2.

Religia în Egipt

Tara Egiptului este numita de Herodot ,,un dar al Nilului”, fără Nil,
Egiptul nu ar fi decât un colț din imensul pustiu al deșertului.
Religia egipteană este considerată ca având cea mai lungă perioadă de
existență dintre toate religiile lumii.
Izvoarele:
- texte din piramide,
- texte de pe sarcofage,
- monumente arheologice,
- izvoare literare: „Cartea morților”
Egiptenii aveau o religie politeistă. Zeul era tratat ca un rege căruia nu
trebuia să-i lipsească nimic. I se făcea toaleta zilnica, i se ofereau mâncăruri
alese, i se aduceau flori din abundență. Jertfele si ofrandele formau partea
principală a riturilor cultului egiptean.
Conducătorii: Faraonii erau considerați ca fiind fii și moștenitori ai zeilor.
Fiecare faraon se năștea printr-un fel de concepție supranaturală, ca fiu al unei
pământence și al zeului Ra. Urcarea faraonului pe tron era asemănată cu urcarea
soarelui pe tronul lui Horus. Zeii înșiși luau parte la ceremonia încoronării,
purificând pe noul rege și transmițându-i puterea divină.
Antropologia:
Omul a fost creat de zei, de aceea, e numit fiu al zeului. Ei îi ajută pe oameni, îi
ocrotesc, îi iubesc, iar omul este un slujitor, un rob al zeului.
Eshatologia:
Egiptenii iubeau viața și considerau că viața viitoare e o continuare a vieții de pe
pământ. Foarte importantă în înțelegerea eshatologiei egiptene este Judecata lui
Osiris. Sufletul mortului era dus în fața unui tribunal compus din 42 de
judecători, condus de Osiris, în fața căruia el trebuia să-și mărturisească curăția
morală.
Aflați mai multe !!! (nu trebuie notat pe caiete) Egiptenii conservau trupurile
celor decedați prin îmbălsămare. În ceea ce privește mormintele, oamenii
obișnuiți erau înmormântați în gropi, iar persoanele de vază și, mai ales,
faraonii erau îngropați în piramide. Cele mai renumite dintre ele sunt marile
piramide de la El Giseh, înălțate pentru a adăposti trei faraoni: Kheops,
Khefren si Mykerinos.
Locurile de cult erau templele, considerate „locuințele zeilor". Singurul preot în
înțelesul strict al cuvântului era faraonul, în calitatea sa de zeu si de fiu al zeilor.
Ceilalți preoți își împlineau funcția ca înlocuitori, ca împuterniciți ai regelui.
Zeii:
•    Amon -Re (Ra), zeul suprem
•    Horus, fiul lui Re (Ra), unul dintre cei mai populari zei ai vechiului Egipt.
•    Ptah zeu al pământului.
•    Osiris, zeul morții.
•    Seth, era zeul furtunii.
•    Toth, zeu al lunii, era scribul și consilierul zeilor.
Aflați mai multe !!! (nu trebuie notat pe caiete) Religia a jucat un rol
important în viața egiptenilor antici, dominând întreaga lor istorie. Herodot
scria despre egipteni ca sunt ,,cei mai religioși dintre toți oamenii” (Istorii, II,
37). Privită în general, religia egipteana consta din adorarea sub diferite
forme a naturii și în special a soarelui. Este deci o religie a naturii. Aceasta
religie nu se prezinta însă ca fiind ceva unitar, ci ca un complex format din
elemente eterogene, uneori chiar contrare.
Înainte de anul 4000 î. Hr., deci înainte ca Menes să fi realizat unitatea
Egiptului, fiecare trib era independent, având zei proprii, temple, preoți, rituri
și credințe specifice. După unificare, fiecare trib a păstrat o oarecare
autonomie religioasa, care a fuzionat într-o structura religioasă; au fost
păstrați zeii fiecărui trib, formându-se un panteon, însă fiecare zeitate locală
iși avea cultul ei aparte. Trebuie spus ca multiplicitatea zeilor se datora de
multe ori numelor pe care le aveau și nu zeilor. Zeul creator suprem era
numit Atum la Heliopolis, Ptah la Memphis, Thoth la Hermopolis, în Egiptul
de Mijloc, Amon la Theba, Horus la Edfu și Khnum la Elephantina. Toate
aceste zeități au același atribute, aceeași natură și aceleași funcții. Diferența
lor consta doar în reprezentarea externă și în câteva trăsături accidentale.