Căile de conducere ale encefalului şi măduvei spinării

Căile nervoase sunt lanţuri de neuroni interconectaţi sinaptic, cu sens de conducere ascendent
sau descendent şi cu funcţie senzitivă, şi motorie. Ele sunt cuprinse în cordoanele medulare şi în
substanţa albă a trunchiului cerebral, cerebel, diencefal şi emisfere.
Formele de sensibilitate general exteroreceptivă şi proprioceptivă conştientă şi inconştientă.
Căile ascendente sunt
- căile exteroceptive transmit impulsurile dolore, termice, tactile şi de presiune care apar la
influenţa mediului extern asupra pielii, la fel şi impulsurile de la organele senzoriale - vizual,
acustic, gustativ, olfactiv;
- căile proprioceptive conduc impulsurile de la muşchi, tendoane, capsule articulare, ligamente,
transmiţând informaţii despre poziţia diverselor segmente de corp, despre amplitudinea şi
direcţia mişcării, gradul de contracţie musculară;
- căile interoceptive transmit impulsurile nervoase de la viscere, informând formaţiunile
corticale despre starea mediului intern al orga­nismului, intensitatea metabolismului, chimismul
sângelui şi al limfei,presiunea din vase şi alte cavităţi.

INIMA
Configuraţia externă a inimii
Organ muscular, cavitar, de forma unui con.
Inima este situată asimetric: 1/3 este dispusă în dreapta liniei mediane, cuprinzând cea mai mare
parte a atriului drept şi o mică parte aventriculului drept, 2/3 aflându-se în stânga acestei linii.
Are bază orientată în sus şi posterior,şi apex, orientat oblic în jos, înainte şi în stânga.
Baza este formată de atrii, auricule şi vasele sangvine mari. Apexul aparţine ventriculului stâng.
Patru feţe şi două margini:faţa anterioară, sternocostală; faţa inferioară, diafragmală, ; feţele
laterale, orientate spre plămâni,; marginea dreaptă este ascuţită,corespunde ventriculului drept şi
atriului drept, se întinde de la locul de deschidere a venei cave superioare şi până la apexul
inimii; marginea stângă, mai scurtă decât dreaptă, rotunjită, corespunde peretelui ventriculului
stâng şi se întinde de la auricula stângă până la apex.
Pe faţa sternocostală se află două şanţuri: şanţul coronar, dispus transversal, reprezintă limita
dintre atrii şi ventricule.Superior de acest şanţ, pe faţa diafragmatică, se află atriile inimii şi
şanţul interventricular anterior, corespunde limitei dintre ventriculul drept şi stâng pe faţa
anterioară a inimii.
Pe faţa diafragmatică se află şanţul interventricular posterior , porneşte de la şanţul coronar la
nivelul de deschidere a sinusului coronarian în atriul drept şi ajunge până la apexul cordului,
unde se formează incizura apicală.
Pe suprafaţa diafragmală aria ventriculului stâng este mai mare decât cea a ventriculului drept.
Compartimentele inimii
Două atrii şi două ventricule. Constituită din inima dreaptă (atriul drept şi ventriculul drept) -
venoasă, şi inima stângă (atriul stâng şi ventricululstâng);
Atriile şi ventriculele comunică între ele prin orificiile atrioventriculare prevăzute cu câte un
aparat valvular şi fiecare ventricul comunică cu artera corespunzătoare printr-un orificiu, la fel,
prevăzut cu valve.
Fiecare atriu are câte o prelungire numită auricul, despărțite prin septuri interatriale.
Ventriculii despărţiţi prin septul interventricular. Baza are orificiu atrioventricular şi unul
arterial (pulmonar în dreapta şi aortic în stânga).
Cavitatea fiecărui ventricul prezintă două compartimente cu :un compartiment, de recepţie,
primeşte în diastolă sângele din atriu; este aşezat în dreptul orificiului atrioventricular. Celălalt
compartiment este de evacuare, din ele sângele este expulzat în timpul sistolei în arteră, se
găseşte în dreptul orificiului arterial.
Suprafaţa internă a pereţilor ventriculilor prezintă coloane musculare. Sunt coloane musculare de
ordinul I, muşchi papilarii: simplu, bifid, multifid . Coloane musculare de ordinul II; coloane
musculare de ordinal III.
Atriul drept,anterior se prelungeşte cu auricula dreaptă.Are şase pereţi
Peretele anterior are coloanele musculare, muşchii pectinaţi, care se termină cu creasta terminală.
Pe suprafaţa externă este şanţul terminal care limitează cavitatea atriului şi a auriculei.
În porţiunea posterioară se deschid venele cave, se formează sinusul venelor cave.
Pe peretele superior este orificiul de deschidere al venei cave superioare, iar pe cel inferior –
orificiul venei cave inferioare.
Orificiul venei cave inferioare are valva venei cave inferioare.
Peretele medial are septul interatrial cu fosa ovală , delimitată în sus şi înainte de limbul fosei
ovale.
Atriul drept comunică cu ventriculul drept prin ostiul atrioventricular drept,;
Intre ostiul atrioventricular drept şi orificiul venei cave inferioare se află orificiul sinusului
coronarian, cu valvula sinusului coronarian.
Valvula sinusului coronar, ostiul atrioventricular drept şi un fascicul conjunctiv de la valvula
sinusului coronar, delimitează triunghiul Koch unde se află nodulul atrioventricular Aschoff -
Tawara.
Ventriculul drept are forma unei piramide triunghiulare cu vârful orientat în jos, iar cu baza -
în sus. Prezintă cavitatea şi conul arterial. Are trei pereţi: anterior,posterior ,medial, septul
interventricular.
Baza piramidei orientată spre atriu are două orificii: posterior, ostiul atrioventricular drept
asigură comunicarea cu atriul drept , altul anterior, ce se deschide în trunchiul pulmonary.
Orificiul atrioventricular drept este prevăzut cu valva atrioventriculară dreaptă (tricuspidă), care
nu permite ca sângele în timpul sistolei ventriculului să se reîntoarcă în cavitatea atriului (fig.
112). Este alcătuită din trei care se pe inelul fibros al orificiului .
Posedă muşchi papilari - anterior, posterior şi septal.
În timpul sistolei sângele din atriul drept este propulsat în ventriculul drept, fiind direcţionat de-a
lungul peretelui interior spre apex. La sistola ventriculului drept sângele de la apex este îndreptat
spre bază de unde porneşte trunchiul pulmonar. Ostiul trunchiului pulmonar, este situat pe
partea anterioară a bazei ventriculului şi este prevăzut cu valva trunchiului pulmonar.
Aceasta este alcătuita din trei valvule semilunare - anterioară, stângă şi dreaptă, Aceste valvule
preîntâmpină refluxul sângelui în diastole din trunchiul pulmonar în ventriculul drept.

