Tema 8

CURS - Statistică economică

Metoda indicilor, sisteme de ponderare, indici de preţ

7.1 Concepte, funcţii, utilitate şi clasificări în universul indicilor

Având originea etimologică în grecescul deixis, devenit în latinǎ index, conceptul de

indice are multiple semnificaţii de la aceea de arătător, indicator, titlu, listǎ până la
inscripţie. Aceste sensuri s-au menţinut şi chiar s-au îmbogăţit cu cele de indiciu, indicaţie,
semn. Indicii statistici sunt acceptaţi ca metodǎ, sistem, raport sau raportare, mărime sau
indicator relativ, valoare medie ponderatǎ a unor mărimi relative sau variaţie medie
relativǎ, instrument sau măsurǎ a schimbării relative, număr pur sau expresie numericǎ
adimensională, reprezentare simplificatǎ prin substituirea datelor brute, funcţie
matematicǎ sau valoare a teoriei axiomatice a indicilor etc. Asocierile prin expresiile
metoda indicilor şi sistem de indici au devenit treptat mai frecvente în literatura statistică.
Metoda indicilor este o metodǎ de descompunere şi analizǎ factorială axatǎ atât pe
identificarea şi înregistrarea factorilor, conform structurării interne a fenomenelor, cât şi
pe clasificarea atentă şi sistematizarea riguroasǎ, cu scop de selecţie a celui mai potrivit
tip de indice. Fenomenul complex studiat prin metoda indicilor este descompus atât în
factori calitativi şi cantitativi, cât şi în factori sistematici şi accidentali. Sistemul indicilor
este forma cea mai uzualǎ de exprimare a existenţei complexe a indicilor. Indicele ca
raportare identifică raportul logic între douǎ mărimi reale sau practic posibile, omogene
sau de acelaşi gen, exprimate în date absolute, comparate în timp sau în spaţiu. Între cele
douǎ niveluri, care devin numărătorul şi numitorul indicelui trebuie să existe o relaţie
logică, naturală:
• cronologică sau temporală (perioada curentǎ, actuală sau care se raportează şi
perioada trecutǎ, de bază sau la care se raportează),
• teritorialǎ, cu scop de delimitare a evoluţiei sau involuţiei de tip spaţial, cu scop de
ierarhizare sau confruntare (ce face posibilă determinarea avansului sau decalajului
teritorial),
• limitativă în raport cu un nivel de referinţă de tip program sau plan (estimat, impus,
necesar).
Cele două niveluri comparate trebuie să fie dintre cele obişnuite ale caracteristicii iar
diferenţa dintre ele să corespundă modificării absolute a fenomenului studiat.Ca indicator
relativ, indicele sintetizează nivelul relativ al caracteristicii unui element sau al unui
ansamblu de elemente, care delimitează fenomenul şi reprezintă raportul dintre termenii
unei serii şi o bază oarecare. Indicele urmăreşte dinamica sau teritorialitatea şi este
1
adimensional, ceea ce îi conferă o mai mare uşurinţă în utilizarea sa în comparaţii şi
ierarhizări. Cele mai condensate definiri sunt datorate lui G.U.Yule şi M.G.Kendall, unde
indici sunt „valori medii ponderate ale unor mărimi relative” sau de „variaţii medii
relative ale acelor mǎrimi.”
În calitate de expresii numerice ale unor tendinţe centrale în cadrul unor serii de
date, indicii sau cea mai mare parte a acelora utilizaţi în mod curent „nu sunt altceva decât
medii ponderate ale mărimilor relative care reprezintă elementele componente ale
fenomenului studiat”.Scopul indicelui este de a furniza o măsură a variaţiei medii relative
a unui fenomen, fie că este vorba de variaţia relativă a unei singure unităţi de observare,
fie a unei grupe sau a unui ansamblu.Definit ca număr-pur sau expresie numerică
adimensională, indicele este o formă particulară a „purităţii numerice”, respectiv a
independenţei în raport cu unitatea de măsură a mărimilor comparate.Termenul de indice
a fost aplicat iniţial la datele seriilor dinamice şi se exprimă sub forme de numere relative.
Chiar şi astăzi este considerat, din punct de vedere statistic, un număr fără dimensiune,
obţinut prin raportarea fie a două valori ale aceleiaşi variabile simple ce corespund la două
perioade de timp sau spaţiu diferite, fie a două mărimi ale unui indicator complex ale cărui
mărimi simple nu pot fi însumate direct.
Privit ca schemă a variaţiei unei singure sau mai multor mărimi (fenomene), indicele
este o reprezentare simplificată prin substituirea datelor brute cu raportul lor şi vizând
refacerea evoluţiei din punct de vedere temporal şi spaţial a mărimilor observate. Atunci
când o variabilă îşi modifică nivelul în timp sau spaţiu, în mod obligatoriu se va naşte un
indice statistic.Abordat în calitate de funcţie matematică, indicele a generat o întreagă
teorie axiomatică ce îi poartă numele. Conceptul de indice este relevat de o metodă
generală de descompunere şi analiză factorială şi utilizat în practică majoritar ca sistem.
Indicele este definit fie ca raport sau raportare ce furnizează un număr caracteristic, fie ca
mărime sintetică relativă sau indicator relativ în expresie numerică adimensională sau în
calitate de număr pur, fie în varianta definitorie cea mai condensată, ca valoare medie
ponderată a unor mărimi relative sau măsura variaţiei medii relative a unor variabile în
diferite momente de timp, în diferite spaţii, ori în diferite categorii organizatorice şi, nu în
ultimul rând, ca reprezentare matematică simplificată prin substituirea datelor brute cu
raportul lor, prin intermediul unei funcţii cu acelaşi nume - funcţia indice, respectiv:
(6.1) F: D→R, unde: F(z1,z2,…,zk) = z1/z2, unde z = variabila specifică
iar D = mulţimea obiectivelor, informaţiilor şi datelor de interes (economic)
şi R = mulţimea numerelor reale.
Teoria axiomatică se traduce astfel:„un indice economic este o măsură economică, o
funcţie F:D→R, care proiectează pe de o parte un set “D” de obiective (informaţii şi date)
de interes economic, într-un set “R” de numere reale şi care satisface, pe de altă parte, un
sistem de condiţii economice relevante-spre exemplu proprietăţile de monotonie, de
omogenitate sau de omoteticitate sau identitate relativă” (Wolfgang Eichhorn).
Funcţiile cognitive ale indicilor statistici reflectă calităţile metodei indicilor în a
simplifica cunoaşterea referitoare la unele populaţii, fenomene, procese sau sisteme.
2
Gândirea statistică prin metoda indicilor oferă noi variante de înţelegere şi de valorificare
a informaţiilor datorită faptului că indicii:
1.Reflectă nivelul noului program în raport cu cel efectiv realizat anterior,
x pr
x
i pr / ef = 1
 100 ,
1 0 xef
0

b) caracterizează gradul de îndeplinire a unui program,

x x pr
i pr / pr1 = 1
 100 ,
1 x pr1

c) măsoară variaţia fenomenelor în timp şi spaţiu,

xt xA
itx/ 0 =  100 iA/ B =  100 ,
x0 xB
d) explică numeric influenţa factorilor asupra unui fenomen complex,
I 1f/ 0 =
x f
0 1
 100 I 1x/ 0 =
x f
1 1
 100 ,
x0 f0 x 0 f1

e) contribuie în mod esenţial la omogenizarea unor populaţii eterogene şi în special la

omogenizarea unor universuri statistice variate (preţuri, salarii etc.), indicii utilizaţi curent
nefiind altceva decât medii ponderate ale mărimilor relative ce caracterizează
componentele fenomenelor studiate,
f) asigură comparabilitatea unor serii de date, ale căror valori caracteristice prin unităţile
de măsură specifice sunt valori absolute de necomparat (legea lui Okun sublinia, prin
intermediul indicilor, că o reducere a ratei şomajului cu 1% se asigură cu un indice al
P.I.B.-ului real de 105%) .
Utilitatea indicilor este astăzi indiscutabilă. Metoda indicilor este omniprezentă în
informaţia statistică, datorită calităţilor sale specifice:
a) are o largă aplicabilitate în analiza statistică a variaţiei fenomenelor sociale şi
economice complexe, în descompunerea lor pe factori de influenţă ai variaţiei dinamice,
teritoriale, structurale sau organizatorice;
b) oferă prin indice, ca instrument statistic,o modalitate dominantă sub care ajung
informaţiile la utilizatori (indicele preţurilor bunurilor de consum pentru inflaţie, indicele
producţiei industriale pentru evoluţia activităţii industriale, indicele volumului fizic al PIB,
pentru creşterea economică etc.);
c) substanţializează analizele comparative sau confruntările statistice, privind
realizarea programelor, evoluţiile teritoriale etc.
Forma concretă de exprimare a indicilor creează, chiar din definirea lor ca raport,
trei probleme de veridicitate, ale căror soluţii evidente rămân:
a) valorile indicatorilor din numărătorul şi numitorul indicelui trebuie să fie mărimi
reale sau practic posibile;
b) diferenţa dintre valorile indicatorilor din numărătorul şi numitorul indicelui
trebuie să corespundă modificării absolute a fenomenului cercetat;

