LP1 ACIDUL URIC= 2, 6, 8 trihidroxipurina

Ac uric= catabolit purinelor, ac nucleici

Uree= catabolit aa, peptide, prot
Grp amino sunt colectate și transformate în amoniac. AMONIAC= extrem de toxic, mai ales pt SN.
AMONIAC e transf (80-90%) în FICAT în UREE. Restul de AMONIAC (10-20%) se duce la rinichi, preia
protoni=> ioni amoniu
AC URIC= antioxidant natural al organismului
La mamifere (nu la om) există enz uricaza=> ac uric e transf în alantoină (are capacitate antioxidantă
mai mică decât a ac uric)
Majoritatea acidului uric excretat urinar provine din degradarea acizilor nucleici endogeni.
Reutilizarea bazelor purinice, cunoscută drept „calea de salvare a purinelor”, presupune fosforibozilarea
bazelor libere şi conduce la resinteza nucleozid-monofosfaţilor. La primatele inferioare şi alte mamifere,
etapa finală a catabolismului bazelor purinice o constituie formarea din acid uric a alantoinei sub acţiunea
uricazei. La om aproximativ 75% din cantitatea de acid uric sintetizată este excretată pe cale urinară; din
restul, cea mai mare parte este secretată în tractul gastro-intestinal unde, sub acţiunea enzimelor bacteriene,
este degradată la alantoină şi compuşi înrudiţi.
Eliminare renală= 4 timpi
1. filtrare glomerulară
2. reabsorbţie la nivelul tubilor contorţi proximali
3. secreţie tubi distali
4. reabsorbţie în tubii distali, postsecretorie.
Eliminare: 400-600mg/24h
Excreţia urinară netă reprezintă 6-12% din cantitatea filtrată glomerular.
Proprietăţile fizico-chimice ale acidului uric determină concentraţiile acestuia în sânge, la nivel
tisular precum şi renal. Acidul uric posedă două grupări funcţionale cu caracter acid, una cu pKa (poz 9)
=5,75 şi alta cu pKa (poz 1)=10,3. Acest fapt determină existenţa acidului uric în plasmă şi lichidele
interstiţiale ca sare monosodică = monourat de sodiu (ionizat la 9), iar în urină predominant în forma acidă.
Acidul uric este o substanţă uşor oxidabilă şi datorită capacităţii sale de a capta radicali liberi derivaţi din
oxigen este considerat factor protector faţă de agresiunea oxidativă.

Când suntem medici și auzim de hipoxantină=> e vorba de adenină!

Xantin oxidaza: generează ac uric + generează specii radicale de O=> anioni superoxizi O2-
- str dimerică
- 2 molecule de FAD
- 2 at de MO(libden)
- 8 at de Fe (pt a menține jocul din reacțiile redox)
- 2 izoenzime
1. hepatică- principală, acț asupra bazelor purinice endogene [provin de degradarea ac nucleici celulari
din nuceloprot tisulare + un mic exces de ba purinice sintetizat pentru formarea ac nucleici ”de novo” și
neutilizat]
2. xantin oxidaza intenstinală, care transf nucleozidele (nu pe toate, unele la absorbim) obț prin dig ac
nucleici alimentari (sursă exogenă) !!!o f mică parte din ac uric intestinal e utilizată de bacteriile saprofite,
care fac uricoliză intestinală

SURSE AC URIC:
- nucleotide exogene din alimente
- catabolism acizi nucleici celulari (nucleoprot tisulare)
- nucleotide provenite din sinteza de novo a ac nucleici și neutilizate

ACTIVITATE EXPERIMENTALĂ

Dozarea acidului uric în ser

1. Metoda cu acid fosfowolframic. Acidul uric reduce acidul fosfowolframic la compuşi coloraţi albastru,
fotometrabili.
2. Metoda Trinder (enzimatică cu uricaza). Enzima oxidează acidul uric şi dă naştere ca produs secundar la
H2O2. Concentraţia de H2O2 se determină prin Metoda Trinder. H2O2 sub acţiunea peroxidazei dă naştere la
oxigen născând. În prezenţa oxigenului reactivii de culoare (2,4-DCPS şi 4-aminoantipirina) dau naştere unui
compus colorat în roşu-purpuriu (chinonimina).