Atriul stâng continuă cu auriculul stâng. Este delimitat de atriul drept prin septul interatrial.
Pereţii cavităţii atriului sunt netezi deoarece muşchii pectinaţi sunt doar în auriculul atriului.
Auriculul stâng este mai lung şi mai îngust ca cel drept.
În atriul stâng se deschid orificiile a patru vene pulmonare.
Prin orificiul atrioventricular stâng, atriul comunică cu ventriculul stâng.
Ventriculul stâng Pereţii mai groşi decât ai celui drept .El propulsează sângele în aortă.
La baza două orificii: atrioventricular stâng , aşezat posteriorspre stânga, iar spre dreapta de el
orificiul aortei. Primul este dotat cu valva atrioventriculară stângă cu două cuspide: cuspida
anterioară , şi cuspida posterioară.
Muşchi papilari: anterior şi posterior; ca şi în ventriculul drept sunt şi muşchi papilari accesori.

Orificiul aortei conține valva aortică cu trei valvule semilunare: posterioară, dreaptă şi stângă.
Între valvă şi peretele aortei sunt lunule semilunare.
La nivelul lunulelor dreaptă şi stângă de la aortă pornesc arterele coronare dreaptă şi stângă.

În faza de relaxare totală a inimii - diastolă, sângele din venele cave şi cele pulmonare trece în
atriul drept şi stâng. După aceasta urmează contracţia - sistola atriilor, care începe de la nivelul
de deschidere a venei cave superioare şi se extinde la ambele atrii şi, ca urmare, sângele din atrii
prin orificiile atrioventriculare este pompat în ventriculi. Apoi în pereţii inimii începe unda
contracţiilor ventriculelor - sistola, şi sângele este pompat în aortă şi trunchiul pulmonar. În acest
timp valvele atrioventriculare se închid, iar refluxul sângelui din aortă şi trunchiul pulmonar este
împiedicat de valvulele semilunare.
Structura pereţilor cordului
Rrei straturi: intern endocardul; mijlociu miocardul; stratul extern epicard.
Endocardul
acoperă muşchii papilari, pectinaţi ,coardele tendinoase, se continuă sratul arterelor şi venelor.
Endocardul atriilor este mai gros decât al ventriculelor, mai bine pronunţat pe septul
interventricular şi la nivelul ostiurilor aortale şi al trunchiului pulmonar.
Miocardul
Format din ţesut muscular cardiac striat,ţesut conjunctiv fibros , vase şi nervi. Alcătuieşte pereţii
ventriculelor şi ai atriilor.
Miocardul atriilor este separat de cel al ventriculelor prin inele fibroase, este alcătuit din două
straturi: superficial, fascicule transversal şi profund.
Miocardul ventriculelor are trei straturi musculare: superficial, mediu şi intern. Stratul superficial
comun pentru ambii ventriculi.
Scheletul fibros
este constituit din următoarele formaţiuni:
- septul interventricular membranos;
- inelele fibroase, care înconjoară orificiile atrioventriculare drept şi stâng;
- inelele fibroase ale aortei şi trunchiului pulmonar;
- trigonul fibros drept şi stâng, situate între inelele fibroase ale orificiilor atrioventriculare şi ale
celui aortic.
Epicardul
stratul de la exterior ce aderă intim la miocard şi constituie foiţa viscerală a pericardului seros.
El este alcătuit dintr-o lamelă fină de ţesut conjunctiv, tapetată cu mezoteliu.
Pericardul
este o membrană seroasă ce acoperă inima şi rădăcinile vaselor mari, formând cavitatea
pericardiacă, unde se află o cantitate mica de lichid seros.
Este alcătuit din două straturi: extern fibros şi intern seros.
Pericardul cuprinde porţiunile iniţiale ale vaselor magistrale - porţiunea ascendentă a aortei,
trunchiului pulmonar, venele cave şi pulmonare.
Are trei porţiuni: sternocostală, diafragmală şi mediastinală - dreaptă şi stângă.
Partea sternocostală se unește cu peretele toracelui prin ligamentele sternopericardiace
superioare şi inferioare.
Partea diafragmală este concrescută cu centrul tendinos al diafragmului.
Partea mediastinală este unită cu pleura mediastinală. Posterior este susţinută de ligamentele
vertebro-pericardiace şi esofago-pericardiace.
Pericardul seros are două foiţe: parietală, tapetează din interior pericardul fibros, şi viscerală,
lamina visceralis, sau epicardul, care acoperă miocardul.
Între foiţa viscerală şi parietală se formează un spaţiu capilar - cavitatea pericardiacă. Conține
sinusuri , sinusul transvers al lui Theile situate posterior de aorta și trunchiul pulmonary, altul
sinus oblic Haller localizat în partea posterioară a cordului între vena cavă inferioară și venele
pulmonare.