3
 c) datele exprimate prin valorile indicatorilor din numărătorul şi numitorul indicelui
vor avea ca sursă fie o cercetare exhaustivă, fie o cercetare selectivă cu reprezentativitate
asiguratǎ.
Forma de exprimare sau notaţia indicilor este şi un procedeu de identificare a
conţinutului detaliat al acestora, pornind de la una din definiţiile tipologice ale indicilor,
care îi consideră mărimi relative ce rezultă din compararea fenomenelor individuale sau
din compararea ansamblurilor de fenomene de acelaşi fel în timp, în spaţiu sau faţă de un
program stabilit şi care îi divide în:
• indici individuali (elementari), ce rezultă când fenomenul comparat are caracter
individual (elementar) şi care se notează cu literǎ minusculǎ i:
x1
i1x/ 0 =  100
x0
• indici de grup (sintetici) ce rezultă când se compară ansambluri de fenomene şi se
notează cu literǎ majusculǎ I :
I 1x/ 0 =
x 1 1 f
 100
x 0 f0
Indicele statistic în calitate de număr pur, adimensional se exprimă astfel:
I = (Numărător / Numitor ) x 100 K .
Modalitatea de evaluare efectivǎ se concretizează în coeficienţi (k=0), în procente
(k=2 ), în promile (k =3  0/00), în prodecimile (k = 40/000), în procentimile
(k=50/0000) etc. De regulă, factorul calitativ este simbolizat prin x şi cel cantitativ prin f,
iar operatorului sumă nu i se precizează limitele ( ∑ înlocuind pe  ).
n

i =1

Relaţia simplă dintre numărător şi numitor este esenţială nu numai în notaţia, ci şi

în interpretarea elementară a unui indice statistic. Se disting trei situaţii specifice în
evoluţia fenomenului analizat prin metoda indicilor:
a) staţionaritate: I = (Numărător/Numitor)x100 = 100 %,
(nivelul fenomenului rămâne constant în timp sau spaţiu),
b) proces de majorare sau creştere: I=(Numărător/Numitor)x100 >100 %,
(nivelul fenomenului se majorează în timp sau spaţiu),
c) proces de diminuare sau reducere: I=(Numărător/Numitor)x100<100 %.
(nivelul fenomenului se diminuează în timp sau spaţiu).
Numitorul indicelui statistic sau baza de raportare este valoarea cea mai importantă
şi alegerea ei corectă capătă semnificaţii deosebite, în timp ce numărătorul indicelui
statistic sau nivelul raportat este semnalul variaţiei sau staţionarităţii fenomenului studiat.
Paradoxal indicele, ca indiciu al evoluţiei sau variaţiei, este în mod evident dependent de
numitor, deşi aparent este semnificat de numărător.Clasificările indicilor s-au multiplicat,
constituind o realitate contemporană în comunicarea economică şi socială.
I. În funcţie de natura comparaţiei (destinaţia şi scopul comparării), indicii statistici se
clasifică în indici rezultaţi din compararea aceluiaşi indicator:
a) în timp, ca indici de dinamică sau cronologici [(yt)/(y0)] sau [(yt)/(y t - 1 )];
4
b) în spaţiu, cunoscuţi drept indici teritoriali sau spaţiali [yA/yB], unde A şi B sunt unităţi
teritoriale sau spaţiale;
c) în raport cu programul sau planul, ce se pot evalua în variantele:
- c1) noul nivel programat în raport cu nivelul efectiv anterior [(ypr1)/(yef 0)];
- c2) nivelul efectiv realizat, în raport cu cel programat [(yef1)/(ypr1)];
Se recunosc cu uşurinţă în această clasificare indicatori relativi de dinamică sau
indicii în general, de coordonare şi ai programului.
II.În raport cu sfera de cuprindere indicii se clasifică în:
a) individuali (elementari), când fenomenul deţine un caracter individual, fiind constituit
dintr-o unitate statistică, o variantă sau un element al caracteristicii;
b) sintetici (de grup), când fenomenul este compus din mulţimi, ansambluri sau reuniuni
(de elemente, manifestări, cazuri, indivizi).
În practica statistică, mărimilor direct observabile (xi) le corespund indici
individuali sau elementari (ix), iar mărimilor reprezentative ale unor fenomene vaste,
complexe (yi) le corespund indicii sintetici sau de grup (Iy). Proprietăţile indicilor
individuali, definite ca identitate, simetrie sau reversibilitate în timp, înlănţuire sau
circularitate şi completitudine sau reversibilitatea factorilor sunt esenţiale în înţelegerea
indicilor elaboraţi de tip sintetic. Prezentarea acestor proprietăţi şi analiza simplificată a
testelor lui Fisher, permite o înţelegere rapidă a unor cerinţe fundamentale, în construcţia
indicilor sintetici specializaţi.
A.Identitatea generează testul identităţii şi stă la baza celui al transferabilităţii:
xt x
itx/ t = = 1 , cu cazul particular al bazei de raportare i0x/ 0 = 0 = 1
xt x0
B.Simetria este comparabilă testului reversibilităţii în timp sau simetriei:
1
itx/ 0 0x / t = 1 sau itx/ 0 =
i0x/ t
C.Înlănţuirea sau circularitatea prezintă un echivalent în testul circularităţii:
itx / t  itx / t  itx / t = 1 sau it1 / t0  it2 / t1  ...  it n / t n −1  it0 / t n = 1
x x x x
1 2 2 3 3 1

D.Completitudinea coincide cu testul reversibilităţii factorilor care pornind de la

modelul multiplicativ v = p·q sau y = x·f conduce la:
i v= i p·i q sau i y= i x·i f
Asigurarea cât mai multor proprietăţi ale indicilor elementari şi în cazul indicilor sintetici
îi apropie pe aceştia din urmă de idealul constructiv.
O primă subclasificare a indicilor sintetici sau de grup (Iy), conform modului de calcul al
acestora, este aceea în indici sintetici agregaţi, indici sintetici calculaţi sub formă de medie
şi indici sintetici calculaţi ca raport de medii. Alegerea unui anumit tip de indice sintetic
(de grup) este o problemă de natură practică, legată de informaţiile statistice disponibile.
II. b1) Subspecia indicilor sintetici agregaţi este utilizată atunci când populaţiile statistice
studiate sunt eterogene, există date individualizate la nivelul factorului calitativ (x) şi al
celui cantitativ (f), dar sumele „∑x” şi „∑f” sunt respinse de logica economicului. În
5
acelaşi timp însǎ agregatul „∑xf” are sens economic evident (vânzările ca „∑pq”, fondul
de salarii ca „∑ST” etc.). Subspecia indicilor sintetici agregaţi operează atât la numitor,
cât şi la numărător cu acelaşi agregat sau sumă a produselor de doi factori (indicatori)
dintre care numai unul se modifică, având rolul de mărime indexată, iar celălalt rămâne
constant, având rolul de pondere (comăsurător). În evoluţia istorică a indicilor, accentul
s-a pus pe construirea sistemelor de ponderare, pe identificarea unor soluţii optime (ideale)
de construcţie a indicilor sintetici agregaţi, detaliate în continuare, utilizând notaţii
specifice ce reprezintă iniţiala numelui fiecărui autor.
A.Etienne Laspeyres a considerat ca semnificativă perioada de bază (zero) cu care
marchează comăsurătorul. Conservator, conform calităţii de profesor, s-a axat pe
stabilitatea agregatului şi pe date complete din trecut:
L1x / 0 =
x 1 0 f
L1/f 0 =
x f
0 1

xşi0 f0 0 f0 x
B.Hermann Paasche a accentuat importanţa perioadei curente (1 sau t) cu care identifică
practic comăsurătorul. Perioada recentă şi promptitudinea agregatului au fost punctele de
interes ale acestui autor, care a lucrat o parte din viaţă ca agent de bursă:
P1x/ 0 =
x1 1f
P1/f0 =
x f 1 1

şi x0 f11 0 x f
C.Irving Fisher a încercat un compromis între cele două sisteme de ponderare clasice,
valorificând media lor geometrică. Rezultatul este de o mare precizie, dar semnificaţia
economică se diluează până la dispariţie:
F1x/ 0 = L1x / 0  P1x/ 0
F1 / 0 = L1 / 0  P1 / 0 f f f
şi
Conform proprietăţii de completitudine (testului de reversibilitate a factorilor), produsul
celor doi indici în cadrul fiecărui sistem ar trebui să fie egal cu indicele fenomenului
complex, modelat multiplicativ:
y = x·f. Acest lucru este valabil numai în cazul sistemului Fisher.
şi I 1 / 0  L1 / 0  L1 / 0  P1 / 0  P1 / 0
I 1y/ 0 = F1x/ 0  F1x/ 0 y x f x f

Dacă se utilizează însă un produs încrucişat de indici Laspeyres, cu indici Paasche se poate
obţine surprinzător acelaşi rezultat:
I 1y/ 0 = L1x / 0  P1 /f 0 = L1f / 0  P1x/ 0
şi astfel, sistemul de indici rezultat, denumit sistem de „indici încrucişaţi”, practica
statistică utilizând cu succes, mai ales, cea de-a doua variantă. Toţi indici sintetici bazaţi
pe determinarea practică a agregatelor „xf” şi ulterior a sumelor acestora „∑xf ” se numesc
natural, indici sintetici agregaţi.
II. b2) Subspecia indicilor sintetici calculaţi sub formă de medie este rezultatul investigării
unor populaţii eterogene şi neînsumabile. Construirea agregatelor „∑xf” nu este posibilă,
întrucât nu sunt disponibile informaţiile referitoare la „x” şi „f” (nu apar înregistrate
detaliat în documentele primare). Apar în practică două situaţii specifice, complet diferite:

6
 y x f
se cunosc valorile indicilor individuali( i1 / 0 , i1 / 0 şi i1 / 0 ) şi nivelul fenomenului complex în
perioada de bază (y0), ceea duce la construirea unor indici sintetici agregaţi calculaţi sub
formă de medie aritmetică ponderatǎ:
y1
 y y y 0
i  y
y

