angajat".
Daca aceasta constatare este corecta, atunci §i reciproca este valabilS,
respectiv: un Individ comite о infracpune deoarece nu este suficient de
„angajat" in antrenajul social, practic el „nu are ce pierde": .. Pentru acela care
nu are nici reputatie de apdrat, nici slujbd de pdstrat in viafa convenfionala,
tnentinerea aparenfelor conforme convenpilor nu reprezintd о mizd; el este
deci liber sd se supuna impulsurilor sale ".
Pe linga aceasta varianta „clasica", Beeker mai admite existen^a unei a
doua cai spre delincventa. Pentru aceasta explicatie el folose§te conceptul de
„tehnici de neutralizare", introdus de sociologii americani Sykes §i Matza,
care are in vedere ,justificarile" pe care delincvenpi le utilizeaza pentru a
aproba propriile ac^iuni infrac^ionale.
О prima tehnica de neutralizare apare in situatia in care delincventul se
considera el insu§i „descarcat de responsabilitatea " propriilor actiuni; el se
considera о „minge de biliard", aruncata din situape in situa^ie, intr-o totaia
*^cputin|a.
О a doua „tehnica" se creeaza in legatura cu prejudicial comis prin
lofracpune §i care, in viziunea infractorului, poate fi considerat uneori
iitexistent: un flirt de ma§ina poate fi considerat un „imprumut" §i un scandal
intre bande poate fi perceput ca о cearta particular^, о lupta reciproc acceptatS,
ce nu intereseaza ansamblul comunitapi.
A treia tehnica de neutralizare este reprezentata de situapa in care
delincventul considera ca vatamarea pe care о produce este justa: agresiunile
contra homosexualilor, atacurileimpotriva minoritaplor, vandalisrnul conceput
192
Tema VI rcoriilo etiologice niodernc
ca 0 razbunare impotriva profcsorului ori reprezentantului administrapci
§colare care nu a fost „corect" etc.
0 a patra tehnica implica о ..condamnarc a celor ce comlamnd acc^tia
pot fi considerap de catre infractor ipocrip, delinc\ cnp dcghizap ori indi\ izi
impinp de о ura personala.
in sfir§it, о ultima tehnica dc neutralizare consta in sacrificarea
exigenfelor sociale generale in schimbul salvarii celor ale unui grup social
restrins. indepartarea de nomia se face in acest caz prin respingerea altor
norme, care sint considerate mai presante sau par sa ceara о loialitate de un
grad superior.
Rezumind cele aratate anterior, putem constata ea, in opinia lui Beeker,
individul comite о fapta penala fie ca nu este sufieient de integrat social ?i deci
nu are ce pierde, fie deoarece i§i gase§te unele ,justificari" pentru actele sale
ilegale.
Intrebari de control:
1. Care sint biotipurile criminale dupa E. Kretschemer?
2. Ce intelegem prin plasticitate?
3. Care sint elementele constitutive al structurii bio-psihice §i in ce
constau ele?
4. In ce situapi apar indivizii inadaptafi?
5. Ce in^elegem prin constitu^ia criminala?
6. Ce cunoa§tep despre teoria genetica?
7. Care sint explicapile actului criminal dupa Sutherland?
8. Ce in^elegem prin conflictul natural?
9. Prin ce se explica anomia familiala?
10. In ce consta angajamentul in opinia lui Becker?
11. Care sint tehnicile de neutralizare?
03
Criminologia Oxana Rotari

sociala individuala. Supereul poate corvine cicmcntc con^ticnte sub forma
codurilor etice §i morale, dar este incon^ticnt in opcrarea sa.
Eul reprezinta personaiitatea con!?tienta carc cstc orientata catre lumea
reala in care persoana traie§te §i inccarca sa mcditezc intrc ccrerile sinelui §i
prohibitiile supereului.
ТЕМА VIII
Personaiitatea criminala
C'me cstc vcscl arc totiicauna pcturu cc: tocmai pcntni ca cstc.
.-iccasta calitatc sin^ura poatc inlocui oricc aha avcrc. pc citui
ca fnsdt<i an poatc fi inlocuitd prin nitnic. (A. Schopenhauer)

