Teoria separafiei puterilor in stat La théorie de la séparation des pouvoirs The theory of separation of powers Popa Ana-Maria, Grupa 118 David Ioan Mircea, Grupa 117 Rezumat Teoria separatiei puterilor a avut un rol decisiv in aparitia si promovarea sistemelor reprezentative, in organizarea si funcjionarea statalii a puterii politice, in garangiile exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale, Acest studiu surprinde evolutia separatici puterilor in stat de la apariie pind in zilele noastre evocind concepiiile teoreticienilor de-a lungul timpul Cuvinte cheie: separatia puterilor, sistem reprezentativ, putere polit Résumé La théorie de la séparation des pouvoirs a joué un rdle determinant en ce qui concerne Paparition des systémes représentatifs, l'organisation et le fonctionnement de Etat du puvoir politique, dans I'application des droits et des libertes fondamentaux. Cette étude reflete évolution de la séparation des pouvoirs dés Ja parution jusqu'au nos jours en évoquant les conceptes le long du temps. Mots-clé: séparation des pouvoirs, systémes representatif’, pouvoir politique, état Abstract ‘The theory of separation of powers had a decisive role in the apparition and promotion of the representative systems, in the organizing and state functioning of the political power, in the guaranteeing of fundamental rights and liberties. This study includes the evolution of the separation of powers within the state since it's apparition to our days, evoking theoreticians’ concepts along time. Keywords: separation of powers, representative system, politi I power, state1.Notiunea de putere. Categoria de ,.putere”conform parerilor doctrinare este ,cheia” organizarii_ si functionarii statului, A fost indelung analizata gi concluzia a fost accea c& ar fi susceptibila de doua sensuri in sens larg, este perceputi ca .putere de stat”, ,,putere politica” si ,.putere publica”. Sensul restrans este dominat de interesul de .suveranitate”. Asupra acestor nofiuni terminologice gi-au exprimat opinia si Leon Duguit si Nicolae Popa. Duguit sustine c& notiunea de ,putere” ar trebui inlocuita cu cca de «colaborare”.Nu acceptii ideea de putere deoarece nu erede in existenta unei vointe creatoare. Nicolae Popa defineste puterea de stat ca pe o forma istoriceste determinaté si 0 variabila a autoritagi.” Idea aceasti de putere se regiseste si in structurile antice, referindu-ne la situatia din Roma, unde puterea, denumitd si ,,potestas” apartinea poporului, iar autoritatea,cunoscutd si sub numele de .auctoritas” apartinea Senatului O alti precizare esenfialii pe care doctrina o face cu referire Ia aspectele terminologice, este aceea ca statul este o forma a puterii, iar puterea nu este o forfa straina de drept. Ca urmare, puterea si dreptul nu pot fi eterogene prin raportarea uneia fatii de cealalta, Rolul lor este acela de a se completa si de a se ajuta reciproc. 2.Trisiturile generale ale puterii de stat. Este esentiala infelegerea relatiei oe se stabileste intre popor-putere politicd-stat- putere de stat,pentru buna functionare a statului problema cu care doctrina se confrunta si pe care reuseste in cele ce urmeazd si 0 clarifice,este aceea a distincjiei dintre popor si stat. Desi o parte din populate si puterea de stat sunt parti componente ale statului, totusi poporul si statul sunt subiecte de drept constitutional gi de drept procedural distinete, care nu trebuie niciodata confundate, a doua problema pe care doctrina o clarificd este aceca a distinctiei ce trebuie facut inire stat si mecanismul statal, Adesea cele dowd notiuni se confunda, motiv pentru care doctrina explica faptul c& mecanismul statal este rezultatul instituyionalizarii puterii politice sub cele trei aspecte: legislativ, executiv si judecatorese. Trisiturile acestea generale au primit mai multe accepfiuni si au fost indelung deabatute si analizate. Doctrina s-a oprit asupra unei definigii concise,care reflect® foarte bine continutul si