= = =
1 1/ 0 0
I 1y/ 0 0

y 0 y 0 y 0

y x f
2. se cunosc valorile indicilor individuali ( i1 / 0 , i1 / 0 şi i1 / 0 ) şi nivelul fenomenului complex în
perioada curentă (y1) ceea ce duce la construirea unor indici sintetici agregaţi calculaţi sub
formă de medie armonică ponderatǎ:
I 1y/ 0 =
y 1
=
y 1
=
y 1

y 0
1
 y y 1
1
i  y
y 1
1 1/ 0
y0
x f
Analog se obţin I 1 / 0 şi I 1 / 0 , calculaţi şi ei tot sub formă de medii.Indicii sintetici calculaţi
sub formă de medie se folosesc în mod curent în locul celor agregaţi, atunci când sunt
îndeplinite urmtoarele două condiţii:
y
• să deţină caracter de medie pentru indicii individuali ai fenomenului complex ( i1 / 0
),
• să fie egali în valoare cu indicele agregat pe care îl substituie.
II. b3) Subspecia indicilor sintetici calculaţi ca raport de medii constituie rezultatul
practic al cercetării statistice a unor populaţii omogene şi însumabile, unde „f” este logic
însumabil şi datele ce-l privesc sunt disponibile. În mod concret, deoarece existǎ „∑y” şi
„∑f”, atunci se poate calcula cu uşurinţă media factorului calitativ ( x ) :
x=
 y =  x f =  xg f
f f
(unde structura g =  f ) .
Media factorului calitativ( x ) depinde de fiecare valoare (individuală) a lui x, dar şi de
structura populaţiei (g). Indicele sintetic calculat ca raport de medii se mai numeşte şi
indice cu structură variabilă (ISV):
x1  x1 f1  x0 f 0  x1 g1
x
I1/0 = = : = = I SV
x0  f1  f0  x0 g0
şi exprimă modificarea medie a caracteristicii x , ca urmare a influenţei concomitente
exercitate de x şi g.Acest tip de indice generează un sistem al indicilor structurali, ce
conţine alături de indicele de structură variabilă (ISV) şi indicele cu structură fixă (ISF),
ca rezultat al izolării modificării relative a mediei factorului calitativ ( x ), exclusiv pe
seama valorilor individuale ale lui x, precum şi indicele variaţiei structurale (IVS), ca
rezultat al izolării modificării relative a mediei factorului calitativ ( x ), exclusiv pe seama
structurii (g):
7
 x1  x1 f1  x0 f1  x1 g1
x( x)
I1/0 = = : = = I SF
x 01  f1  f1  x0 g1
,
x01  x0 f1  x0 f 0  x0 g1
x( g )
I1/0 = = : = = IVS
x0  f1  f0  x0 g0
.
Cei trei indici rezultaţi formează un sistem propriu, astfel că, întotdeauna:
ISV = ISF · IVS
III. Pornind de la baza de raportare, subclasa indicilor cronologici se mai poate subdivide
în indici cu bază fixă:
ity/ 0 =
yt
I ty/ 0 =
y t

sau y0 y 0

şi indici cu bază mobilă (în lanţ):

ity/ t −1 =
yt
I ty/ t −1 =
y t

sau yt −1 t −1 y
Cauza practică a apariţiei acestor două tipuri de indici cronologici este nevoia de analiză
detaliată sau din aproape în aproape, în cazul indicilor cu bază în lanţ (mobilă) şi
necesitatea de sintetizare a informaţiei, în cazul indicilor cu bază fixă (aceeaşi pe întreaga
perioadă a analizei).
IV.Natura ponderilor utilizate în construcţia unui indice conduce şi ea la apariţia a două
tipuri de indici specifici: indici cu ponderi constante şi indici cu ponderi variabile. Indicii
cu ponderi constante apar cu bază fixă
atât din perioada „0”: cât şi din perioada curentă n:
I ix/ 0 =
x i f0
I ix/ 0 =
x i fn
x
, 0 f0 0 n
, unde i = 1, nx f
Indicii cu ponderi constante mai pot apare şi cu bază mobilă (în lanţ),
atât din perioada „0”: cât şi din perioada curentă n:
I ix/ i −1 =
x i f0
I ix/ i −1 =
x i fn

, x i −1 0 f
i −1 n
, unde i = 1, n x f
Indicii cu ponderi variabile se determină numai cu bază în lanţ,
atât din perioada curentă i: cât şi din perioada anterioară (i-1):
I ix/ i −1 =
x i fi
I ix/ i −1 =
x i f i −1

, x i −1 i f i −1 i −1
, unde i = 1, nx f
V. În conformitate cu natura fenomenului complex studiat, indicii statistici se clasifică în
sisteme de indici:
• sistemul indicilor interpret (indici ai preţurilor),
• sistemul indicilor productivităţii muncii,
8
 • sistemul indicilor eficienţei utilizării fondurilor fixe,
• sistemul indicilor salariului (brut, net, real),
• sistemul indicilor stocurilor,
• sistemul indicilor bursieri,
• sistemul indicilor raportului de schimb,
• sistemul indicilor demografici etc.

7.2 Scurtă istorie a metodei indicilor şi evoluţia indicelui interpret

Apărut ca şi statistica modernă din şcoala aritmeticienilor politici, indicele are drept
părinte un episcop anglican, cu numele de William Fleetwood. Data naşterii primului
indice interpret este 1707 şi este consemnată de studiul evoluţiei preţurilor în Anglia, între
1440 şi 1707, cunoscut sub titlul “Chronicon Preciosum”. Valoarea acestui prim indice a
fost de 30/5, respectiv 600,0% şi a fost construit pe baza mediei aritmetice simple a opt
produse: grâu, ovăz, fasole, îmbrăcăminte, bere, carne de vită, carne de oaie şi şuncă. De
altfel, lumea preţurilor, o lume greu abordabilă datorită amplitudinii specifice,
eterogenităţii sui-generis şi tendinţei de infinitate aparentă a fost transformată într-o
populaţie omogenizată prin intermediul indicilor interpret.În 1738, C. Dutot cuantifică
scăderea puterii de cumpărare a monedei franceze, între 1515 şi 1735, valorificând un
indice interpret, mai extins. Aşa începe lunga istorie a formulelor de calcul ale indicilor
statistici.
n

p
Indice Dutot: p1 + p2 + .... + pn
i
= i =1 , un de: pi = preţul perioadei curente, şi Pi = preţul
1 +  2 + ... +  n n


i =1
i

perioadei de bază. Dacă se multiplică numărătorul şi numitorul indicelui cu (1/n),formula

n n
de calcul a indicelui Dutot devine un raport de medii, respectiv (  pi /n):(  i /n). Pentru
i =1 i=1

a cuantifica efectul avut de afluxul de metal preţios în Europa, după descoperirea

Americii, istoricul, astronomul şi economistul italian Gian Rinaldo Carli, în anul 1764,
pentru trei produse, respectiv: grâu, vin şi ulei, a folosit media aritmetică simplă în
construcţia unui alt indice interpret determinat între 1500 şi 1750. Indice Carli:
1  p1 p2 p  1 n p
 + + ... + n  =  i
n  1  2  n  n i =1 i
Aşa cum William Fleetwood are meritul de a fi primul care a omogenizat variabile
eterogene, prin raportarea lor şi a utilizat rezultatele obţinute pentru a asigura comparaţiile
necesare, tot aşa Dutot şi Carli sunt lăudabili pentru generarea problemei
adimensionalităţii, respectiv a transformării în mărimi relative a unor mărimi absolute, în
general incomparabile sau deloc reductibile la o valoare centrală, esenţială sau tipică
(valoare posedând un coeficient de variaţie admisibil, din punct de vedere statistic).Dar
cea mai importantă îmbunătăţire în construcţia indicelui şi în fluidizarea prelucrării
9
acestuia aparţine englezului Arthur Young, prin introducerea ponderării, respectiv a unor
coeficienţi, pentru a sublinia importanţa relativă a diferitelor articole ce intră în
componenţa indicelui. Young a folosit două formule de ponderare, plecând fie de la Dutot:
n

 pi ki
Indice Young (1): p1k1 + p2 k2 + .... + pn kn = i =1 ,unde ki = coeficient de importanţă atribuit
Ρ1K1 + Ρ 2 K 2 + ... + Ρ n K n n

 i K i
i =1

produsului i, fie de la Carli:

1  p1 p2 pn  1 n
p
Indice Young (2):  C1 + + C2 ... + Cn  = n   i  Ci =
n
 2 n  
 Ci  1
i =1
 Ci i=1 i i =1
n

= coeficient de ponderare (c.p.) şi  (c. p.)i = 1.