Aparatul valvular al inimii

El reglează circulația sîngelui într-o singură direcție , prezintă un complex morfofuncţional
constituit din: inele fibroase, cuspide, coarde tendinoase, muşchi papilari, iar pentru aortă şi
trunchiul pulmonar - inelul fibros, valvulele semilunare şi sinusul valvular.
Este format din patru valve; se găsesc în orificiile atrio-ventriculare (valve atrio-ventriculară
dreaptă-tricuspidă şi valva atrio-ventriculară stângă-mitrală),împiedicând sângele să reflueze din
ventricul în atriu în timpul sistolei ventriculare, celelalte două se găsesc în orificiile arteriale
(valva pulmonară, respectiv aortică), împiedicând sângele să reflueze din artere în ventricule în
timpul diastolei ventriculare.
Focarele de ascultație a zgomotelor cardiace:
Zgomotul valvei bicuspide se ascultă la nivelul apexului inimii, iar cel al valvei tricuspide - la
nivelul apofizei xifoide marginea stângă a sternului. Zgomotul II, care poate fi ascultat în spaţiul
intercostal doi - din dreapta pentru valvele aortei şi din stânga pentru valvele trunchiului
pulmonar.

Vascularizația și inervația cordului. Sistemul conductil al inimii.

Sistemul conductil realizează activitatea ritmică a inimii şi coordonarea contracţiilor atriilor şi
ventriculelor. Este constituit din fibre musculare atipice dispuse în miocard, nodulul sinoatrial,
nodululnatrioventricular şi fasciculul atrioventricular cu doi pedunculi ai săi.
Nodulul sinoatrial, este localizat sub epicard, în peretele atriului drept, între orificiul venei
cavensuperioare şi cel al auriculului drept. De la acest nodul impulsurile se răspândesc în
miocardul atriilor şi în nodulul atrioventricular.
Nodulul atrioventricular, este situat în profunzimea porţiunii inferioare a septului interatrial.
De la acest nodul excitaţiile pleacă spre fasciculul atrioventricular.
Fasciculul atrioventricular porneşte de la nodulul atrioventricular, trece prin partea
membranoasă a septului interventricular şi la nivelul părţii musculare se împarte în doi
pedunculi, drept şi stâng, ramificaţiile cărora se răspândesc în miocardul ventriculelor
corespunzătoare. Fasciculul se termină cu o reţea de fibre, reţeaua Purkinje, situată
subendocardul ventricular.

Sursele de vascularizație a cordului.

Vascularizaţia arterială a inimii este realizată prin
- arterei coronare drepte, ram din aorta ascendentă, situată ȋn porţiunea iniţială ȋntre auriculul
drept şi trunchiul arterei pulmonare, după care se localizează la nivelul şanţului coronar anterior,
respectiv posterior. Se termină la nivelul şanţului interventricular posterior prin artera
interventriculară posterioară. Ramuri ale arterei coronare drepte sunt reprezentate de : artera
dreaptă a conului, arterele ventriculare anterioare drepte, artera interventriculară posterioară,
arterele atriale, artera nodului sinusal, artera nodului atrioventricular.
- arterei coronare stângi, ram din aorta ascendentă, este situată iniţial ȋntre auriculul stâng şi
trunchiul arterei pulmonare. La nivelul şanţului interventricular anterior se termină prin artera
interventriculară anterioară. La nivelul şanţului coronar, din artera coronară stângă ia naştere un
ram colateral artera circumflexă. Artera interventriculară anterioară se ramifică ȋn: arterele
ventriculare anterioare stângi, artera stângă a conului ce se anastomozează cu artera dreaptă a
conului, ramuri septale pentru 2/3 din septul interventricular
Artera coronară dreaptă vascularizează ventriculul drept, o porţiune din peretele posterior al
ventriculul stâng, 1/3 inferioară a septului interventricular, atriul drept şi sistemul
excitoconductor.
Artera coronară stângă vascularizează ventriculul stâng, o porţiune din peretele anterior al
ventriculului drept, 2/3 superioare a septului interventricular şi atriu stâng.

Sistemul nervos vegetativ.

