Diversitate tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

Motto: 'Fiecare carte este un far construit in

oceanul timpului' (Edwin Percy Whipple)

Ne surprindem neincetat aruncand priviri furise peste umar, in urma. Ne intrebam:

cum era atunci?, cum au facut ei?, noi putem mai bine?. Construirea unei culturi solide se
face prin verificarea sedimentelor asa cum in arhitectura, inainte de a adauga un etaj se
asigura fundatia. Astfel ca este necesara o intoarcere la origini, 'regressus ad eternum' in
plan cultural. Exempli gratia 'querelle des Anciens et des Modernes' (cearta dintre antici si
moderni) este controversata si celebra, trecutul revendicandu-se ca o bijuterie pierduta.
Contrar lui Orfeu, ne-o castigam pe Euridice privind in spate si o pierdem privind inainte,
altfel spus, 'inchipuite castele spaniole pline de camere de tortura ni se arata in viitor si
perspectiva Belvedere numai in trecut'(Jean-Paul Richter).
Insa, artistului care a simtit muscatura modernismului nu ii ramane decat sa isi
inventeze un trecut personal, modificabil, pentru el trecutul imita prezentul, iar nu prezentul
trecutul. In vreme ce patriotismul umbla viu si puternic prin fiinta celor ce scriu pentru
revista 'Gandirea', libertatea muzicala a vocabulelor adauga literaturii caramizi diverse si
esopice printr-un simbolism bacovian, un spirit ludic arghezian, prin filozofiile blagiene si
purismul barbian.
Simbolismul, prin intermediul lui Bacovia, a daruit omului modern o noua asezare a
lirismului pe scara valorilor spirituale, iar poetul, scrie N. Manolescu in Lecturi infidele, s-a
dedat cu voluptate organica 'a ce vie punissable, la poesie', ca unei razbunari tainice.
Ambianta tipic bacoviana are aceeasi incarcatura de semne maligne: toamna sumbra, gradina
cangrenata, violetul apasator: 'Te uita cum ninge decembre…/Spre geamuri, iubito,
priveste, /Mai spune s-aduca jaratec/Si focul s-aud cum trosneste'(Decembre). Versul
bacovian se cuvine citit ca o sugestie a unui somn agitat, nelinistit. Spleenul romantico-
simbolist, raul de univers a fost transpus simbolic de catre Ion Pop in versuri sempiterne:
'Doctore, simt ceva mortal/ Aici in regiunea fiintei mele/ Ziua ma doare soarele/ Noaptea
luna si stelele'.
Iesind din universul simbolist, literatura lirica se aseaza datorita lui T. Arghezi sub
semnul ludicului in 'poezia boabei si a faramei', dar si al categoriilor negative, poetul fiind
indragostit de 'mucegaiurile limbajului,'estetica uratului', bizarul, banalul: 'Le-am scris cu
unghia in tencuiala/ Pe un perete de firida goala'(Flori de mucigai). Principiile negative ale
lumii sunt transformate in principii pozitive, uratul in frumos, veninul in miere, raul e
anihilat prin bine:’Le-am prefacut in versuri si icoane/ Facui din zdrente muguri si coroane/
Veninul strans l-am preschimbat in miere/ Lasand intreaga, dulcea lui putere’(Testament).
Textul sau implica o decodare, ’jocul’ lexemelor ascunzand sensuri nebanuite, la fel ca in
lirica lui Paul Valery care afirma ca ’versurile mele au sensul care li se da’.
Unii cititori au urmat poezia pe noul ei drum, iar altii(la inceput, majoritari) au ramas
fideli unui suflet tulbure ori abisal presupus in poezia traditionalista, un suflet tipic, precum a
dovedit Paul Zumthor, procedeele poeziei vechi semanand cu niste broaste ale unor usi
carora li se potriveste orice cheie.
Cititor entuziast, sensibil, curios, Ion Pillat, 'cel mai metronimic dintre poetii
traditionalisti(Vl. Streinu) are soarta regelui Midas, tot ce atinge se preface in cuvinte si
privind poezia ca o atitudine fata de univers, realizeaza 'pictura parfumata' de trairi
(G.Bacovia). Parafrazand-o pe Victoria Ana Tausan, prin poezia sa 'intimitatea noastra cu
tainele Universului este profund blajina marind viata si moartea', mecanica absoluta ca aceea
a pleoapelor pe care: moartea le inchide, viata le deschide. Fujy-Yama se transforma in
Ceahlau, Brahma in Iisus, tarii, khanii, knejii in voievozi si boieri romani- asta inseamna a
picta national, in mod traditional romanesc.
Acestor doua forme ale literaturii i se poate atribui disocierea dintre sat, ce corespunde
traditionalismului si orasul inerent modern. Wordsworth recomanda cultivarea temelor