n
pi C
 ,unde Ci
 n i
i =1  i
n

 Ci  Ci
i =1

i =1 i=1

După soluţia Young din 1812, noua problemă a proiectării indicilor avea să devină efectul
variaţiei ponderilor. Sir George Shuckburgh Evelyn a introdus, în anul 1798, noţiunea de
an de bază şi a anticipat astfel dilema selecţiei bazei şi construcţiei sistemului de
ponderare.
În anul 1863, prin indicele calculat ca medie geometrică a indicilor individuali, Stanley
Jevons extinde problematica şi asupra formulei şi mai ales a mediei utilizate:
n
p
Indice Jevons:  i .Jevons nu va diferenţia indicii individuali,acordându-le acestora
n
i =1  i

aceeaşi importanţă.Doi indici impuşi de şcoala germană de statistică rămân şi astăzi,

asemeni celor doi poli tereştri, limitele de construcţie pe axa sistemelor de ponderare.
Primul este indicele lui Etienne Laspeyres, realizat în 1864, folosind ponderarea cu
perioada de bază, iar cel de-al doilea este indicele lui Hermann Paasche, elaborat în 1874,
utilizând perioada curentă drept criteriu de ponderare:
Indice Laspeyres:  ppi1qqi0 sau  pi0q i1 şi
p q
 i0 i0  i0 i0
Indice Paasche:  pi1qi1 sau  pi1qi1 , unde:
 pi0qi1  pi1qi0
pi0 şi pi1 = preţuri ale perioadei de bază (0) şi curente (1)
qi0 şi qi1 = cantităţi ale perioadei de bază (0) şi curente (1).
Deşi aceşti indici verifică numai condiţia de identitate ( I1/1X =X1/X1 =1),din toate testele lui
Fisher pentru indici elementari, totuşi sunt cei mai des folosiţi în practică, datorită
conţinutului economic al construcţiilor fiecăruia în parte. În interiorul diferenţei dintre
indicii Laspeyres şi Paasche, dar cu pierderea conţinutului economic specific şi în afara
relaţiei lui Ladislaus von Bortkiewicz, s-au plasat mulţi indici „teoretici”. Aceştia pot fi
numiţi fără nici o rezervă, indici de tip „mesonic”, pornind de la dorinţa autorilor lor de
a se situa valorile în interiorul diferenţei (P – L), de a furniza o soluţie de echilibru între
cele două valori limită din punctul de vedere al alegerii bazei. O dată cu cele două sisteme
10
de ponderare se vor naşte succesiv problematicile constanţei, dar şi inconstanţei
ponderilor, şi a racordării bazelor pe măsura îmbătrânirii sau intrării lor în desuetudine.
Dintre formulele indicilor de tip „mesonic” cele mai cunoscute sunt construcţiile ce
utilizează medii statistice comune, obişnuite. Media aritmetică simplă a indicilor
Laspeyres şi Paasche este indicele Sidgwik – Drobisch.
Indice Sidgwig -Drobisch: L+P 2
Media aritmetică a cantităţilor din cele două perioade şi devenită astfel pondere genereazǎ
indicele Marshall - Edgeworth sau Bowley - Edgeworth (1885 - 1887).
 pi1 ( qi0 +qi1 )
Indice Marshall – Edgeworth:
 pi0 ( qi0 +qi1 )
Media geometrică a cantităţilor din cele două perioade transformată în pondere descrie
integral un indice Walsh (1901).
 pi1 ( qi1  qi0 )
Indice Walsh:
 pi0 ( qi1  qi0 )
Media geometrică simplă a indicilor Laspeyres şi Paasche nu este altul decât cunoscutul
indice Fisher (1922).
Indice Fisher: ( L  P )
Este indicele care verifică trei din cele patru teste ale autorului său Irving Fisher: testul de
identitate, testul simetriei sau testul de reversibilitate în timp şi testul completitudinii sau
testul de reversibilitate a factorilor. Singurul test care nu este satisfăcut este testul de
înlănţuire (circularitate). Avantajul cauzat de reversibilitatea indicelui Fisher :
F0/1 = ( L1/0  P1/0 ) = 1
=
1
este contrabalansat prin dezavantajul pricinuit de
( L1/0  P1/0 ) F1/0

lipsa de conţinut economic.O construcţie cu valenţe practice reale este aceea a lui
R.H.I.Palgrave (1886), care a propus o formulǎ de calcul a unui indice mediu aritmetic
ponderat cu valoarea totală a bunurilor, aferentă perioadei curente (v1i = p1i q1i):
 i1/0  (p1iqi1) =  i1/0  (v1i )
Indice Palgrave: .Şirul indicilor pur teoretici sau generalizaţi
 pi1qi1  v1i
este imprevizibil şi plin de originalitate.
Soluţia Cobb - Douglas (1928) este o generalizare a indicelui Jevons, utilizând ponderi
inegale şi îndeplinind trei din testele Fisher (fără reversibilitatea factorilor):
αi
n  pi  n
Indice Cobb - Douglas:    , unde i > 0 şi  αi = 1
i =1  i  i=1

Varianta lui Stuvel, un indice combinat între un Laspeyres „al factorului preţ” (L P) şi un
Laspeyres „al factorului cantitate” (Lq), realizat în 1957, satisface ca şi sursa sa exclusiv
condiţia de identitate:
( L -P )
2
p q

+ I(
p
L -P + q pq )
Indice Stuvel: 2 4
11
 (unde I(pxq) = indicele variaţiei totale )
O altă construcţie, inspirată de această dată din metoda proiectării „experimentale”, axată
pe concepţia factorială, dar inoperantă economic, fiind lipsită de o astfel de semnificaţie
este indicele lui R.S. Banerjee (1961), tot o combinaţie de indici de tip Laspeyres şi de
tip Paasche:
L+1 = P ( L+1)
Indice Banerjee: 1 +1
P
( P+1)
Un adevărat punct limită al teoretizării clasice îl constituie indicele autoregresiv.
 ( pi Pi a 2i )
Indice AUTOREGRESIV : , Prin ai se înţeleg cantităţi de produse sau coeficienţi de
 ( Pi )
2
2
a
i

ponderare (importanţă). Acesta verifică condiţia de identitate deşi este construit

2
condiţionat,   pi - Pi  I  = minim.
 AUTOREGRESIV

Indicii Torngvist (1936) şi Divisia (1925) sunt rezultatul generalizărilor de tip matematic
definindu-i următoarele relaţii:
1 p q PQ  p pi qi PQ
ln (Indice Torngvist)=  2   ip iq + iP Qi   ln Pi , unde:  p q şi iP Q
i
sunt ponderi ale
 i i i i i i i i i
valorii tranzacţiilor specifice piqi şi PiQi .Forma obişnuită sub care se întâlneşte indicele
Divisia este:
P0t Q0t = p it qit ca valoare medie dintr-o relaţie determinată a indicilor individuali ai
p q
 i0 i0
preţurilor, respectiv (
P i p + i p + ... + i pn = i pi .
1 2 )
Procesele de multiplicare contemporană a formulelor de calcul ale indicilor au două
tendinţe, una deja vizibilă de axiomatizare şi matematizare extremă după modelele
indicilor Torngvist şi Divisia, care a culminat cu şcoala indicilor axiomatici şi o a doua de
reluare a filonului logic de semnificare economică a construcţiilor de indici, specifică
ultimelor construcţii în plan internaţional de la sfârşitul secolului al XX-lea, respectiv
variante de integrare a modelelor de construcţie aditive sau a modelelor mixte aditiv –
multiplicative, apropiate de semnificaţia fenomenelor reale, ca în cazul indicelui
avantajului comparativ relevat sau indicele David Neven (1895).
 x m 
Indice David Neven:  k − k   100, unde x şi m sunt valori ale exportului şi respectiv

 x
 k  mk 
importului la nivelul industrie k.Indicele aparţine intervalului de valori (-100%; 100%),
dar rareori atinge în practică valori mai mari de 10% sau mai mici de – 10%.
Departe de a fi considerat definitiv încheiat procesul de construire a indicilor se află
într-o continuă perfecţionare. Construcţia indicilor conduce la un fenomen de sintetizare
şi încorporare a mai multor indici simpli sau reunire a unor indici simpli şi sintetici într-
un singur indice agregat Aşa cum sublinia însă Jaqueline Fourastie “este imposibil să
sintetizezi sau să rezumi de o manieră unică şi indiscutabilă mai mulţi indici elementari.
12
Este greu de afirmat că un anumit indice este mai exact, mai avantajos sau mai puternic
din punct de vedere informaţional. Şi totuşi, Irving Fisher a propus formula unui indice
ideal...

7.3 Sisteme concrete de indici şi probleme practice de construcţie

Utilizarea cea mai des întâlnită a indicilor sintetici se realizează în varianta lor de
indici cronologici, iar pentru a simplifica în conformitate cu cazul cel mai frecvent, mai
ales în ipostaza de indici cu bază fixă (It/0). Principalele sisteme concrete de indici sunt
cele referitoare la vânzări, livrǎri, expedieri sau, prin generalizare, la valoarea exprimatǎ
în raport cu preţul şi cantitatea efectivǎ (∑v=∑pq), la producţie în funcţie de productivitate
şi personal (∑Q=∑WT), la producţie în funcţie de eficienţa fondurilor fixe şi valoarea
fondurilor fixe (∑Q=∑EF) şi la fondul de salariu în raport cu salariul nominal şi numărul
salariaţilor (∑FS=∑ST). Se utilizează indici sintetici agregaţi, informaţia fiind completă,
detaliată şi evidenţele uşor accesibile.
𝑝
𝑖1/0 =
I.Sistemul de indici ai valorii (v = pq) şi (∑v =∑ pq)
În mod concret, se disting douǎ tipuri de modificǎri ale valorii cu influenţe detaliate
în raport cu preţul şi cantitatea specificǎ:
A. Modificarea relativă a valorii B. Modificarea absolută a valorii
v  t t
p
It /0 =
q -Modificarea absolută generalǎ
p q vt / 0 =  pt qt −  p0 q0
-Indicele general al valorii 0 0

-Indicele preţurilor (indicele valorii -Modificarea absolută a valorii

sub influenţa preţurilor- P )
p
t/0 ca urmare a schimbării preţurilor
vt(/ p0) =  pt qt −  p0 qt =  qt p
I p
=
pq t t

p q
t/0
0 t

-Indicele volumului fizic (indicele valorii -Modificarea absolută a valorii ca

sub influenţa volumului fizic- L )
q
t/0 urmare a schimbării volumului fizic
tv/(0q ) =  p0 qt −  p0 q0 =  p0 q
I p
=
pq 0 t

pq
t/0
0 0

La rândul lor, ponderile utilizate conduc la următoarele relaţii care au un rol esenţial în
verificarea calculelor:
I tv/ 0 = I tp/ 0  I tq/ 0 t / 0 = t / 0 + t / 0
v v( p) v(q)
şi
De o manierǎ similară se determină şi celelalte sisteme concrete de indici, respectiv al
producţiei în funcţie de productivitate şi număr de personal, de eficienţă şi valoarea
activelor ori a fondului de salarii în funcţie de salariu şi numărul salariaţilor (Q = WT)
şi (∑Q =∑WT), (Q = eF) şi (∑Q = ∑eF), (FS = ST) şi (∑FS =∑ST= ∑eF) etc.

