Tipuri de hormoni şi glande producătoare

1.Hormonii hipotalamo - hipofizari

• Hormonii hipotalamici sunt peptide care cuprind între 3
şi 44 resturi aminoacidice
După acţiunea fiziologică se împart în două clase :

-RH (releasing hormone), care stimulează sinteza şi

secreţia hormonilor adenohipofizari;

-RIH (release inhibiting hormone), care inhibă

eliberarea tropinelor hipofizare.
 Hormonii adenohipofizari

Adenohipofiza cuprinde cinci tipuri de celule

secretorii:
- Somatotrope GH (somatotropina
sau hormonul de creştere)
- Corticotrope ACTH (hormonul
adrenocorticotrop)
- Gonadotrope LH (hormonul
luteinizant) şi FSH (hormonul foliculo-stimulator)
-Tireotrope TSH (tireotropina
sau hormonul stimulator al tiroidei)
- Lactotrope PRL (prolactina sau
hormonul lactogen)
• Adenohipofiza produce tropine care reglează dezvoltarea şi
funcţiile altor glande endocrine
• În celulele corticotrope, se sintetizează proopio-
melanocortină (POMC), un polipeptid cu ~ 250 aa, din care
sub acţiunea unor peptidaze, se formează fragmente cu funcţii
hormonale de neurotransmiţători, neuromodulatori:

-ACTH;

LPH (hormonul lipotrop);

- -MSH (hormonul stimulator al melanocitelor);

- endorfine
 Hormoni Hipotalamici Hormonul Adenohipofizar
afectat
Hormonul eliberator al TSH (tireotropina sau hormonul
tireotropinei (TRH) stimulator al tiroidei)
Hormonul eliberator al ACTH (hormonul
corticotropinei (CRH) adrenocorticotrop)
Hormonul eliberator al LH (hormonul luteinizant)
gonadotropinelor (Gn FSH (hormonul stimulator al
RH) foliculului)
Hormonul eliberat de
glanda ţintă
T3 şi T4
Glucocorticoizi şi
androgeni corticali
Androgeni, Estrogeni,
Progestine.

Hormonul eliberator al GH (somatotropina sau hormonul IGF-1 (somatomedine

hormonului de creştere de creştere). -factor de creştere
(GH-RH sau GRH). asemănător
insulinei).
Hormonul care inhibă GH (TSH, FSH, ACTH) IGF-1, T3 şi T4
eliberarea hormonului
de creştere (GH-RIH).

Hormonul care inhibă PRL (prolactina sau hormonul Neurohormoni

eliberarea prolactinei lactogen)
(PRIH)
• Neurohipofiza:
– Vasopresina
– Oxitocina

• Tiroida:
-T3 şi T4
(celulele C)- calcitonina

• Paratiroide:
-Parathormon

• Suprarenale:

Cortex: -Cortizol
-Aldosteronă
-Androstendionă
-Dehidroepiandrosteronă

Medulară: -Epinefrină (adrenalină)

-Norepinefrină (noradrenalină)
• Glande sexuale:
Testicule: -testosteronă
-estradiol
-androstendionă
Ovare: -progesteronă
-estradiol
-testosteronă
-androstendionă
Placentă: -progesteronă
-estrogeni
• Pancreas: -insulină
-glucagon
-somatostatină
• Inimă: -peptidul natriuretic atrial (natriopeptină)
• Rinichi: -renină
-eritropoetină
-1,25-dihidroxicolecalciferol
• Ficat şi alte organe:
-IGF (insulin-like growth factor)
• Gastrointestinali:
-gastrina
-secretina
-colecistochinina
• Plachete:
-PDGF (platelet derived growth factor-
factorul de creştere eliberat de plachete)
• Monocite, macrofage:
-interleukine
• Limfocitele T:
-interferonul 
 Hormonii pancreatici
• Pancreasul format din ţesuturi:
- endocrine
- exocrine – porţiunea acinară, secretă în duoden enzime şi ioni.

