ASPECTE LEGALE PRIVIND TRANSPORTURILE MARITIME

1. Introducere.

Oceanul planetar acoperă 72% din Pământ și găzduiește majoritatea biomasei planetei, a
creaturilor vii și a ecosistemelor. Este un fapt binecunoscut că viața oceanelor afectează foarte
mult viața de pe uscat, inclusiv dezvoltarea societății umane - Legea maritimă internațională
constă dintr-o mulțime de legi și acte juridice adoptate de sistemul internațional în timpul
secolelor de navigație și care împreună alcătuiesc regulile generale ale navigației internaționale.
Dreptul maritim este considerat mai degrabă o parte a dreptului internațional și comercial decât o
ramură a dreptului național. - Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării;
prevederile sale legale stabilesc statutul mării teritoriale, al spațiului aerian peste marea
teritorială, normele aplicabile navelor comerciale și navelor guvernamentale, utilizarea
strâmtorilor, normele privind zonele economice exclusive, regulile privind pirateria și
gestionarea resurselor mării, regulile despre cooperarea globală și regională pe mări, normele
privind prevenirea controlului poluării, reglementarea în zona de protecție, cercetarea științifică
maritimă, soluționarea litigiilor maritime și procedura de conciliere. Suveranitatea statului
înseamnă că un stat sau un organism de conducere are dreptul și puterea deplină de a se controla
și de a se guverna fără nicio intervenție din partea altor state sau organisme. Acest concept de
suveranitate a fost discutat de mai multe ori de diferiți specialiști din diferite domenii de-a lungul
istoriei. Astăzi, noțiunea actuală de suveranitate a statului implică 4 aspecte importante:
teritoriul, populația, autoritatea și recunoașterea statului. Navele din toate statele, fie că sunt de
coastă sau fără ieșire la mare, se bucură de dreptul de trecere nevinovată prin marea teritorială,
ceea ce înseamnă că navigația prin marea teritorială în scopul de a traversa marea respectivă fără
a intra în apele interne sau a utiliza rada sau instalația portuară în afara apele interne în contextul
acestei legislații de stat o serie de lucrări considerate de legislația maritimă internațională ca
prejudiciabilă pentru pace, bună ordine sau securitate a statului de coastă, dacă în marea
teritorială se desfășoară următoarele activități:

- creează orice amenințare sau utilizare a forței împotriva suveranității, integrității teritoriale sau
independenței politice a statului de coastă;
- efectuarea oricărui exercițiu sau practică cu arme de orice fel;
- colectarea de informații în detrimentul securității statului de coastă;
- orice act de propagandă care afectează apărarea sau securitatea statului de coastă;
- lansarea, aterizarea sau luarea la bord a oricărei aeronave sau dispozitiv militar;
- încărcarea sau descărcarea oricărei mărfuri, monede sau persoane contrare legilor și
reglementărilor vamale, fiscale, imigraționale sau sanitare ale statului de coastă;
- orice act de poluare intenționată și gravă contrar prezentei convenții;
- orice activități de pescuit și desfășurarea de activități de cercetare sau cercetare;
- orice act care vizează interferarea cu orice sistem de comunicații sau cu orice alte facilități sau
instalații ale statului de coastă;
Ca regulă generală, jurisdicția penală a statului de coastă nu se aplică la bordul unei nave străine
care trece prin marea teritorială a statului de coastă. Prin urmare, nu este permis ca autoritățile
statului de coastă să aresteze nicio persoană sau să efectueze orice anchetă penală legată de vreo
infracțiune comisă la bordul navei în timpul trecerii acesteia.
Definiţie: Legislatia maritima se circumscrie dreptului maritim, ramura autonoma şi cu
accentuat caracter internaţional.

Dreptul maritim poate fi definit ca un drept al activităţilor umane desfasurate pe mare. În

sens restrâns, dreptul maritim cuprinde toate normele juridice care reglementează raporturile care
se stabilesc între cei care exploatează navele şi cei care se folosesc de nave.

În România primele norme de drept maritim au fost incluse în codul comercial român cu
aplicaţie nu numai asupra operaţiunilor comerciale terestre ci şi asupra celor privind navigaţia.

