Procesul de invăţamant este abordat ca o relaţie între predare-invăţare-evaluare.
Evaluarea reprezintă punctul final într-o succesiune de activităţi ce urmăresc formarea la elevi a unui comportament corespunzător in situaţii variate. Printre principalele metode alternative de evaluare al căror potenţial informativ susţine indidualizarea actului educaţional prin ajutorul acordat elevului menţionăm:observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;investigaţia,proiectul,portofoliul,eseul,autoevaluarea.În această lucrare mă voi opri asupra a doua din aceste metode. Proiectul reprezintă o activitate mai amplă decat investigaţia.Se iniţiază in clasă,prin definirea şi înţelegerea sarcinii,eventual şi prin inceperea acesteia,se continuă acasă pe parcursul catorva zile sau săptamani,timp in care elevul se consultă permanent cu invăţatorul.Se încheie tot in clasă prin prezentarea in faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi a produsului realizat.Etapele realizării unui proiect sunt: 1. alegerea temei 2. planificarea activităţii;stabilirea obiectivelor proiectului;formarea grupelor şi stabilirea sarcinilor în grupe;identificarea surselor de informare (manuale, proiecte realizate pe aceeaşi temă, cărţi de la bibliotecă,etc.) 3. cercetarea propriu-zisă 4. realizarea obiectivelor propuse 5. prezentarea rezultatelor 6. evaluare O alta metodă de evaluare este eseul; prin efortul pe care îl depune elevul in realizarea lui acesta reuşeşte să iasă din modul de gandire şcolăresc specific primilor ani de scoală.Această metodă se poate folosi mai mult in claesele III-IV.Elaborarea unui eseu presupune respectarea unor cerinţe: 1. pregătirea subiectului; 2. înţelegerea enunţului eseului; 3. căutarea ideilor pentru eseu; 4. planul eseului; 5. redactarea eseului; Printre trăsăturile ce caracterizează metoda eseului se numără: subiectivitatea, ineditul şi originalitatea punctului de vedere al autorului.In evaluarea lui se urmăreşte gandirea personală,exemplele bine alese.Ca teme se pot sugera:”Sunt om’ ,”Ganduri de copil”, “Dacă...”,etc. Realizarea eseului nu este destinată doar elevilor talentaţi,ci tuturor elevilor pentru a-i determina pe toţi să transpună in cuvinte proprii o temă.In cadru activităţii “Formarea precipitaţiilor” putem cere elevilor să-şi închipuie o clipă că se transformă intr-o picatură de ploaie: ”Închideţi ochii si imaginaţi-vă că vă transformaţi intr-o picatură de ploaie. Acum,pentru cateva momente simţiţi cum este să faceţi parte dintr-un nor. Ce puteţi vedea? Ce puteţi face? Acum deschideţi ochii! Imaginaţi-vă o scurtă povestire despre picătura de ploaie care aţi fost,descriind drumul parcurs.” Pentru activitatea “Medii de viaţă” se pot da ca sarcini elevilor alte subiecte pentru realizarea unui eseu: ”Născociţi o poveste despre viaţa unei frunze,de cand era mugur,apoi a crescut mare şi verde si pană i s-a schimbat culoarea,s-a ofilit si a căzut din copac.”Pot fi abordate diferite aspecte ale naturii inconjurătoare. Criteriile de apreciere ale eseurilor realizate trebuie să ţină cont de originalitatea lucrării,concordanţa tema-conţinut, calitatea exprimării, vocabularul adecvat. Indiferent de metoda de evaluare folosită,aceasta trebuie sa aibă un caracter stimulator.Ea nu trebuie să-i inhibe pe copii,să-i demotiveze ci,dimpotrivă,să-i incurajeze şi să-i stimileze să inveţe mai bine .În mod obişnuit,evaluarea trebuie inţeleasă ca o modalitate de ameliorare a predării si invăţării,de eliminare a eşecului şi de realizare a unui progres constant in pregătirea fiecarui elev.O preocupare majoră a activităţii noastre didactice este aceea de a fi un evaluator obiectiv,de a face din evaluare un proces lipsit de stres pentru elevi.
Bibliografie: didactic.ro Student: Bordea Emanuel, Resurse umane,anul 2, grupa 1.