VALOAREA FUNCŢIONALĂ A SEMNELOR DE PUNCTUAŢIE

Semnele de punctuaţie marchează grafic pauzele şi intonaţia enunţurilor ,

delimitând ĩn acelaşi timp unităţi sintactice.

Semnul Rolul lui Exemple

1 2 3
Punctul -Marchează sfarşitul
[.] unei propoziţii / fraze
enunţiative
Virgula -Stabileşte raporturi de M-am aşezat pe scaun
1
[,] coordonare prin juxta- /, am privit-o lung 2/ şi
punere, atat la nivelul am aşteptat 3/ să
frazei, cat şi al vorbească. 4/
propoziţiei: A cumparat trandafiri
-Izolează o propoziţie [,]
( o parte de propoziţie) garoafe şi gladiole.
intercalată. M-a rugat 1/ că 2/, dacă
-Desparte o construcţie nu mi-e greu, 3/ să-i
incidentă (propozitie, cumpăr o carte 2/.
grup de cuvinte, ,,Totul depinde, să ne
cuvinte). înţelegem, de dresor”.
-Izolează adverbe de (D.R. Popescu)
afirmaţie şi de negaţie , Era, poate, doar puţin
date ca răspuns la caraghios.
întrebări. ,,Ce făcuşi , Tudoro,
-Se foloşeste ĩnaintea cine te-a supărat pe
unor conjuncţii tine?” (Dinu Săraru)
adversative: dar, iar, ,,A, dumneavoastră
ĩnsă, ci. eraţi ?” Scările acestea
-Se foloseşte ĩnaintea vechi, de marmură, îl
unor conjuncţii impresionaseră.
disjunctive când acestea ,,El, Ionescu-Tismana, î
preceda şi primul l cunostea dinainte”.
termen:sau, ori, fie. ,,-Vin şi eu?
-Marchează absenţa -Nu[,] că are un singur
predicatului sau a loc.”
verbului copulativ. Am aşteptat-o, dar n-a

1
 -Izolează o construcţie venit.
gerunzială, participală Ori înveti , ori
sau infinitivală, aşezată vorbeşti .
la ĩnceputul propoziţiei. Eu am făcut totul , iar
-Desparte, în anumite el , nimic .
condiţii, o subordonată Problema fiind şi ea
de regenta ei. rezolvată, trecui la
joaca. Odată făcut
gestul, nimic nu-l mai
poate îndrepta.

Scrie imediat !
- Marchează finalul unui
enunţ exclamativ sau
Semnul exclamării
imperativ.
[ !]
- Izolează un vocativ sau o
Mamă ! Mamă ! Vino
interjecţie.
aici !
- Marchează sfârşitul
unor propoziţii /
Semnul întrebării
fraze interogative. Cine ? El?
[ ?]
- Izolează cuvinte cu
sens interogativ.
-O pauză mai mică decât
punctul
Semnalează :
 Vorbire indirectă
Două puncte [:]
 O enumerare
 O explicaţie

- O pauză mai mare

decât cea redată prin
Punct şi virgulă [ ;] virgulă, dar mai mică
decat cea redată de
punct.
Punctele de - Marchează
suspensie [...] întreruperea
vorbirii.
- În citate indică lipsa

2
 unor propoziţii sau
fraze.
- Se foloseşte în
Îşi revenea, încet-încet.
repetiţii imediate,
între cuvintele care
formează o unitate.
- Indica aproximaţia.
Cratima [-] - Se foloseşte între
Două-trei răspunsuri au
numerale (alte
fost corecte.
cuvinte) care arată
Totul va dura două-trei
limitele unui
ore.
interval de timp,
Distanţa Bucureşti-Berlin
respectiv de spaţiu.
-Reprezentarea exactă a
unui enunţ, spus, scris de
altcineva.
-Marchează folosirea
- Ai stricat tot,
Ghilimele[ ,,’’] vorbirii directe.
“deşteptule”!
-Au rolul de a atrage
atenţia asupra unui cuvânt
sau de a indica o atitudine
ironică.
Mă preocupă şi acum –
-Delimitează cuvintele si
continuă el – soarta
construcţiile incidente.
acestui copil.
Linia de pauză - Marchează absenţa
Atunci folosise vicleşugul,
predicatului sau a verbului
acum – forţa.
copulativ.
Ea –frumoasǎ, el–bogat!
-Marchează o explicaţie, o
precizare , un detaliu.
Parantezele
-Izolează cuvinte
(construcţii) incidente.