Instituţiile juridice maritime prezintă anumite particularităţi prin care se deosebesc de

operaţiunile comerciale terestre:

- navigaţia se exercită de o serie de întreprinzători şi de persoane care au profesiuni deosebite de

profesiunile comerciale obişnuite terestre (armator, navlositor, comandat de navă etc.);

- deşi nava este socotită în Codul Comercial drept un bun mobil corporal, ea are un regim juridic
care o apropie de regulile privitoare la bunurile imobile în ce priveşte înstrăinarea. urmărirea
silită. coproprietatea, avariile, abordajul, care constituie fie derogări de la dreptul comun, fie
creaţii specifice Dreptului Maritim;

- Dreptul Maritim cuprinde norme care reglementează nu numai operaţiunile juridice la care dă
naştere transportul maritim, ci şi statutul bunurilor şi persoanelor care participă la această
operaţiune;

- normele juridice de Drept Maritim incluse în Codul Comercial se completează, se modifică şi

se împletesc cu cele conţinute în convenţiile internaţionale ratificate de România.

În vederea calificării Dreptului Maritim ca un drept autonom esenţial sunt următorii factori:
factorul istoric , factorul geografic, factorul international.

PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI MARIN

Exista unele obligații pentru statele lumii de a adopta reguli naționale pentru conservarea
resurselor vii din marea liberă.

Oceanul planetar este una dintre cele mai valoroase resurse naturale ale Pământului. Mările
planetei furnizează anual aproximativ 120 de miliarde de tone de alimente sub formă de pești și
crustacee. Desigur, oceanele planetei sunt folosite pentru transport, recreere pentru oameni și
sunt folosite pentru a extrage minerale (petrol, gaze, sare, nisip etc.). Toate statele lumii au
obligația de a lua, în strânsă cooperare cu alte state, măsurile necesare pentru a adopta dispoziții
legale cuvenite pentru conservarea resurselor vii din marea liberă. Statele din lume angajate în
exploatarea diferitelor resurse vii din aceleași zone ale lumii sunt obligate să negocieze acorduri
internaționale pentru a lua măsurile necesare pentru conservarea resurselor vii din oceane și mări,
înființând organizații regionale de pescuit și alte entități internaționale în acest sens. Statul lumii
trebuie să respecte legea maritimă internațională și să ia măsuri administrative, legale și tehnice,
să întrețină sau să înlocuiască speciile recoltate la toate nivelurile. De asemenea, normele juridice
internaționale au stabilit că informațiile științifice despre specii și pescuit și alte date relevante
pentru conservarea stocurilor de pești ar trebui schimbate intre state în mod regulat, utilizând
organizații și organisme naționale și internaționale cu competențe în acest domeniu. Orice stat al
lumii trebuie să fie sigur că măsurile de conservare și procesul de punere în aplicare nu vor
discrimina sau afecta în niciun fel dreptul de pescuit al oricărui alt stat. Măsurile luate în
conformitate cu legislația maritimă internațională ar trebui să includă pași tehnici pentru
protejarea și conservarea ecosistemelor rare și a habitatului speciilor amenințate sau pe cale de
dispariție și a altor forme de viață maritimă.

Măsurile necesare ale statelor lumii pentru a preveni reducerea și controlul poluării
mediului marin.

Statele lumii trebuie să ia permanent măsurile adecvate pentru a preveni, reduce și controla
poluarea mediului maritim din orice sursă. Pentru a atinge acest scop, ar trebui utilizate toate
mijloacele disponibile și în conformitate cu capacitățile lor și ar trebui să își armonizeze politicile
în acest domeniu.

Măsurile luate ar trebui să abordeze toate sursele de poluare ale mediului marin. Luarea
acestor măsuri va minimiza permanent:

- poluarea de la instalațiile și mașinile utilizate de statele lumii în explorarea sau exploatarea