☺Funcţia endocrină - insulele Langerhans (1-2 % din masa

totală) conţin:
- celule A (28% din numărul total de celule), care produc şi
secretă glucagon;
- celule B (70%) - produc şi secretă insulină;
- celule D (5%) - produc şi secretă somatostatină;
- celule F - produc şi secretă polipeptidul pancreatic care
reglează diverse funcţii ale tractului intestinal.
 Insulina

• domină faza anabolică a metabolismului

• este principalul hormon cu acţiune
hipoglicemiantă, favorizând postprandial
depozitarea excesului caloric sub formă de
lipide, glucide şi proteine.
• exercită acţiuni mitogene specifice
factorilor de creştere
 Structura şi biosinteza

• 2 lanţuri peptidice, unite prin punţi de sulf:

– lanţul A - 21 aa
– lanţul B - 30 aa.
• secretată de celulele B din insulele Langerhans

reticul aparat
pre - pro - insulinã pro - insulinã insulinã
endoplasmic Golgi
 Reglarea secreţiei
Factorii care activează secreţia de insulină:
• creşterea glicemiei (glicemia normală este: 80-100 mg/dl
ser).

• fructoză, manoză;

• aa (Leu, Lys, Arg), acizii graşi, corpii cetonici;

• medicamente utilizate pentru tratarea diabetului (biguanide,

sulfoniluree);

• Hormoni eliberaţi de mucoasa duodenală sau jejunală la

ingestia de glucoză ; glucoza administrată oral este un
secretagog pentru insulină mai puternic decât glucoza
administrată intravenos.
 Factori care inhibă secreţia de insulină

• noradrenalina prin receptori de tip 2;

• somatostatina produsă de celulele D din pancreas, prin
acţiune paracrină.
 Metabolizare

• T1/2 este de 3-5 minute.

• Insulina este inactivată în ficat prin:
-desfacerea legăturilor disulfurice dintre lanţuri,
cu participarea glutationului;
-cu ajutorul proteazelor specifice.
 Mecanisme de acţiune

• Toate ţesuturile cuprind receptori pentru insulină;

în ficat şi ţesutul adipos sunt 200 000-300 000
receptori/celulă
• La nivel membranar
- stimulează transportul glucozei în ţesuturile
insulino- dependente (muscular şi adipos)
prin translocarea transportorului pentru glucoză
GLUT 4 din veziculele intracelulare la nivelul
membranei (secunde)
• modifică activitatea enzimelor din multe tipuri de
celule (minute până la ore) prin modificarea stării de
fosforilare a enzimelor existente:
-proteinfosfataze
-fosfodiesteraze
-lipoprotein lipaza
-glicogen sintazkinaza, etc.
• iniţiază creşterea concentraţiei multor
enzime (ore până la zile) prin intensificarea
transcrierii genelor, sinteza ARNm şi în final
sinteza enzimelor:
-glucokinaza
-fosfofructokinaza
-piruvat kinaza
• scade conţinutul celular de AMPc prin
inhibarea adenilat ciclazei sau stimularea
unei fosfodiesteraze
• creşte conţinutul de GMPc
 Rolurile fiziologice ale insulinei

• Hormon
-anabolizant
-hipoglicemiant

☺In absenţa insulinei ce ţesuturi utilizează

glucoza pentru a produce energie ?

☺Dar în prezenţa insulinei ?

• numai creierul şi eritrocitul
• toate celulele din organism comută pe utilizarea
glucozei
- intensifică transportul glucozei în celule
- intensifică glicoliza
- inhibă gluconeogeneza
- stimulează sinteza de glicogen în ficat şi muşchi
- inhibă glicogenoliza
 În ficat

• favorizează indirect influxul de glucoză în

hepatocite
• activează glucokinaza
• stimulează glicoliza
• favorizează glicogenogeneza
• accelerează transportul aminoacizilor şi
stimulează biosinteza proteică
 În muşchii scheletici

• stimulează sinteza de glicogen

• stimulează sinteza proteică
• încetineşte degradarea proteinelor
 În ţesutul adipos

• facilitează transformarea glucozei în glicerolfosfat

(folosit ulterior la sinteza trigliceridelor).
• activează lipoprotein-lipaza
• stimulează lipogeneza (sinteza de lipide) şi inhibă
lipaza hormon sensibilă
• inhibă lipoliza în adipocite la concentraţii mici ale
insulinei (5 microU/ml);
• activează lipogeneza, în aceleaşi celule, la
concentraţii ale insulinei de 10 ori mai mari.
• scade producţia de corpi cetonici (acid aceto acetic
şi acid -hidroxibutiric).
Insulina acţionează ca factor de creştere

• stimulează proliferarea unor tipuri de

celule.
• Insulina şi receptorul insulinic, prezintă
analogie structurală cu IGF-I şi IGF-II
(insuline-like growth factors) și receptorii
lor.
 Diabetul insulino dependent IDDM

• distrugerea celulelor secretorii din insulele

Langerhans.

