RUBEOLA

1. DEFINIŢIE
            Rubeola este o boală infecţioasă acută eruptivă a copilului şi adultului. Clinic se caracterizează
prin erupţie, febră, limfadenopatie. Infecţia fetală determină malformaţii congenitale.
2. ETIOLOGIE: virusul rubeolic din familie Togaviridae.
3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Incidenţa rubeolei la 100.000 locuitori, în România, în anul 1998, a fost de 104,58, mult scăzută
faţă de anul 1997, când a fost de 401,62 ( aceste valori nu indică situaţia reală, datorită unui număr mare
de forme subclinice).
Rubeola evoluează sporadic sau epidemic, cu numeroase forme atipice (30-50% infecţii
inaparente).
Prezintă o periodicitate multianuală (6-9 ani) şi sezonieră de iarnă-primăvară.
Formele clinice mai severe apar la adulţi.

4. DIAGNOSTIC POZITIV
4.1. DIAGNOSTIC CLINIC
            Rubeola postnatală
   Incubaţia durează 12-23 de zile, în medie 18 zile.
   Debutul nu este evident la copii. La adulţi există un prodrom de câteva zile cu febră, stare generală
alterată, adenopatie ± splenomegalie.
   Perioada de stare (eruptivă) e caracterizată printr-o erupţie maculopaluloasă cu elemente
neconfluente, care poate începe pe faţă şi care e floridă 2-3 zile. Poate exista o creştere a
temperaturii în prima zi de erupţie, coriză şi conjunctivită.
Complicaţii:
-          artrite, artralgii  prezente la o treime din femeile care fac boala (nu copii, bărbaţi) şi care prind
articulaţiile de la nivelul degetelor, pumnului, genunchiului.
-          manifestări hemoragice cu o incidenţă de 1:3000 de cazuri, mai frecvent la copii, secundare
trombocitopeniei şi tulburărilor vasculare mediate imun (la copii, mai frecvent purpură
trombocitopenică).
-          encefalita rubeolică e foarte rară, 1:5000 de cazuri, cu o frecvenţă mai mare la adulţi. Are o
mortalitate ridicată, de 20-50%.
Rubeola congenitală
Este o boală gravă, funcţie de vârsta fătului în momentul infecţiei  mamei. Poate evolua spre
moartea fătului, avort, naştere prematură, naştere cu malformaţii congenitale.
Simptomele rubeolei congenitale pot fi temporare (greutate la naştere mai mică), permanente
(surditate) sau evolutive (miopie).
Cele mai frecvente sunt:
   surditate;
   cataractă sau glaucom;
   malformaţii congenitale cardiace;
   retard intelectual.
Rubeola congenitală nu trebuie gândită ca o boală statică. Copii născuţi din mame cu rubeolă în
cursul sarcinii şi care la naştere erau consideraţi normali, au fost găsiţi cu manifestări de rubeolă
congenitală la vârsta şcolară:
-          diabet zaharat insulino-dependent;
-          encefalopatie evolutivă progresivă asemănătoare PESS.
4.2. DIAGNOSTICUL DE LABORATOR:
A. Diagnostic hematologic evidenţiază celule Turck şi plasmocite până la 20%; inconstant apar
modificări ale formulei leucocitare.
B. Diagnostic specific
Produse patologice: secreţii respiratorii, lacrimi, sânge, urină, LCR, materii fecale; fragmente de
ţesut prelevate postmortem; în rubeola congenitală lichid amniotic, placentă, ţesuturi fetale (postabortum).
   1. Izolarea şi identificarea nu sunt de uz curent. Se utilizează pentru diagnosticul  rubeolei
congenitale sau în formele grave, complicate.
Prelevatele se inoculează în culturi celulare primare de maimuţă, dar efectul citopatic apare tardiv
sau numai după pasaje repetate. Diagnosticul se poate face pe baza fenomenului de interferenţă între
virusul rubeolic şi virusul ECHO 11. Dacă după inocularea virusului ECHO 11 nu se observă efectul
citopatic al acestuia, acest lucru confirmă prezenţa virusului rubeolic.
            Identificarea virusului se face prin reacţia de seroneutralizare cu seruri standard specifice.
2. Diagnosticul serologic constă în evidenţierea titrurilor de anticorpi specifici IgG sau IgM în
ser, prin tehnică ELISA sau prin aglutinare. 