Dirijează activitatea organelor care realizează funcțiile vegetative a organismului.Este dirijat de
scoarța emisferelor cerebrale și trunchi cerebral. Asigură inervația vaselor sangvine și limfatice,
viscere, glande, mușchi netezi, cardiac , menține la un nivel constant mediul intern al
organismului.
Unitatea morfofuncțională a SNV și SNS este neuronal. La baza activității sistemului nervos
vegetative stă reflexul, care se desfășoară în baza arcului reflex. Activitatea sa este continuă.
Prezintă SN simpatico și parasimpatic , care au o porțiune central și una periferică.
Porțiunea centrală a SNC- nuclei vegetative, din măduva spinării și trunchi cerebral sub aspect
de focare.
 Focarul toracolombar- constiuit de centrii sistemului nervos simpatico care se află în coarnele
laterale ale măduvei la nivelul segmentelor cervicale inferioare, toracale, lombare superioare.
Centrii SN parasimpatic sunt situai în nuclei vegetativi-parasimpatici din trunchiul cerebral și
coarnele laterale a măduvei spinării sacrale.
Nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral sunt:
- Nucleul parasimpatic al nervului III , situate în mezencefal și constituie focarul
mezencefalic
- Nucleul lacrimal al nervului VII, din punte
- Nucleul slivator superior al nervului VII, din punte
- Nucleul salivator inferior al nervului X , din bulbul rahidian
- Nucleul dorsal al nervului X din bulbul rahidian
- Ei constituie focarul pontobulbar
Nucleii vegetative din coarnele laterale ale segmentelor sacrale formează focarul sacral.
Hipotalamusul este centrul principal de integrare a funcțiilor vegetative , reglează glandele
endocrine, metabolismul.Asigură integrarea reflexelor simpatico și parasimpatice , controlează
activitatea centrelor vegetative din trunchiul cerebral .
Formațiunea reticulară, cerebelul , sistemul limbic reglează funcțiile vitale , mențin homeostazia
, coordonarea funcțiilor somatice și vegetative.
Porțiunea simpatică a SNV
Centrii porțiunii simpatice se află în coloanele laterale din măduva spinării , C;T;L.De la nuclei
lor pornește porțiunea periferică a SS , format din:
- Fibre simpatice preganglionare care merg din MS în trunchiul simpatico.
- Trunchiul simpatic
Trunchiul simpatic
Este format din 20-25 perechi de ganglioni uniți prin ramuri interganglionare. El începe de la
baza craniului , părțile laterale a CV , se termină la prima vertebra coccigiană.
Spre trunchiul simpatico vin ramuri comunicante albe, formate din fibre preganglionare de la
nervul spinal spre ganglion.
De la ganglionii TS pleacă ramuri comunicante cenuii , ce conțin fibre postganglionare ce ajung
la piele , vase sangvine , limfatice , glande sudoripare.
Partea cervicală a TS are 3 ganglioni: superior, mijlociu, inferior de la care pornesc ramuri
comunicante cenușii la nervii cervicali și ramuri interganglionare.
De la ganglionul cervical superior pornesc ramurile : nervul carotid intern, nervii carotici externi,
ramurile comunicante cenușii, nervul jugular, ramuri laringofaringiene, nervul cardiac cervical
superior.
DE la ganglionul cervical mediu are ramurile: comunivante cenușii către nervii spinali 5-7,
nervul cardiac cervical medial, ramuri spre plexul carotid comun și plexul arterei tiroide
inferioare
Porțiunea toracică a TS
Conține 10-12 ganglioni toracici , localizați inaintea coastelor , pe fața lateral a corpurilor
vertebrelor.De la ganglionii toraci pornesc ramuri :
- Ramuri comunicante cenușii către toți nervii spinali toracici
- Ramuri spre porțiunea toracică a aortei care formează plexul aortal toacic.
- Nervvii cardiac toracici , pornesc de la gagliotii T 2 5
- Nervul splanhnic mare din gang T 5 9
- Nervul splanhnic mic g T 10 11 12
Porțiunea lombară a TS
- Nervi splanhnici lombari
Porțiunea pelviană a trunchiului simpatic
- Nervi splanhnici sacrali
Plexurile vegetative din cavitatea toracică și abdominală
Sunt formate din : ganglionii vegetative cu neuroni 2 a căilor eferente; fascicule de fibre
interganglionare; fibre postganglionare care pleacă spre organe , fibre preganglionare , fibre
aferente sensitive.
Cel mai mare plex a cavității abdominale este plexul aortic abdominal. Ganglionii principali a
acestui plex sunt:
1. Ganglionii celiaci , în trunchiul celiac
2. Ganglionii mesenteric superior , în originea arterei mezenterice superioare
3. Ganglioni aortorenali , în originea artere renale
Plexurile vegetative secundare ale organelor cavității abdominale:
1. Plexul celiac, pe aorta abdominală , în jurul trunchiului celiac
2. Plex frenic , pe arterele frenice inferioare. Are ganglioni frenici
3. Plex gastric , pe artera gastrică stîngi
4. Plex splenic pe artera omonimă
5. Plex pancreatic pe arterele pancreasului
6. Plez suprarenal , în ganglionii suprarenali , substanța medulară a glandei suprarenale
7. Plex renal , pe artera renală .Ganglioni renali
8. Plex testicular , plex ovarian
9. Plex mezenteeric superior, pe artera omonimă
10. Plex intermezenteric , pe aorta
11. Plex mesenteric inferior, peartera omonimă
12. Plex iliac, pe arterele iliace commune , de la care plec fascicule , care la nivelul
bifurcației aortei formează plexul hipogastric superior.
La nivelul rectului se formează plexul hipogastric inferior, de la el se formează:
1. Plexurile rectal mediu și inferior
2. Plexul prostatic
3. Plexul ductului deferent
4. Plexul uterovaginal
5. Plexul vezical
6. Plexul cavernos al penisului
Plexurile bazinului realizează inervația simpatico și aferentă a viscerelor , au originea în plexul
celiac, inervația parasimpatică și aferentă din segmentele S a MS prin nervi splanhnici pelvieni.
Asigură inervația parasimpatică a intestinului gros , organelle urogenitale.
Plexul brahial
Se formează prin anastomoza ramurilor anterioare ale ultimilor nervi spinali cervicali și a
primului nerv spinal thoracic. Are baza pe ultimele 4 VC și prima T.În spațiul interscalen ,
ramurile anterioare formează trei trunchiuri : superior , mediu , inferior. Nervii care formează
plexul brachial sunt grupați în 2 etaje:
1. Superior C 5 7 , între mușchiul scalen anterior și mijlociu
2. Inferior C 8- T 1 , localizat profund posterior de vasele subclaviculare.
Ramurile colaterale ale plexului brahial
Inervează mușchii umărului și regiunea axilară , se impart îramuri anterioare și posterioare.
Ramurile anterioare , inervează mușchii peretelui anterior al cavității axilare, pectoral lateral,
pectoral medial, subclavicular.
1. Nervul pectoral lateral. Se atribuie mușchiului pectoral lateral . Încrucișînduse cu artera