• în IDDM netratat domină starea catabolică

-degradarea proteinelor tisulare şi
-mobilizarea rezervelor energetice.
• lipsa de insulină
• secreţia de glucagon este crescută
• acizi graşi neesterificaţi pot ajunge la 3-4
mmol/l (normal 0,2-1,0 mmol/l).
• corpi cetonici 0,2 mmol/l cresc la 10-20
mmoli/l.
• pH-ul sanguin poate să scadă de la valoarea
normală 7,4 la aprox. 7,0, situaţie cunoscută
sub numele de ceto-acidoză diabetică.
 Diabetul insulino independent NIDDM

• se caracterizează prin rezistenţă la insulină.

• rezistenţa la insulină este o caracteristică a

obezităţii.

• în NIDDM nu se dezvoltă cetoacidoza.

• apare la persoane adulte.

 Glucagonul

• secretat de celulele A din insulele

Langerhans

• hormon hiperglicemiant.
 Structură, biosinteză
reticul aparat
pre - pro - glucagon pro - glucagon glucagon
endoplasmic Golgi
• Metabolizare.
-T1/2 -5 minute.
este degradat în ficat prin detaşarea unui dipeptid, de la
capătul N-terminal.
• Reglarea secreţiei.
Factorul reglator este glucoza.
• Factori care stimulează secreţia:
-aminoacizi;
-agonişti -adrenergici.
• Factori care inhibă secreţia:
-glucoza;
-somatostatina, produsă de celulele D din pancreas.
 Mecanism de acţiune

• receptor membranar–proteine Gs–

mesageri secunzi (AMPc)
 Rol fiziologic
• Acţiune metabolică opusă insulinei.
• În ficat:
-stimulează gluconeogeneza prin activarea enzimelor cheie:
fosfoenolpiruvat carboxikinaza, fructozo-1,6-bisfosfataza,
glucozo-6-fosfataza
-inhibă glicoliza
-activează glicogenoliza şi inhibă glicogenogeneza prin
conversia enzimelor în forme fosforilate

-stimulează -oxidarea acizilor graşi şi cetogeneza

-conversia glucozei în acizi graşi şi sinteza de trigliceride este

diminuată.
• În muşchi, metabolismul glucidic nu este
influenţat de glucagon.

• În ţesutul adipos
-activează lipoliza, AG eliberaţi în sânge fiind
preluaţi de ficat şi supuşi -oxidării
mitocondriale.
-inhibă lipogeneza
Hormoni produşi de glandele suprarenale

• Glandele suprarenale (adrenale – 6-10g) sunt

alcătuite din două regiuni:
-regiunea corticală (90%) care produce
corticosteroizi şi
-regiunea medulară (10%) care elaborează
catecolamine.
 glomerularã
fasciculatã Cortex 80-90 %
reticularã

Medulara 10-20 %

Androgeni
Aldosteron Catecolamine
Cortizol
 Hormonii medulosuprarenalieni

• Medulara de origină nervoasă (alcătuită din

celule cromafine) elaborează:
-adrenalină - 80% din secreţia totală;
-noradrenalină – 20% din secreţia totală;
-dopamină – se găseşte în anumite regiuni ale
SNC, având rol de neurotransmiţător la nivelul
terminaţiilor dopaminergice; este absentă în
plasmă.
 Biosinteză şi structură

• Sinteză din:

-Tyr - din degradarea proteinelor endo- sau

exogene

-Tyr obţinută prin hidroxilarea Phe (aminoacid

esenţial).
 HO CH2 CH COOH
NH2
Tirozinã
O2 Tetrahidrobiopterinã
Tirozin hidroxilaza
H2O Dihidrobiopterinã

HO CH2 CH COOH
NH2
HO Dopa (dihidroxifenilalaninã)

Piridoxalfosfat
CO2
HO CH2 CH2 NH2

HO Dopaminã
O2 Ascorbat
Cu2+
H2O Dehidroascorbat

HO CH CH2 NH2
OH
HO Noradrenalinã

Feniletanolamin-N-metiltransferazã
(PNMT)
HO CH CH2 NH
OH CH3
HO
Adrenalinã
 Transformarea Tyr  adrenalină are loc în patru
etape:

• enzima reglatoare Tirozin hidroxilaza

• numai în celulele cromafine din medulară

are loc transformarea:

Cortizol

metil-transferazã
Noradrenalinã Adrenalinã
 Reglarea secreţiei

• Noradrenalina şi adrenalina, ATP-Mg2+, Ca2+ şi

cromogranina sunt depozitate în granule, în celulele
medulosuprarenaliene (cromafine sau feocromocite).