            Anticorpii IgM specifici apar numai în infecţia primară, fiind prezenţi în ser timp de 4
săptămâni,urmănd ca după această perioadă să fie detectaţi anticorpii IgG specifici.
            Prezenţa anticorpilor IgM specifici în serul nou-născutului indică infecţia rubeolică transplacentară.
            Titrurile de anticorpi specifici pot fi cercetate în dinamică şi prin reacţii de hemaglutinoinhibare şi
imunofluorescenţă indirectă.
4.3 DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1. Izvorul de infecţie
   bolnavul, prin secreţii naso-faringiene;
Contagiozitatea este de 40-80%, bolnavul putând să transmită virusul 7 zile preeruptiv, 5 zile în erupţie
şi luni până la 1 an în rubeola congenitală.
   infectaţii inaparent.
2.   Transmiterea
   aeriană, prin picături;
   obiecte recent contaminate cu secreţii sau excreţii (excepţional).
3. Receptivitate
   generală( până la 6 luni pot persista anticorpi materni la nou-născut).
4. Imunitate
   de lungă durată;
   3-10% din cazuri, posibil reâmbolnăviri;
   reinfecţia nu afectează fătul la gravide;
   90% din populaţia adultă are anticorpi faţă de virusul rubeolic.
Profilaxie şi combatere
Începând cu 01.01.2000, la nivel naţional s-a introdus supravegherea sindromului rubeolic
congenital (SRC).
Definiţia SRC: orice copil în vârstă de sub 1 an care prezintă unul sau mai multe din următoarele
semne: surditate de percepţie uni sau bilaterală, surditate centrală, persistenţa canalului arterial, stenoză
pulmonară, defecte septale ventriculare, boală cardiacă congenitală complexă, retinopatie pigmentară,
cataractă, microoftalmie, glaucom.
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie
   depistare precoce: ancheta epidemiologică, clinic, laborator;
   raportare numerică, trimestrială;
   izolare: 7 zile la domiciliu;
Cazurile  de SRC vor fi raportate la DSP în 24h de la depistare. Unitatea care a descoperit cazul va
recolta, în maxim 24 de ore de la declarare , o probă de 0,5 ml ser sanguin, care va fi transportat la DSP
local, în geantă frigorifică. Pentru fiecare probă se va înregistra:  numele, prenumele, data naşterii, data
îmbolnăvirii, data recoltării, data trimiterii, cod (iniţiale judeţ/nr.probei/ luna/an). Se va completa fişa de
declarare a cazului suspect SRC (vezi anexa).
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
   dezinfecţia, carantina nu sunt obligatorii; colectivităţile unde au apărut cazuri vor fi supravegheate
21 de zile;
    aerisirea încăperilor, curăţenia sunt suficiente.
3. Măsuri faţă de receptivi
   contacţii: vor fi investigate serologic, privind receptivitatea la boală, numai gravidele.
La gravidele receptive se indică întreruperea sarcinii, iar la cele care refuză, administrarea de
imunoglobuline specifice ( protecţie redusă ca durată).
   imunizarea activă  (vaccin viu atenuat), este indicată  începând din copilărie dar şi la populaţia
feminină în vârstă de 15-18 ani.
Se realizează cu vaccin rubeolic viu atenuat, în doză de 0,5 ml, subcutanat, simplu sau în asociere
cu vaccinul anturujeolic şi/sau antiparotidită epidemică (Trimovax).
Este indicat la copii de 1-12 ani şi la populaţia feminină în vârstă de 15-18 ani, având rezultate foarte
bune – seroconversie de 95-100%.
Este contraindicat la gravide şi la cei cu imunodepresii.
Reacţii postvaccinale posibile: locale minore, artralgii, artrite, nevrite periferice.
   imunizare pasivă, cu imunoglobuline specifice antirujeolă, la contactele gravide, receptive, care au
vârsta sarcinii înaintată, sau care refuză întreruperea sarcinii.
5. TRATAMENT
Izolarea se face la domiciliu timp de 6-7 zile. Nu se administrează antibiotice; se
combate febra şi se previn suprainfecţiile bacteriene, prin igienă riguroasă a mucoaselor şi
tegumentelor.
            În caz de complicaţii bolnavul se îndrumă în Clinica de Boli Infecţioase.