13
Existǎ şi circumstanţe în care informaţia statistică deţinută este strict structurală (apare
f
gi = i ) şi se deţin p, W , E , S modificările medii ale caracteristicilor calitative.În această
f i

situaţie se apelează la modelul indicilor calculaţi ca raport de medii, cunoscuţi şi ca sistem

de indici structurali.
III. Sistemul de indici ai preţului mediu, în funcţie de evoluţia preţurilor individuale şi a
structurii vânzărilor
p=
 pq =  p q =  pg
q q
A. Modificarea relativă a preţului mediu
Indicele cu structură variabilă- arată modificarea preţului mediu ca urmare a influenţei
concomitente exercitate şi de p şi de q:
pt  pt qt  p0 q0 p  pt gt = I
I tp/ 0 = = : sau t =
 qt  q0 p0  p0 g0
SV
p0
p( p)
Indicele cu structură fixă I t / 0 - arată variaţia lui p ca urmare a modificării lui p, iar q
rămâne la nivel t
pt  pt qt  p0 qt p  pt gt = I
I tp/ 0( p ) = = : sau t =
 qt  qt p0t  p0 gt
SF
p0t
p(q)
Indicele variaţiei structurale I t / 0 - arată variaţia lui p ca urmare a modificării lui q, iar p
rămâne la nivel 0
p0t  p0 qt  p0 q0 p  p0 gt = I
I tp/ 0( q ) = = : sau 0t =
 qt  q0 p0  p0 g0
VS
p0
B. Modificarea absolută a preţului mediu
tp/ 0 =  pt gt −  p0 g 0
(a preţului mediu sub influenţa concomitentă exercitată de p şi q)
 tp/(0p ) =  pt gt −  p0 gt =  gt p
(a preţului mediu sub influenţa exercitată de p)
tp/(0q ) =  p0 gt −  p0 g 0 =  p0 g
(a preţului mediu sub influenţa exercitată de q)
Relaţiile se pot verifica la final astfel:
A. I t / 0 = I t / 0  I t / 0  tp/ 0 =  tp/(0p ) +  tp/(0q )
p p( p) p(q)
şi B.

Analog se procedează şi pentru productivitatea medie a muncii ( W ), pentru eficienţa

medie a capitalului fix ( E ), pentru salariul mediu ( S ) etc.
În sinteză, în construcţia sistemelor concrete de indici se disting unele aspecte practice cu
implicaţii practice deosebite. Într-un proces minimal de construcţie reală se recomandă
parcurgerea următoarelor etape:
14
• identificarea corectă a unităţii de observare, respectiv a variaţiei temporale, spaţiale sau
în raport cu orice altă situaţie (structură, organizare, limită, necesitate, impunere, estimare;
• identificarea factorilor calitativi (x) şi a celor calitativi (f);
• analiza şi evaluarea posibilităţilor de însumare în cazul factorilor cantitativ şi a
imposibilităţii de agregare acolo unde ea apare;
• alegerea corespunzătoare a bazei de raportare ca nivel spaţial sau temporal normal sau
cu o semnificaţie deosebită justificând desemnarea ca etalon în vederea unei
adimensionalizări optime ulterioare;
• schimbarea bazei „îmbătrânite” sau a bazei care şi-a pierdut calitatea de a asigura tipul
de comparabilitate pentru care a fost selectată,
• alegerea formulei de calcul a indicilor în funcţie de disponibilitatea, promptitudinea,
completitudinea, precizia şi natura informaţiilor,
• selectarea tipului adecvat de indice sintetic sub formă de medie, de raport de medii sau
de indice agregat,
• alegerea sistemului de ponderare în acord cu factorii care determină variaţia specifică
urmărită, disponibilităţi, rapiditate şi costuri,
• racordarea periodică a construcţiilor de sisteme de indici pentru a putea asigura
continuitatea informaţiilor, dar şi pentru a limita impactul fenomenului de îmbătrânire a
ponderilor sau a coeficienţilor de ponderare.

7.4 Descompunerea variaţiei unui fenomen complex prin metoda indicilor

Constatarea atatisticianului francez Henri Guitton este o reconfirmare a validării prin

practică a tuturor construcţiilor teoretice, implicit a indicilor ca atare. Metoda indicilor şi-
a câştigat un loc important şi binemeritat în analiza, ca şi în descompunerea variaţiei unui
fenomen complex, pornind de la factorii de influenţă ai acestuia, cu precădere datorită
simplităţii sale. Dacă modelul analizat este unul de tip multiplicativ, descompunerea
variaţiei prin metoda indicilor se regăseşte sub forme diferenţiate ca:
-metoda bifactorială (metoda substituirii în lanţ–M.S.L. şi metoda restului nedescompus
–M.R.N.),
- metoda multifactorială.
Metoda bifactorială de descompunere a variaţiei se numeşte astfel datorită modelului
clasic de analiză multiplicativ specific:y = xf.Varianta denumită metoda substituirii în lanţ
este justificată de o modificare cât mai mică a ponderii factorului cantitativ. Ea presupune
două situaţii în timp de schimbare succesivă a factorilor:
A. M.S.L. 1 – cu debut cantitativ (mai întâi se modifică factorul cantitativ)

Modificări relative Modificări absolute

I ty/ 0 =
y = x f
t t t
 ty/ 0 =  xt ft −  x0 f 0
y x f
0 0 0

15
 Modificări relative Modificări absolute
I ty/ (0f ) =
x 0 t f
 ty/(0f ) =  x0 ft −  x0 f 0 =  x0 f
x 0 0 f
Modificări relative Modificări absolute
I ty/ (0x ) =
x f t t
 ty/(0x ) =  xt ft −  x0 ft =  ft x
x f 0 t

Verificarea finalǎ
I ty/ 0 = I ty/ (0f )  I ty/ (0x )  ty/ 0 =  ty/(0f ) +  ty/(0x )
B. M.S.L. 2 – cu debut calitativ (mai întâi se modifică factorul calitativ)
Modificări relative Modificări absolute
I ty/ 0 =
y = x f
t t t
 ty/ 0 =  xt ft −  x0 f 0
y x f 0 0 0

Modificări relative Modificări absolute

I ty/ (0x ) =
x f t 0
 ty/(0x ) =  xt f 0 −  x0 f 0 =  f 0 x
x f 0 0

Modificări relative Modificări absolute

I ty/ (0f ) =
x f t t
 ty/(0f ) =  xt ft −  xt f 0 =  xt f
x f t 0

Verificarea finalǎ
I ty/ 0 = I ty/ (0f )  I ty/ (0x )  ty/ 0 =  ty/(0f ) +  ty/(0x )
Varianta restului nedescompus (influenţelor izolate) separă variaţia fenomenului
complex, suma influenţelor izolate nefiind egală cu variaţia totală, restul nedescompus
rezultând din interacţiunea celor doi factori.
Modificări relative Modificări
absolute
I ty/ 0 =
x f t t
 ty/ 0 =  xt ft −  x0 f 0
x f 0 0

Ambii factori se modifică izolat, dar pentru a întregi variaţia

totală, se evaluează şi influenţa lor comună, generatoare a
restului nedescompus (neputând detalia iniţial, în cadrul acestui
rest, partea de influenţă a fiecărui factor în parte, în mod distinct).
I ty/ (0f ) =
x f 0 t
 ty/(0f ) =  x0 ft −  x0 f 0 =  x0 f
x f 0 0

I ty/ (0x ) =
x f t 0
 ty/(0x ) =  xt f 0 −  x0 f 0 =  f 0 x
x f 0 0

16
 x f t t

=
x f
I ty/ (0x I f) 0 t
I ty/ (0x I f)
=  xt ft −  x0 ft −  xt f 0 +  x0 f 0 =  xt f −  x0 f
x f t 0

x f 0 0

Verificarea finală
I ty/ 0 = I ty/ (0f )  I ty/ (0x )  I ty/ (0x I f)
 ty/ 0 =  ty/(0f ) +  ty/(0x ) +  ty/(0x I f)

Apar trei situaţii practice de repartizare a restului nedescompus [  ty/(0x I f ) ]:

a) restul nedescompus se repartizează unui singur factor, respectiv factorului calitativ sau
cantitativ şi astfel conduc la metoda substituirii în lanţ (MSL devine un caz particular al
metodei MRN);
b) restul nedescompus se poate diviza în părţi egale celor doi factori;
c) restul nedescompus se repartizează în funcţie de ponderea influenţei izolate a fiecărui
factor în suma celor două influenţe izolate; pentru realizarea acestei cerinţe efective mai
întâi se calculează doi coeficienţi de repartizare specifici:
ty/(0f ) ty/(0x )
k f = y( f ) şi kx = y ( f )
t / 0 + ty/(0x ) t / 0 + ty/(0x )
apoi se repartizează proporţional restul nedescompus pentru a se
obţine:
❖ influenţa totală a factorului cantitativ T  ty/(0f )
T  ty/(0f ) =  ty/(0f ) + k f   ty/(0x I f)

❖ influenţa totală a factorului cantitativ T  ty/(0x )

T  ty/(0x ) =  ty/(0x ) + k x   ty/(0x I f)