rolul esenfial pe care acestea tl ocupa Conform acesteia, trasaturile generale sunt: ,acele aspecte esengiale si comune tuturor puterilor de stat” , care asigura o definire generala a notiunii de putere de stat, astfel ineat se inliturd orice confuzie intre aceasta gi alt fenomen. in cadrul acestora pot fi enumerate: caracterul de conducere, cararcterul de constréngere, caracterul social, earacterul organizat, caracterul suveranitatii puterii de stat, caracterul democratic si exprimarea voinjei guvernantilor ca voina general-obligatorie. Caracterul de constrangere intervine atunci cénd voinfa statului nu este realizata de cétre participantii la raporturile jurdice, de buna voie.Al treilea aspect, cel social, are o deosebita important deoarece reflect modul de aparitie al puterii de stat, mai mult, puterea de stat are la baz forjele sociale. Doctrina indreapta atentia sporita catre un alt element important in aceastd dezbatere: acela al caracterului subiectiv al puterii de stat. intrebarea care se pune este: cét de larg este con{inutului caracterului subjectiv al puterii de stat? Aceastii intrebare are o importanté atét de mare,deoarece exist riscul c& atunci cand scopul general este inlocuit de unul personal sau al unui grup,are loc un dezechilibru, Statul si puterea de stat nu dispar din punet de vedere formal, insi creeazi prin aceasti situafie, cadrul propice instaurarii dictaturitor, tiraniilor sau a crizelor politice. Al patrulea cararcier este cel de exprimare a voin{ei guvernantilor, ca voinfa general obligatorie. In lege(cd act al Parlamentului) sunt prevazute interescle guvemanfilor intr-o masura direct proporfionala cu caracterul democratic al statului Al cincilea este caracterul organizat. Puterea de stat nu poate exista decat intr-un cadru organizat, astfel puténd fi posibild gi aplicarea acesteia a standardele dorite lar al saselea este intitulat c& suveranitatea puterii de stat. Doctrina atrage inci o data atenfia asupra confuziei ce se poate realiza intre suveranitatea puterii de stat si suveranitatea poporului. Cele doua notiuni sunt distincte, suveranitatea puterii de stat distingdndu-se de cea a poporului prin trasaturile aparte, 3.Exercitarea puterii de stat. intr-un tegim democratic,ce! care define puterea si o exercita este statul,cu excepfia in care poporul o exercitti in mod direct prin referendum. Aceasta exereitare distinct& are o valoare foarte mare pentru o societate bazati pe un sistem democratic, deoarece astfel pot fi combitute abuzurile ce ar lua nastere in cazul in care intreaga putere ar fi concentrati in mana unui singur organ. Separarea creeazii aceasta sansa de pastrare a democratiei la limitele sale. in cunoasterea acestui proces de separare a puterilor in stat este necesar si se cunoasca cele dou forme opuse de conducere. Pe de o parte este vorba despre absolutism, iar pe de alta parte este yorba despre separare. Absolutismul presupune concentrarea tntregii puteri in mana unui singur organ al statului, fie el condus de un grup de persoane sau de o singura persoana, in comparatie cu principiul separarii puterilor in stat care implica activitatea mai multor organe de stat, intre care puterea este impartiti, tocmai din dorinfa de a evita aceasta confuziune pe care absolutisnul ar instaura-o. Din punet de vedere istoric, principiul dateaz’ din vremea lui Aristotel, In lucrarea sa, ,Politica”,mai precis in Cartea a VI-a,aminteste existenfa a trei puteri ce conduc societatea, Prima este Adunarea Generala, care, in conceptia lui Aristotel, era cea care solufiona problemele politice, dicta legile si pronunja pedeapsa cu moartea. Cea de-a dona este Corpul Magistratilor, grupare ce include toti functiondrii din stat, insarcinati si colecteze impozitele de la populatie, si comande armata si solufioneze celelalte activitati Cea de-a treia putere este reprezentata de Tribunale, alcatuite din judecstori Accastii a treia putere necesita doud specificari: prima referitoare la