Decor

De George Bacovia

Poezia „Decor” de George Bacovia apare in revista „Făclia”, la 1

ianuarie 1916, fiind inclusă, în acelaşi ani, în volumul de debut „Plumb”. Tema
poeziei ilustrează o lume sfâşietor de tristă, în care sentimentul însingurării
sinelui este exprimat prin cuvinte-simbol şi mijloace cromatice, iar starea de
disperare este creată printr-o imagine de pustietate a lumii reale, în care nu
mai există viaţă. Astfel spus, tema poeziei este iminenţa morţii şi inexistenţa
ca sugestii ale neputinţei de comunicare a eului poetic cu lumea.
Lirismul obiectiv se defineşte prin mărcile lexico-gramaticale
repreyentate de verbe la persoana a III-a: „stau”, „plâng”, „străbate”, „apar”,
fiind lipsite total de pronumele personale.
Tehnica simbolista este îndreapoape ilustrată în această poezie:
cuvântul-simbol, cromatică, muzicalitate, versul liber, în jurul căruia se
contruieşte întreaga poezie, toate celelalte elemente întrocându-se
permanent către acesta.
Muzicalitatea poeziei este realizată prin elementele de recurenţă,
laitmotivul versurilor-refren amplifică efectele auditiv, sugerând apăsarea
sufletească, neputinţa eului liric de a intra în relaţie cu lumea, incapicitatea lui
de comunicare cu aceasta.
Cuvântul-simbol este „parc”,reprezentând spaţiul exterior al lumii
corespunzător spaţiului interior al sufletului, simbolizat prin termenul
„decor”.
Cromatica este cheia-simbol în întreaga poeyie, negrul anunţând
moartea iminentă şi albul care amplifică inexintenţa, neantul, golul exitenţial,
anulând orice formă a vitalităţii.
Sugestia se definește, în principal, prin câteva figuri semantice în
manieră simbolistă. Personificarea „O pasăre cu glas amar” şi epitetele
cromatice „alb/negru”amplifică tristeţea sufletului pustiit şi solitar.
 În concluzie, poezia „Decor” de George Bacovia se încadrează
simbolismului, avaând toate trăsăturile specifice unui text simbolist.