Semnele de ortografie

Cratima[-] :
- marchează în scris rostirea împreună a două cuvinte contopite într-o
silabă : mi-a dat ;

3
 - marchează în scris rostirea împreună a două cuvinte alăturate, fără ca
acestea să formeze o silabă : ,, îmbracă-te ’’ ;
- marchează elidarea unui sunet :v-am spus (vă am spus) ;
- se foloseşte la scrierea cuvintelor compuse: nou-născut;
- se foloseşte la despărtirea cuvintelor în silabe: bo-ier.
Apostroful[‘]:
- marchează grafic absenţa accidentală în rostire a unor sunete sau
silabe: ,,Eş’ du’ce ne Iancule!’’(,,Eşti dulce nene Iancule!’’) I.L.
Caragiale ;
- marchează elipsa cifrelor (îndeosebi a celor care indică anii) : ...
cinstita holeră de la ’48.
Punctul [.] :
- în abrevieri : C.F.R., a.c. (anul curent) op.cit (opera citată).
Nu se pune punct:
- după formule de adresare;
- după titlurile de cărţi, de opere literare etc. ;
- după abrevierile formate din prima şi ultimele litere ale unui cuvânt
d-ta;
- dupǎ simbolurile punctelor cardinale;
- după simbolurile şi prescurtările din chimie, fizică, matematică : O,
cm, Kg, etc.
Bara[/] :
- se foloseşte pentru a indica o alternanţă: şi/sau;
- pentru a înlocui unele prepoziţii: Km/h (Km pe oră).

VALOAREA EXPRESIVĂ A SEMNELOR DE PUNCTUAŢIE

Semnele de punctuaţie notează grafic pauza şi intonaţia din vorbire, de

aceea ele se constituie în indici preţioşi pentru realizarea unei lecture
expresive a textului literar.
Uneori ele au un rol foarte important în înţelegerea stării sufleteşti a
unui personaj .
Folosirea punctului [.] la sfarşitul unor propoziţii enunţiative
scurte şi repetate, precum şi la fragmentarea propoziţiilor şi a
frazelor măreşte expresivitatea textului, sugerând stări sufleteşti
tensionate (zbucium sufletesc) ,,…Aprinde lumanarea. E

4
 galben ca ceara. Se uită la icoane. Se închină. Şi-şi aduce
aminte de Dumnezeu”. ,,Hagi-Tudose”, de B. Şt. Delavrancea.
Personajul este neliniştit, iar această stare se reflectă în acţiunile sale
sacadate, idee ce ia forma unor propoziţii, fraze, imprimă uneori textului
narativ un anume dinamism, iar alteori contribuie la realizarea gradată a
tensiunii.
 Punctul şi virgula[;] – marchează o
coborâre a tonului şi o pauză mai mare.
Conferă frazei o anumită armonie, ritmicitate.
 Semnul exclamării[!] –
marchează grafic o atitudine a
vorbitorului, o
stare sufletească. Aceasta poate fi: suferinţa, bucuria, deznădejdea,
admiraţia, regretul, dezaprobarea, ciuda etc. Contextul are un rol foarte
important în identificarea corectă a acestei stări.
Prezenţa propoziţiilor exclamative într-un text narativ (când nu aparţin
personajelor) indică implicarea afectivă a naratorului, iar într-unul liric
reprezintă o marcă a eului liric. În amândouă situaţiile, propoziţiile
exclamative imprimă textului o notă puternică de subiectivitate.
 Semnul întrebării [?] poate
sugera şi el o gamă variată de
sentimente şi
stări sufleteşti : suferinţa, uimirea, nehotărârea, indignarea ,, Să cheltuiesc
pentru el?...” se întreabă Hagi Tudose indignat (Furia personajului este în
acest context expresie a lăcomiei, a unui mod de a înţelege viaţa ca fiind
incompatibilă cu noţiunea de a cheltui, fie şi pentru el, cu atât mai puţin
pentru alţii).
Valoare expresivă deosebită o au propoziţiile interogative în
monologul interior.
Propoziţiile interogative care reprezintă de fapt false întrebări se
numesc interogative retorice. Vorbitorul comunică ceva, vrând sa sublinieze
mesajul, să-i impresioneze şi să-i implice pe ascultători (cititori). ,,Dar ce
zgomot se aude? Bâzâit ca de albine?” (M. Eminescu ,,Călin(File din
poveste)”
 Punctele de suspensie […] –
marchează o întrerupere a vorbirii,
intenţionată sau nu.

5
 Întreruperea intenţionată se face pentru a sugera ceva (a avertiza);
punctele de suspensie din schiţa lui I.L. Caragiale avertizează că e o vizită cu
surprize .
Se folosesc de asemenea pentru a exprima ironia. Apariţia lor la
sfârşitul unor replici ale personajelor indică stări sufleteşti precum: emoţia,
furia, ezitarea etc.
La sfârşitul unor unităţi sintactice, prezenţa lor indică posibilitatea
continuării gândului, o invitaţie la reflecţie. Poezia ,,Cuvânt” de T. Arghezi
din manualul de cls. a VII-a , Edit. Humanitas , se încheie astfel ,, Am
răscolit pulberi de fum …”.
Prezenţa punctelor de suspensie sugerează întreruperea comunicării din
cauza regretului resimţit de poet care se simte învins de cuvinte. Ele se
constituie într-o invitaţie adresată cititorului de a continua el poezia.
 Două puncte [:] au rolul de a
atrage atenţia asupra a ceea ce
urmează.
Observaţii : Prezenţa propoziţiilor exclamative, interogative şi a
punctelor de suspensie intr-un text narativ sunt mărci ale oralităţii.

BIBLIOGRAFIE:
Marilena Pavelescu, Daniela Gîtlan, “Ajutǎ-te singur!, Editura
Curtea Domneascǎ, 2004