modul de alegere a judecdtorilor-erau alesi din randul cetatenilor prin alegeri sau prin tragere la sorti, iar a dou se referd la activitatea distinct’ pe care tribunalele trebuie si o desfiisoare. Deexemplu, unele erau abilitate pentru a solujiona daunele cauzate statului, altele pentru atentatele contra Constitutici. La nivel doctrinar, 0 adevairata problema a sparut atunci cénd s-a pus intrebarea te puteri exist intr-un stat si dacd puterea judecdtoreasca este distineti de celelalte sau daca este o ramura a executivului. Autorul teoriei separarii puterilor in stat, baronul de Montesquieu, in lucrarea sa ,,Despre spiritul legilor” vorbeste despre trei puteri existente intr-0 societate democraticé: puterea legislativl, puterea executiva gi _puterea judecttoreascd, Ideea acestuia a plecat de la trei apecte: Primul este cel al absolutismului-Montesquieu afirmand eX dac& intreaga putere este definuta de © singura persoana, cu sigurant’, mai devreme sau mai tarziu, aceasta va fi tentati s& abuzeze de ea gi atunci cea mai buna gi cea mai sigura metods de a evita aceasti tragedie, o constituie separarea ‘Al doilea aspect este acela, c& in conceptia autorului separarea este metoda cea mai bund de a asigura respectarea legilor de citre cetifenii statului respectiv, iar al treilea aspect de refer la cadrul propice pe care distinetia puterilor fl creeazd pentru protejarea drepturilor indivizilor. Cel care a cercetat intr-o lumina now’ prineipiul separafiei puterilor in stat este filosoful si juristul John Locke(1632-1704) find cel care a dat prima formulare acest doctrine atvibuindu-i valoarea unui prineipiu de organizare a statului. El susfinea in lucrarea sa, ,.Seeond Treatise of Civil Governement” existenta a trei puteri: legislativa, executiva gi federativd, Conform lui puterea legislativa trebuia s8 apartin® parlamentului si era considerate puterea suprema deoarece edicta reguli de conduité general obligatorii'. Puterea executiva era limitati la aplicarea legilor si la rezolvarea unor cazuri care nu pufeau fi prevazute prin lege, urmau s& fie incredintate monarhului. Puterea federativa era incredinfata tot regelui gi avea in competent sa dreptul de a declara razboi, de a face pace si a incheia tratate. In conceptia sa puterile nu trebuiau reunite in aceeasi persoana” nintrucat legile sunt elaborate intr-o perioada scurté de imp, dar presupun aplicarea lor Permanent, este necesar sf existe 0 fortd care s4 le adopte si alta care s& le puna in executare, $i astfel, puterea legislativa si cea executiva trebuie si fie separate”. Montesquieu defineste puterca legislative ca acea putere care se ocupi de sanefionarea ministrilor, dar nu igi poate exercita aceasta functie gi asupra monarhului. Pe langi acestea, puterea legislativa este lipsita de atributi jurisdictionale, Puterea executiva trebuie si aibf in componenta cat mai multe persoane, tocmai din doringa de a pune capat abuzurilor. Puterea judecitoreasca a fost creaféi ca un regulator pentru celelalte doug puteri. Pentru a solufiona disputele aparute intre acestea. Joseph Barthélemy considera c& separarea puterii judecatoresti de cea executiva gi de cea legislativa nu este Ia fel de necesara ca distinctia dintre celelalte doud. Independen{a justifiei, in opinia acestuia, se asigura prin veniturile corespunzitoare judecitorilor si prin garantarea principiului inamovibilitati lor. Cel de-al doilea care a considerat necesara fundamentarea acestei teorii, a fost Jean Jacques Rousseau, dar pe baza altor argumente, distincte de ale lui Montesquieu. Rousseau considera necesara separarea legislativului de executiv, dar nu pe aceeasi scar ierarhica "John Locke Concerning Civil Government, Second Essay ? Jean Touchard, Histoire des idées politiques .. p. 376.Putcrea legislativa apartine poporului si poate fi exercitat doar de el Puterea executivi apartine Principelui, care prin acte individuale pune in aplicare dispozitiile generale pe care le-a dat