Rezultatele caracteristice metodei restului nedescompus sunt mai exacte, comparativ cu

metoda substituirii în lanţ, mai ales în condiţiile existenţei unei repartizări relativ distincte,
semnificative sau proporţionale în realitatea imediată a influenţelor factorilor.Metoda
multifactorială bazată pe un model multiplicativ cu mai mulţi factori este caracterizată de
imposibilitatea de a mai face distincţia simplă între factorul calitativ şi cel cantitativ.
Metoda se utilizează când un model bifactorial multiplicativ este detaliat. Astfel consumul
de materii prime şi materiale (M) modelat elementar în funcţie de consumul specific (c)
şi producţie (q), în urma detalierii producţiei în termeni valorici (pq) devine: M = c  p  q .
Metoda multifactorială se aplică practic cu respectarea a două reguli
Regula 1:Se alcătuiesc un număr de indici egal cu numărul factorilor.
Regula 2: Factorii sunt trataţi succesiv drept factori calitativi şi cantitativi
(de manieră translativă sau glisantă de la stânga la dreapta).
Concret pe un model multifactorial y = a  b  c  d se remarcă următoarele:
A. Modificări relative B. Modificări absolute
I ty/ (0a ) =
a b c d
t t t t
 ty/(0a ) =  at bt ct dt −  a0bt ct dt =  (at − a0 )bt ct dt
a b c d
0 t t t

17
I ty/ (0b ) =
a b c d0 t t t
ty/(0b ) =  a0bt ct dt −  a0b0ct dt =  (bt − b0 )a0ct d t
a b c d0 0 t t

I ty/ (0c ) =
a b c d0 0 t t
ty/(0c ) =  a0b0 ct dt −  a0b0c0 dt =  (ct − c0 )a0b0 dt
a b c d0 0 0 t

I ty/ (0d ) =
a b c d0 0 0 t
ty/(0d ) =  a0b0c0 dt −  a0b0c0 d 0 =  (d t − d 0 )a0b0c0
a b c d0 0 0 0

Verificarea finalǎ
I y
t /0 =I y(a)
t /0 I y (b )
t/0 I y (c )
t/0 I y (d )
t/0  ty/ 0 = ty/(0a ) +  ty/(0b ) +  ty/(0c ) +  ty/(0d )
Dacă modelul analizat este unul de tip aditiv clasic y = a + b (ca în exemplul: salariul brut
= salariul net + taxe şi impozite) descompunerea este mult simplificată prin modificări
relative de forma:
y1 a1 + b1 a1 b1
ity/ 0 = = = +
y0 a0 + b0 a0 + b0 a0 + b0
şi prin modificări absolute:
 ty/ 0 = (a1 + b1 ) − (a0 + b0 ) = (a1 − a0 ) + (b1 − b0 ) =  ta/ 0 +  tb/ 0
Descompunerea practică a variaţiei unui fenomen complex pe factori de influenţă prin
metoda indicilor operează cu promptitudine în condiţiile unui număr relativ limitat de
indici (implicit factori exsplicativi).

7.5 Inflaţia şi indicii interpret

Definiţii distincte în diverse statistici naţionale, atribuite variatelor tipuri de indici de preţ,
validează prin sintetizare afirmaţia că indicele interpret îşi are drept elemente constant
identice următoarele caracteristici:
- instrument de măsură care furnizează o estimare a evoluţiei preţurilor (bunurilor de
consum în IPC, industriale în IPPI sau de import/export, tarifelor la chirii, costurilor
construcţiilor etc.);
- înstrăinarea bunurilor şi prestarea serviciilor (respectiv preţuri şi tarife efectiv
practicate);
- modificarea preţurilor între o perioadă fixă (denumită perioadă de bază sau de
referinţă) şi o perioadă variabilă (denumită perioadă curentă).
Cei mai utilizaţi indici interpret sunt următorii:
IPC –indicele preţurilor (bunurilor) de consum al populaţiei măsoară evoluţia de
ansamblu a preţurilor mărfurilor cumpărate şi a tarifelor serviciilor utilizate, fiind considerat
principalul instrument de evaluare a inflaţiei; descrierea instrumentală şi aplicativă a
indicelui preţurilor bunurilor de consum are ca repere: definirea, avantajele şi
dezavantajele utilizării, sfera de cuprindere, sursele de date, eşantioanele utilizate în
construcţie, sistemul de ponderare, calculul efectiv, inflaţia calculată ca ritm al IPC,
indicatori specifici ai inflaţiei, utilizări ale IPC şi indicele puterii de cumpărare a monedei
naţionale.
18
IPC =  I ( p q ) , unde ( p q ) = C
p
0 0 0 0
iar Ip = indicele la nivel de post, grupă sau general
( p q ) ( p q )
p
0 0 0 0

în luna t în raport cu anul t-2 şi Cp=coeficient de ponderare specific (sortimentului,

postului, grupei) conform anchetei ABF.
Indicele interpret IPC este un indice sintetic calculat cu o medie aritmetică ponderată a
indicilor pe diverse nivele inferioare de agregare (grupă, post, sortiment). Rata inflaţiei
calculată ca ritm al IPC este soluţia unanim acceptată ca modalitate de exprimare
statistică.Atunci când IPC este un coeficient, rata inflaţiei devine: R =(IPC  100)–100, iar
când IPC este un procent, rata inflaţiei se determină astfel: R = IPC–100. Indicatorii
inflaţiei, publicaţi în Buletinul statistic de preţuri, în cazul unui IPC exprimat ca procent,
sunt descrise în continuare.
I. Rata lunară a inflaţiei într-o lună t faţă de luna precedentă (t-1):
Rt t −1 = IPCt t −1  100 − 100
II. Rata medie lunară a inflaţiei ca medie geometrică a creşterilor lunare pentru o anumită
perioadă de n luni:
R = ( n  IPC )  100 − 100
III. Rata inflaţiei la sfârşitul perioadei (anului) în luna t (decembrie) faţă de luna decembrie
a anului precedent:
Rt decembrie = IPCt decembrie  100 − 100
IV. Rata anuală a inflaţiei într-un an faţă de anul precedent, calculată ca un raport între
indicele mediu al preţurilor dintr-un an şi cel al anului precedent, determinaţi amândoi ca
medii aritmetice simple ale indicilor lunari din fiecare an, calculaţi faţă de aceeaşi bază
(de exemplu: octombrie 1990 = 100)
IPC ANt
R ANt AN (t −1) =  100 − 100
IPC AN (t −1)
Utilizările IPC-ului sunt conjuncturale (IPC şi rata şomajului sunt indicatori esenţiali în
analiza conjuncturală a ţărilor U.E, fostele criterii Maastricht) în analiza contabilităţii
naţionale şi în analize sociale (comunitare), conducând la determinarea câştigului salarial
real, Sr = (Sn/IPC)  100, a pensiei reale, Pr = (Pn/IPC)  100, la indexarea câştigurilor
salariale şi a pensiilor, la determinarea consumului real etc.
Indicele puterii de cumpărare a monedei naţionale (IPCMN) constituie inversul valorii
IPC, semnalând cu rapiditate pierderea puterii de cumpărare a monedei naţionale într-o
anumită perioadă de timp:
IPCMN = 1
IPC
Pentru un indice al preţurilor de consum de 107,0%, IPCMN devine egal cu 93,5%,
dezvăluind o pierdere a puterii de cumpărare estimată a monedei naţionale de 6,5%.
➢ IPPI –indicele preţurilor producţiei industriale exprimă în mod sintetic evoluţia sau
schimbările medii ale preţurilor produselor fabricate şi livrate de producătorii interni,
practicate efectiv în primul stadiu al comercializării acestora, fiind utilizat atât la
19
deflatarea producţiei industriale evaluată în preţuri curente, cât şi la determinarea inflaţiei
în sfera „preţurilor producătorilor”. Acest indice este unul dintre puţini indicii înzestraţi
cu putere de „premoniţie”, o veritabilă Cassandra în lumea atît de populată a
instrumentelor de măsură a inflaţiei. Astfel IPPI anticipează evoluţia IPC. Din analiza
ultimilor 17 ani, se constată o dinamică paralelă a evoluţiei celor două instrumente
statistice de evaluare a inflaţiei, relevând capacitatea de predicţie a dinamicii IPC, pornind
de la evoluţia IPPI;
➢ IVU –indicele valorii unitare a exportului/importului caracterizează dinamica
preţurilor din contractele de export/import, extinderea variaţiei preţurilor mărfurilor
considerate reprezentative asigurând în final o rată de acoperire maximală a produselor de
92%, ceea ce permite deflatarea prin intermediul său a indicatorilor ce caracterizează
schimburile externe şi chiar calcularea raportului de schimb;
➢ ICV –indicele de cost al vieţii arată care este costul la preţurile pieţei în perioada
curentă, pentru menţinerea standardului de viaţă atins în perioada de bază, fiind calculat ca
raport între acest cost ipotetic şi costul efectiv (de consum) al perioadei de bază, necesitatea
acestui tip de indice interpret fiind evidentă mai ales în determinarea salariului real şi
venitului real; între IPC şi ICV există o relaţie deosebită, caracterizată succint în
continuare:
-IPC este o aproximare a ICV ca instrument de estimare a costurilor de consum;
-IPC oferă, în formula Laspeyres, o limită superioară pentru ICV (ICV< IPC);
-IPC şi ICV măsoară modificarea cheltuielilor şi nu modificarea în venituri necesară
pentru menţinerea standardului de viaţă;
- Relaţia de calcul a ICV în ţările cu economie dezvoltată, în formula Paasche, este
utilizată pentru a verifica sau confrunta coeficienţii de ponderare ai perioadei de bază, în
raport cu mutaţiile survenite în perioada curentă:
 v1 unde: v1=vânzările perioadei curente,ip =indicele individual de preţ.
I ICV =
1
 p v1
i
În cazul unor abateri mari se dispune o schimbare promptă a bazei.
Efortul informaţional pentru cunoaşterea lui v1 este foarte ridicat, restricţia utilizării
ICV cu frecvenţă lunară fiind dată de costuri.
* IPC şi ICV pot coexista şi se pot corela şi corecta reciproc;
* IPC şi ICV nu sunt afectate de modificările impozitelor pe venit, dar includ impozitele
pe vânzări prin preţul efectiv practicat şi alte impozite indirecte. Se impune a fi
menţionată şi diferenţa majoră între IPC, ICV priviţi ca indici interpret asemănători şi
IPAm, diferenţă dată de faptul că ultimul nu cuprinde rezultatele indicelui costului
construcţiilor (ICC), în timp ce primele realizează această incluziune.
➢ IPAm–indicele preţurilor cu amănuntul stabileşte modificarea preţurilor la toate
mărfurile vândute prin reţeaua comerţului cu amănuntul, importanţa lui ca instrument de
măsură a inflaţiei în sfera preţurilor cu amănuntul, fiind evidentă;