axilară , transmite o ramură nervului pectoral median, formînduse anastomoza
interpectorală.
2. Nervul pectoral medial, se deprinde din fasciculul medial al plexului brachial, trece
posterior de artera axilară , inervează mușchi pectoral mic și mare
 3. Nervul subclavicular , pornește de la artera subclaviculară, la nivelul mușchiului scalen
anterior se împarte în două ramuri , una anastomozează cu nervul frenic și alta se termină
în mușchiul subclavicular
Ramurile posterioare , inervează mușchii posteriori ai umărului.
1. Nervul dorsal al scapulei , originea de la ramura anterioară a nervului C5, trece printer
mușchii levator al scapulei și scalen posterior, se îndreaptă posterior și se ramifică în
mușchiul levator al scapulei și cel rhomboid.
2. Nervul thoracic lung , cu originea C 6 8 , trece pe mușchiul dințat anterior
3. Nervul suprascapular , C5-7 , trece prin incizura scapulei spre fosa supraspinată , apoi în
fosa infraspinată, inervează mușchii supra și infraspinați , capsula articulației umărului.
4. Nervul toracodorsal , C5-7, originea din fasciculul posterior , coboară pe mușchiul
subscapular de-a lungul marginii laterale a scapulei , pătrunde în mușchiul dorsal mare .
5. Nervul toracodorsal C5-7, provine din fasciculul posterior, coboară anterior de mușchiul
subscapular , inervează mușchiul dorsal mare.
În raport cu nivelul de emergență, ramurile colaterale ale plexului brachial se impart în ramuri
supraclaviculare și ramuri subclaviculare.Ramurile supraclaviculare sunt: nervii dorsal al
scapulei, thoracic lung , subclavicular, suprascapular
Ramurile terminale ale plexului brachial
Este împărțit în două grupe: anterior și posterior.
Grupul anterior inervează mușchii musculocutanat, medial, ulnar, cutanat antebrahial medial ,
brachial medial.
1. Nervul musculocutanat , originea în fasciculul lateral , C5 6 . Se situează între mușchii
biceps și brachial, coboară pînă în fosa cubitală. Inervează mușchii coracobrahial ,
brachial, biceps brachial.Formează nervul cutanat antebrahial lateral, cu ramura
anterioară care coboară pînă la încheietura mînii, inervează pielea regiunii anterolaterale
a antebrațului. Se termină pe partea lateral a eminenței tenare. Ramura posterioară
inervează pielea regiunii posterolaterale a antebrațului.
2. Nervul median, se formează din 2 rădăcini , 1 din fasciculul lateral C6 7 , și 1 din
fasciculul medial C8 T1. Coboară pe partea medial a brațului prin șanțul bicipital medial ,
străbate fosa cubitală, trece prin canalul carpian pe sub retinaculul flexorilor, în regiunea
palmară se împarte în ramuri terinale. La brat furnizează nervul diafizar al humerusului și
o ramură articulară p/u articulația cotului. Coboară pe mijlocul feței anterioare a
antebrațului . Inervează mușchii pronator rotund, flexor ulnar al carpului, palmar lung,
flexor superficial al degetelor , flexor lung al policelui, pronator pătrat .
Din el se desprinde nervul interosos anterior, ce inervează mușchii flexor profund al
degetelor , lung flexor al policelui, se termină cu ramuri pentru articulația radiocarpiană
și oasele carpiene.
Deasupra retinaculului flexorilor se desprinde ramul palmar, inervează pielea regiunii
palmare și tenare.Se desprinde nervi digitali palmari comuni.
3. Nervul ulnar. Se desprinde din fasciculele medial C8 T1, se întinde pînă la extremitățile
falangelor distale.Coboară pe fața medial a brațului , inferior trece pe fața posterioară.La
nivelul mînii trece deasupra retinaculului flexorilor.La cot și antebraț se desprind ramuri
ce înervează articulația cotului , mușchii flexor ulnar al carpului.Deasupra încheieturii
mînii se desprinde ramura dorsală a nervului ulnar, ramura superficială a nervului ulnar și
ramura profundă.
 4. Nervul cutanat antebrahial medial , originea din fasciculul medial C8 T1, coboară
medial față de artera axilară.
5. Nervul cutanat brachial medial, originea din fasciculul C8 T1, inervează pielea
suprafeței mediale a brațului.
Plexul lombar
Este alcătuit din anastomozarea ramurilor anterioare ale nervilor lombari L1-3, primind
anastomose de la nervul thoracic T12.Situat între fasciculele mușchiului psoas mare și pe
fața anterioară a mușchiului pătrat lombar.
Dă ramuri musculare și terminale . Inervează mușchii pătrat lombar, psoas mare , mic.
Ramurile terminale reprezentate prin nervii: iliohipogastric, ilioinghinal, genitofemural,
cutanat femoral lateral, obturator femoral.
1. Nervul iliohipogastric, pornește din ramurile anterioare ale nervilor T12-L1.
Inervează mușchii transvers, oblic intern , extern , drept abdominal. Trimite ramura
cutanată laterală , ramura cutanată anterioară.
2. Nervul ilioinghinal, porneste din L1 4 . Trece prin mușchii oblic intern , transvers ai
abdomenului , pătrunde în canalul inghinal, trimite ramuri terminale , nervii scrotali
anteriori , inervează pielea scrotului , și penisul , și nervii labial anteriori inervează
labile mari și muntele pubian.
3. Nervul genitofemural, L1 L2 , inervează mușchiul psoas mare , se împarte în două
ramuri terminale : ramura femurală , inervează pielea regiunii triunghiului femural;
ramura genital , pătrunde în canalul inghinal, la bărbați inervează mușchiul cremaster
, pielea scrotului , la femei labile mari
4. Nervul cutanat femural lateral, pornește din ramurile anterioare ale nervilor spinali
L1-2 , coboară pe mușchiul psoas, trece pe sub ligamentul inghinal, inervează pielea
regiunii fesiere și coapsa.
5. Nervul obturator , se formează prin unirea ramurilor anterioare ale nervilor L2 4 ,
merge pe mușchiul psoas mare , trece prin canalul obturator . Pe coapsă se așează
între mușchii adductori .Ramura anterioară inervează pielea din condilul medial
femural.Ramura posterioară inervează mușchii adductor mare , obtirator extern ,
articulația coxofemurală.
6. Nervul femural , inervează mușchii de pe fața anterioară a coapsei și pielii de pe
partea anteromedială a membrului inferior.Originea din nervii L2 4, care unesc în
mușchiul psoas mare. Sub ligamentul inghinal se împarte în ramurile musculare ,
inervînd mușchii psoas , iliac, pectineu, adductor lung, croitor, quadriceps femural.
Ramurile articulare inerveazî articulația coxofemurală. Nerful safen este ramura cea
mai lungă , în triunghiul femural pătrunde în teaca vaselor femurale , trece în canalul
femuropopliteu, inervează pielea în regiunea medial a articulației genunchiului ,
regiunea patelară , pielea piciorului.