intrebari de control:
1. Care sint categoriile criminalitapi dupa Fr. Alexander §i H. Staub?
2. Care este structura criminalitapi obi!;?nuite?
3. Ce cunoa§teti despre etapele procesului de autoputere?
4. Care este deosebirea dintre instinctele de aparare §i cele de simpatie?
5. Prin ce se caracterizeaza pragul delincventului?
6. Care sint elementele constitutive ale nucleului central al
personalitatii criminale?
7. Care sint elementele constitutive ale subcon^tientului ?
i 'isui nu cstc un rcfu^iit cic la rcalitatc. ci tin tnij/oc ilc a nc
apropia dc ca. (S.Maugham)
Sufcrinfa stdpinc^tc niunai pc jiundtatc \'ia(a. dar о iuhc^ftc
indoit. (Gr. Vicm)
Fcricirca cstc funcfionarcafacuhd{i/or dupd virtutca cc о an dc
a produce iucrdri piinc dc rczultat. (Stobacus)
Cine fuge dc extreme tfi sc mu!(umc^tc cu prcfioasa stare
mijiocie .scapd prin prudcnfa so dc ru^inea dc a trdi suh un
acoperi^ dc mizeric. dar scapd totodatd prin modcra(iunca
.sa de invidia ce .se na^te in contra celor din palaturi.Mai tare
zgudiiie furtuna hradul eel inait, niai curind ^i mai rdu cade la
pdmint turnul eel ridicat ^i virful mun(ilor este mai des Un it de
trdsnete. (Horapu)

OBIECTIVELE STUDIULUl
DVPA PARCURGEREA ACESTEI ТЕМЕ VEJI Fl CAPABIL:
-sa definiti personaiitatea criminala;
-sa explicafi personaiitatea infractorului din perspectiva sinergetica;
-sa analizafi prin prisma autorilor strdini ^i autohtoni caracteristicile
personalitafii criminale;
-sa distingefi trasaturile egocentrismului у/ egoismului;
-sa descriefi aspectele labilitd(ii;
-sa explicafi formele agresivitatii;
-sa stabililiparticularitafile indiferenfei afective у/ ale celei morale;
-sa deducefi trasaturile nebuniei morale.

