Student: Tumac Andreea

Conversie, anul I

Probă scrisă LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, ELEMENTE DE PEDAGOGIE

ŞCOLARĂ ŞI ELEMENTE DE DIDACTICĂ GENERALĂ APLICATE
DISCIPLINELOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

REZOLVARE:

Predarea este o componentă a procesului de învățământ, care acționează în interacțiune

cu alte componente: învățarea și evaluarea.
Predarea este o activitate caracteristică școlii, cuprinzând relația de muncă dintre
profesor și elev. Cu alte cuvinte, este activitatea prin care se transmit elevilor cunoștinte, fiind
totodată modelul viitoarelor deprinderi de muncă intelectuală ce se formează la elevi, dar și al
stilului cognitiv de abordare a domeniului de cunoaștere reprezentat de obiectul de
învățământ.
În literatura de specialitate predarea este considerată, în funcție de punctul de vedere
din care este abordată, sub următoarele accepțiuni:
1) Un discurs didactic conceput în scopul instruirii, autoinstruirii elevilor accentul
punându-se pe preluarea conținuturilor și folosirea unor strategii specifice.
2) O formă specifică de comunicare culturală interumană, accentul fiind pus pe
limbajul utilizat în explicații, demonstrații, definiții, etc.
3) Un sistem specific de acțiuni menite să inducă învățarea, accentul punându-se pe
receptare, înțelegere, formare de capacități.
4) O simplă mijlocire de date, accentul fiind pus pe informație și pe accesul la ea.

1
Procesul de învățământ devine câmpul de manifestare a trei secvențe care se întrepătrund:
predarea, învățarea, evaluarea. Predarea este văzută în strânsă legătură învățarea și
evaluarea, ca etape ale procesului de învățământ, deci vorbim de unitatea predare-învățare-
evaluare.
Așadar, în școala contemporană, centrată pe elev, predarea este în strânsă interacțiune
cu învățarea și evaluarea, constituind un proces unitar. Relațiile între predare, învățare și
evaluarea rezultă din unitatea de acțiune a profesorului și elevilor în cadrul unei lecții, unei
teme sau capitol prevăzut în programa școlară.
În plan didactic, strategia face parte din metodologia, arta profesorului de a conduce,
rezolva situații de instruire. El folosește în sistem elementele procesului de predare - învățare -
evaluare, pentru realizarea obiectivelor într-o anume manieră, opțiune procedurală, mod
combinativ, stil de coordonare, model de rezolvare tipică si optimală. Strategia este așadar, un
ansamblu de acțiuni coordonate și armonios integrate menite să dirijeze învățarea în vederea
realizării obiectivelor. Cuprinde metode, procedee, mijloace didactice în vederea realizării
scopului didactic stabilit.
O definiție obiectivă ne este oferită de E.Noveanu, care susține că ”prin strategie
didactică înțelegem un ansamblu de decizii vizând desfășurarea procesului instructiv-
educativ,în vederea atingerii unor obiective,decizii adecvate situației concrete (factorilor care
influențează asupra rezultatelor proiectate)”. Ioan Cerghit în ”Metode de învățământ”
subliniază faptul că strategiile didactice ocupă ” un loc central” în cadrul procesului de
învățământ.”Procesul de învățământ se constituie dintr-o serie de strategii”,era de părere
autorul.
Stilul de predare se referă la : originalitatea in activitatea didactica, la felul in care sunt
alese si utilizate strategiile de catre profesor, capacitatea de a imbogati practica scolara
introducand variatie, activitati mai vii, mai nuantate in clasa, capacitatea de a induce
comportamente variate de invatare contribuind la modelarea stilurilor de munca Stilul de
predare devine o necesitate în susţinerea unei prestaţii didactice de calitate şi eficienta. Este de
fapt abilitatea profesorului de a se comporta utilizând diferite stiluri educationale în vederea
atingerii obiectivelor. Între cele două concepte, strategia și stilul de predare, există o relație de
interdependență.
Metodele interactive sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţarii şi dezvoltării
personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Interactivitatea presupune o învăţare prin
comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează

2
situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea
lor directă şi activă, pe influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea
socială a membrilor unui grup.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calităţi
şi disponibilităţi din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,
mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa
de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii. Un învăţământ modern, bine conceput
permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul
profesorului căpătând noi valenţe, depăşind optica tradiţională prin care era un furnizor de
informaţii.În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant
alături de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre
cunoaştere.
Ion și Mirela Albulescu subliniază faptul că acestea ”oferă soluții de ordin structural-
procedural, cu privire la programarea și combinarea diferitelor metode,procedee,mijloace și
forme de organizare,dar și cu privire la programarea unui întreg set de operații de învățare. În
funcție de strategia aleasă, profesorul identifică operațiile pe care elevii urmează să le
efectueze pentru a ajunge la achizițiile dorite”
Utilizarea metodelor interactive de predare –învăţare în activitatea didactică contribuie
la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv educativ, având un caracter activ –participativ şi
o reală valoare activ –formativă asupra personalităţii elevului. Profesorii recurg prea des la
explicaţii şi demonstraţii de genul „hai sa-ţi arăt cum”. Pentru  moment elevul înțelege, reține,
însă doar pentru moment. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a
acţiunii şi eventual a predării, învăţarea nu are loc.
În ceea ce privește analizarea a două stiluri de predare, ne vom opri la următoarele două și
anume: stilul practic și stilul de reciprocitate. Primul stil de predare este bazat pe o explicație precisă,
apoi pe o execuție prin imitație din partea subiectului. Al doilea stil este bazat pe evaluarea reciprocă,
după criterii pregătite de profesor (ca în cazul activității în echipă, a învățării în perechi).
 Competenţele necesare unui bun cadru didactic, ancorat în realităţile mileniului III,
sunt de ordin general şi se consideră că ele se referă la anumite caracteristici ale educaţiei și
ale sistemului de învăţământ preuniversitar actual. Competenţele unui profesor diferă de
nivelul său de experienţă, debutant  sau expert şi de obiectul pe care-l predă.
O detaliere a lor ne permite să le organizăm în:
1. competenţe privitoare la subiectul şi conţinutul învăţării;
2. competenţe referitoare la clasă;

3
3. competenţe cu privire la şcoală şi la sistemul educativ;
4. valorile, atributele şi abilităţile implicate de profesia didactică
5. competenţele de comunicare se bazează pe abilitatea de a înţeleg , de a exprima şi de a
interpreta gânduri, sentimente şi fapte atât pe cale orală cât şi în scris (ascultare, vorbire, citire
şi scriere) într-o gamă potrivită de contexte sociale – la serviciu, acasă, în educaţie şi instruire
– conform cu dorinţele sau nevoile individului.
Personalitatea profesorului presupune o serie de calități, determinate de specificul și
complexitatea muncii pe care o desfășoară. Cu privire la elementele caracteristice
personalității profesorului pentru învățământul primar, ne vom opri la următoarele:
Spiritul de observație capacitatea ce permite sesizarea celor mai fine nuanțe și manifestări ale
acțiunii educative. Cu ajutorul ei profesorul poate surprinde și intui starea de spirit și intențiile
elevilor, după expresia feței și anumite mișcări.
Aptitudinea empatică îi oferă profesorului posibilitatea de a privi toate influențele prin prisma
celor cărora li se adresează și de a prevedea, nu numai eventualele dificultăți, dar și
posibilitățile rezultate. Afectivitatea constitue una dintre acele atribute ale personalității care
poate fi pusă în corelație strânsă cu randamentul învățării la elevi. Așa se explică de ce
profesorii cu personalități afectuoase tind să fie apreciați mai favorabil de către inspectori,
directori școlari și de către alți observatori.
Aptitudini ce asigură calitatea limbajului capacitatea de a folosi în mod adecvat acest
instrument de comunicare este prezența în toate aptitudinile pedagogice: inteligibilitatea,
claritatea, plasticitatea, expresiviatea, fluența.
Un rol important în personalitatea unui profesor îl au calități precum umanismul și
dragostea de copii, corectitudinea, modestia, fermitatea, răbdarea, optimismul, stăpânirea de
sine, conștiința responsabilității și a misiunii sale.

4
a) Exemplificați formarea/dezvoltarea competenței 2.5. din secvența dată prin intermediul
jocului de rol, ca metodă didactică activă. 5 puncte
b) Numiți trei etape ale învățării bazate pe joc de rol, menționând totodată două avantaje ale
utilizării acestei metode. 5 puncte
c) Menționați resursele (de timp, de loc, material didactic, forme de organizare a clasei)
utilizate pentru formarea/dezvoltarea competenţei specifice 3.3. din secvența dată, precizând
totodată metoda, instrumentul sau modalitatea de evaluare utilizate pentru evaluarea
formării/dezvoltării acestei competențe. 4 puncte
d) Explicați succint ce se înțelege prin curriculum la decizia școlii (CDȘ), precizând totodată
două tipuri de CDȘ în învățământul primar. 8 puncte
e) Prezentați următoarele componente ale programelor școlare: competențe generale și
sugestii metodologice. 4 puncte
f) Detaliați demersul evaluativ prin proiect, numind totodată și o altă metodă alternativă de
evaluare utilizată în învățământul primar.