legislativul, Rousseau consemneazi faptul c& orice confuzie aparuti intre legislativ si executiv reprezinti 0 grava violare a contractului social, Ele trebuie si lucreze separat, dar nu independent. Autorul nu accept ca executivul si nu fie independent de legislativ, el trebuie si indeplineascd dispozitiile pe care acesta din urma le-a dictat. Jean Jacques Rousseau considera, de asemenea, c& legislativul este inima, iar executivul este creierul. Explicatia este aceea c& atunci cand creierul suferd 0 paralizie, inima continua sa bata, individul ramandnd in continuare in viata. Concluzia ce poate fi extras din comparafia realizati intve cele dou prezentari a separarii puterii de stat, este aceea ci Rousseau nu aduce in discutie si cea de-a treia putere pe care Montesquieu 0 nominalizeaz-puterea judecatoreasca, considerand-o doar © ramura a executivului, nicidecum o putere distincta, 4.Evolutia teoriei clasice a separarii puterilor in stat. Explicare desen Puterea la inceput era situatam deasupra poporului putand fi reprezentata grafic 0 sfera care necesita o impartire in doua (legislativ sim executive) pe considerentul ca doar © putere poate limita o alta putere, Mai tarziu, s-a simtit nevoia aparititei unei a treia puteri, aceea a judecatorescului, Montesquieu considerand ca doar un clement distinct Poste analiza si solutiona litigiile aparute intre cele dou puteri, Montesquieu aplica principiul prin care al treilea element ¢ in masura(obiectiv) sa se pronunte asupra unui litigiu, caci cele 2 parti implicate nu pot apela la obiectivism in judecarea proprie’ cauze. Aceasta sfera, care la final era tripartite, a ajuns sa “coboare” la popor pr intermediul celui mai important eveniment al secoulului al 18-lea in materie constitutionala, si anume, Revolutia Franceza, In 1789, Jean Jacques Rousseau, autor si theoretician al contractului social, a fundamentat principiul suveranitatii poporului. Prin aceasta teoretizare se intelege ca puterea nu mai apartine monarhului absolute, ci a trecut intr-o dimensiune distineta de cea prezenta pana atunci, si anume, la popor. O distinctie intersanta poate fi observata intre cele 2 conceptii ale Iui Montesquieu si Rousseau potrivit careia unul tinde spre guvernarea dirceta(Rousseau), intt-0 opozitie totale cu celalalt, care considera ca guvemarea se poate realize doar prin intermediul reprezentantilor. Delegarea de putere fiind facuta prin renuntarea la unele libertati cetatenesti in favoarea celor ce vor urma sa-i conduca.orice teorie sau fenomen, odati cu trecerea timpului, prezinta o modificare, 0 evolufie care nu intotdeauna trebuie si fie una pozitiva. Initial puterea era definita ca 0 fracfiune a puterii politice pe care poporul o delega legislativului, executivului si judecttorescului, Confinutal aceste teorii a fost fundamentat de Charles-Louis de Secondat, Baron de la Bréde et de Montesquieu, mentionat adesea ca Montesquieu, pe baza realitifii pe care singur a remarcat-o. EI evidentiaza existenfa unei sfere, pozitionata ierarhie superior poporului, care are nevoie de o imparfire in dou’: legislativ si executiv. impartirea apare pentru a combate abuzurile. Singura capabila de a stopa abuzurile unei puteri, nu este altceva decat tot 0 putere. Ulterior se simte nevoia introducerii unei puteri distincte-puterea judecatoreasca, abilitata in solufionarea problemelor apirute intre cele dou. Acest al treilea element este cel care poate spune dreptul, caci cele doud parti nu se pot pronunta in mod obiectiv asupra propriei lor cauze. Puterile rezultate din teoria lui Montesquieu sunt: legislativé, executiva gi judecatoreasca, exercitate de organele statului, superioare poporului. Revolujia francezi a fost un moment de cotitur’ in evolujia acestei teorii. Burghezia care definea puterea economic’, din dorinta de a 0 define si pe cea politica igi definitiveaza proiectul politic. Ei introduc o deviza noud, aceea de anu mai exista supusi, Explicatia este foarte simpl&: burghezia