Modul 19.

Boli infecțioase
și nursing specific

CURS nr. 3
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU
BOLI INFECŢIOASE
SPECIFICE
COPILĂRIEI

Prof. RUXANDRA RADU

 Prof. RUXANDRA RADU

Boala infecţioasă rezultă din pătrunderea şi multiplicarea diferiţilor agenţi

patogeni pe diferite căi în organismul uman şi se manifestă prin variate
simptome şi sindroame clinice, la care se adaugă modificări de laborator
specifice (adică în legătură directă cu agentul etiologic) şi nespecifice
(rezultate ale mecanismelor complicate fiziopatologice care se înlănţuiesc de-
a lungul bolii).

Bolile infecţioase specifice copilăriei (dar care pot apărea şi la vârsta adultă)
tratate în lucrarea de faţă sunt: scarlatina, rujeola, varicela.
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
CURS nr. 3

SCARLATINA
Prof. RUXANDRA RADU
 Prof. RUXANDRA RADU

SCARLATINA
Definiţie şi importanţă
Scarlatina este o boală infecţioasă acută, produsă de streptococul beta-
hemolitic din grup A, care produce toxina eritrogenă (scarlatinoasă).
Streptococcus pyogenes (grup A din clasificarea Lencefield) este unul
dintre cei mai importanţi agenţi microbieni semnalaţi în patologia
umană. Prima evidenţiere a acestuia a fost semnalată, în 1874, de către
Billroth, de la un caz de erizipel, iar în 1879, Pasteur menţionează
prezenţa streptococului în sângele unui pacient cu sepsis puerperal.
Fehlein izolează, în 1883, microorganismul în cultură pură provenind
din leziuni de erizipel, iar Rosenbach îl denumeşte, în 1884,
Streptococcus pyogenes.

Agentul etiologic
Streptococul beta-hemolitic grup A are o virulenţă deosebită prin
capacitatea de a produce toxine: streptolizine, eritrotoxine,
hialuronidaza, streptokinaza ş.a. Dintre numeroasele infecţii pe care le
poate produce streptococul beta-hemolitic grup A, numai serotipul care
generează scarlatina este imunogen.
 Prof. RUXANDRA RADU

SCARLATINA
Epidemiologie
Izvorul epidemiogen îl constituie omul bolnav, cu faringită, amigdalită, angine, scarlatină, erizipel sau alte
localizări.
O sursă importantă este bolnavul cu angină, în primele zile de boală, eliminarea germenului se face prin picături
Flügge; eliminarea germenului încetează îndată după administrarea penicilinei; purtătorul de streptococ poate fi
contagios 1-3 zile înainte de debut sau, în proporţii reduse, în convalescenţă pe o durată variabilă de timp.
Purtătorii sănătoşi constituie o problemă importantă, datorită prezenţei temporare a agentului patogen la nivelul
mucoasei nazale, faringiene şi diseminării acestuia, în absenţa unor semne clinice care să indice eventuala
contagiozitate.

Modurile şi căile de transmitere sunt reprezentate de:

• modul direct: în condiţii de aglomeraţie - familie, colectivitate, mijloace de transport în comun, săli de
spectacole;
• modul indirect intervine în variate circumstanţe epidemiologice, când agentul patogen se poate transmite prin
aer, alimente, obiecte (de uz individual, colectiv, ocupaţional), mâini, vectori.
Receptivitatea este variabilă; în cazul tulpinilor care produc scarlatina receptivitatea este medie.
Receptivitatea la scarlatină este maximă la copiii între 1 şi 10 ani. Testarea receptivităţii la scarlatină se poate face
prin testul intradermic Dick.
 Prof. RUXANDRA RADU

SCARLATINA
Simptomatologie

Incubaţia durează 3-6 zile, cu limite între 1-10 zile.

Debutul este brusc, cu febră mare (39°-40°C), angină eritematoasă, cefalee,

vărsături; ganglionii submandibulari şi cervicali sunt hipertrofiaţi şi dureroşi.

După 1-2 zile de la debut se instalează exantemul scarlatinos, mai întâi pe gât
şi torace, care se generalizează repede, în 24 ore.

Exantemul se accentuează la nivelul pliurilor de flexie (cotului, axilei,

Erupţia este micropapuloasă cu
inghinal), şi ia aspect liniar – semnul Grozovici-Pastia. fond roşu, difuz, aspră la pipăit,
pruriginoasă.
 Prof. RUXANDRA RADU
SCARLATINA
Există şi un ciclu lingual foarte
important pentru diagnostic: la început
limba este saburală, apoi se descuamă
în sens anteroposterior, astfel că în 4-5
zile devine rosie-aprins, “zmeurie”;
papilele fungiforme sunt reliefate
datorită desepitelizării; la sfârşit limba
se reepitelizează, devenind roşie-
închis şi lucioasă.
Faciesul bolnavului cu scarlatină este
caracteristic: buzele sunt roşii,
“carminate”, obrajii roşii “pălmuiţi”, iar
între aceste zone congestive paloare
dispusă circum-nazo-oral- masca Filatov.
În perioada de stare bolnavul continuă să
fie intens febril, să prezinte angină care
poate fi eritematoasă sau eritemato-
pultacee, prezintă cefalee, tahicardie,
uneori vărsături.
După câteva zile erupţia păleşte, devine
stacojie şi dispare; apare o discretă
descuamaţie.
 Prof. RUXANDRA RADU

SCARLATINA
După 1-2 săptămâni urmează o descuamaţie în lambouri; această descuamaţie marchează perioada de
convalescenţă în care bolnavul prezintă stare generală ameliorată, febra a dispărut, angina este
vindecată.