5
REZOLVARE:

Competențe specifice:
2.5. Adaptarea vorbirii la diferite situații de comunicare în funcție de partenerul de dialog
3.3. Formularea unei păreri despre o povestire/personajele acesteia

a) Programa școlară reprezintă detalierea planului de învățământ, pe fiecare obiect de

învățământ, în funcție de ani de studiu și clase. Programa școlară prevede cunoștințele,
priceperile și deprinderile ce trebuie însușite într-o perioadă de timp.
Disciplina limba și literatura română ocupă un loc important între disciplinele cadru
din planul de învățământ din clasele I-a si a IV-a.
Prin studierea limbii române se urmărește: cultivarea limbajului oral, cultivarea
limbajului scris, cunoașterea și folosirea corectă a limbii, învățarea unor tehnici de bază ale
activității intelectuale: citit, scris, exprimare corectă.
Metodele didactice fac parte din categoria strategiei didactice alături de mijloacele
didactice și de formele de organizare a activității. După Volcov metodă înseamnă „cale de
descoperire a lucrurilor descoperite”
Jocul de rol este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor
funcții, relații, activități, fenomene, sisteme, care urmărește formarea comportamentului uman
pornind de la simularea situației reale. Jocul de rol îi poate ajuta pe elevi să devină mai
interesați și implicați, nu doar de învățarea unui material, ci, de asemenea, de învățarea pentru
integrarea cunoștințelor, prin acțiune, prin abordarea problemelor, explorarea alternativelor,
precum și prin căutarea unor soluții noi și creative.
Pentru dezvoltarea competenței date, am ales ca folosesc ca metodă didactică „Jocul
de rol”.
Jocul de rol este o metoda derivata din psihodramă, metodă terapeutică creată de J.L.
Moreno in 1921, prin care se urmăreşte, în principal,formarea modului de a gândi, simți şi
acționa, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităților empatice, a capacității de a
rezolva situații problematice, verificarea corectitudinii şi eficienței comportamentale formate
la elevi şi înlăturarea comportamentelor inadecvate, neeficiente. Jocul de rol îi poate ajuta pe
elevi să devină mai interesanți şi implicați, nu doar de învățarea unui material, ci, de
asemenea, de învățarea pentru integrarea cunoştințelor, prin acțiune, prin abordarea
problemelor, explorarea alternativelor, precum şi prin căutarea unor soluții noi şi creative.
Jocul de rol este cel mai bun mod de a dezvolta deprinderile de initiativă, de comunicare,

6
rezolvare de probleme, cunoaştere de sine şi de lucru prin cooperare în echipă, iar acestea,
mai presus de toate-cu siguranta mai sus de învățarea simplelor fapte, din care multe, dacă nu
cele mai multe vor fi depăşite sau irelevante în câțiva ani-vor ajuta elevii să fie pregătiți
pentru a face față provocărilor secolului XXI.
De asemenea, jocul de rol este o metodă eficientă de formare rapidă şi corectă a
convingerilor, atitudinilor si comportamentelor.
Avantajul acestei metode este acela că elevii vor învăța cum să acționeze în anumite
situații de viață, se vor pune in pielea acestor personaje. Prin modul în care îşi vor argumenta
opțiunile alese, va reieşi modul in care ei percep atitudinile celorlalți şi intr-o oarecare
măsură, vor incerca să înțeleagă aceste comportamente, fie ele pozitive sau negative.
Dintre avantajele jocului de rol mai identificăm punerea în evidență a modului corect sau
incorect de comportare in anumite situații. Jocul de rol, activează elevii din punct de vedere
cognitiv, afectiv, acțional, punându-i in situația de a interacționa. Prin dramatizare, asigură
problematizarea, sporind gradul de înțelegere şi participare activă a elevilor.
Clasa: a III-a
Disciplina: Limba şi literatura română
Tema: Scrierea unui text pe baza unui subiect ales
Timp alocat: 15 min
Momentul lectiei proiectat: dirijarea învățării
Locul desfășurării lecției: sala de clasă