avea nevoie de sprijinul intregii populatii pentru a risturna regimul absolutist, motiv pentru care au schimbat statutul de supus, cu cel de cetijean oferindu-le astfel drepturi si libertati reglementate in Constitutie si in legi. Un prim efect al Revolutiei, a fost cel de suveranitate a poporului, fundamentat de Jean Jacques Rousseau. Puterea nu mai apartinea monarhului gi organelor acestuia, ci ¢a era definuti in mod liber de catre populatie. Efectul a fost acela cd poporul alege legistativul(Parlamentul), iar acesta alege executivul care la randul lui alege judecatorii Scimbarea vizibila este aceea cd nu se mai delegau puteri, ci se repartizau funeti Joseph Barthélemy a creat o adevarati revolufie dupa ce a interpretat teoria clasicd a separarii puterilor in stat, El spune c& aceasta se bazeazd pe guvernarea reprezentativa, Separatia este un principiu al artei politice, cici tuturor le convine ca puterea sa fie exercitat& de organe diferite Tot el considera ci Montesquicu a realizat prin teoria lui, pe de o parte clasificarea functiilor, iar pe de alta parte, a stabilit scopul practic al acestei clasificari. Dezvolténdu-si teoria, arata ci nu exist& puteri, ci funcfii, Trei sunt functiile care conduc societatea Prima functie pentru edictarea regulilor generale. A doua functie pentru executarea prin acte concrete a regulilor. A trvia trangeaza diferendele aparute intre cetafeni. Pe ling aceasta parere si Leon Duguit isi exprima opinia, spundnd c& la baza separirii existé un mister teologic ..§i cA ar trebui inlocuita nofiunea cu colaborarea organelor si repartitia functiilor”.in prezent, societatea organizata este condusa de trei functii: legislativa, executiva si judecitorease’. Se obeserva 0 modificare nu doar din punct de vedere terminologic(putere-functie), ci si in ceva ce priveste continutul lor, Ficcdrei functie ii corepunde un organ sau un grup de organe care sunt abilitate in solufionarea unor probleme prin reglementarile prevazute de Constitutie, aceea este =puterea” organului, exercitata in limitele impuse de Constituti. in evolutia sa, a suferit 0 serie de modificari acest principiu gi a fost interpretat diferit de la un stat la altul in Franta, prin Constitufia din 1789 s-a prevazut c& puterile nu trebuie si fie izolate, s& functioneze fara ierarhii intre ele, Acest lucru a dus mai tarziu la instaurarea anarhi Anglia este un alt exemplu, unde situatia nu este una similar cu cea din Franta-punctul de plecare in cazul ei este libertatea politica, intrucét puterca legislativa apartinea Parlamentului, iar Regele putea doar si refuuze sanctionarea legilor. S.U.A a adoptat aceasta teorie in plenitudinea ei, motivul este acela ci exact fin acea perioada erau dezbaterile pentru aparitia primei constitufii scrise din lume(1787). Preluarea teoriei separirii puterilor in stat atat in constitujia $.U.A, cat si in constituyia Franjei, a dat naslere unor critici virulente din partea oamenilor politici Cel mai bun exemplu este cel al lui Woodrow Wilson care afirma cé adoptarea acestei teorii in constitutia $.U.A, echivaleazi cu disparitia orcarei idei de rispundere a guvernului. Pentru inJ&turarea rului este necesar ca forjele s fie unite(nu divizate), iar puterea si nu fie limitati, Acelasi autor igi exprim’ si opinia asupra celor dou fracfiuni: legislativa si executiva, care nu vor putea niciodati s& se afle pe aceeasi scar’ ierarhica, deoarece intotdeauna, fie cea legistativa, fie cea executivé, va avea tendinfa s& primeze. Scoala germand de drept constitutional considera c aceasté separare contravine formei de guvernamant a Germaniei si ca efectul va fi acela de a distruge unitatea statului. Teoria aceasta a cunoscut si momente de hiatus, mai ales in perioada regimurilor totalitare. Atunci se spunea cd separarea puterilor in stat nu mai exprima realitatea politica, iar in cazul regimurilor pluraliste, acolo, ea este invechit Analizaind pe rénd cele doud aspecte evocate, vom incepe cu cel al