Sunteți pe pagina 1din 8

Periodontita cronică

Tratamentul periodontitelor apicale continue să rămână una din problemele


importante ale stomatologiei contemporane.

Cercetările din ultimii ani au reliefat o rată înaltă (50 - 70%) de complicaţii
provocate de formele distructive ale periodontitei cronice (din 6-7 dinţi extraşi, la
vârsta de 35 – 44 ani, periodontitei cronice îi revine circa 61%.

Mai mult decât atât, focarele periapicale în cazul infecţiilor cronice


reprezintă un pericol de dezvoltare al afecţiunilor inflamatorii odontogene severe şi
a maladiilor sistemice ca: cardio-vasculare, diabetului zaharat etc.

Parodonţiul - este o formaţiune anatomică complicată de origine


conjunctivă, situată între lama compactă a alveolei dentare şi cementul rădăcinii
dentare.

Este format din ţesut conjunctiv, cu substanţa intercelulară, fibre de


colagen, penetrate de vase sangvine, limfatice şi de nervi.

Pe toată întinderea sa parodonţiul se află în contact nemijlocit cu osul


maxilarelor, prin orificiul apical cu pulpa dentară, iar la marginile alveolelor cu
gingia şi cu periostul maxilarelor.

Conform datelor literaturei de specialitate lăţimea fisurii periodontale la


mandibulă este ceva mai mică (0,15 - 0,22 mm) decât la maxilă (0,2 - 0,25 mm).

În regiunea apexului radicular se conţine mai puţin ţesut fibros, însă există mai
mult ţesut conjunctiv lax.

Deacea embriogeneza, anatomia şi funcţia parodonţiului nu poate fi studiată


izolat, fiindcă parodonţiul se află în legătură intimă cu ţesuturile alveolei şi a
gingiei.

Etiologia şi patogenia periodontitelor apicale cronice

Afecţiunile ţesuturilor periapicale pot fi provocate de următorii factori:

 infecţioşi;

 toxici;

 alergici;

 traumatici;
1
 alţii.

Procesul inflamator în parodonţiu este condiţionat de răspăndirea conţinutului


toxicoinfecţios a canalelor radiculare prin orificiul apical.

Clasificarea după Lukomski I. G.

a) Periodontita acută:

• seroasă;

• purulentă

b) Periodontita cronică:

• fibroasă;

• granulantă;

• granulomatoasă;

c) Periodontita cronică în stadiu de acutizare.

Periodontita cronică granulantă;

Apare la pacienții ce nu au tratat procesele inflomatorii acute (pulpita,


periodontita acută), sau au fost tratați necalitativ. Microscopic se depistează
periapical îngroșarea si hiperemia mucosei radiculare.

Este o fopmă mai activă decât celelante forme, având diferit tablou clinic.
Acuzele sunt diferite : dureri la masticația alimentelor dure și la agenți termici,
dureri la presiunie. Mucoasa este hiperemiată și apare fistula. Granulomul
poate fi de trei tipuri: subperiostal, submucos și cubcutan. Radiologic în
regiunia periapicală se depisrează unfocar distructiv cu margini nelimitate în
formă de pară de foc.

Periodontita cronică granulomatoasă;

Este o consecința a netratării formei precedente de periodontită și după evoluție


se dezvolă lent dezvoltânduse în țesuturile periapicale a unui granulom.
Granulomul poate fi de trei tipuri:

- simplu, format din țasut de granulație;

2
- epitelial, format din țesut de granulație și epiteliu;

- granulom chistic, cavitate acoperită cu epiteliu.

Periodontita cronică fibroasă

Apare în urma manoperelor terapeutice curative și nu rareori poate apărea


desinestătător în urma cicatrizării periodontitei granuloase sau granulomatoase
cu recuperarea și apariția țesutului osos în porțiunia dată (formarea țesutului
fibros.