Într-o activitate de învățare cu tema fabula "Boul și vițelul" de Grigore Alexandrescu, care se
desfăşoară frontal, în cadrul lecției de însușire de noi cunoștinte, am ales jocul didactic pentru
formarea/dezvoltarea competenței specifice 3.3. Formularea unei păreri despre o
povestire/personajele acesteia.
Etapele jocului sunt următoarele:
Clasa va fi împărțită in perechi, fiecare având ca sarcină de identificat trăsături relevante
pentru cele două personaje, dar totodată să le găsească corespondența în lumea reală, spunând
cu ce tipologie de oameni se aseamănă. Acest lucru poate fi făcut prin metoda Brainstorming,
elevii fiind indrumați să noteze tot ceea ce consideră necesar. Pe baza a ceea ce au notat, vor
avea de realizat un dialog între cele două personaje, dar transpus în viața reală, mai exact intre
două tipuri de oameni ce se caracterizează prin aceste trăsături. Odată realizat dialogul, fiecare
pereche îl va prezenta sub forma jocului de rol, simulând întreaga situație, reacții,
comportamente.

7
Grupurile reprezintă un număr de persoane care comunică, lucrează, interacționează între ele,
într-o perioadă de timp. Grupul de bazează pe interrelația dinamică a cinci elemente:
activități, sentimente, norme de conduită, interacțiune, comunicare.
Pentru realizarea grupurilor, există mai multe modalități de constituire a lor. Prima ar fi
gruparea aleatorie.

A doua modalitate ar fi prin distribuirea stratificată, mai exact grupul se constitue pe o

singură trăsătură comună: stil de învățare, pasiuni comune, pe baza unui test, chestionar, etc.
De asemenea, grupurile se pot constitui pe baza inteligențelor deținute de membrii aceluiași
grup, in urma aplicării unui chestionar prin care se stabilește timpul de inteligență dominant
pe baza căreia se va face gruparea.

Pentru atingerea obiectivelor, este necesară și utilizarea unor mijloace didactice.

Acestea reprezintă un ansamblu de instrumente care mijlocesc comunicarea conținuturilor în
scopuri instructiv-educative. De asemenea, au un aport substanțial în transformarea procesului
de învățământ într-unul  mai atractiv și totodată mai eficient.
În aplicarea metodelor de instruire alese, aș utiliza următoarele mijloace didactice: bilețelele
pe care ei trebuie să scrie dialogul ce urmează a fi interpretat ulterior; videoproiectorul, pentru
a oferi un fundal, atât vizual cât și sonor scenelor interpretate, dar și anumite elemente de
recuzită: costume, pălării, diverse obiecte care pot fi folosite de cei care interpretează rolurile,
pentru a da veredicitate situatiei, pentru a convinge auditoriul.

Evaluarea s-a realizat prin ieșirea pe rând a copiilor în fața clasei și citindu-le elevilor
ceea ce au scris. O altă condiție esențială este aceea de a ne gândi și la potențialul elevilor,
îmbinând metodele orale cu cele scrise, oferindu-le o gamă legată de modalități de studiu. În
cazul jocului de rol, acesta poate fi îmbinat cu oricare din metodele de instruire, alegerea lor
ținând de măiestria fiecăruia in ceea ce privește actul pedagogic. Referindu-ne la pilonii
educației ai lui Jack Delors, putem spune că utilizând metode diferite, ii indrumă pe elevi să
învețe și să facă, să respecte regulile, să respecte opiniile celorlalți, având ca finalitate
formarea idealului educațional cerut de societate și mai ales, formarea personalității lor.
Fiind o metodă ce se desfășoară oral, este esențial a fi îmbinată cu una scrisă, cum ar fi:
Brainstormingul, Eseul de 5 minute, Știu/Vreau să știu/ Am învățat sau cu una orală:
Conversația, Dezbaterea.

8
 Curriculum, în sens larg, reprezintă ansamblul proceselor educative și al
experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar. In sens
restrâns, curriculum cuprinde ansamblul acelor documente școlare de tip reglator în cadrul
cărora se consemnează date privind procesele educative, dar și experiențele de învățare pe
care școala le oferă elevilor.

Curriculum elaborat de școală-"Optionalul", reprezintă, pentru învățământul

obligatoriu, acea varietate de CDŞ ce constă într-o nouă disciplină şcolară; aceasta presupune
elaborarea in scoala a unei programe cu obiective (competențe) şi conținuturi noi, diferite de
acelea existente în programele de trunchi comun.

CDŞ se poate realiza prin mai multe tipuri de opțional:

-optionalul la nivelul unei discipline
-optionalul la nivelul ariei curriculare
-opționalul la nivelul mai multor arii curriculare