Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Instrucţiunea IF
Definiţie:
Instrucţiunea IF este o structură de calcul
alternativă,care permite în funcţie de anumite condiţii,
executarea (sau neexecutarea) unei anumite instrucţiuni
sau secvenţă de instrucţiuni.
Principiul de execuţie:
se evaluează expresia logică;
dacă aceasta are valoarea TRUE, atunci se execută
secvenţa prezentată în cadrul instructiune1 iar în caz contrar se
execută secvenţa prezentată în cadrul instructiune2 sau se iese
din structură (cînd construcţia ELSE lipseşte).
Atenţie: dacă secvenţele cuprind mai mult de 2
instrucţiuni,acestea trebuie cuprinse între BEGIN şi
END;
Exemplu de program:
1. Am pus o condiţie şi în funcţie de ea
executăm o parte sau alta a codului. Parcă
suntem in viaţă. Ne oferă cineva ceva, dar noi nu
acceptăm decît dacă preţul e mai mic sau egal cu
o anumită sumă, pentru că altfel ni se pare prea
mare preţul.Să exemplificăm aceste structuri
prin programul de mai jos:
program p7;
var varsta : integer;
gen : char;
begin
write ('Ce varsta aveti ? ');
readln (varsta);
write ('Sunteti baiat sau fata ? (M / F) : ');
readln (gen);
If (gen = 'f') or (gen = 'F') Then WriteLn ('gen
feminin')
Else WriteLn ('gen masculin');
If varsta > 17 Then WriteLn('Persoana majora');
ReadLn;
End.
Instrucţiunea COMPUSĂ
Definiţie:
Instrucţiunea COMPUSĂ este instrucţiunea formată dintr-o listă de instrucţiuni separate
prin caracterul ";" şi cuprinse între cuvintele cheie Begin şi End. Sintactic, ea este tratată ca o
singură instrucţiune.
begin
instructiune 1;
instructiune 2;
......
instructiune n;
end;
1.
program p7;
var m, n, t: integer;
begin
m:= m + 1;
n:= n + 2;
t:= m + n;
end.
Instrucţiunea CASE
Definiţie:
Instrucţiunea CASE este o instrucţiune alternativă multiplă care permite selectarea unei instrucţiuni
dintr-o listă de instrucţiuni marcate, în funcţie de valoarea unui selector.
Instrucţiunea FOR
Definiţie:
Instrucţiunea FOR este o instrucţiune repetitivă care permite execuţia repetată a unei instrucţiuni în
funcţie de valoarea unui contor.
Nu este o instrucţiune strict necesară, ea poate fi simulată cu ajutorul instrucţiunii WHILE. Totuşi,
majoritatea programatorilor preferă să utilizeze instrucţiunea FOR.
Instrucţiunea for are două forme:
1)FOR identificator:=expresie1 TO expresie2 DO instrucţiune;(CAZUL CRESCĂTOR)
2)FOR identificator:=expresie1 DOWNTO expresie2 DO
instrucţiune;(CAZUL DESCRESCĂTOR)
unde identificator este o variabilă de orice tip ordinal, iar expresie1 şi expresie2 sunt
expresii de acelaşi tip cu variabila dată.
Principiul de execuţie:
dacă valoarea obţinută în urma evaluării expresiei1 este egală cu valoarea obţinută în
urma evaluării expresiei2, se atribuie variabilei de ciclare valoarea obţinută în urma evaluării
expresiei1, se execută instrucţiunea abordată şi execuţia instrucţiunii FOR este încheiată;
dacă valoarea obţinută în urma evaluării expresiei1 este strict mai mică decît
valoarea obţinută în urma evaluării expresiei2, se atribuie variabilei de ciclare valoarea
obţinută în urma evaluării expresiei1 şi se trece la pasul următor;se execută instrucţiunea
subordonată;
dacă valoarea reţinută de variabila de ciclare este strict mai mică decît valoarea
obţinută în urma evaluării expresiei2, (evaluare efectuată la început) se adună 1 variabilei de
ciclare şi se trece la executarea instrucţiunii subordonate; dacă valoarea reţinută de variabila
de ciclare este egală cu valoarea obţinută în urma evaluării expresiei2, execuţia instrucţiunii
FOR se încheie.
Exemplu de program:
1.
program p6;
var cnt:integer;
begin
For cnt:=1 To 20 Do
WriteLn(cnt);
ReadLn;
End.
După cum vedeţi, contorul nu prea mai e în grija noastră (iar unele compilatoare chiar dau
eroare dacă veţi încerca să-i modificaţi valoarea în interiorul instructţiunii).