Plexul sacral
Se formează prin unirea trunchiului lumbosacral cu ramurile anterioare ale primilor nervi sacrali.
Se află în micul bazin, pe fața anterioară a mușchiului piriform. Are ramuri colaterale și o ramură
terminal, nervul ischiadic.
Ramurile colaterale ale plexului sacral
1. ramurile musculare , inervează m obturator intern, m piriform , m pătrat femural, trec prin
orificiul infrapiriform.
2. Nervul gluteal superior, L4 S1 , iese din cavitatea micului bazin prin orificiul
suprapiriform, inervează mușchii gluteu mijlociu , mic, m tensor al fascie late.
3. Nervul pudedal S1-4, iese din micul bazin prin orificiul ischiadic infrapiriform, înconjoară
spina ischiadică, pătrunde în fosa ichiorectală, se ramifică , nervii rectali inferiori, inervează
sfincterul anal extern și pielea regiunii anale, nervii perineali inervează m ischiocavernos ,
bulbospongios, transverși perinei superficiali și profunzi.
4. Nervul rectal inferior, S3-S4 , iese din bazin prin orificiul infrapiriform, inervează
sfincterul anal, pielea
5. Nervul cutanat femural posterior, S1 S3 , iese din cavitatea bazinului prin orificiul
infrapiriform și apare la marginea inferioară a mușchiului gluteu mare. Coboară pe fața
posterioară a coapsei sub fascia lată.Ramurile inervează pielea coapsei . Se desprind nervii
cutanați gluteali inferiori , inervează pielea din regiunea gluteală și sacrală, ramuri perineale
inervează scrotul, și labile mari.
6. Nervul ichiadic , fibrele lui vin din toate ramurile nervoase care participă la formarea
plexului sacral.Iese din bazin prin orificiul infrapiriform , în fosa poplitee se bifurcă.
Ramurile colaterale ale nervului ischiadic:
1. Ramuri articulare , p/u articulațiile cozofemurale și a genunchiului
2. Ramuri musculare , inervează mușchii obturator intern, gemen superior inferior, pătrat
femural , biceps femural , simitendinos, semimebranos, adductor mare.
Ramurile terminale ale nervului ischiadic sunt 1
1. Nervul peronier L4 S2 , reprezintă ramura terminal lateral a nervului ichiadic, trece de-a
lungul peretelui lateral al fosei popliteee, pătrunde în canalul musculoperonier superior,