• La stimularea nervoasă a medularei, dependentă de

influxul Ca2+, se eliberează în sânge
 Metabolizarea catecolaminelor

• T 1/2 este de 10-30 minute.

• Metabolizare în ţesuturi (ficat şi rinichi) la

compuşi inactivi , cu participarea
enzimelor:
–catecol-O-metil transferază (COMT);
–monoaminoxidază (MAO)
HO CH CH2 HO CH CH2

OH NH2 OH NH CH3
HO MAO HO
Noradrenalina Adrenalina

COMT COMT
COOH
HC OH HO CH CH2
HO CH CH2

OH NH2 OH NH CH3
H3CO H3CO
Metil-noradrenalina Metil-adrenalina
(normetanefrina) OH (metanefrina)
OH

COMT

COOH MAO
MAO
HC OH

OCH3
OH
Acid 3-metoxi-4-hidroxi-mandelic
acid vanil-mandelic (VMA)
• Eliminările urinare de catecolamine şi cataboliţi ai
acestora cresc în feocromocitom (tumoră benignă a
medulosuprarenalelor) şi neuroblastom (tumoră
malignă a sistemului nervos simpatic).
 Mecanism de acţiune
• Acţionează prin:
• receptorii 1 distribuiţi în miocard şi ţesut adipos
• receptorii 2 distribuiţi în muşchii scheletici, intestin, rinichi,
bronhiole
cuplaţi cu adenilat ciclaza (AC) prin intermediul proteinelor
Gs, AMPc

• receptorii 2 distribuiţi în muşchi, intestin, pancreas, rinichi

cuplaţi cu AC , proteine Gi, determină AMPc.

• receptorii 1 distribuiţi în tractul genito-urinar

cuplaţi cu fosfolipaza C, proteine Gq , determină Ca2+ prin
eliberarea sa din reticulul endoplasmic, mediată de IP3.
 Roluri fiziologice.

• Adaptează organismul la stress.

• Prin inhibarea secreţia de insulină reduce

consumul de glucoză sanguină de către
ţesuturile periferice, aceasta rămânând
disponibilă pentru creier
 Efecte metabolice

–activarea glicogenolizei la nivel muscular

–activarea glicogenolizei şi gluconeogenezei

hepatice

–activarea lipolizei la nivelul ţesutului adipos

 Efecte asupra circulaţiei mediate

• vasodilataţie (prin receptori 2 ) la nivelul

muşchilor, miocardului, creierului, bronhiilor
asigurând o bună irigare a acestor organe;
• vasoconstricţie periferică (prin receptori 1),
determinând pomparea sângelui stagnat la
periferie către miocard, creier, muşchi scheletici;
• stimulare cardiacă (prin receptori 1),
determinând creşterea vitezei şi a forţei de
contracţie a inimii.
 Hormonii tiroidieni

• Hormonii tiroidieni sunt derivaţi ioduraţi ai compusului

ipotetic, tironină, derivat de la tirozină.

3` 2` 3 2 I I
4` 1` 4 1
HO O CH2 CH COOH HO O CH2 CH COOH
5` 6` 5 6 NH2 NH2
I I
Tironina
3, 5, 3`, 5` - Tetraiodotironinã (Tiroxinã) T4
I I I I

HO O CH2 CH COOH HO O CH2 CH COOH

NH2 NH2
I I
3, 5, 3` - Triiodotironinã (T3) 3, 3`, 5` - Triiodotironina (revers T3) (rT3)
 Biosinteza

• în celulele tiroidiene şi la interfaţa dintre celulele

tiroidiene şi coloid (un miez gelatinos, omogen format
dintr-o soluţie omogenă de tireoglobulină)
• cuprinde etapele:
1. Captarea iodului din plasmă, (I-)
-exogen, din apa potabilă, alimente, sare iodată;
-endogen, rezultat din catabolismul hormonilor tiroidieni
Captarea iodului în tiroidă
-prin difuzie simplă
-prin transport activ, dependent de ATP (pompa de iod)
2. Oxidarea anionului I- la I+ (agent electrofil).