regimurilor totalitare. Situatia aceasta se potriveste perfect cu cea descrisi de Montesquiew in lucrarea sa, Despre spiritul legilor”. Societatea trebuie si se fereasca de posibilitatea in care un singur organ va define intreaga putere, caci altfel se va ajunge la ceea ce a fost definit ca regim totalitar, in al doilea caz, al regimurilor pluraliste, se observa in practicdi o departare a acestora de la teorie. in Marea Britanie, Guvernul concentreazi intr-o mare masura puterea avand majoritate in Camera Comunelor. Cotitura cea mai importanta pe care a suferit-o teoria separarii puterilor in stat, a fost momentul aparitici partidelor politice. Astfel separafia sau echitatea nu se mai realiza intre funcfi, ci intre partide. Mai precis intre partidul care a cistigat alegerile si opozitia cate trebuie si fie constructiva. Doctrina realizeazii gio clasificare a regimutilor in: a)Regimuri de confuzie b)Regimuri in care se realizeazi separa| Aceasta a doua categorie presupune o structura dihotomicd in: separatie supla(in eazul regimurilor semi-prezidentiale) si o separafie rigid’ (in cazul regimurilor prezidengiale).ul Pg aa TLS oscar we ws Explicare desen Puterea la inceput era situat deasupra poporului(fig. 1) putind fi reprezenta rafic o sfera care necesiti o imparfire in douai (legislativ si executiv) pe considerentul ca doar o putere poate limita o alta putere(fig. 2). Mai tarziu, s-a simfit nevoia aparijiei unei a treia puteri, aceea a judecatorescului, Montesquieu considerdnd c& doar un element distinct poate analiza gi solufiona litigiile aparute intre cele doud puteri. Montesquieu aplica principiul prin care al treilea element e in misura(obiectiv) si se pronunfe asupra unui litigiu, cdci cele 2 parti implicate nu pot apela la obiectivism in judecarea propriei cauze(fig. 3). Aceast sfera, care Ja final era tripartit, a ajuns si ..coboare” la popor prin jul celui mai important eveniment al secoulului al 18-lea in materie nume, Revolufia Franceza(fig. 4). in 1789, Jean Jacques Rousseau, autor si teoretician al contractului social, a fundamentat principiul suveranitatii poporului. Prin aceasta teoretizare se infelege c& puterea nu mai aparfine monarhului absolut, ci a ‘recut intr-o dimensiune distinct’ de cea prezenté pana atunci, si anume, la popor(fig. 5). O distinefie intersanta poate fi observata intre cele 2 conceptii ale lui Montesquieu § Rousseau potrivit cireia unul tinde spre guvernarea directé(Rousseau), intr-o opozitic totald cu celilalt, care considera cé guvernarea se poate realiza doar prin it reprezentanfilor. Delegarea de putere fiind facut prin renunjarea la unele libertafi cetijenesti in favoarea celor ce vor urma si-i conducd. intermes constitutionala, gi5.Separatia puterilor in stat, in constitugiile din Romania Pe teritoriul roménese nua functionat acest principiu pana la adoptarea Regulamentelor Organice(1831,1832). Statul nu a funcfionat si nu a fost organizat pe baza separirii puterilor in stat. Domnul concentra intreaga putere in mina sa, iar Sfatul, care cra mana dreapté a Domnului, nu avea independent’ Totusi, acest principiu a fost amintit inainte de Regulamente, in anul 1822 prin Constitufia C&rvunarilor, document redactat de lonica Tautu. Acesta aminteste de existenja executivului gi legislativului, ins acest document nu a devenit niciodata lege, motiv pentru care discutia facut despre puterea legislativa si cea executiva riméne doar un dezidera. in Regulamentele Organice se specifici faptul ci intreaga putere era exercitaté de Puterea administrativa si de puterea judecatoreasca. Ulterior au adaugat si a treia putere, pe cea legislativa-numita si Obsteascd Obicinuita Adunare. Scopul acesteia era de a dezbate proiectele de lege pe care le inmanau dupa aceea Domnului. Domnul le accepta sau le refuza, find abilitat si s& dizolve Adunarea. Mai tarziu, in cadrul Convengiei de ta Paris(1858) acest_principi adaugandu-se si rispunderea ministeriala, Puterea executiva raménea