Compartimentele

energetice
Compartimentele energetice

Organismele transformă energia procurată din exterior. În celulele

eucariote mitocondrile și cloroplastele sunt organitele responsabile de
conversia energiei în forme pe care celula le poate utiliza.

În mitocondrii are loc respirația celulară, procesul metabolic prin care se

generează ATP, transformă energia stocată în molecule lipidice,
glucidice cu ajutorul oxigenului.

Cloroplastele sunt organite

întâlnite doar în celula vegetală
și alge, sunt responsabile de
fotosinteză.

Cloroplastele utilizează energia

solară pentru a sintetiza
substanțe organice.
Compartimentele energetice

Deși cloroplastele și mitocondriile au

membrană nu fac parte din sistemul
de endomembrane. Ele prezintă
membrană dublă.
Proteinele de membrană nu sunt
sintetizate în RE, ci de ribosomi
neatașați de reticul sau de ribosomii
70 S din matricea organitului.
Mitocondriile și cloroplastele conțin
ADN, materialul genetic codifică
sinteza de proteine specifice.
Compartimentele energetice

Deși prezența ADN-ului propriu conferă independență acestor două

organite, nu toate proteinele sunt codificate de materialul genetic
propriu.
De-a lungul timpului unele gene au migrat în nucleu, astfel nucleul este
responsabil de sinteza unor proteine rezidente în mitocondrii și
cloroplaste.

Genomul mitocondrial
codifică sinteza a 22
molecule de ARNt și 13
proteine.

Mitocondriile și cloroplastele
sunt organite semiautonome
care cresc și se divid în
interiorul celulei.
 Compartimentele energetice

Mitocondriile
Mitocondriile sunt
ubicuitare în celulele
eucariote. Numărul variază
în limite largi și este direct
corelat cu nivelul activității
metabolice.

Fer

Prin observarea celulelor vii în timp real s-a constatat că mitocondriile sunt
organite dinamice, care se mișcă în citosol, își schimbă forma, se divid.
Compartimentele energetice
Mitocondria este delimitată de două membrane, în fiecare bistrat lipidic
sunt inserate proteine specifice.
Membrana externă este netedă, dar cea internă este pliată, formând criste.
Membrana internă împarte organitul în două compartimente, primul este
spațiul intermembranar, iar al doilea matricea mitocondrială. În matrice
se găsesc enzime, ADN mitocondrial și ribosomi.
 Compartimentele energetice

Respirația celulară este procesul prin care celula convertește energia stocată
în moleculele de glucide și lipide în energie stocată în legăturile
macroergice ale ATP-ului.
Respirația celulară cuprinde 3 etape: glicoliza, ciclul Krebs și fosforilarea
oxidativă.

Glicoliza are
loc în citosol,
iar restul
reacțiilor
decurg în
mitocondrie.
Compartimentele energetice

În timpul fosforilării oxidative transportul de electroni este cuplat cu

sinteza de ATP. Lanțul transportor de electroni este format din proteine
inserate în membrana mitocondrială internă. De proteine se leagă
grupări prostetice (nu sunt de natura proteică).
Lanțul transportor de electroni are rolul de a fragmenta eliberarea energiei
libere în cuante mici, care pot fi ușor utilizate de celulă fără ca aceasta să
se supraîncălzească.
Compartimentele energetice

ATP sintetaza este o proteină

care sintetizează ATP din
ADP și fosfat anorganic.
Pentru sinteza de ATP
transportul electronilor este
cuplat cu chemiosmoza.
Chemiosmoza este procesul în
care un gradient ionic este
utilizat pentru realizarea
unor funcții celulare, cum
este sinteza ATP.
ATP sintetaza utilizeaza
gradientul de protoni de pe
cele două fețe ale membranei
mitocondrale interne pentru a
fosforila ADP-ul.
Datorită cristelor mitocondriale
crește suprafața membranei,
implicit și productivitatea
respirației celulare.
Compartimentele energetice

Cloroplastele

Cloroplastul este un membru specializat al familiei plastidelor.

