Ciclul

celular
Ciclul celular

Continuitatea vieții se bazează pe capacitatea celulelor de a se reproduce.

Diviziunea celulară joacă câteva roluri importante în via ța unui organism.

Astfel, dacă un organism unicelular se divide, prin diviziunea acestei celule
se reproduce integral organismul.

La scară mai mare, diviziunea celulară permite ca organismele pluricelulare să

se dezvolte dintr-o singură celulă.

După ce organismul ajunge la maturitate, au loc diviziuni pentru a înlocui

celulele bătrâne și pe cele care au murit.

Diviziunea celulară este o componentă integrală a ciclului celular.

Ciclul celular

Diviziunea celulară este un proces ce face parte din ciclul celular.

Ciclul celular al unei celule este perioada de timp scursă de la na șterea celulei
până când aceasta se va divide la rândul ei, dând na ștere la două celule fiice
identice.
Diviziunea celulară presupune distribuția materialului genetic celulelor fiice.
 Ciclul celular

Organizarea celulară a materialului genetic

Informația genetică a unei celule
poartă denumirea de genom.
Genomul procariot este format de
cele mai multe ori dintr-o singură
moleculă de AND, iar genomurile
eucariote cuprind mai multe
molecule de ADN.

Pentru ca celula să se poată divide tot ADN-ul

trebuie să fie copiat și cele două copii să fie
separate pentru ca ulterior să fie distribuite
celulelor fiice.
Ciclul celular

Replicarea și distribuția materialului genetic este facilitată de împachetarea

ADN-ului în cromosomi (gr. chroma = culoare, soma = corp).
Fiecare specie eucariotă are un număr caracteristic de cromosomi, în celulele
somatice ale omului există 46 de cromosomi (2n=46). Game ții con țin n
cromosomi, adică 23.
Cromosomii eucarioți sunt alcătuiți din cromatină, un complex de AND asociat
cu molecule proteice (histone). Fiecare cromosom este format dintr-o
moleculă liniară de AND care poate forma sute sau mii de gene. Proteinele
asociate AND-ului au rolul de a stabiliza structura acestuia.
O genă reperezintă o porțiune din molecula de ADN care codifică sinteza unei
proteine sau a altei biomolecule (ARNr, ARNt).
Ciclul celular

Când celula nu se divide fiecare

cromosm se prezintă sub
forma unui filament lung de
cromatină. După replicarea
ADN cromosomii se
condensează, devin mai scurți
și mai groși și pot fi observați
chiar și la microscopul optic.
Un cromosom este format din
doua cromatide surori, fiecare
conține o moleculă de ADN.
Cromatidele sunt inițial alipite
de proteine de adeziune pe
toată lungimea lor.
Cromosomul are o regiune
specializată numită centromer,
în acestă zonă cromatidele
sunt foarte apropiate.
Ulterior cromatidele se vor
separa.
Ciclul celular

Mitoza reprezintă diviziunea nucleului , fiind urmată de diviziunea

citoplasmei (citokineza).
Mitoza și citokineza formează celulele somatice. În schimb formarea game ților,
care trebuie să conțină jumătate din complementul cromosomal al speciei,
are loc prin meioză.
În urma meiozei rezultă 4 celule fiice care nu sunt identice dpdv genetic. În
urma fecundației se reface numărul de cromosomi caracteristic speciei.

Cromosomii X și Y umani
 Ciclul celular

În 1882 Walther Flemming a preparat

coloranți care i-au permis să observe
pentru prima dată comportamentul
cromosomilor în timpul diviziunii
celulare. El a propus termenii de
‘’mitoză’’ și ‘’cromatină’’. În perioada
care urma diviziunii celulare lui
Flemming i s-a părut că celula doar
creștea. În prezent se cunosc toate
evenimentele ce au loc în fazele ciclului
celular.