baza, eta considerata suverana si se baza pe vechile obiceiuri ale (ar s-_consolidat, in Constitutia din 1864, puterea executiva este data Domnului sub dou forme: Adunarea Ponderativa si Adunarea Electiva. Constitutiile din 1866 si 1923 au reglementat in continuare acest pr din 1923 a fost consideraté si cea mai evoluata, Pe Mingi acest principiu mai reglementa: controlul constitutiona inviolabilitatea judecttorilor si organizarea contenciosului administrativ. Situafia Romaniei se schimba ins& in urma adoptarii Constitutiei din 1938. Prin aceasta separatia se realiza pe baza preponderentei puterii executive. Idee sus{inuta si argumentata prin prisma articolului 30, unde se consfinfeste faptul ci: .Regele este capul statului”, Din 1940, principiul dispare in urma adoptétii Decretului-lege din septembrie 1940 prin care generalul Ion Antonescu va conduce singur fara. Actele cu caracter tranzitoriu din perioada 1944-1947 au consfintit din nou principiul separdrii puterilor tn stat, Acest lucru a fost posibil, deoarece principala sursi de inspirajie a acelor decrete- legi crau constitutiile din 1866 si 1923, Prin Legea nr.363/1947, principiul va disparea pentru o lung perioada de timp. Epoca comunisti nu-l va mai reglementa in urmitoarele treiconstitutii intrate in vigoare(1948,1952,1965). Abia in 1989, prin regimul impus dupa 22 decembrie, s-a reintrodus. E] a fost preluat si reglementat si de Constitufia adoptata pe 8 decembrie 1991, chiar dac& nu intr-un mod expres. Prezenta lui a rezultat din raporturile dintre autoritafile publice(legislativ, executiv si judecttorese)6.Functionarea separat © alta problema pus de docirina este cea referitoare la modul de functionare al acestei separatii. in regimurile parlamentare functioneaz’ principiul egalitatii intre executiv si legislativ. in regimurile semiprezidentiale seful statului nu raspunde politic in faja Parlamentului, dar Guvernul are nevoie de votul de incredere al Parlamentului in regimurile prezidentiale, executivul nu rspunde politic in fata Parlamentului, dar are nevoie din partea acestuia de avize in regimurile de adunare parlamentara, Parlamentul este superior Guvernului pe care it poate inlocui ugor. Din aceasti analizé reies dou’ tendinte: una de menjinere a unor structuri traditionale gi alta de transformare. Cat priveste prima parte, a mentinerii, exist in continuare in fiecare societate acele tei functii care contribuie la exercitarea puterii (legislativa, executiva si judecsitoreasca). Cat priveste transformarea, se observa o tendinfa de ¢ directiona problemele importante alituri de deciziile fundamental spre solutionare Guvernului. Parlamentul doreste sa Himand doar cu rolul de reflectie si de control asupra Guvernului. 7.inscrierea in constitutie a principiului separarii puterilor in stat. Putine state reglementeazii in mod expres prineipiul separarii puterilor in stat, iar Romania se regiseste printre acele state, dup& revizuirea din 2003. Acest lucru este vizibil prin implicarea autoritétilor care denoti nu doar separare, ci gi colaborare gi control, Implicarea Parlamentului in act 84, 89, 91-95, Implicarea Parlamentului in activitatea executivului face referire 1a compatibilitatea calitatii de parlamentar cu cea de membru al Guvernului, Implicarea Executivului in activitatea Parlamentului se traduce prin acfiunile pe care le poate intreprinde Seful Statului. El poate promulga legi, le poate da spre reexaminare doar 0 singura data, poate dizolva Parlamentul si tsi angajeaza rispunderea in fafa Parlamentului pentru proiecte de lege Implicarce Parlamentului in activitatea jurisdictionala pleaca de la prevederea conform cireia judecttorii se supun doar legii. Organizarea si funcfionarea instanfelor de judecati este de asemenea prevazutd alaturi de inamovibilitatea judecatorilor. in articolut 80, aliniatul (2) Constitujia reglementeaz4 relatiile ce se stabilese intre organele statului, dar si intre acestea si societatea civila. Tot