20
 ➢ ICC –indicele costului construcţiilor apreciază modificarea preţurilor în
construcţiile de locuinţe, servind la indexarea chiriilor, indiferent de metoda de calcul
aleasă el fiind folosit şi independent dar şi în cadrul IPC;
➢ IPPA-A – indicele preţurilor produselor agro-alimentare măsoară evoluţia
preţurilor produselor agro-alimentare pe «piaţa ţărănească»(piaţa producătorilor agricoli
individuali sau asociaţi), furnizând informaţii importante despre inflaţia pe această piaţă
specială;
➢ Indicele deflator al PIB sau deflatorul implicit al PIB–indicele preţurilor produsului
intern brut care nu se calculează în mod direct prin măsurarea modificării preţurilor, ci ca
rezultat al raportului între PIB nominal sau în preţuri curente şi PIB exprimat în preţuri
comparabile (după deflatarea separată a fiecărei componente a acestui indicator
macroeconomic), deflatorul PIB are o sferă de cuprindere mai mare ca a tuturor celorlalţi
indici de preţ.
Indicele implicit al preţurilor produsului intern brut sau deflatorul PIB–ului este un
instrument statistic care măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor întregii sfere de
producţie a unei economii naţionale, respectiv a preţurilor şi tarifelor produselor şi
serviciilor finale, la nivelul unui teritoriu economic, într-o anumită perioadă de timp, de
regulă un an sau un trimestru. Principalul avantaj al deflatorului PIB-ului este
completitudinea sau sfera sa de cuprindere, mai extinsă în comparaţie cu toate celelalte
instrumente statistice de măsurare a inflaţiei, iar dezavantajul major este lipsa
promptitudinii sale sau tardivitatea specifică. PIB se calculează anual, iar din 2000 se
estimează şi trimestrial.
Evaluarea PIB este provizorie (la sfârşitul anului sau perioadei de referinţă), semidefinitivă
(la 1-2 ani distanţă de anul de referinţă) şi definitivă (la 2-3 distanţă de anul de referinţă).
Cu toată valoarea sa exactă, deflatorul PIB – ului în raport cu IPC, din cauza caracterului
tardiv şi a periodicităţii trimestriale provizorii şi a definitivării sale anuale este practic
dincategoria indicatorilor pe termen scurt, în comparaţie cu IPC care devine singurul
indice construit cu scopul clar de a evalua inflaţia pentru toţi destinatarii, fie ei agenţi
economici, fie alţi beneficiari sociali. Deflatorul PIB-ului este un indice de tip Paasche,
calculat prin raportarea indicelui PIB-ului nominal la indicele real:
pq 1 1

=  pq
nominal valoric
I I pq
Deflatorul PIB-ului = PIB
= 0 0
= 1 1

I real
PIB I volumului fizic
p q0 1 p q
0 1

p q0 0

Indicele implicit al PIB–ului se calculează şi la nivelul componentelor: consum public şi

privat, investiţii brute, modificări ale stocurilor, exportului şi importului.
Indici interpret sunt acele instrumente statistice absolut necesare în economiile de piaţă,
care permit substituirea caracterizărilor de tip adjectival ale inflaţiei cu o scală ordinală.
Cum variabila măsurată pe o scală ordinală este înzestrată cu relaţia de ordine aceasta
permite ierarhizarea următoare:

21
 • nivelul de inflaţie subnormală (cuprinsă între 0 şi 3%);
• nivelul de inflaţie (infra)normală (model Friedman - inflaţie 3-5% anual);
• nivelul de inflaţie moderată (între 5 şi 10% anual);
• nivelul de inflaţie întreţinută (între 10 şi 20% anual);
• nivelul de inflaţie persistentă (între 20 şi 100% anual);
• nivelul de inflaţie forţată (între 100 şi 200% anual);
• nivelul de inflaţie accelerată (între 200 şi 300% anual);
• nivelul de inflaţie excesivă (peste 300% anual).

1.Vânzările celor două produse A şi B, la export, ale firmei A&B, în două luni succesive
au fost următoarele:
Tabelul 5. 1
Produs Preţ unitar (€) Cantitate (mii) Valoarea vânzărilor (mii € )
p0 p1 q0 q1 p0q0 p0q1 p1q0 p1q1
A 100 120 10 9 1000 900 1200 1080
B 400 500 8 7 3200 2800 4000 3500
Total - - - - 4200 3700 5200 4580
a.Să se determine indicii individuali sau la nivel de produs ai vânzărilor, ai preţurilor şi ai
volumului fizic.
b.Să se calculeze indicii sintetici agregaţi ai volumului fizic şi ai preţurilor Laspeyres,
Paasche şi Fisher, iar în final indicele valoric al vânzărilor totale.
Rezolvare:
Indicii individuali iV, ip, iq semnifică dinamica la nivel de produs a vânzărilor:
v1 p1q1 p1 q1
i1/V 0 =  100 =  100 , preţurilor i1/p 0 =  100 şi volumului fizic i1/q 0 =  100 .Întotdeauna
v0 p0 q0 p0 q0
i1/v 0 = i1/p 0  i1/q 0 ,iar rezultatele sunt:
Tabelul 5.2
Produs i1v/ 0 i1p/ 0 i1q/ 0
A 108,0 120,0 90,0
B 109,4 125,0 87,5

Indicii agregaţi Laspeyres (L) şi Paasche (P) sunt prezentaţi în paralel:

➢ Indicele volumului fizic: L1/q 0 =
pq 0 1
 100 =
3700
 100 = 88, 095% ,
pq 0 0
4200

( L1/q 0 şiP1/q0 ) P1/q0 =

pq1 1
 100 =
4580
 100 = 88, 077% .
pq1 0
5200

➢ Indicele preţurilor : L1/p 0 =

pq 1 0
 100 =
5200
 100 = 123,809% ,
pq 0 0
4200

22
( L1p/ 0 şiP1 p/ 0 ) P1/p0 =
pq
1 1
 100 =
4580
 100 = 123, 784% .
pq
0 1
3700
În final, indicele valorii vânzărilor totale este I V = Lp P q = Lq P p = 109,047 %
Sistemul de indici de preţ şi ai volumului fizic de tip Fisher (F) reprezintă mediile simple
geometrice ale indicilor Laspeyres şi Paasche:
Fq = Lq × P q = 88, 086% , Fp = Lp × P p = 123, 796% şi IV=Fq·FP=109,047 %.

2.O firmă a vândut pe piaţă trei produse în luna ianuarie în valoare de 10 mii lei (5 mii de
lei pentru articolul A, 3 mii pentru B şi 2 mii pentru C). Pentru februarie calculaţi indicele
Laspeyres ca medie aritmetică a indicilor individuali i Af =120,0 %, iBf = 80,0 % şi iCf = 150,0
%.
Soluţie: Se determină indicele conform formulei I f
=
i x f
f
0 0
=114,0 % .
x f
L
0 0

3. Datele privind exporturile celor două agenţii ale firmei AB, privind aparatele de
filtrare timp de douǎ trimestre sunt următoarele:

Tabelul 5.3
Agenţia Preţ unitar Structură Preţuri medii ( p =
(€) vânzǎri(%)  pi g i )

p0 p1 g0 g1 p0g0 p0g p1g p1g

1 0 1
A 5 4 0,4 0,2 2,0 1,0 1,6 0,8
B 8 10 0,6 0,8 4,8 6,4 6,0 8,0
TOTA - - 1,0 1,0 6,8 7,4 7,6 8,8
L
a. Să se determine indicele preţului mediu sub influenţa concomitentǎ a preţurilor şi a
structurii, indicele preţului mediu sub influenţa exclusivǎ a preţurilor şi indicele preţului mediu
sub influenţa exclusivǎ a structurii.
b. Determinaţi influenţele absolute şi contribuţia procentuală a celor doi factori (preţul
individual şi structura vânzărilor), în variaţia preţului mediu.