Zell-substanz, Kern und Zelltheilung (1882)

Walther Flemming (1843 - 1905)

Ciclul celular

Mitoza este doar o parte a ciclului celular. De fapt faza mitotică (M), care
include atât mitoza cât și citokineza, este cea mai scurtă etapă a ciclului
celular. Cea mai lungă fază este interfaza, care poate fi chiar 90% din durata
unui ciclu celular.
 Ciclul celular

În timpul interfazei celula crește și are loc replicarea ADN-ului , evenimente

pregătitoare ale diviziunii. Interfaza poate fi împărțită la rândul ei în trei
subfaze: G1 (first gap), S (synthesis), G2 (second gap).
În aceste 3 subfaze celula crește prin producerea de proteine și organite
celulare. Cromosomii sunt duplicați doar în faza S , de sinteză. În faza G 2 au
loc evenimente care desăvârșesc pregătirea celulei pentru diviziune.

O celulă umană tipică se

divide o dată la 24 de ore.
Faza M durează
aproximativ o oră, faza S
10-12 ore.

Mitoza cuprinde 5 faze:

profaza, prometafaza,
metafaza, anafaza și
telofaza.

Citokineza se suprapune
cu ultimele faze ale
mitozei.
Ciclul celular

Majoritatea evenimentelor
mitozei depind de fusul
de diviziune, care începe
să se formeze în
citoplasmă în timpul
profazei. Această
structură este formată
din microtubuli și
proteine asociate. În
timpul formării fusului
de diviziune ceilalți
microtubului ai
citoscheletului se
dezasamblează, probabil
unitățile de tubulină
rezultate constituie
materia brută pentru
asamblarea fusului.
Asamblarea începe în
zona centrosomului.
Ciclul celular

Fiecare cromatidă are un kinetochor, o

structură formată din proteine asociate cu
porțiuni specifice ale ADN din zona
centromerului. Cei doi kinetochori ai unui
cromosom sunt orientați în direcții opuse.

Unii microtubuli se atașează de kinetochorii

cromosomilor, cei care nu sunt asociați
cromosomilor cresc în continuare. În
metafază microtubulii generați la polii opuși
ai celulei interacționează. Microtubulii
asterului ajung până la plasmalemă, fusul
de diviziune este complet.

Microtubulii care nu sunt asociați cu

kinetochori joacă un rol important în
elongarea celulei în timpul anafazei.
Ciclul celular

Faza G2 a interfazei

 Anvelopa nucleară învelește nucleul

 În nucleu există nucleoli

 S-au format doi centrosomi prin replicare

 În celule animale fecare centrosom conțime doi

centrioli

 Cromosomii duplicați în timpul fazei S nu se

pot observa individual deoarece nu sunt
suficient de condensați.
Ciclul celular

Profaza

 Fibra de cromatică este împăturită mai strâns,

se condensează sub formă de cromosomi
discreți care sunt vizibili la microscopul optic

 Nucleolii dispar

 Fiecare cromosom duplicat apare sub formă

de două cromatide surori alipite

 Începe formarea fusului de diviziune.

Microtubulii scurți dispuși radiar în jurul
centrosomului poartă denumirea de aster

 Centrosomii se îndepărtează unul de altul,

aparent datorită creșterii microtubulilor
dintre ei
Ciclul celular

Prometafaza

 Anvelopa nucleară se fragmentează

 Microtubulii fusului pot invada zona nucleră

și pot interacționa cu cromosomii, care acum
sunt mai condensați

 Microtubulii se extind de la fiecare

centrosom înspre mijlocul celulei

 Fiecare cromatidă are kinetochor

 Unii mcirotubuli se atașează de kinetochori

 Microtubulii liberi interacționează cu cei de

la polul opus al fusului de diviziune
Ciclul celular

Metafaza

 Este cea mai lungă etapă, durează 20 de

minute

 Centrosomii se află la polii opuși ai celulei

 Cromosomii sunt dispuși la ecuatorul celulei,

formând placa metafazică, o placă imaginară
echidistantă față de polii fusului de diviziune.
Centromerii sunt situați în placa metafazică