Clinica: dureri nu acuză, se determină, la masticație și percuție a dintelui cauzal


dureri nu se depistează. La examenarea c/b se depistează un dinte cu necroză
pulpară. Rareori cînd procesul se acutiziază pot apărea durei. Diagnoza se
stabilește comform datelor radiologice. Se depistează delatarea spațiului
periodontal mai mult în regiunia periapicală

Metode chirurgicale de tratament a parodontitelor apicale cronice

1. Osteotomia transmaxilară. Trepanația.

2. Decompresia. Drenajul trans-osos juxtaapical Chiuretajul


periapical

3. Rezecţia apicală

a. Rezecţia apicală cu obturaţie intraoperatorie anterogradă

b. Rezecţia apicală cu obturaţie retrogradă

c. Rezecţie apicală la anumite grupe de dinţi cu


augumentare asoasă

4. Amputaţia radiculară

a. Amputaţia rădăcinii vestibulare la molarii superiori

b. Amputaţia rădăcinii palatinale la molarii superiori

c. Amputaţia radiculară la molarii inferiori (premolarizarea)

5. Replantarea

Extracţia dintelui

Rezecţia apicală

3
Metoda constă în:

 obturaţia corectă a canalului radicular

 descoperirea chirurgicală a apexului dentar şi a ţesuturilor patologice


periapicale;

 îndepărtarea în totalitatea ţesuturilor patologice şi rezectarea apexului;

Indicaţiile rezecţiei apicale:

1. Indicaţii care ţin de starea patologică şi locală a dinţilor:

a) leziuni periapicale

b) obstacole care împiedică tratamentul corect al canalului

c) eşecuri ale tratamentului endodontic

d) leziuni traumatice (fracturi) radiculare

e) lezarea accidentală a apexului unui dinte vecin, în cursul unei


intervenţii chirurgicale

f) Indicaţii care ţin de situaţia anatomică a diferitelor grupe de


dinţi:

g) dinţii frontali

h) premolari

i) molari

Etapele rezecţie apicale

1. Anestezia

2. Incizia

3. Descoperirea tablei osoase vestibulare

4. Trepanarea osoasă

5. Rezecţia apexului

6. Chiuretajul procesului periapical

7. Obturarea canalului retrograd după necesitate

4
8. Obturarea cavităţii osoase cu matrerial osteoplastic

9. Sutura plăgii

Supuraţiile periosoase (periostita), tabloul clinic, diagnostic


tratament.
Periostita odontogenă acută (abcesul subperiostal) este: o afecţiune inflamatoare
abcedată a crestei alveolare sau, mai rar, a corpului maxilarelor. Se localizează
periostita pe unul din versantele crestei alveolare, mai frecvent pe cel vestibular,
mai rar pe cele lingual sau palatinal (I.I. Bernadski).

Periostita acută purulentă a maxilarelor se întâlnelte relativ nu atât de frecvent.


Conform datelor lui I.I.Bernadski (1966) - în 1,5%, după A.N.Fochina şi
D.A.Sagatbaiev (1967) - în 5,2%. La studierea periostitelor un mare prinos au adus
savanţii sovietici A.I.Evdochimov, I.A. Vasiliev, I.M. Biberman.

Etiologie

Periostita acută perulentă cel mai frecvent poate apărea ca o complicaţie a


periodontitei acute sau a celei cronice exacerbate. O aşa formă după I.M. Biberman
(1963) – se întâlneşte în 72,2% de cazuri.

Deasemenea, periostita acută purulentă poate apărea în urma supuraţiei unui chist
radicular, a inflamaţiei periostului în cazul supuraţiei plăgii postextracţionale.

Uneori periostita acută perulentă se dezvoltă în cadrul formei abcedate a


parodontitei.

Nu rar se dezvoltă o periostită acută perulentă retromolară în cazul erupţiei dificile


a dinţilor de minte.

Însfârşit, se va ţine cont de faptul, că periostita însoţeşte osteomielita acută.

Clasificarea

• Periostita acută: - seroasă,

- purulentă.

• Periostita cronică: -osifiantă,

- rarefiantă.