Catalizată de tireoperoxidaza localizată pe suprafaţa

apicală a celulelor tiroidiene, de către H2O2 formată intracelular sub
acţiunea unei oxidaze NADPH dependente:

+
tireoperoxidazã
NADPH + H + O2 NADP + + H2O2
2 I- + H2O2 + 2 H+ 2 I + + 2 H2O

3. Iodurarea tireoglobulinei.
Tireoglobulina este o glicoproteină
Conţine 8-10 % glucide şi peste 100 resturi tirozil pe
moleculă.
Tireoglobulina este iodurată sub acţiunea tireoperoxidazei cu
formarea resturilor de monoiodotirozină (MIT) şi diiodotirozină (DIT).
NH NH I

CH H2C OH CH H2C OH

CO CO (MIT)
+ n I+

NH NH I

CH H2C OH CH H2C OH

CO CO (DIT)
I
Tireoglobulinã Tireoglobulinã ioduratã
4. Cuplarea - MIT cu DIT;

- DIT cu DIT

cu formarea de T3 şi T4 ca părţi componente ale tireoglobulinei

5. Endocitoza tireoglobulinei din coloid în celule, eliberarea de T3 şi T4 prin

hidroliza tireoglobulinei şi secreţia acestora în sânge.

•Eliberare: T3 ,T4 , MIT, DIT şi diverşi aminoacizi care intră în fondul metabolic
celular.

•Tiroida secretă în principal T4 şi mai puţin T3.

•T3 din sânge provine şi din deiodurarea periferică a T4.

•T3 este de câteva ori mai activ biologic decât T4.

NH I NH

CH H2C OH CH H3C

CO (MIT) CO

I NH I I
NH
CH H2C OH CH H2C O OH

CO CO
I (DIT) I T3

NH I NH

CH H2C OH CH H3C

CO CO
(MIT)

I NH I I
NH
CH H2C OH CH H2C O OH

CO CO
I (DIT) I I
T4
• Transportul HT,(insolubili în apă):

-TBG (thyroxine binding globulin) cu afinitate mai mare pentru

T4. Sinteza acestei proteine este stimulată de estrogeni şi
micşorată de androgeni şi glucocorticoizi.

-TBPA (thyroxine-binding prealbumin), leagă numai T4

-Serumalbumina
 Metabolismul hormonilor tiroidieni.
• Timpul de înjumătăţire pentru T4 este de 6-7 zile şi de 1,5 zile
pentru T3.
• Deiodurarea se produce la nivelul ţesuturilor periferice: ficat,
rinichi, muşchi.
Prin monodeiodurare:
-30-40% din T4 se transformă în T3 sub acţiunea 5-deiodurazei,
-40% din T4 se transformă sub acţiunea 5`-deiodurazei, în
forma biologic inactivă, rT3.
-T3 şi rT3 sunt deioduraţi la diiodotironine şi monoiodotironine
inactive.
• Conjugarea cu acidul glucuronic sau sulfuric şi eliminarea
prin bilă a produşilor de conjugare.
• Transaminare şi decarboxilare oxidativă a lui T4 şi T3 cu
formarea cataboliţilor solubili, excretabili prin urină.
 Roluri fiziologice.
• La concentraţii normale sau mici manifestă
efecte anabolizante.
– stimulează sinteza hormonului de creştere.
– controlează metabolismul oxidativ.
– stimulează oxigenarea ţesuturilor.
– creşte sinteza Na+/K + -ATP azei (pompă
consumatoare de ATP), prin acţiune la nivel
nuclear.
– Au roluri esenţiale în dezvoltarea fetală şi
postnatală.
• La concentraţii mari manifestă efecte
catabolizante.
-creşte viteza metabolismului bazal;
-micşorează rezervele energetice glucidice
şi lipidice;
-intensifică catabolismul proteic.
-nivelul colesterolului scade în
hipertiroidism.
 Reglarea secreţiei
• Inhibiţia prin feed-back a eliberării hormonilor tiroidieni

La aceste mecanisme reglatorii participă numai T3, prezent ca atare

în sânge sau care se formează prin deiodurarea T4.

• Somatostatina (“antihormonul“ de creştere) inhibă secreţia de

TSH. Secreţia de somatostatină este stimulată de concentraţiile
mari de T3.

• Reglarea nivelului hormonilor tiroidieni circulanţi se face şi prin

transformarea T4 în T3 activ biologic şi rT3 inactiv biologic.
Conversia T4 —> rT3 este favorizată în inaniţie pentru a diminua
arderile şi consumul de materiale energogene.
Stress si alte semnale

Sistemul nervos central

Hipotalamus
Hormon de eliberare

Hipofiza anterioarã

Tropine hipofizare

Glanda hormonalã tintã

Hormoni