 Kinetochorul fiecărui cromosom este atașat de

microtubulii fusului de diviziune
Ciclul celular Anafaza
 Este cea mai scurtă etapă, durează doar câteva
minute
 Anafaza începe când cromatidele surori se separă
dintr-o dată. Fiecare cromatidă devine un cromosom
 Cei doi cromosomi încep să migreze spre polii
celulei, pe măsură ce microtubulii se scurtează.
Viteza este de 1μm/min.
 Celula se alungește pe măsură ce microtubulii liberi
cresc
 La sfârșitul anafazei cele două capete ale celulei au
complemente cromosomiale echivalente
Ciclul celular

Telofaza

 Incepe formarea nucleilor în celulele fiice

 Fragmentele de anvelopă nucleară a celulei
mamă și alte porțiuni ale sistemului de
endomembrane dau naștere nucleilor
 Cromosomii încep să se decondenseze
 Mitoza se încheie

Citokineza

 Diviziunea citoplasmei este foarte avansată în

telofaza târzie, de aceea celulele fiice apar la
puțin timp după încheierea mitozei
 Apare inelul de clivare
Ciclul celular

Citokineza

În celulele animale citokineza are

loc prin procesul de clivaj.

Primul semn al clivajului este

apariția inelului de clivaj, o
depresiune nu foarte adâncă la
suprafața celulei în zona fostei
plăci metafazice.

Inelul de clivaj este un inel

contractil de actină asociată cu
miozine. Inelul se contractă
până când cele două celule fiice
se separă
Ciclul celular

Citokineza celulelor vegetale, care

posedă perete celular, este diferită
față de citokineza întâlnită la celulele
animale, deoarece nu există inel de
clivaj.
În timpul telofazei vezicule derivate din
aparatul Golgi sunt transportate prin
intermediul microtubulilor spre
mijlocul celulei, unde vor fuziona
formând o placă celulară.
Placă celulară crește până când
membrana care o înconjoară va
fuziona cu membrana celulară.
Se vor forma două celule fiice, fiecare
având membrană celulară proprie.
Între timp un nou perete celular ia
naștere din componentele plăcii
celulare
Ciclul celular

Mitoza celulelor vegetale – microscopie optică

Ciclul celular

Fisiunea binară
Procariotele se reproduc prin
fisiune binară. Ele au, de obicei,
un singur cromosom foarte
condensat și împachetat.
Replicarea cromosomului
debutează într-un locus specific
de pe cromosom – origine de
replicare. Pe măsură ce
replicarea continuă celula se
alungește. Când duplicarea
cromosomului se încheie
bacteria este de două ori mai
mare decât în momentul în care
a intrat în diviziune.
Membrana celulară se invaginează,
astfel se vor separa celulele
fiice. La bacterii nu s-a
evidențiat prezența fusului de
diviziune sau a microtubulilor
Ciclul celular
Reglarea ciclului celular
Momentul și rata diviziunii
celulare trebuie să fie foarte
precis reglate pentru
dezvoltarea normală a unui
organism.
La începutul anilor ‘70
experimentele au sugerat că
există semnale moleculare în
citoplasmă care reglează
ciclul celular.
A fost indusă fuziunea a două
celule aflate în faze diferite
ale ciclului celular:
1. O celulă în faza S + celulă în
G1  a doua a intrat imediat
în faza S
2. O celulă în faza M + celulă în
G1  a doua intră în M fără
a avea cromosomii duplicați
Ciclul celular

Există un sistem de control al ciclului celular, un set de molecule care operează

ciclic care au rolul și de a declanșa și de a coordona evenimentele cheie ale
ciclului celular.

Un punct de control este

un punct critic în care
semnale de start sau stop
reglează ciclul celular.

