Componente extracelulare

Jonctiuni celulare
Componente extracelulare. Jonctiuni celulare

Peretele celular vegetal

Structură întâlnită la plante, protiste, fungi și
bacterii. Peretele celular protejează celula, îi
conferă forma și împedică pătrunderea apei în
exces în celulă.

La nivelul întregii plante conferă acesteia

rezistență mecanică, astfel planta suportă forța
gravitațională.

Pereții celulari sunt mai groși decât membrana

celulară (> 0.1μm).

Microfibrilele ce intră în structura peretelui

celular sunt formate din celuloză și sunt
incluse într-o matrice polizaharidică și
proteică.
Componente extracelulare. Jonctiuni celulare
Componente extracelulare. Jonctiuni celulare
O plantă tânără secretă un perete
celular primar care este subțire și
flexibil. Între pereții celulari
primari a două celule adiacente
se află lamela mijlocie, formată
dintr-un strat de polizaharide –
pectine. Pectinele sunt utilizate
în industria alimentară ca agenți
de îngroșare.
Când celula crește aceata își
formează pereți celuari mai
rezistenți. În unele cazuri secretă
substanțe care întăresc peretele
primar.
Alte celule își formează un perete
celular secundar între membrana
celulară și peretele celular
primar. Peretele secundar este
constitutit din mai mutle straturi,
iar matricea acestuia este
durabilă ceea ce conferă
rezistență crescută plantei
(arborii).
Componente extracelulare. Jonctiuni celulare

Matricea extracelulară a celulelor animale (MEC)

MEC este formată predominant din glicoproteine secretate de celule. Cea mai
abundentă proteină este colagenul, care se grupează în fibre rezistente.
Jumătate din cantitatea de proteine totale a corpului uman este reprezentată
de colagen.
Fibrele de colagen sunt incluse într-o rețea de proteoglicani (o proteină nucleu de
care se atașează covalent lanțuri de carbohidrați).
Componente extracelulare. Jonctiuni celulare

(1)

Fibronectina (1) intră și ea în compoziția MEC și se cuplează cu integrinele.

Integrinele sunt receptori transmembranari care realizează contacte pe fa ța
citosolică cu citoscheletul, astfel transmit informa ție din exteriorul celulei în
interior.
Matricea extracelulară influențează viața și dezvoltarea celulelor, chiar și
exprimarea genelor în nucleu.
Componente extracelulare. Jonctiuni celulare

Joncțiuni celulare – Plasmodesme

Pereții celulari ai plantelor sunt perforați de canale

numite plasmodesme (gr. desmos – a lega). Prin
plasmodesme circulă citosol. Membranele
celulare ale celulelor sunt continue la nivelul
plasmodesmelor.
Apa și solutii mici pot să circule liber prin
plasmodesme, iar experimente recente au arătat
că și unele proteine specifice și molecule de ARN
au această capacitate.
Componente extracelulare. Jonctiuni celulare

Celulele animale realizează

contacte prin
intermediul jocțiunilor
strânse, desmosomi și
joncțiuni gap.
Fiecare tip de joncțiune este
specializată, având o
anumită funcție bine
definită.

Joncțiunile strânse se găsesc

predominant în țesutul
epitelial – mucoasa
intestinală. Acestea
formează o barieră care
previne fluidele să
circule din lumenul
intestinal în spațiul
intercelular.
Componente extracelulare. Jonctiuni celulare

Desmosomii sau joncțiunile de ancorare apar

ca regiuni îngroșate între două celule
adiacente. Desmosomii conțin keratină și
alte proteine specializate, care măresc
rigiditatea țesuturilor.
Desmosomii funcționează și ca ancore pentru
fibrele citoscheletului.

Joncțiunile gap sau joncțiuni de comunicare

sunt canale specializate care unesc
conținutul a două celule. Joncțiunile gap
contribuie la coordonarea răspunsului
celular. Spre exemplu, dacă un hormon
acționează asupra unei celule, semnalele
vor fi transmise celorlate celule prin
joncțiuni gap, astfel sincronizându-se
răpunsul la acțiunea hormonului
respectiv.