Cercetdrile moderne consacrate psihologiei actului infracp'ona/ shd

pluridisciplinare. Astfel, personaiitatea infractontliii, determinata compl^^
termic, reprezinta fonduI pe care trebuie sa .se incruci^eze, in cadrul duehdnt
judiciar, func(iile acnzdrii apdrdrii, pentru ca, in ultima instanta, pedeapsa
201
200
Criminologia Oxana Rotari
ТЕМА IX
ConceptuI $i aspectele criminalului
Departarea care mic.sorcaza lucruriie pentru ochi le mare^te
pentru gindire. (A Schopenhauer)
Si tibi vis omnia suhjicere. te suhjice rationi (Daca vrei sa-fi
supui toate, supune-te pe fine insi/fi ra(iunii). (Seneco)
Cite^te ^i invafd de la cei inielep{i cum sd po(i duce о via/a
lini^tita Jdrd a fi tidhurat .> / chinuit de pofte prea niari. nicide
fried, dar nici de speran(a unor iucruri ce nu sint tocniai de
folos. (Horafiif)
Folose^te-te de buna dispozHie a momentului, cdci vine atit de
rar. (Goethe)
Cugetarea este cea dintii ^ Z mai insemnatd parte afericiriL
(Sofocie)
OBIECTIVELE STUDIULUI
DVPA PARCVRGEREAACESTEI ТЕМЕ VET! El CAPABIL:
- sa definifi conceptul de criminal;
-sa cunoa^tefi argumenteie aduse In favoarea fi in defavoarea criminalului
antropologic;
- sa disttnge(i concepfia biotipologica a criminalului;
- sa analizati criminalul, un inadaptat social;
- sa studiap vanetafile criniinalilor psihopatici psihonevrotici;
. sa cunoa,teti conceptia caracterologica;
- sa stabilip aspectele fizice sifiziologice ale criminalilor;
- sa distingeti <^spectele psihologice.
Criminologia contemporana, studiind etiologia crimei, menfioneaza
ca in savir§irea crimei factorii psihici/morali sint la fel de importanfi ca
factora biologici sau cei sociali, Mannheim a elaborat chiar §i о diagramd си
privire la reladile d configurapa celor 3 feluri de factori, ,i anume:
210
Tema IX с onceptui $i aspectcle criniinuluiui
Factor!
fizici
Facton
> Crima
psihici
Facton
social!
Aceste 3 categorii defactori sint inseparahile in orice crimd. bineinteles
cu оpondere specified a fiecdrei categorii. Intr-o crimd sdvir^itd factoriifizici
fifiziologici potfi mai importanp, in altd crimd sdvir^itd potfi mai imporfan(i
factorii sociali, iar in alt caz - factorii psihici. latd de ce in cele ce urmeazd
ne-ampropus analiza succintd a influen\ei acestora asupraco mportamentidni
criminal.
Cuvinte-cheie: criminal, concept, tulburarc psihica, conduita dcvianta,
predispozitie, caracter innascut, malformapc, stigmat, picnic, atlctic, astcnic, psihopat,
nevrotic, nervos, hipcmiotiv, paranoid, istcroid, ncuroastcnic. tip morfologic,
temperament.
1. Unele concepfii despre criminal
Conceptul de criminal. О prima problema m cercetarea §i cunoa§terea
criminalului este aceea a conceptului de criminal in sens criminologic.
Definirea §i conturarea lui este necesara fiindca, pe de о parte, trebuie sa se §tie
despre care persoane este vorba, iar pe de alta parte, trebuie sa se deliniiteze
in mod clar nopunea de criminal in criminologic de nopunea de criminal ш
dreptul penal
Criminalul in sens criminologic este persoana care a savir§it о cnma,
0 fapta penala prevazuta de legea penala, pentru care persoanei respective
1 se aplica о pedeapsa. Conceptul de criminal este definit de cei mai muUt
criminologi contemporani anume in acest sens, adica persoana care a comis о
fapta criminala.
Trasatura principals care-1 caracterizeaza pe criminal este aceea ca a
savir§it о crima (nu este criminal eel care are numai intenpa de a о savir^i,
ci numai eel ce a savir§it о crima), pentru care este judecat §i sanc(ionat cu о
211
Criminologia Oxnna Rotari
pedeapsa criminala. Aceasta rcprc/inta cea clc-a doua caracicristica, anume;
criminalul este judecat condamnal. ccca cc intarc^tc din piinct de vedcre
social §i juridic statutul sau de criminal.
In aceasta lumina a conceptului de criminal, eel care n-a savir§it о
infracpune, о crima, ci о fapta de devianpl sociala (de indisciplina sociala,
о fapta lipsita de pericol social grav), о fapta de incrdcarc a unor nomie