Constitutia prevede ci exist’ cAteva institufii care asigura respectarea drepturilor si libertafilor cetifenesti, Printre acesiea se numara; Avocatul Poporului, Curtea nal $i Curtea de Conturi. tatca Sefului de Stat este reglementatit in articolele 82-Teoria separatiei puteritor aparea in acele condifii ca expresie a luptei pentru Putere ce se ducea intre monarh, atistocratie si brughezie. Ea urmérea inlaturarea despotismului, echilibrarea si armonizarea forjelor sociale in lupta. Din punet de vedere istoric , principiul separarii se inf¥tiga cA principiu al suveranitatii najionale, c& o arma de razboi dirijati de ideologiile burgheziei impotriva puterii absolute a monarhului. Din punct de vedere politic , principiul separarii puterilor a fost considerat ca generator de libertafi politice, prin echilibrul si colaborarea puterilor separate, ‘Aceasta teorie a avut un puternic rol in promovarea sistemului reprezentativ, adic& valorificarea democratica a telatiei dintre detindtorul suveran al puterii, poporul, najiunea, si organizarea statala 2 puterii politice, a granifelor exercit&rii drepturilor omului si cetdjeanului, Este 0 teorie care a stat la baza elaborarii constitufiilor, afirmatiile din Declaratia drepturilor omului gi cetiteanului, 1789 Franja, stind marturie in acest sens. Experienja din totdeauna ne arata c& orice om care define o putere este inclinat si abuzeze de ea, deci puterea trebuie divizata pentru a nu degenera in arbitrar. Totodata aceste constitufii au prevazut c& fiecare din functiile statului sunt incredintate unor organe distincte independente unele fafa de celelalte, in sensul cA fiecare actioneaza far vreun amestec din partea unui alt organ de stat. Constitutiile care au pus la baza lor principiul separatiei puterilor statului au fost preocupate si giseasci nu numai modalitéi de menjinere a unui echilibru intre aceste Puteri, dar i diverse fréne si contragreutifi chemate sa inlature pericolul unei alunecari spre adoptarea de mésuri tiranice. Acestea pot fi diferite dupa cum constitutiile respective plied mai mult sau mai pufin transant principiul separafiei puterilor , dar ele sunt prezente in toate sistemele construite pe aceasta bazi. Unele din ele urmeazi si fie manuite de executiv pentru a impiedica eventuale legiferiri grabite sau nepotrivite, iar altele de adunatile legiuitoare ca mijloace de control a activititii executive, Dupi momentul in care principiul separafiei puterilor 2 fost institufionalizat in constitutii, se va crea ceea ce doctrina numeste checks and balances”, adic supravegherea reciproca a celor trei puteri pentru reechilibrarea raportului dintre ele. © ultima mutatie suferiti de teoria separajiei puterilor in stat este aceea din momentul in care au aparut partidele politice. Din acel moment nu a mai existat 0 separatie si niciun echilibru ce se putea realiza intre funcfiile statului, ci raportul a eazut asupra partidelor politice, incercéndu-se s& se realizeze un echilibru intre partidul de la conducere si opozitie. Rolul opozitiei fiind foarte important pentru ca acestea s& aibé un rol constructivBibliografie 1. Gheorghe Tancu , ,Drept constitutional si institutii politice”, Editia a U-a, Titlul X, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 201 1, pp.299-318, 2. Aristotel, Politica, Editura Antet, Bucuresti, 1996. 3. Joan Muraru, Drept constitutional si institutii politice, vol.J, Editura All Beck, Bucuresti, 2003. 4, Tudor Driiganu, Drept constitutional si institutii politice, vol. I, Universitatea Ecologica ,,Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Targu Mures, 1995, 5. Montesquieu, Despre spiritul legilor, vol. 1, Editura Stiinttifica, 1964. 6. John — Locke, Second ~— Treatise of -— Civil. Government”- hutpy/www.lonang.comexlibris/locke/ 7. Jean Touchard, Histoire des idées politiques ., Editura Puf, Editia a IIl-a, p. 376. 8, Nicolae Popa, ,,Teoria general a dreptului”, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008.