Există 3 puncte de control

foarte importante în fazele
G1, G2 și M.
Ciclul celular

În celulele mamiferelor punctul

de control G1 este cel mai
important. Dacă celula
primește semnalul start la
acest punct, de obicei își
desăvârșește ciclul celular.
Dacă semnalul start nu este
primit celula iese din ciclu și
intră într-un stadiu în care
nu se divide G0.
Celulele musculare și neuronii
maturi nu se divid, dar
hepatocitele pot să iasă din
faza G0 datorită unor factori
externi precum factori de
creștere eliberați în cazul
unei leziuni a ficatului.
Ciclul celular

Există factori externi și interni care reglează ciclul celular.

Spre exemplu în cazul punctului de control M are loc un control datorită
factorilor interni. Anafaza începe doar dacă toți kinetochorii sunt ata șa ți de
fusul de diviziune în placa metafazică. Kinetochorii care nu interac ționează
cu microtubuli transmit un semnal molecular care întârzie anafaza
Ciclul celular

Cultivând celule pe medii de cultură s-au descoperit o

serie de factori de creștere externi de natură atât fizică
cât și chimică. Un astfel de factor este factorul de
creștere trombocitar produs de trombocite.

Experiment: un fragment de țesut conjunctiv a fost tăiat

în bucăți mici. Enzime au fost adăugate pentru a
digera matricea extracelulară. A rezultat o suspensie
de fibroblaste libere.
Celulele au fost transferate pe medii de cultură (glucoză,
AA, săruri, antibiotice). Pe jumătate din medii s-a
adăugat factorul de creștere trombocitar (PDGF –
platelet derived growth factor) și s-au incubat la 37°C .

Rezultate: în mediile fără PDGF celulele nu au intrat în

diviziune, iar în mediile cu PDGF, celulele au
proliferat.
Ciclul celular
Efectul factorilor externi de
natură fizică este vizibil în
cazul inhibiției dependente de
densitate, în acest caz celulele
înghesuite nu se mai divid.
S-a observat la celulele crescute
pe medii de cultură, când
acestea formau un monostrat
diviziunile se opreau.
Dacă unele celule erau
îndepărtate acelea care se
aflau la marginea spațiului gol
nou format intrau în
diviziune.
Se credea că doar contactul dintre
celule inhibă diviziunea, dar
ulterior s-a constatat că dacă o
populație celulară atinge o
anumită densitate,
disponibilitatea substanțelor
nutritive devine insuficientă
pentru a permite creșerea și
diviziunea.
Ciclul celular

Majoritatea celulelor animale prezintă dependență de substrat, pentru a se

divide ele trebuie să fie ancorate de un substrat precum matricea
extracelulară a unui țesut sau pereții vasului de cultură.

Experimentele efectuate sugerează că ancorarea de un substrat este

semnalizată sistemului de control al ciclului celular prin intermediul unor
proteine de membrană și a unor elemente ale citoscheletului.

Celulele canceroase nu prezintă nici inhibi ție dependentă de densitate, nici

dependență de substrat.
 Ciclul celular

Meioza
Un organism moștenește câte un
set de cromosomi de la
fiecare părinte (dacă se
reproduce sexuat).

Meioza este un tip de divizine

celulară care reduce numărul
de cromosomi din gameți,
compensând astfel dublarea
numărului din momentul
fecundației.

Fecundația reface stare de

diploidie (2n), combinând
două seturi haploide (n) de
cromosomi.
 Ciclul celular

Meioza este
formată din două
etape: meioza I și
meioza II.

În meioza I se
separă cromosomii
omologi = etapa
reducțională.

În meioză cromosomii omologi formează tetrade.

În aceste tetrade cromosomii schimbă între ei
segmente echivalente de pe cromatidele
nesurori într-un proces numit crossing-over.
La sfârșitul telofazei fiecare celulă are un set
haploid de cromosomi, dar fiecare este format
din două cromatide surori.
Ciclul celular

În meioza II se separă cromatidele surori (ca în mitoză), rezultă 4 celule fiice

care nu sunt identice dpdv genetic.