contraventionaie (incalcare administrativa, disciplinara) nu este un criminal.
Totodata, numai asemenea pcrsoanc slnt eercctate de criminologi,
deoarece misiunea ^tiinjei criminologice este de a ccrccta §i dezvalui cauzele
savir^irii crimei §1 mijloacele de combatcre.
in criminologie slnt pareri ca nopunea de criminal in sensul de mai
sus este о nopune restrinsa, raminind neelucidap unii criminali mai pufin
periculo§i. in literatura de specialitate se pune problema $i a altor categorii
de criminali, care nu slnt avup in vedere dc cercctarea criminologica, de§i ar
trebui. Este vorba de infractorii anormali psihici, de inadaptapi sociali, a§a-
numipi infractori psihopap ori nevrotici, care comit fapte prevazute de legea
penala §i care, fiind stapmip de tulburari psihicc ori bind bolnavi, nu li se
aplica pedepse, ci masuri de siguranta (masuri medicalc). Totu^i criminologia
trebuie sa se preocupe §1 de ace§tia, fiindca ^tiin^a trebuie sa dezvaluie §i
cauzele unorastfel de fapte savir^ite de aceste persoane.
Totodata, exista un nurnar de persoane care se abal de la conduita
normala, au о devianta sociala, cum slnt alcoolicii, indisciplinatii in munca,
persoane cu conduita rca in farnilie ori ГарП dC allc pcrsoanc etc. Acc^tia se
aba in conflict cu grupul social in care traiesc prezinta pcricol sOCial; mul|i
dintre acc^tia mai tirziu savir§esc crime, conduita devianta bind un fel de
predelincvcnta. Din punct de vedere ^tiinpbc, aceste persoane, deoarece n-au
savir^it crime, nu sint cercetate de criminologie. Pentru a se cunoa§te cauzele
speciale ale comiterii faptelpr lor, suspn alti criminologi, ace§tia trebuie
cercetap de criminologie.
u. Conceptia сп.пЫаЫы antropologic.
Fondatoru antropologjej criminale este C. Lombrosso. Teoria lui
Lombrosso a stirnit un mare ecou in lumea juri^tilor, dar mai ales in lumea
medicilor $i a psihiatrilor. Este pentru prima data cind de la studiul juridico-
212
Tema IX C'oncopiul si nspectclo criminaUiliii
penal al criminalului sc irccc la studiul j?tiin(ibc po/iti\ ^i criminologie al
criminalului.
Teoria lui Lombrosso a lost criticata la vrcmea sa, indeoscbi dc adcppi
teoriilorsociologica ?i psihologica (Lacassagnc, Tardc etc.). In prima jumatatc
a sec. XX, §tiinla antropologici criminale s-a dcz\ oltat in continuare.
Astfel, N. Goring ^i E. Hooton intr-o lucrarc bine documentata,
(„Criminalul american". 1939), pe baza ccrcetarii unui mare numar de
infractori (13.873) ^i pe un grup de control de 3.200 persoane libere dovedesc
ca suspnerile lui Lombrosso sint exagcrate. mai cu seama ca nu toate cercetarile
acestuia au fost suspnutc de mctodele ?tiinpbce subcient dc argumentate.
Obiecpile acestora se sprijina pe umiatoarelc argumente:
a) nu exista un criminal innascut, ci exista oameni innascu(i cu
anumite predispozitii spre lacomie, spre violenta, predispozitii
care inconditii de mediu favorabil pot conduce la crime;
b) stigmatele criminale nu sint proprii numai criminalilor, ci ?i miiltor
necriminali;
c) atavismul nu exista in intelesul dat de Lombrosso: studiile asiipra
ereditatii au dovedit ca exista legi ale transmiterii ereditare de la
inainta?ii apropiap (parinti. bunici la copii $i chiar nepoti), dar nu
de la inainta^ii salbatici ai omului;
d) predispozitiile criminale innascute nu pot actiona decit intr-un
mediu socialncfavorabil;
c) nialfomiaPile, stigmatele pot contribui la comiterea dc crime numai
indirect, anume prin dczvollarea unor complcxe de infcrioritalc in
psihicul omului cu stigmate, care nu se poate adapta $i integra u$or
in societate din cauza acestor defecte.
1.2. Conceptia biotipologica. Cercetatorii in materie arata ca savir?irea
de crime depinde ?i de constitupa anatomica a omului. Dupa Kretschemer,
tipurile biotipologice principale sint: picnic, atletic, astenic.
0 corelape importanta apare intre constitutia biotipologica §i tipul dc
criminalitate.
213
Criminologia Oxana Rofari Tema IX ConccptuI aspectele criminalului