rustice evidentiind ideea ca viata rurala genereaza per excellentiam sentimente umane
fundamentale, in vreme ce orasul intruchipeaza realitatea cotidiana cuprinsa de frisonul
acaparator al modernitatii, vazut ca un urias ferecat in lanturi' (Mircea Saulescu). Lucian
Blaga, unul dintre poetii moderni, creeaza o opozitie intre cultura majora, citadina, omul
orasului traind in 'fragment' si cultura minora, sateasca, omul rural traind pe linia de apogeu
geniala a copilariei, 'a trai la sat inseamna a trai in zaristea cosmica si in constiinta unui
destin emanat din vesnicie'. Ion Pillat urmareste o modernizare a traditiei si creeaza o punte
intre prezent si trecut intrand pe teritoriul celor patru poeti moderni, la fel cum Blaga a pasit
in trecut incercand sa-si lege cautarile de fondul sufletesc stravechi al poporulu roman, in
Fondul nostru nelatin, incercand sa faca in poezie ceea ce a facut in sculptura Brancusi.
Lucian Blaga, in esenta sa modernist, marcat de adeptii curentului 'Lebensphilosophie' (H,
Bergson, Nietzsche), creeaza sistemul filozofic blagian apeland la cunoasterea 'paradisiaca' si
'luciferica', act intuitiv emancipat de ratiune.
J. L. Borges a scris pagini slendide despre 'kenningarele' islandeze, in care a remarcat
un sistem complex, dar ordonat, de recurente metaforice pe care poetii moderni le-au
imbracat in armura inovatiei. Modernistii, aidoma poetilor baroci, sunt pretiosi care isi aleg
un lexic particular de pietre scumpe, metale rare, bijuterii si flori. Exempli gratia, poezia
barbiana, superb metaforica, prin litera sa sacrosancta, in ultima etapa, cea ermetica, a
Jocului secund, la baza caruia sta obsedantul ’subiect al cercurilor bitangente’ isi atinge
apogeul si devine al doilea promontoriu al modernismului liric romanesc. Epoca lui Ion
Barbu sta inebranlabil, sub semnul indemnului lui Theophile, 'il faut ecrire a la moderne', iar
trasatura esentiala a ermetismului este ambiguitatea. Cu cat sensul poeziei ni se revela mai de
neinteles, cu atat realizarea este mai organica, unitara, iar 'viziunea si talcul, solidare, precum
pielea carnii', afirma poetul insusi.
In vreme ce literatura moderna este o lume in care gandurile se aseaza in cuvinte care
nasc fictiunea, direfentiindu-se prin muzicalitatea si estetismul poeziei, in lirica
traditionalista, adevarul trebuie sa aiba suprematie, afirma Pascal. 'Am descuiat taramul
eternelor idei' spunea Vasile Voiculescu rupand o bucata din miturile rurale si religioase pe
care le integra in poezia sa, In Gradina Ghetsemani. Vorbea simbolic despre paharul
suferintelor omenesti evocand in sens spiritual momentul cand omul bea cupa amaraciunilor
extinse la durata vietii sale. In poezia Mereu cersim vietii… continua a cultiva tematica
rurala de inspiratie religioasa, influentata de curentul 'ortodoxist' al revistei 'Gandirea'. Pentru
el este un exercitiu de admiratie fata de un frumos etern si himeric, un clasicism in
adevaratul sens al cuvantului, punand accentul pe esenta poeziei, pe ceea ce ea cultiva: valori
morale, etica, spirit religios, ingerii lui Voiculescu fiind autentici, pazindu-i poezia inca de la
inceput.
Aruncand asupra intregii poezii interbelice o plasa cu ochiuri stranse, un 'Netz', in
termenii lui Gabriel Liiceanu, observam o remarcabila diversitate tematica, de viziune,
stlistica, de recurente metaforice care arunca asupra literaturii adevarata 'lana de aur' a
poeziei, ambele directii urmarind un drum inovator, indiferent de conceptiile dupa care se
ghideaza. Din istoria 'piticului cocotat pe umerii unui urias antic' a lui Bernard din Chartres
invatam sa ne pretuim stramosii, sa ii citim si sa ii invatam, abia apoi sa luam pana in mana
si sa inovam, sa ridicam poezia pe culmile absolutului, pana la cer, ca un antidot impotriva
mortii.
Sufletul zboara uneori sus, de nu-l mai vezi, in albastrul celest, iar cand se intoarce
miroase a praf si a stele' definea Tudor Arghezi experienta poetica si tot astfel ni s-a relevant
si noua cu ocazia lecturilor poeziilor mai traditionaliste sau mai moderniste. Ambele genuri
de lectura formeaza o literatura care geme de aur, cand exprimat cand ascuns in cutele frazei.
Avand in vedere ca fenomenul poetic nu poate fi definit, ci numai descris, nu putem spune ce
este, ci cum este poezia, intr-un cuvant: sublima.