Circulația pulmonară și corporală, schema general

Sângele circulă printr-un sistem unic închis de vase în care deosebim circuitul sangvin mare şi
mic.
Circuitul sangvin mare începe din ventriculul stâng de unde sângele prin aortă, apoi prin
arborele arterial este propulsat la toate ţesuturile şi organele corpului. La nivelul capilarelor
sângele cedează oxigenul şi substanţele nutritive, iar din ţesuturi în sânge trec substanţele
metabolice şi dioxidul de carbon. Aici sângele arterial se transformă în sânge venos, care prin
venele cave superioară şi inferioară se revarsă în atriul drept, iar de aici în ventriculul drept.
Sângele parcurge circuitul sangvin mare, arpoximativ în 22 secunde.
Circuitul sangvin mic, numit şi pulmonar, începe din ventriculul drept prin trunchiul pulmonar
şi conduce sângele în capilarele acinusurilor. Aici sângele cedează dioxidul de carbon şi se
saturează cu oxigen,transformându-se în sânge arterial care prin patru vene pulmonare ajunde în
atriul stâng. De aici sângele trece în ventriculul stâng, de unde începe circulaţia mare. Sângele
parcurge circuitul mic în 4 - 5 secunde.
Atriile şi ventriculele se contractă independent, însă în mod coordonat şi ritmic. În procesul
activităţii inimii deosebim trei faze: sistola atriilor, sistola ventriculelor şi diastola general.
Faza I - sistola atriilor durează 0,1 secunde. Impulsul porneşte de la nodulul sinuatrial. Valvele
atrioventriculare, sub presiunea sângelui, deschid orificiile atrioventriculare şi sângele trece în
ventricule. La sfârşitul sistolei atriilor cuspidele se ridică în sus izolând atriile de ventricule.
Faza a II-a - sistola ventriculelor - urmează după cea a atriilor, ţine 0,3 sec. şi sângele este
propulsat în aortă şi trunchiul pulmonar. În acest moment marginile cuspidelor se unesc strâns,
fenomen însoţit de apariţia unui zgomot specific, numit zgomot sistolic, zgomotul I. Zgomotul
valvei bicuspide se ascultă la nivelul apexului inimii, iar cel al valvei tricuspide - la nivelul
apofizei xifoide marginea stângă a sternului. Sângele din ventriculii inimii exercită o presiune
asupra valvelor atrioventriculare, însă ele nu se deplasează în cavitatea atriilor, deoarece în
normă acest fenomen este oprit de forţa de încordare a coardelor tendinoase; muşchii papilari,
contractându-se, se scurtează şi orificiile atrioventriculare se îngustează. În cavitatea
ventriculelor se creează condiţii în care sângele poate circula numai într-o singură direcţie - în
aortă şi trunchiul pulmonar. Excitaţiile se transmit prin sistemul conductil de la apexul inimii
spre baza ei. Apoi valvele semilunare se deschid şi curentul sangvin comprimă cuspidele către
pereţii aortei şi trunchiului pulmonar. Valvulele semilunare menţin această poziţie până când
presiunea sângelui în ventriculi este mai mare decât în aortă şi trunchiul pulmonar. După ce tot
sângele a trecut din ventriculi în aortă şi trunchiul pulmonar, se încheie sistola ventriculelor,
după care urmează relaxarea lor.
Refluxul sângelui nu are loc deoarece recesele dintre valve şi pereţii aortei şi ai trunchiului
pulmonar se umplu cu sânge şi cuspidele proiemină în lumenul vasului; marginile lor libere
dotate cu noduli contribuie la închiderea ermetică a aortei şi a trunchiului pulmonar şi la apariţia
unui zgomot specific - zgomotul II, care poate fi ascultat în spaţiul intercostal doi - din dreapta
pentru valvele aortei şi din stânga pentru valvele trunchiului pulmonar.
Faza a III-a - diastola totală, durează 0,4 sec., pereţii inimii sunt relaxaţi şi are loc umplerea
atriilor cu sânge. Activitatea ritmică şi concordanţa fazelor activităţii inimii este condiţionată de
starea morfofuncţională a miocardului, sistemului conductil şi aparatului valvular, care asigură
ermetizarea compartimentelor în faza de sistolă.
Aorta-origine, segmnete , topografie.
Aorta începe de la venticulul sting prin bulbul aortic, în care se găsesc sinusurile aortei.La
marginea sinusurilor se fixează valvulele semilunare.
Prezintă 3 segmente: aorta ascendentă, arcul aortei, aorta descendentă care include aorta toracică
și aorta abdominală.
Topografic e împărțită în 2 segmente , aorta toracică (aorta ascendentă, cîrja, porțiunea toracică
a aortei descendente) și aorta abdominală( porțiunea aortei descendente situate în cavitatea
abdominală).
De la bulbul aortic, aorta se îndreaptă în sus , aorta ascendentă, învelită de pericard. Ieșind din
pericard , se îndreaptă spre stînga în jos , formează cîrja sau arcul aortal, după care coboară
vertical între inimă și CV pînă la v L4 , unde se trifurcă și formează două artere iliace commune
și o arteră sacrală medie.
Partea ascendentă a aortei , dela valvulele aortei pînă la nivelul descinderii trunchiului
brahiocefalic ce corespunde cartilajului costal 2 dreapta. Pe fața internă 3 sinusuri, drept, sting ,
posterior.
În sinusurile drept și sting deviază arterele coronare dreaptă și stîngă.
Aorta ascendentă e situate posterior și spre dreapta de trunchiul pulmonary. Peretele posterior
aderă la artera pulmonară dreaptă, atriul sting, venele pulmonare stîngi.În drepta de aorta
ascendentă se află vena cavă superioară , anterior auricular dreaptă.
Arcul aortei reprezintă continuarea aortei ascendente , la nivelul corpului vertebrei T 4 , trece în
partea descendentă a aortei. La acest nivel aorta ușor se îngustează delimitînd istmul aortei.
Arcul aortei se află posterior de manubriul sternului . Anterior trece vena brahiocefalică stîngă,
posterior bifurcația traheei; inferior bifurcația trunchiului pulmonar.
Între arcul aortei și trunchiul pulmonary este localizat lig arterial.
Ramurile traheale , bronhiale.
Din arcul aortei se desprind, spre baza gâtului, trei ramuri, care se distribuie, în principal,
jumătăţii capului şi gâtului, precum şi membrului superior, de partea respectivă.
Aceste ramuri sunt:
- Trunchiul brahio-cefalic care se bifurcă în:
- artera subclaviculară dreaptă destinată a iriga membrulsuperior prin arterele axilară, humerală,
ultima ramificându-se în radială şi cubitală, ce realizează la nivelul mâinii arcade arteriale, una
superficială şi alta profundă, anastamozate între ele, din care se desprind arterele digitale;
- artera carotidă comună dreaptă, ce urcă lateral de viscerele gâtului, pentru a se bifurca sub osul
hioid în:
 1. carotida externă, care irigă regiunile superficiale ale capului, superficiale şi profunde ale feţei,
precum şi parţial gâtul;
2. carotida internă, ce pătrunde în neurocraniu, contribuind la irigarea encefalului.
- Artera carotidă comună stângă urmează traiectul similar celei drepte, fiind destinată
jumătăţii stângi a capului şi gâtului.
- Artera subclaviculară stângă are traiectul şi distribuţia asemănătoare celei drepte
Partea descendentă a aortei are originea la nivelul vertebrei T 4 . Traiect vertical , coboară
pînă la nivelul vertebrei L4 unde se bifurcă în ramurile terminale , bifurcația aortei.
Partea toracică a aortei trece pe partea stîngă a corpurilor vT 5 7 și anterior de corpurile V T 9
11. Situat în mediatinul posterior , în raport cu vasele sangvine , organelle cavității toracice, la
stînga situate vena hemiazigos, pleuramediastinală stîngă, dreapta vena azigos , canalul thoracic,
anterior nervul vag, bronhia stîngă, pericardul.
Partea abdominală a aortei este situate pe partea anterioară a corpurilor vertebrelor.Începe la
nivelul T12 continuă pînă la nivelul V L 4 , se bifurcă în 2 artere iliace commune.
Retroperitoneal , anterior pancreas, duoden. La L2 de mezocolon transvers, vene lienale , renală
stîngă .Posterior , ductul limfatic , dreapta vena cavă inferioară.cPornesc ramuri parietale și
viscerale.
Ramurile parietale – diafragmaticele inferioare şi lombare, destinate pereţilor superior şi
respectiv posterior, al abdomenului.
Ramurile viscerale sunt, de sus în jos, următoarele:
- trunchiul celiac, pentru ficat, stomac şi splină;
- mezenterica superioară, pentru pancreas, intestin subţire şi colonul
drept;
- două artere renale, dreaptă şi stângă pentru rinichi,;
- mezenterica inferioară, pentru colonul stâng şi partea superioară a
rectului;
- două artere genitale, spermatică sau ovariană.