Amiloplastele sunt plastide incolore care depozitează amidonul, se
întâlnesc în special în radăcini și tuberculi.
Compartimentele energetice

Cromoplastele conțin pigmenți carotenoizi care dau fructelor și florilor

culoarea portocalie și roșie.
Compartimentele energetice

Cloroplastele conțin clorofila (pigment verde) care alături de echipamentul

enzimatic caracteristic asigură sinteza de glucide prin fotosinteză.
Cloroplastele sunt organite lenticulare de 2 până la 5 μm, se întâlnesc în
alge și în organele verzi ale plantelor. În frunză se găsesc jumătate de
milion de cloroplaste/mm2.
Compartimentele energetice

Cloroplastele sunt delimitate de doua membrane separate printr-un spa țiu

intermembranar foarte îngust.
În interiorul cloroplastului mai există un sistem de membrane care se
prezintă sub forma unor saci membranoși turtiți interconectați. Acești
saci se numesc tilacoide.

În unele regiuni tilacoidele sunt grupate

sub forma unui fișic, dând naștere unor
formațiuni numite grana.
Compartimentele energetice

Fluidul extern tilacoidelor se

numește stromă și
conține ADN-ul
cloroplastidial, ribosomi
și enzime.
Mărimea genomului
plastidial este mai mare
comparativ cu genomul
mitocondrial, acest fapt
este considerat dovadă în
sprijinul teoriei
endosimbiotice,
procariotul
fotosintetizant realizând
simbioza mai târziu decât
procariotul aerob.
Membranele cloroplastului
delimitează 3
compartimente: spațiul
intermembranar, stroma,
spațiul tilacoidal
Compartimentele energetice De ce sunt frunzele verzi?

Pigmenții absorb lumina cu diferite lungimi de undă, lungimile de undă

absorbite dispar, iar celelalte sunt reflectate. Culoarea este dată de
lumina reflectată.
Moleculele de clorofilă absorb lumina violet-albastră și ro șie și reflectă
lumina verde.
Studiind spectrul de absorbție al
pigmenților clorofilieni se constată
că lumina violet-albastră și roșie
sunt optime pentru fotosinteză.
Compartimentele energetice
lumină
Fotosinteza: 6 CO2 + 6 H2O C6H12O6 + 6 O2
Fotosinteza este procesul prin care plantele transformă, cu ajutorul energiei
luminoase, carbonul anorganic în carbon organic, sintetizează substan țe
organice – glucide.

CO2
H2 O lumină

O2

Carbohidrați
C6H12O6
Compartimentele energetice

Fotosinteza are două etape, o etapă se desfășoară la lumină, iar cealaltă

la întuneric (ciclul Calvin).
Reacțiile dependente de lumină asigură transformarea energiei
luminoase în energie chimică, care mai departe în ciclul Calvin va
contribui la sinteza de carbohidrați.

Reacțiile ciclului Calvin se mai

numesc reacții la întuneric
doar pentru a sublinia că pot
avea loc și în absența luminii,
dar ciclul Calvin are loc
preponderent în timpul zilei.

Reacțiile dependente de
lumină au loc la nivelul
granelor, iar sinteza de glucide
are loc în stromă.
Compartimentele energetice

Peroxisomii
Peroxisomii sunt compartimente metabolice specializate, delimitate de o
membrană simplă.
Peroxisomii conțin enzime care asigură transferul hidrogenului de pe
anumite substraturi pe oxigen, cu formarea apei oxigenate (peroxid de
hidrogen – H2O2).
Sunt organite întâlnite la toate eucariotele, cu câteva excep ții. În celula
umană există aproximativ 500 de peroxisomi, excepție facând hematiile.
Compartimentele energetice

Peroxisomii pot avea funcții diferite: pot folosi oxigenul pentru a oxida
acizii grași cu lanț lung pentru ca molecule mici de acid gras să poată fi
transportate în mitocondrie unde participă în respirația celulară.
Peroxisomii din hepatocite au rol în detoxifiere în urma consumului de
alcool sau alte substanțe dăunătoare. Apa oxigenată este și ea un
compus toxic, dar în lumenul perozisomului există enzima care
transformă apa oxigenată în apă.
Compartimentele energetice

În celulele vegetale cu rol

în depozitarea lipidelor
se găsesc peroxisomi
speciaizați numiți
glioxisomi. Aceștia
conțin enzime care
inițiază transformarea
acizilor grași în
glucide. Acest proces
are loc mai ales în
momentul germinării
semințelor și
dezvoltării plăntuței
până când aceasta va fi
capabilă să își producă
propriile substanțe
organice prin
fotosinteză.
Compartimentele energetice

Spre deosebire de lizosomi, peroxisomii nu se formează prin înmugurirea

din sistemul de endomembrane. Ei cresc prin încorporarea proteinelor
sintetizate în citosol, a lipidelor sintetizate în RE și în lumenul
peroxisomului. Când ajung la o anumită dimensiune peroxisomii se pot
divide.