/ criminal paranoids care are la baza о tendinta psihica putcmica,

Biotipui
Tip de infractiuni
Picnic Atletic Astenic
1. flirt, tilharie 89,5% 84,2"o 52%
2. fals, escrocherie 10,5% 3,8% 22,7%
3. crime contra naturii 1 1% 20%
4. recidivi§ti 94,8% 57,7% 56,8%
1.3. Criminalul, un inadaptat social, Pc linia conceptiilor biologice
m criminologie se inscrie O. Kinberg, carc suspnc tcoria inadaptarii sociale
cu privire la criminal. Potrivit acesteia, orice pcrsoana este inzestrata prin
ereditate cu о serie de dispozipi biopsihice care, in prezenta unor conditii
de mediu normale, conduc la adaptarea sociala; in cazul unor factori psihici
deficitari §i conditii de mediu slabe, conduc la inadaptarea sociala (la crimS).
Factorii biopsihici sint important §i sint de mai multe feluri, avind structuri
fizico-psihice deosebite de la persoana la pcrsoana. Ace§ti factori sint: factori
bioconstruc^ionali, factori patologici, factori morali.
1.4. personalltatepsihopatica. In criminologia actuala, unii
autori suspn caintreaga cercetare trebuie sa se concentreze asupra criminalului
om normal. Criminalii „defini^i" (anormali, cu anumite tulburari psihice),
adica criminalii psihopa^i, nevrotici, debilii mintali, bolnavi (psihotici) sase
lase la о parte.
Acestpunctdevederearputeafi valabil numai in parte, sub raportjuridic,
unde se pune problema raspunderii penale, mai cu seama pentru criminalii
psihotici. Acest punct de vedere nu-i valabil pentru nevropati, psihopad (unii
debili mintali) care, in principiu, raspund penal.
Unii autori, se refera la о categorie de oameni care, sub raportul sanatStii
lor psihice, au unele tulburari psihice u§oare §i care fac trecerea intre oamenii
normali §i oamenii bolnavi, ei prezinta grade diferite de tulburari psihice,
dar care in principiu au raspundere penala. AHi autori, cum este Mannheim,
dimpotriva, considera pg (XrQpt cuvint - ca ace§ti criminali sint inclu§i in
cercetarea criminologica. Ei alcatuiesc о grupa definita ~ psihopati (dupa unii
autori, sint 2 grupe: psihopati §i psihonevrotici).
Criminalii psihopatici sint de mai multe feluri:
tendinla afirmarii de sine, care in cazul dezvoltarii ei nomiale este о tendinta
importanta §i necesara in lupta pentm viata §i adaptarea sociala. Aceasta
tendinfa, ajunsa in stare de dezvoltare exagerata paranoida, conduce la
tensiuni, conflicte cu a\\i senieni. Ea se caracterizeaza prin: orgoliu nemasurat,
atitudini egoiste, hipertrofia eului, megalomanie (orgoliu excesiv, ambitie
nejustificata).
/ criminalul pervers are la baza tendinta combativa, care este un
mijloc de aparare $i adaptare. Dezvoltarea exagerata a acestei tendinte conduce
la constitutia perversa, caracterizata prin: indisciplina, neascultare, lipsa de
afecfiune pentru altul, lipsa de mila, cruzime.
/ criminalul hiperemotiv se ridica pe о constitutie emotiva nomiala, pe
trairi emotionale fire§ti: frica, minie, placere, neplacere. in stare de dezvoltare
exagerata, se ajunge la о sensibilitate excesiva, la nervozitate pronuntata. De
aici, se ajunge la conflicte cu alte persoane, la actiuni infractionale.
Criminalii cu constitutii psihice anormale, fara a fi constitutii maladiv-
psihotice sint §i criminalii psihonevrotici:
- criminalul neuroastenic sufera eronic de oboseala, insomnia, dureri
de cap, surmenaj, idei ipohondrice etc., stari din cauza carora nu
face fata exigentilor vietii ?i se ajunge la comiterea de infractiuni
u§oare;
- criminalul psihastenic, caracterizat prin indoieli, obsesii,
neincredere, tensiune nervoasa;asemenea stari impiedica viata
sociala normala, ajungindu-se la infractiuni din imprudenta;
- criminalul isteroid, caracterizat prin stari de criza nervoasa, cum
sint unele stari de turburari psihice, morale, care pot ajunge pina
la le§in, convulsii, explozii emotionale, paralizii trecatoare. Unii
dintre ace§tia ajung la crime (mai u§oare).
intr-o cercetare facuta de T. Thomas, se arata ca proporfia constitutidor
psihopatice este ridicata, §i anume:
> infractorii cu 1 condamnare - 29,7% psihopafi,
> infractorii cu 2 condamnari - 36,4% psihopati,
> infractorii cu 3 condamnari - 46,2% psihopati,
> infractorii cu 4 condamnari 60,2% psihopati.