resurselor naturale ale mării și subsolului.
- poluarea cauzată de accidente tehnice și gestionarea situațiilor de urgență. Pentru a evita aceste
situații neplăcute ar trebui luate măsurile necesare pentru a asigura siguranța operațiunilor pe
mare, inclusiv prin modificarea proiectării, construcției și funcționării instalațiilor sau
dispozitivelor.
- poluarea de la nave; Fiecare stat al lumii ar trebui să ia măsuri speciale pentru prevenirea
accidentelor și gestionarea accidentelor, asigurarea siguranței operațiunilor pe mare, prevenirea
scurgerilor sau eliminării intenționate și neintenționate a deșeurilor sau a altor substanțe
provenite de la nave.
- eliberarea de substanțe toxice, dăunătoare sau nocive; Aceste substanțe pot proveni din surse
terestre, din atmosferă sau prin deversare intenționată;
Pentru a asigura obiectivele menționate mai sus, statele lumilor ar trebui să întreprindă
acțiuni specifice cu rezultate cuvenite în acest sens:
- construirea de facilități de cercetare, monitorizare a fenomenului de poluare;
- elaborează programe de asistență în domeniul științific, educațional, tehnic. - elaborează
platforme de cooperare pentru protecția mediului marin și prevenirea, reducerea și controlul
poluării maritime.
- construirea de echipamente speciale dedicate controlului și reducerii poluării maritime.
- participarea statelor la programele internaționale relevante dedicate poluării și prevenirii
acesteia.
- să ofere asistență adecvată pentru minimizarea efectelor accidentelor majore de poluare în
mediul maritim;
- acordă asistență statelor în curs de dezvoltare, în ceea ce privește pregătirea evaluărilor de
mediu, inclusiv furnizarea acestora cu echipamentele și facilitățile necesare;
- asigurarea statelor în curs de dezvoltare instruirea personalului științific și tehnic al acestora;
Reguli privind poluarea și investigarea poluării conform legislației maritime internaționale.

Este evident că poluarea este o mare problemă a vremurilor noastre. Poluarea poate lua mai
multe forme, dar una care este interesantă din punct de vedere maritim este cel mai adesea
rezultatul coliziunilor dintre nave sau al coliziunii unei nave la țărm. Statele lumii ar trebui să ia
măsuri cuvenite dincolo de marea teritorială proporționale cu amenințările pentru a-și proteja
litoralul sau interesele sale. Printre alte interese ale statului se numără pescuitul, transportul
maritim sigur sau mediul maritim curat. După cum am menționat, principala cauză a poluării este
coliziunea dintre nave, blocarea navei sau alt incident de navigație (apariția la bordul unei nave),
care are ca rezultat deteriorarea materială a navei sau a încărcăturii acesteia. Statele lumii ar
trebui să adopte legi, reglementări și alte măsuri tehnice necesare pentru prevenirea, reducerea și
controlul poluării mediului maritim. Din punct de vedere penal, statele lumii ar trebui să pună în
aplicare măsuri pentru a facilita audierea martorilor și a altor persoane relevante în caz de
anchetă penală. Mai mult, admiterea dovezilor prezentate de autoritățile unui alt stat sau
organizație internațională ar trebui să fie obligatorie în timpul unui proces penal. Uneori, din
cauza poluării, este posibil ca o navă să fie arestată sau oprită pentru a răspunde în fața instanței
de justiție pentru acțiunile sale. Puterile efective de executare împotriva unei nave străine pot fi
exercitate numai de persoane cu capacitate oficială sau de nave de război sau alte nave sau clar
marcate și identificabile ca fiind în serviciul guvernamental. Acest lucru se datorează faptului că
în caz contrar putem experimenta confuzii care ar duce la situații extrem de neplăcute. O astfel
de confuzie nu numai că afectează aplicarea corespunzătoare a legislației maritime, dar ar
favoriza pirateria și acțiunile ilegale. În timpul exercitării puterilor lor juridice împotriva navelor
străine, statele lumii nu ar trebui să pună în pericol siguranța navigației sau să creeze un risc
pentru o navă arestată. Procesul de arestare a navelor poluante nu ar trebui să afecteze siguranța
navei respective sau să expună mediul maritim la un pericol grav. După ancorarea navei
suspectate de poluare, statele implicate în anchetă nu vor reține nava străină mai mult decât este
necesar în scopul anchetei.