Reactivi
1. Ser
2. Standard acid uric
3. Reactiv enzimatic
4. Apă distilată
Modul de lucru
În 3 eprubete se pun:
Proba Standard Blanc
Ser 0,4 ml - -
Standard acid uric (6 mg/dl) - 0,4 ml -
Apă distilată 2 ml 2 ml 2,4 ml
Se preincubează 3 min la 37C, după care se adaugă reactivul lăsând
eprubeta în termostat
Reactiv enzimatic 2 ml 2 ml 2 ml
Se lasă 10 minute la 37C După răcire se
citesc extincţiile la 520nm faţă de blanc.
Calcul: Acid uric (mg/dl) = EP/ES x 6

Valori de referinţă:
URICEMIE (în ser, sub f de monourat de sodiu)= 4,5-6 mg/dL
Diferă și în fcț de rasă (filipinezi > caucazieni)
3,4 – 7 mg/dl la bărbaţi (diferă în fcț de masa musculară)
2,5 – 6 mg/dl la femei

DEPUNERI MAI ACCENTUATE=> la pH și T mai scăzute=> la niv halucelui (29 grade), articulații=>
artrite gutice
DEPUNERI ÎN ȚESUTURI MOI= tofi gutoși, gută tofacee (și la niv pav urechii, rinichi- în speacial-
cristale de ac uric, litiază renală urică)
DEPUNERI LA NIV ARTIC= vin PMN, nu pot să îndepărteze cristalele depuse=> inflamație=> artrită
acută gutoasă=> artroză (dacă e boală genetică)
 DIAGNOSTIC GUTĂ= biopsie de sinovială, se vede la microscopul cu lumină polarizată (aspect
galben+ albastru)
HIPERURICEMII pot fi primare- enzimopatii ereditare şi secundare- consecutive altor afecţiuni.
PRIMARE= guta metabolică primară si sindromul Lesch-Nyhan.
1.Guta metabolică primară este ereditară, cauzează o sinteză crescută a acidului uric datorată unei dereglări
a sintezei nucleozidelor şi nucleotidelor purinice. Se pleacă de la RIBOZO5P.
Tratament antigutos = alopurinol, inhibitor competitiv de xantin oxidază
= probenecid, inhib al reabs tubulare
= colchicină
Se manifestă prin depunerea de cristale de urat de sodiu la nivelul articulaţiilor ce determină o reacţie inflamatorie
dureroasă (artropatia gutoasă). Depunerea acestor cristale la nivel renal determină litiază urică. În ţesuturile moi se
acumulează conglomerate cristaline de urat de sodiu (tofi gutoşi).
2.Sindromul Lesch-Nyhan= gută enzimopatică= X- linkat recesiv (doar la bărbați) deficienţa totală a
hipoxantin-guanin fosforibozil transferazei (HGPRTază), enzima cheie în calea de reutilizare a purinelor, mani-
festându-se prin hiperuricemie severă, agresivitate, tendinţă la automutilare, deficit mental.
SECUNDARE, prin:
A.hiperproducţie de acid uric
- sinteză crescută (glicogenoza tip I - boala von Gierke- deficit de glucozo-6-fosfatază= ultima
enzimă pe calea gluconeogenetică=> copii care au nevoie constantă de mâncare deoarece nu fac
gluconeogeneză+ hepatită toxică)
- catabolism nucleoproteic ridicat (neoplazii, leucemii, arsuri, iradieri, psoriazis)

B.excreţii renale defectuoase

-insuficienţă renală cronică
-hiperlactacidemie= acumulare de ac lactic în sg, de la alcoolism sau diabet
-uropatie obstructivă (pe ureter- inflamații, tumori)
-cetoacidoza diabetică (corpi cetonici= actona, acid acetoacetic, acid beta hidroxibutiric

Hipouricemia (< 2mg/dl) este mai rar constatată, putând fi consecinţa unor afecţiuni hepatice grave,
reabsorbţiei renale deficitare, xantinuriei ereditare, abuzului de alopurinol și

Numai lăbuță în 2=> hipoxantină. Pentoză în 9=> nucleozid inozină

Lăbuță în 2 și 6=> xantină
Lăbuță 2, 6, 8=> ac uric
ENZ CARE FACE ASTEA= xantin oxidaza