215
214
Criminologia Oxana Rotari Tema IX с onceptui aspectcle criminalului

Cu alte cuvinte, cu cit create numanil condamnarilor, cu atit cre§te§i La aceste par(i primare se adauga $i alle elemcnte psihicc, anume:
numarul constitutiilor anoimale psihopatc. inteligenla, capacitatea mintala, con§tiin(a §i unele tendin(c vitale putemice,
precum: egoismul, altruismul jji, in fi nal, a§a-numitele dispozipi suplimentare
1.5. Concepfia caracterologica, in ultimclc dcccnii, criminologia s-a (deta§area, sexualitatea sau frigiditatea), sociabilitatea (scductivitatea,
mark cu о ramura noua - caracterologia criminaia. Promotorii acestei ramuri agresivitatea), tandre(ea, interesele etc. In sfir^it, caracterului i se ataijieaza
sint olandezii Heymans §i Wiersma ^i francczii R. Ic Scnne §i R. Resten, temperamentul, cu cele doua tipuri ale sale: extravertit ^i introvertit.
care in lucrarile lor scot in evidenta rolul caractcrului psihic in actiunile §i Caracterul se organizeaza dintr-o multitudine de elemente, se creeaza
activitatile criminale. sistemede caractere, de tendin(e, cu predominarea uneia sau alteia (agresivitate,
Caracterologia criminaia are ca obiect dc studiu trasatura psihicS a pasiune erotica etc.). Parple constitutive se organizeaza potrivit unor principii
criminalului, adica caracterul. in medicina so disting anumite simptome in complexe omogene, care conduc la fonnarea a 8 tipuri de caractere (sangvin,
care indica probabilitatea sau iminen^a unei boli. in criminologie exista care coleric etc.), care condiponeaza mecanisme de functionare $i moduri tipice de
asemenea simptome care sa indice probabilitatea unei crime? Care factori comportare. R. Resten menponeaza urmatoarele tipuri de caractere:
psihologici pot anun^a comiterea unei crime? Dupa autorii caracterologici
acest rol ar putea reveni caracterului. Nr. Funcfii psihice/
Tipuri Caracteristici
In primele capitole ale „Caracterologiei criminalului" (Paris, 1959), R. d/o atitudini
1. nervos emotiv, inactiv, primar intuitie, extravertit
Resten precizeazadespre criminalitate ca cstc cauzata de doua rinduri de factori sentimental emotiv, inactiv, secundar intuitie, extravertit
2.
principali, §i anume: elementele constitutive ale predispozitiei criminale, 3. coleric emotiv, activ, primar sentimental, extravertit
cum sint rasa, virsta, sexul, modificarilc lezionalc ale creierului, capacitatea 4. pasional emotiv, activ, secundar sentimental, extravertit
intelectuala etc. §i factorii mezologici, cum sint: ambianta familiala, conditiile 5. sangvin neemotiv, activ, primar gindire, extravertit
economice, sociologice etc. Dar daca, sc intreaba autorul, exista in aceastS 6. flegmatic neemotiv, activ, secundar gmdire, extravertit
neemotiv, inactiv, primar senzatii, extravertit
masa de factori un factor indicator, о veriga dupa care sa se §tie care-i cauza 7. amorf
neemotiv, inactiv,
principala de care depind toate celelalte? Acest factor principal, dupa autor, 8. apatic senzapi, extravertit
secundar
este caracterul, iar §tiinta care cerceteaza acest factor este caracterologia
criminaia.
Dupa cum rezulta din acest tabel, fiecare tip se caracterizeaza prin:
Caracterul, in sensul caracterologici criminale, este un concept complex, a) traire emoponala;
alcatuit dm mai multe constitutive, §i anume: emotivitate, activitate §i
b) capacitate de a fi activ;
reconstituirea sau puterea de refacere a energiei psihice cheltuite in timpul
c) dupa efort, capacitate de refacere (primar, secundar).
activitalii. In masura in care organismul trebuie sa traiasca, sa se adapteze
Totodata, intereseaza §i prezen^a capacitaplor de cunoa§tere (intuipe.
la viata, el se mi§ca, traie§te emotii (de teama, minie); emotiilc fac parte gindire) §i, in final, atitudinea fa^a de lume (extravertit - spre lumea externa,
din caracter, semenea, mi§carea, activitatea ce se desfa§oara exprimS introvertit - spre lumea interioara). Spre exemplu, tipul nervos este emotiv,
caracterul; in final, щ timpm activitatii se cheltuie§te energie psihica, care pasiv (inactiv), dar cu capacitate de refacere rapida. Ca proces de cunoa§tere,
trebuie recuperata pentru noi activita^i - aceste parp se impletesc §i alcatuiesc el „lucreaza" mai mult cu intuipa, imaginapa §i ca atitudine fata de lurne este
caracterul, care sta la baza oricarei comportari. extravertit.