Orice inspecție fizică a navei suspectate va fi limitată la:

- examinarea certificatelor maritime;

- verificarea înregistrărilor relevante;
- verificarea altor documente ale navei;
Examinarea acestor documente trebuie să fie în conformitate cu standardele și regulile
internaționale general acceptate pentru acest tip de situație, evitând orice pagube și orice alte
inconveniente pentru echipaj sau armator.
Continuarea inspecției fizice a navei este justificată numai în unele cazuri, prevăzută de legea
mării:
- există indicii evidente clare că starea tehnică a navei sau a instrumentelor sale nu corespunde cu
mențiunile documentelor inspectate;
- nava reținută nu are la bord certificate sau înregistrări valide;
- conținutul documentelor inspectate nu este suficient de bun pentru a confirma sau a invalida o
încălcare suspectată;
În cazul în care ancheta efectuată arată o încălcare a legilor și reglementărilor sau încălcarea
normelor și standardelor internaționale în domeniul protecției și conservării mediului maritim,
procedurile legale, cum ar fi repararea financiară sau alte măsuri financiare adecvate, vor fi luate
împotriva nava vinovată. Procedurile legale de aplicare a sancțiunilor asupra navei străine nu vor
fi inițiate după expirarea a trei ani de la data încălcării legislației maritime sau a comis poluării.
Cu toate acestea, este încă posibilă instituirea unei proceduri civile și posibilitatea procesului
civil pentru orice pierdere sau pagubă rezultată din poluarea mediului maritim.
Statele care arestează ar trebui să notifice imediat statul de pavilion cu privire la orice măsuri
menționate luate în conformitate cu nava străină și vor prezenta statului de pavilion toate
documentele oficiale cu privire la aceste măsuri. Personalul diplomatic sau agentul consular și,
dacă este posibil, autoritatea maritimă a statului de pavilion, sunt îndreptățiți să fie informați
imediat cu privire la astfel de măsuri luate împotriva navelor lor, să poată informa proprietarul
navei și să ia măsurile de apărare juridică necesare.
AGENȚIA EUROPEANA PT SIGURANȚĂ MARITIMĂ
Agenția este condusă de un director executiv care raportează consiliului de administrație.
Directorul executiv este responsabil pentru înființarea, funcționarea și dezvoltarea agenției. Buna
funcționare a agenției necesită ca directorul executiv al acesteia să fie numit pe motive de merit
și să aibă competențe administrative și anterioare de conducere documentate. Competența și
experiența relevante pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave sunt alte
elemente cheie în decizia de numire. Directorul executiv ar trebui să își îndeplinească atribuțiile
cu independență deplină și flexibilitate în ceea ce privește organizarea funcționării interne a
agenției. Directorul executiv ar trebui să pregătească și să ia toate măsurile necesare pentru a
asigura realizarea corectă a programului de lucru al agenției. Consiliul de administrație este
format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru și patru reprezentanți ai Comisiei Europene.
Fiecare membru are un nivel ridicat de expertiză în acest domeniu. Pentru a asigura nivelul
adecvat de expertiză și experiență în consiliul de administrație, Comisia Europeană ar trebui să
numească profesioniști independenți din aceste sectoare ca membri ai consiliului de administrație
fără drept de vot. Acești specialiști, pe baza meritelor lor personale și a experienței lor în
domeniul siguranței maritime și al prevenirii poluării de către nave, sunt instrumente foarte utile
pentru agenție. Este important de menționat că nu sunt reprezentanți ai unor organizații
profesionale sau alte instituții. Agenția este formată din următoarele unități:
Departamentul A: Servicii corporative având ca obiectiv principal să ofere sprijin de înaltă
calitate și în timp util pentru activitatea operațională principală a Agenției Europene pentru
Siguranță Maritimă și să asiste managementul în domeniile resurselor umane, afacerilor juridice
și financiare, tehnologiei informației, facilităților și logisticii, întâlnirii și managementul
conferinței, protocolul și planificarea și monitorizarea bugetului.
Departamentul B: Serviciul de implementare - verificarea și monitorizarea punerii în aplicare a
legislației privind siguranța maritimă care intră sub umbrela Agenției. Acest departament -
societăți de clasificare, formarea echipajelor, securitatea navigației și monitorizarea punerii lor în
aplicare a legislației maritime a UE. Acest departament asistă Comisia în monitorizarea
implementării de către statele membre a cerințelor de securitate maritimă, oferind asistență