Rezolvare:
Preţul mediu este expresia raportării vânzărilor la cantităţile totale:
 v =  pq = p q = pg .Apoi se preia informaţia structurală g = q exprimată prin
p=  q 
q q  q
intermediul coeficienţilor. Astfel, se deduc preţurile medii apelând la produsele preţ şi
structură (pg), agregate (Σ pg):
• p0 =  p0  q0 ) = 6,8 € /aparat (preţul mediu al perioadei de bază),

23
 • p01 =  p0  q1 = 7,4 € / aparat (preţul mediu al perioadei de bază cu structura vânzărilor
din perioada curentă),
• p10 =  p1  q0 = 7,6 € / aparat (preţul mediu al perioadei curente cu structura vânzărilor
din perioadei de bază),
• p1 =  p1  q1 = 8,8 € / aparat (preţul mediu al perioadei curente).
Indicii preţului mediu sunt construiţi ca raporturi de medii şi reflectă dinamica preţurilor,
dar şi influenţa relativă a factorilor variaţiei acestora. Astfel indicele preţului mediu sub
influenţa preţurilor şi structurii este:
I1/p 0( p , g ) =
p1
 100 =
pq :p q 1 1 0 0
 100 =
pg 1 1
 100 =
8, 8
 100  129, 4%
p0 q q 1 0 p g 0 0
6, 8
Acesta este cunoscut şi ca indice cu structură variabilă(ISV). Indicii preţului mediu sub
influenţă exclusivă a preţurilor şi sub influenţa exclusivă a structurii sunt indicii cu
structură fixă (ISF) şi ai variaţiei structurale (ISV).
I1/p 0( p ) =
p1
 100 =
pq 1 1
:
 p q 100 =  p g
0 1 1 1
 100 =
8,8
 100  118, 9% =(ISF)
p01 q 1 q 1 p g 0 1
7, 4

I1/p 0( g ) =
p01
 100 =
pq 0 1
:
 p q 100 =  p g
0 0 0 1
 100 =
7, 4
 100  108,8% =(IVS)
p0 q 1 q 0 p g 0 0
6,8

Întotdeauna: I1/p 0( p , g ) = I1/p 0( p )  I1/p 0( g ) sau ISV=ISF×IVS. Modificările absolute cauzate de variaţia
preţurilor individuale şi de variaţia structurii sunt prezentate detaliat. Modificarea
concomitentă a celor doi factori este:
I SV = I1/p 0( pg ) =
pg 1 1
  p ( p , g ) =  p1 g1 −  p0 g 0 = 8,8 − 6,8 = 2 €
p g 0 0

Modificarea exclusivă a preţurilor reprezintă:

I SF = I1/p (0p ) =
pg 1 1
  p ( p ) =  p1 g1 −  p0 g1 = 8,8 − 7, 4 = 1, 4 €
p g 0 1

Modificarea exclusivă a structurii de vine egală cu:

IVS = I1/p 0( g ) =
p g 0 1
  p ( g ) =  p0 g1 −  p0 g 0 = 7, 4 − 6,8 = 0, 6 €
p g 0 0

Întotdeauna:  =  p ( p ) +  p ( g ) sau SV = SF + VS . Cum variaţia totală a preţului

p ( p, g )

mediu a fost  p ( p , g ) = 2 € rezultă că variaţia preţurilor individuale a contribuit procentual

 p( p) 1, 4  p( g ) 0, 6
cu  100 =  100 = 70 % , iar variaţia structurii cu  100 =  100 = 30 % .
 p( p,g )
2, 0  p( p,g )
2, 0

4.S-au dat publicitǎţii urmǎtoarele date, pentru două regiuni:

Tabelul 5.4
Anul 0 Anul 1
Venitul nominal minim lunar în sute de euro 5 6
Structura cheltuielilor de consum (coeficienţi de ponderare) -%-
24
 - mărfuri alimentare – cpA 55,0 60,0
- mărfuri nealimentare – cp N
30,0 26,0
- servicii – cp S
15,0 14,0
Indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) -%-
- mărfuri alimentare – iA - 150,0
- mărfuri nealimentare – i N
- 120,0
- servicii – iS
- 140,0
a. Determinaţi IPC, pornind de la indicii individuali şi structură.
b. Calculaţi şi comentaţi dinamica reală a venitului nominal minim lunar. c. Aflaţi
diferenţa dintre IPC şi ICV.
Rezolvare:
1. Indicele preţurilor de consum în formula Laspeyres
p1
p p0 q0
= =
p
pq i pq pq
I p 1 0
= unde i1p/ 0 sunt indicii iA , iN , iS,iar
0 1/ 0 0
reprezintă
0 0 0

pq pq pq pq

L
0 0 0 0 0 0 0 0

coeficienţii de ponderare ai cheltuielilor din perioada 0.

150  55 120  30 140  15 13950
I lp = 2
+ 2
+ 2
= =1,395 ( % =139,5)
100 100 100 100 2
2. Nivelul şi dinamica reală a venitului minim lunar
6
Nivelul real= Nivelul nominal = =4,3 sute euro.
IPC 139, 5
Dinamica este conferită de indicele individual al celor două valori exprimate în preţurile
4, 3
aceluiaşi an: i1/venit
0 = x 100 = 86,0 %.Confruntat cu un IPC de 139,5 %,nivelul venitului
5
minim lunar deşi prezenta o creştere aparentă de 20 % (6/5x100=120,0%), în termeni
reali sau comparabili, acelaşi venit minim s-a diminuat cu numai 14%. La acelaşi rezultat
se ajunge şi prin raportarea celor doi indici, respectiv a indicelui dinamicii venitului
VENIT
INOMINAL 120, 0
minim lunar la IPC: IVenit minim real = = x100 = 86,0 %.
IPC 139, 5
3.Oferind prompt date pentru anul 1, aplicaţia permite şi calculul indicelui costului vieţii
(un indice de preţ în formula Paasche), determinat astfel:
I pp =
pq 1 1
= 
pq 1 1
=  v =ICV 1

p q0 1

1
pq
1
 ip v 1
p1 1 1 1/ 0
p0
Ïn formulă se înlocuiesc datele din aplicaţie, unde i1p/ 0 sunt indicii iA , iN , iS , iar structura
curentă a cheltuielilor de consum este alcătuită din coeficienţii de ponderare obţinuţi la
nivelul anului 1.

25
 1 1
IPC = x100= 1 1 1
x100=139,53 %
1
i p
p1q1
1, 5
× 0, 6 +
1, 2
× 0, 26 +
1, 4
× 0,14
1/ 0

Diferenţa dintre IPC şi ICV este egală cu 139,5 % - 139,53 %= - 0,03%.

➢ Aplicaţii de rezolvat

1.Completaţi informaţiile necesare în locurile unde lipsesc date privind evoluţia activităţii
unui agenţii specializate în vânzările de autoturisme pentru următorii cinci ani:
Tabelul 5.5
Anul Cifra de afaceri Indicele volumului Indicele preţurilor
( sute de mii € ) q
fizic ( I t / t −1 ) -%- ( I tp/ t −1 ) -%-
T 10,8 105,0 102,0
T+1 11,9 108,4
T+2 14,4 100,0
T+3 16,2 90,0
T+4 20,0 125,0

2.La nivelul agentului S.C. “INTERFON” S.R.L. se cunosc următoarele date privind
vânzările în cele două semestre ale anului curent:

Tabelul 5.6
Denumirea Valoarea vânzărilor (mii lei) Indice de
produsului Sem. I Sem. II volum fizic (%)
Interfon „A” 500 550 114,0
Interfon „B” 1200 1800 120,0
Interfon „C” 1000 1000 156,0
a. Să se calculeze indicii individuali ai volumului valoric şi ai preţurilor.
b.Să se determine indicii de grup sau sintetici ai volumului valoric,fizic şi ai preţurilor.
c. Să se măsoare contribuţia factorului calitativ şi cantitativ în modificarea totală a volumului
total al vânzărilor agentului economic.

3. Despre exporturile firmei “GAMA” SRL s-au obţinut urmǎtoarele informaţii privind
vânzările şi structura acestora în douǎ trimestre succesive ale anului curent şi pentru cele trei
agenţii deţinute. Datele sunt prezentate în continuare:
Tabelul 5.7
Agenţia Preţ unitar ( € / produs) Structura vânzărilor %
p0 p1 g0 g1
26
 „A” 70 50 0,45 0,60
„B” 60 60 0,25 0,25
„C” 80 100 0,30 0,15
TOTAL - - 1,00 1,00
1. Să se determine preţul mediu în cele două trimestre.
2. Să se determine indicele preţului mediu (ISV ), indicele preţului mediu sub influenţa exclusivǎ
a preţurilor (ISF ) şi sub influenţa exclusivǎ a structurii (IVS, ), influenţele absolute (  ) şi
contribuţia procentualǎ a celor doi factori.

4. Vânzările la export a trei produse A,B şi C ale firmei „ALFA”, în două luni succesive
au fost următoarele:
Tabelul 5.8
Produs Preţul unitar ( € ) Cantitatea (mii produse)
p0 p1 q0 q1
A 100 120 200 180
B 200 160 300 500
C 140 140 500 620
a.Determinaţi indicii individuali ai vânzărilor, preţurilor şi cantităţii.
b.Să se calculeze indicii agregaţi, conform sistemelor Laspeyres, Paasche şi Fisher, iar
în final indicele valoric al vânzărilor totale.

5. În care din următoarele două regiuni dinamica prognozată a câştigului minim lunar
este mai avantajoasă pentru locuitorii săi ?

Tabelul 5.9
ANUL
T T+1
Teritoriul Teritoriul
X Y X Y
Câştigul salarial minim lunar – sute euro 6,0 5,8 6,6 6,38
Structura cheltuielilor de consum (coeficienţi de ponderare) -%-
• mărfuri alimentare – cpA 43,0 46,0 40,0 45,0
• mărfuri nealimentare – cpN 35,0 30,0 32,0 33,0
• servicii – cp S 22,0 24,0 28,0 22,0
Indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) -%-
• mărfuri alimentare – iA - - 130,0 120,0
• mărfuri nealimentare – i N - - 140,0 110,0
• servicii – iS - - 120,0 130,0
a.Să se afle şi diferenţa dintre indicele preţurilor de consum calculat în formula Laspeyres
şi în formula Paasche.
27
b.Comentaţi dinamica reală a câştigului salarial minim, în funcţie de cele două formule
de calcul.

28