21?
216
Criminologia Oxana Rotari Tema IX ConceptuI $i aspectele criniiiialului

Tipul sangvin este un tip rece, pu^in cmoponal, dar activ, dinamic §icu criminali, factorii carc infliicntcaza si-1 imping pc criminal la comiterca dc
refacere rapida dupa oboseala. Totodata,sangvinicul arc о gindire activa §i crime (ereditari, sociali).
mdreptata spre lumea exterioara, real a.
Datele statistice menponeaza ca; 1Л. Aspectele fizice cele fiziologice. Aceste aspecte, la rindiil lor, sint
Aduifi Minor! Adulfi (dupa natura de mai multe feluri: generale, anatomice, fi ziologice.
Nr.
Tipuri (in (in infractiunii) Mentionam ca aceste aspecte au fost primele сегсе1йп, iar in ctapa
d/o
genera!) general) furturi violence diverse antropologiei criminaie - Lombrosso §i altii - au subliniat mai multe aspecte
1. nervos 31% 36% 38,5% 30% 36% fizice negative: maifomiafii, stigmate dc degenerescenta, atavism etc. In
2. sentimental 0 5% 0 0 0 ultimele decenii au fost facute multiple cercetari ale aspectelor fizice pozitive
3. coleric 16% 5% 12% 30% 18%
§i s-au tras concluzii interesante.
4. pasional 2% 0 0 0 9%
5. sangvin 12% 15% 1% 10% 18%
In Franta, Bize a studiat comparativ 100 minori-recidivi§ti §i 100 minori
6. fiegmatic 0 0 0 0 0 faraantecedente penale §i a tras concluzia ca „пи e.xistapractic nici о diferenia,
7. amorf 16% 25% 16% 20% 18% peplan atropomoffic, intre infractori primari infractori recidivi^ti .
8. apatic 22,5% 14% 27% 10% 9%
Pe aceasta linie de cercetari, Bize a mai constatat: 41% fara nici un
stigmat, 30% - unele stigmate u§oare, 21% - stigmate dare §i multiple,
Despre orientarea caracterologica in criminologie putem sustine
5% - stigmate de sifilis, a§adar, majoritatea delincvenfilor cercetari sint fara
urmatoarele:
stigmate.
a) este о modalitate de investigare a unor noi aspecte, mai profiinde,
Cercetarile morfo-caracterologice, adica aspectele privind structura
referitoare la criminal. Aspectul caracterial, care prive§te laturi
corpului §i consecinlele acesteia asupra caracterului criminalului, sint multiple
dinamice ale psihicului criminal, este unul deosebit de important;
§i necesare. Cele mai dezbatute §i importante sint cele ale lui Kretschemer, care
drept dovada ne servesc acele noi cercetari ce se fac cu privire la
a stabilit ca, dupa structura morfologica a omului exista tipuri de caractere:
criminalii caracteriali §i la cei cu tulburari caracteriale;
astenic, atletic, picnic.
b) о dificultate in cercetarea caracterologica criminals, consta in faptul
ca nu se fac delimitari exacte intre trasaturi de caracter §i trasaturi de Studii asemanatoare privind structura софи1и1 §i tipurile de caractere
temperament, sau daca se fac, nu se tine seama suficient de ele. a facut §i Scheldon, care a stabilit tot 3 tipuri morfologice: tipul endomorf
(asemanator picnicului), tipul mezomorf (asemanator atleticului) §i tipul
2. Aspectele generate ale criminalului extramorf (asemanator astenicului).
Cercetari importante s-au facut cu privire la aspectele fiziologice ale
Un prim pas In cunoajterea criminalului consta in cunoa§tereaaspectelor
criminalului. Aid se studiaza structurile $i sistemele fiziologice, cum sint.
generate ale acestuia, cum sint
sint
aspectele fizice (anatomice §i fiziologice), cre§terea§i dezvoltarea sistemelor circulator, respirator, glandular; maturizarea
aspectele psihologice . . „ . ^ . .
sociologice. Prin descrierea §i specificarea biologica, imbatrinirea etc. Unele tipuri de crime sint influenfate de astfel de
acestor asp generate criminalii se delimiteaza intr-o categorie socialS structuri §i procese fiziologice.
proprie §i, toto ata, se pot f^cg comparatii §i delimitari fata de necriminali. S-au facut, de asemenea, tipologii legate de elementele fiziologice, cum
Dar, dupa cunoa§terea aspectelor generate, se pot face pa§i mai departe in arfi clasificarea temperamentala - tip sangvinic, nervos, limfatic etc.
cunoa§terea aprofundata a diferitelor aspecte speciale, cum sint tipurile de