tehnică și inspecții ale navelor și companiilor.
Departamentul C: Furnizarea de asistență operațională statelor membre și Comisiei Europene în
domeniul prevenirii și combaterii poluării mării.
Departamentul D: facilitează cooperarea tehnică în domeniul traficului naval al Uniunii
Europene și al monitorizării prin satelit.
INFORMAȚII GENERALE DESPRE AGENȚIA EUROPEANĂ pt SIGURANȚĂ MARITIMĂ
Agenția este obligată să colaboreze cu Comisia Europeană și cu statele membre. Cooperarea cu
Comisia Europeană ar trebui să aibă loc în diverse domenii. În primul rând, agenția ar trebui să
participe la activitățile necesare pentru actualizarea și dezvoltarea actelor juridice relevante ale
Uniunii Europene. În acest domeniu, agenția va urmări permanent dezvoltarea legislației
internaționale. Agenția va supraveghea punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor legale
relevante prin efectuarea de vizite și inspecții în porturi și la navele relevante. EMSA -
identificarea posibilelor măsuri de urmărire rezultate din proiecte de cercetare specifice din aria
sa de responsabilitate. EMSA - dezvoltă soluții tehnice și oferă asistență tehnică, la consolidarea
capacității naționale pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale relevante ale UE în
domeniul maritim. EMSA - activități de formare relevante în zone situate pe responsabilitatea
statelor membre. Agenția emite periodic reguli și standarde comune pentru inspecțiile navelor și
organizațiile de inspecție, precum și pentru activitățile relevante ale administrațiilor maritime. La
cererea unui stat membru, agenția sprijină cu mijloace suplimentare în caz de poluare cauzată de
nave sau instalații de petrol și gaze.
ALTE SARCINI IMPORTANTE ALE EMSA
Agentia dezvoltă și operează Centrul european de date pentru identificarea și urmărirea pe
termen lung a navelor din Uniunea Europeană și sistemul de informații și schimb maritim al
Uniunii Europene.
În domeniul anchetei victimelor și accidentelor maritime, agenția va oferi sprijin operațional
acestor state membre în ceea ce privește investigațiile legate de victimele grave și va efectua
rapoarte de investigații privind siguranța. În fiecare an, agenția ar trebui să prezinte un raport
anual cu privire la victimele și incidentele maritime din mările europene.
In plus, poate să furnizeze, la cerere, informațiile relevante despre poziționarea navei către
autoritățile naționale competente și organismele competente ale UE. Aceste informații vor fi
utilizate pentru a facilita măsurile împotriva amenințărilor de piraterie și a actelor ilegale
intenționate.
O altă sarcină importantă a Agenției este de a colecta înregistrarea și evaluarea datelor tehnice
din zona maritimă și de a dezvolta baze de date suplimentare în acest sens. De asemenea,
Agenția va avea permanent în atenție îmbunătățirea identificării și urmăririi navelor care
provoacă probleme sau sunt surse de poluare. În acest sens, EMSA are dreptul să propună
sancțiuni pentru incidente și încălcări. Utilizând Serviciul European de Monitorizare a Uleiului
prin Satelit, poluarea cu uleiuri marine cauzată de instalațiile de petrol și gaze va fi monitorizată
de Agenție. În astfel de cazuri, EMSA va analiza impactul poluării asupra mediului. Agenția
examinează cerințele OMI și colectează informații de bază despre potențiale amenințări la adresa
transportului maritim și a mediului marin. Agenția facilitează schimbul de bune practici în
domeniul educației maritime pe teritoriul Uniunii Europene. Acest obiectiv este atins prin
furnizarea de informații cu privire la programele de schimb ale Uniunii Europene relevante
pentru formarea și educația maritimă.
INSPECȚII EMSA.
Agenția - efectuează inspecții în porturile statelor membre în conformitate cu metodologia
stabilită de consiliul de administrație. Agenția va informa statul membru cu privire la scopul
misiunii, numele funcționarilor și data la care începe vizita și durata preconizată a acesteia.
Aceste inspecții efectuate de agenție vor viza punerea în aplicare a normelor și standardelor
comune pentru organizațiile de inspecție și inspecție a navelor. De asemenea, verificările vizează
formarea și certificarea navigatorilor din țări terțe. La sfârșitul fiecărei inspecții, Agenția va edita
un raport. Raportul va conține principalele aspecte ale verificărilor, concluziile și neajunsurile
descoperite în timpul vizitei. Raportul va fi trimis Comisiei Europene și statului membru.
Comisia, pe baza analizelor raportului și a recomandărilor EMSA, va purta discuții suplimentare
cu statele membre pentru a facilita diseminarea bunelor practici de lucru și pentru a corecta
eventualele lacune și erori.