5
Anatomia patologică

• Din dintele cu gangrenă exudatul prin canalele folcman, gaverson şi vasele


limfatice pătrunde subperiostal. Sau prin fisurile formate patologic anticipat
în pereţii alveolei.

• tumefacţia gingiei din cauza edemului;

• apoi infiltraţia periostului şi a mucoasei;

• colecţia de puroi este situată între os şi periost.

Date clinice

General: temperatura corpului 37,6-37,8°C, rar 38°C, se semnalează


adinamie (astenie), curbatură pe fonul unei stări generale insuficiente,
inapetenţă, cefalee, frisoane.

Obectiv: Se semnalează o asimetrie facială cauzată de edemul ţesuturilor


moi în dependenţă de dintele în cauză.

În cazurile când periostita este cauzată de dinţii distali apare un trismus


puternic. În vestibul bombează o tumefacţie se percepe fluctuenţă.

Abcesele anterioare (incisivii laterali) se prezintă sub formă de tumefacţii


rotungite, cele posterioare (molarii, şi mai rar premolarii) au forma de
tumefacţii alungite, situate în şanţul palatin, ce pot evalua fie spre linia
mediană, fie spre marginea gingivală. Prezintă de obicei, o consistenţă mai
fermă, din cauza grosimii fibromucoasei.

Când evoluează lateral, se pot fistuliza la nivelul marginii gingivale, în jurul


coletelor dinţilor cauzali.

SEMNE CLINICE CARACTERISTICE PENTRU PERIOSTIĂ ACUTĂ


ODONTOGENĂ:

Sediul focarului purulent situat unilateral (vestibular, palatinal sau lingual;

- Durere în dintele cauzal ce distare după apariţia tumefacţiei;

- Mobiltatea numai a dintelui cauzal

Examenul paraclinic

– În sânge se semnalează:
6
- leucocitoză moderată de 8000-10 000/ 1mm3,

- mărirea neutrofilelor şi micşorarea eozinofilelor,

- reacţia de sedimentare a eritocitelor atinge cifra de 15 mm/oră şi mai mult.

– În urină modificările patologice nu se evidenţiază.

– Radiologic fără schimbări.

Diagnosticul differential

• Periodontita se caracterizează numai prin dureri dentare, lipsind edemul


părţilor moi vestibulare şi faciiale.

• La osteomielită apofiza alveolară este atacată de proces din toate părţile.


Fenomenele locale sunt asociate cu o stare generală gravă, persistă
mobilitatea unui grup de dinţi împreună cu cel cauzal.

• Flegmonul este caracterizat prin absenţa colecţiilor limitate şi tendinţa


invadată a procesului septic, aceasta infiltrând difuz ţesuturile.

• Tumorul malign apariţia lentă a edemului practic indolor, lipseşte dintele


cauzal

Tratamentul

În cadrul tratamentului periostitei acute se vor rezolva două probleme de bază:


evacuarea exsudatului din colecţia purulentă şi extracţia dintelui cauzal, dacă
acesta şi-a pierdut valoarea funcţională, sau tratamentul endodontic nu face faţă.

În faza incipientă:

• deschiderea şi prelucrarea antiseptică a dintelui cauzal;

• fizioproceduri (raze ultraviolete, soliuxs);

• antibioticoterapia;

În faza purulentă:

• deschiderea şi prelucrarea antiseptică a dintelui cauzal;

• incizie cu prelucrarea antiseptică;

• antibioticoterapia.
7
• antihistamine;

• desensibilizate;

• Antidolorante.

Liniile de incizie

• Abcesul subperiostal anterior vestibular

- anestezie loco-regională;

- incizie la nivelul de bombare maximă;

- traectul inciziei longitudinal;

- până la os, larg (1,5-2cm);

- drenare adecvată.

Abcesul subperiostal anterior palatinal:

- incizie longitudinală paralel cu artera

palatinală sau incizia şi excizia unei

porţiuni a fibromucoasei în formă de

triunghi.

S-ar putea să vă placă și