218 210
Criminologia Oxana Rotari Tema IX C'onceptiil $i aspectcic criminalului

2.2. Aspectele psihologice, Scopul ccrcctarii caracteristicilor generale
ale criminalului consta in a reflccta unelc trasaiuri spccifice criminalului
comparativ cu cele ale necriminalului. In primul rind, sint trasaturile emotiv-
active - tendintele §i trebuin^ele, care sint clcmcntc dinamice, elemente
determinante la actiuni §i activitap. Astfel, in criminologia modema se afirmS
ca atit criminalii, cit §i necriminalii sint impin^i la fapte dc foame, afirmarede
4. Ce cunoa§tcp dcsprc conccppa biotipologica?
5. Ce putep rclata despre criminalul ca un inadaptat social?
6. Care este caracteristica criminalilor psihiopatici si psihoncvrotici?
7. Ce este caractcristic pcntrii conccppa caractcrologica?
8. Care este impactul aspcctelor fi zicc si fi ziologicc asupra
criminalului?

sine,combativitate,teama,pasiune etc. Dar ccca cc-1 caracterizeaza pecriminal 9. Cum sc manifesta aspectele psihologice asupra personalitapi
e ca aceste trasaturi sint excesive, nestapinite. In al doilea rind, mai este §1 criminalc?

vointa slaba, lipsa deputere §i inhibitie. In plus, criminalii sint caracterizati §i

prin trasaturi de temperament excesive (impulsivitate, insensibilitate etc.)-
factori subiectivi care conduc la crima.
О trasatura de baza caracteristica criminalului este §i nivelul scazut de
inteligenta. S-a constatat ca din cei ce comit furturi, 34% sint debili §i 26%
- inapoiati mintal; din cei ce comit omoruri, 47% sint debili mintali, 26%-
marginip; din cei ce comit violuri, 50% sint debili mintal, 50% - inapoiati
mintal.

Aspectul psihologic al criminalului trebuie completat §i cu alte elemente.

Astfel, nivelul de cuno§tinte, de instruire al criminalului este in general scSzut.
Acest lucru se exprima in numarul de analfabeti in rindurile criminalilor (cei
care au absolvit doar citeva clase, cei ce au abandonat §coala).
Au fost abordate §i alte aspecte privind via^a psihica a criminalului.
Pinatel menponeaza unele forme de evolutie psihica §i sociala, in sensul cS
persoana umana parcurge, in dezvoltarea §i maturizarea sa, un proces care
conduce la deplina maturizare. Ori, la unii criminali se observa о stare de
imaturizare sociala ce se manifesta prin: nein(elegerea §i nerecunoa§terea
raspunderii sale facade alp oameni, prin neluarea in seama a intereselor altora,
refuzul admiterii ca dorintele lor au unele limite, anume dorintele ?i interesele
altor persoane.

intrebari de control:
1. CetntelegempHn concept criminal?
« ^ criminal
2.
2. Care
Care anume
anume persoane
пегчг»а«
F soane intrs
• -in categoria
auc intra in
intra .
categoria criminalilor din punct de
vedere criminologic?
vedere сг1т1по1глг>.ч,о

Care sint argumentele aduse in defavoarea conceppei criminalului

antropologic?
220 221