Enigma otiliei este un roman deoarce are o dimensiune ampla, o actiune complexa

desfasurata pe mai multe planuri, personaje numeroase angajate in conflicte

puternice. E. O. este un roman de tip balzacian cu trasaturi moderne.

La intrebarea epocii “daca romanul trebuie sa fie balzacian, tolstoian sau proustian”,
George Calinescu raspundea: “Trebuie sa fii cat mai original si ceea ce confera
originalitatea unui roman nu este metoda ci realismul fundamental”. Fara indoiala,
Calinescu sustinea ca orice roman trebuie sa fie si analitic. Romanele lui George
Calinescu depasesc realismul clasic asimiland asadar experientele romanului
modern.

Perspectiva narativa este din spate (obiectiva) ceea ce presupune un narator

omniscient si obiectiv, iar elementele sunt relatate intr-un discurs la persoana a 3-a.
Problematica romanului este complexa. Se remarca conflictul care reprezinta o
fresca balzaciana a secolului 20. Tot balzaciana, este tema paternitatii si mostenirii
care ilustreaza influenta nefericita a banilor asupra relatiilor dintre oameni, relatiilor
familiale asupra stratificarii sociale. Pe langa acestea apare si tema iubirii ilustrat prin
iubirea adolescentiana dintre Otilia si Felix, o iubire bolnavicioasa a Glaiei fata de
copii. Apare si ideea unei eros senzual prin relatia dintre Felix si Georgeta. E. O. este
un bildungsroman (de formare) deoarece, este urmarita evolutia lui Felix Sima.

Structura romanului ilustreaza in arhitectura sa mai multe planuri narative. In prim

plan, se situeaza destinul lui Felix Sima, adolescentul orfan care vrea sa isi faca o
cariera in Bucuresti. Cel de-al doilea plan, ar trebui sa fie ilustrat de lupta pentru
averea lui Costache Giugiuleanu si in aceasta lupta se aliaza (7:07). Cel de-al treilea
plan, prezinta evolutia lui Stanica, personaj care incearca o ascensiune in societatea
burgheza bucuresteana incercand sa beneficieze de averea lui Costache Giugiuleanu.

Din punct de vedere compozitional, romanul este alcatuit din 20 de capitole in care
evenimentele sunt inlantuite cronologic.

Titlul romanului incita la reflectie, sugerand faptul ca femeia este sursa de mister
(13:58). Titlul initial era “Parintii Otiliei”, dar titlul acesta justifica tema paternitatii
(“Singura intrebare este daca Otilia exista in limitele ei. Ea este normala si nu are
nicio enigma de roman politienesc. Daca am pus acest titlu, este ca sa se vada ca
enigma este si nu este, e pentru a sugera efectele unei varste (17:15). Nu Otilia are o
enigma, ci Felix crede ca le are. Pentru orice tanar de 20 de ani, enigmatica va fi fata
care il va respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune.”

Geneza romanului s-a configurat difuz in timpul unui eveniment familial ci anume
moartea unei matusi. Inedependent prinsese consitent imaginea Otiliei.

Incipitul romanului este de tip balzacian si fixeaza cu claritate indici spatio-temporali.

De factura balzaciana este si descrierea strazii cu toate detaliile ei. (5:20)

Tema-10:00~