Principalele vene şi sisteme venoase sunt reprezentate de:

- Vena safenă mare;
- Vena safenă mică;
- Venele pulmonare;
- Vena cavă superioară;
- Vena cavă inferioară;
- Vena azygos;
- Vena hemiazygos;
- Sistemul venos port;
- Sistemul venos a lui Thebesius;
- Sinusurile durale.
Vena cavă superioară şi are originea la nivelul primei articulaţii condrocostale drepte, posterior
de aceasta, şi se formează prin unirea celor două vene brahiocefalice dreaptă respectiv stângă.
Prezintă un traiect vertical până la nivelul celei de-a treia articulaţii condrocostale drepte, unde se
varsă în peretele superior al atriului drept. Dimensiunea sa este de aproximativ 7 cm şi poate fi
împărţită n două segmene: unul intrapericardic şi unul extrapericardic.La nivelul venei cave
superioare se varsă şi vena azygos.
Vena cavă inferioară se formează anterior de corpul vertebral L5 prin unirea celor două vene
iliace commune: dreaptă şi stângă. Are un traiect vertical, de-a lungul coloanei vertebrale, la
dreapta aortei abdominale, străbate muşchiul diafragm şi ajunge la nivelul toracelui, unde se
varsă în atriul drept, la nivelul peretele inferior. Acest orificiu poartă denumirea de orificiul
venei cave inferioare şi prezintă valva lui Eustachio.La nivelul venei cave inferioare se varsă
venele lombare în număr de patru perechi, venele renale, vena suprarenală dreaptă, vena genitală
dreaptă, venele frenice, venele hepatice.

Arterele iliacă comună, iliacă externă , iliacă internă –origine, topografie, ramuri.
Sunt ramurile terminale ale aortei abdominale.
Artera iliacă comună trece anterior de corpurile vertebrelor L 4-5 și la nivelul articulației
sacroiliace se bifurcă în 2 ramuri : artera iliacă internă pentru pereții și organelle micului bazin,
artera iliacă externă pentru membrul inferior.
- Artera iliacă internă în cavitatea micului bazin se bifurcă în două trunchiuri , anterior și
posterior.
Ramurile trunchiului anterior al arterei iliace interne:
1.Artera ombilicală , artera
- artera iliacă externă care irigă membrul inferior prin arterele
femurală, poplitee, tibiale (anterioară şi posterioară), fibulară,
pentru ca la nivelul piciorului să se formeze arcade, una dorsală şi
una plantară, anastomozate între ele, din care se desprind arterele
digitale.
Vena portă
Vena porta face parte din circulatia functionala a ficatului, aceasta transportand 75% din sangele
hepatic, incarcat cu substantele absorbite la nivelul tubului digestive.
Se formeaza in dreptul L1-L2 prin unirea a 3 ramuri:
-vena mezenterica superioara
-vena lienala
-vena mezenterica superioara
Vena mezenterica inferioara si vena lienala se unesc si formeaza trunchiul spleno-mezenteric, iar
acesta de uneste ulterior cu cu v. mezenterica superioar, formand vena porta, insa modul de unire
al celor 3 poate varia.
Are traiect ascenent, oblice spre dreapta si prezinta 3 portiuni:
- retro-pancreatica, cu raporturile:
+anterior: colul pancreasului
+posterior: VCI
- retro-duodenala
- ligamentara(intre foitele ligamentului hepato-duodenal); participa la formarea pediculului
hepatic. Raporturi:
+anterior(la stanga): Artera hepatica proprie
+anterior(la dreapta): canalul cystic
+posterior: VCI
Afluenții venei porte
- Vena mezenterică superioară
- Vena lienală
- Vena mezenterică inferioară