"Morometii" - capodopera a literaturii si cinematografiei romanesti

Cand spun Marin Preda, ma gandesc automat la “Morometii”

si cred ca nu sunt singura care face aceasta analogie. In
fond, cine nu a citit “Morometii”, cel mai cunoscut roman al
lui Preda? Daca nu datorita frumusetii acestei carti, atunci
macar datorita cerintelor scolare. Asa ca nu am sa insist prea
mult asupra subiectului; in fond, pare simplu- viata
oamenilor satului romanesc si lupta lor pentru supravietuire
in fata timpului care incepe sa-si piarda rabdarea. Asa ca
multi ar spune: si ce? S-au mai scris carti pe acest subiect,
de fapt jumatate din literature romana abordeaza acest
subiect! Da, dar numai unul este si va fi Ilie Moromete,
prototipul taranului intelectual, care exercita asupra celor din
jur fascinatie, respect.

O astfel de capodopera litarara avea desigur nevoie si de o

ecranizare pe masura. Ea a venit in 1988, sub atenta
obladuire a lui Stere Gulea. Gulea a fost cel care a stiu sa
reconstituie existenta zbuciumata a celei mai cunoscute
familii din literatura omana, trecerea de la o perioada de
liniste, cand “timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”, la
o perioada sumbra, plina de suferinte, cand “timpul nu mai
avea rabdare”. Filmul reprezinta in marea sa parte o copie
fidela a cartii (lucru intalnit la putine ecranizari), regizorul
purtandu-si spectatorii prin toate cotloanele vietii taranului
roman din satul Silistea Gumesti, insistand asupra
problemelor familiei Moromete. Insa Stere Gulea nu ar fi
putut crea aceasta capodopera a cinematografiei romanesti
fara o distributie extraordinara. Victor Rebengiuc este cel
care ii da viata lui Ilie Moromete. Paritura lui Rebengiuc este
extraordinara, el transmitand telespectatorului fiecare
bucurie, fiecare traire, suferinta a lui Ilie Moromete, asa cum
sunt ele prezentate in carte. Victor Rebengiuc este pentru
mine acel Moromete pe care mi-l imaginam in copilarie, la
prima lectura a “Morometilor”. Mereu la poarta, gata de vorba
sau de mestecat tutun, acel Ilie Moromete care stie sa-si
ascunda magistral cinismul sub masca naivitatii.

Insa ce ar fi Moromete fara Cocosila, prietenul sau cel mai

apropiat, singurul care il putea intelege, interpretat fara cusur
de catre Mitica Popescu, sau fara Catrina, a doua sa sotie,
cea care incearca in zadar sa-l aduca pe “calea cea buna”,
interpretata de Luminita Gheorgiu?! Nu pot fi trecute cu
vederea nici prestatiile lui Dorel Visan (Balosu), Florin
Zamfirescu (Marmorosblanc), Teodora Mares (Ilinca) si multi
altii. In fond, “Morometii” reprezinta un tot unitar, in care
fiecare are rolul sau bine stabilit, rol care, oricat ar fi de mic,
reprezinta o parte din temelia a ceea ce eu cred ca este cel
mai bun film romanesc.
Creatia lui Stere Gulea a fost recompensata cu 16 premii
nationale si internationale, printre care si premiul pentru cea
mai buna interpretare masculina (Victor Rebengiuc), la San
Remo, in 1988.