Dacă bolnavul nu este tratat corect sau este tratat insuficient urmează o perioadă în care pot apărea
complicaţii imunoalergice: glomerulo-nefrita difuză acută, reumatismul articular acut cu sau fără
cardită, eritemul nodos.

Diagnosticul scarlatinei se stabileşte pe:

• date clinice: erupţie tip “eritem punctat”, febrilitate, angină roşie, masca Filatov, semnul
Grozovici-Pastia şi ciclul lingual;
• date epidemiologice: copil care nu a suferit de scarlatină, cazuri de infecţii streptococice în
colectivităţi;
• date de laborator: creşterea titrului ASLO, VSH şi proteina C reactivă moderat crescute,
leucocitoză cu neutrofilie, eozinofilie moderată.

Tratamentul este: etiologic, simptomatic şi igieno-dietetic

 Prof. RUXANDRA RADU

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU

SCARLATINĂ
1. Reducerea febrei este un obiectiv principal şi se poate realiza prin mai multe metode:
• comprese reci (10°-15°C) aplicate pe cap, torace sau trunchi. Dacă tegumentele devin
cianotice se întrerupe aplicaţia compreselor. Asistenta medicală schimbă compresele la
interval de 10-15 minute, de 3-6 ori, până când se observă scăderea temperaturii cu 1°-2°C;
• împachetarea în cearceafuri umede, la 10°-15°C, care se schimbă din 5 în 5 minute.
• după împachetări, asistenta şterge tegumentele bolnavului cu prosoape uscate;
• baia rece sau moderată: dacă temperatura bolnavului nu a scăzut, asistenta medicală îi
pregăteşte o baie rece (33°C) sau moderată (35°C). Durata băii este de 8-10 minute; dacă
apare cianoza tegumentelor şi stare de colaps, baia se întrerupe. Baia este eficientă dacă
tegumentele devin hiperemice, bolnavului i se amplifică mişcările respiratorii şi i se
intensifică bătăile cardiace.
• de asemenea bolnavului i se pot administra antitermice, la indicaţia medicului.
 Prof. RUXANDRA RADU

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU

SCARLATINĂ
2. Asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor: tegumentele se menţin în perfectă stare de
igienă prin curăţire zilnică, prin pudraj cu talc mentolat şi sulfamidat în caz de prurit cutanat.
– descuamaţia este uşurată printr-o baie caldă.
– igiena mucoasei bucale se realizează prin gargară cu ceai călduţ de muşeţel, iar curăţarea
secreţiilor nazale se face cu tampoane de vată umezite. Dezinfecţia nazo-faringiană este
importantă, utilizându-se faringosept şi instilaţii nazale cu colargol.
3. Pentru menţinerea echilibrului hidro-electrolitic se administrează un regim hidro-
lacto-zaharat cu supe de legume, zeamă de compot, sucuri de fructe. Adulţii sunt încurajaţi să bea 2-3
litri de lichide în 24 ore.
4. Asistenta medicală urmăreşte tensiunea arterială, pulsul, aspectul şi
cantitatea de urină precum şi starea generală a bolnavului.
5. Tratamentul etiologic constă în administrarea antibioticului de elecţie sau după caz a altui
antibiotic ce-l poate înlocui, alegerea medicaţiei fiind făcută de către medicul curant.
 Prof. RUXANDRA RADU

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU

SCARLATINĂ
Asistenta medicală testează receptivitatea persoanelor la scarlatină cu
ajutorul testului intradermic Dick, care se realizează astfel:
• se injectează intradermic, pe faţa anterioară a antebraţului, 0,2 ml toxină de
streptococ scarlatiniform;
• pe faţa anterioară a antebraţului opus se face un martor injectând intradermic
0,2 ml toxină streptococică scarlatiniformă inactivată;
• rezultatul se citeşte după 18 ore;
• reacţia este pozitivă dacă apare un eritem sau un infiltrat cu diametrul de cel
puţin 10mm;
• testul intradermic Dick este un test de imunitate: absenţa reacţiei arată
rezistenţa organismului, iar prezenţa reacţiei arată susceptibilitate de a face
boala.
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
CURS nr. 3

RUJEOLA
Prof. RUXANDRA RADU
 Prof. RUXANDRA RADU

RUJEOLA
Definiţie şi importanţă
Rujeola este o infecţie acută, autolimitantă, cu răspândire universală, contagiozitate ridicată, cauzată de
un virus care afectează prioritar copiii şi se poate manifesta clinic şi epidemiologic în forme variate, cu
şi fără severitate, fiind însă frecvent anergizantă.
Rujeola este cunoscută încă din Antichitate, având de-a lungul vremurilor denumiri variate: pojar, cori,
morbili sau rozeola. Maladia a fost descrisă prima dată de medicul arab Rhazes, în secolul al IX-lea, dar
abia în secolul al XVII-lea Sydenham i-a creat o identitate clinică.
Natura infecţioasă a rujeolei a fost stabilită cu certitudine în 1846 când P.L. Panum a descris epidemia
din insulele Faröe şi a evidenţiat contagiozitatea, iar Köplik a descris enantemul de pe mucoasa
obrajilor.
Un alt moment, cu o semnificaţie cu totul deosebită, l-a constituit reuşita lui Enders şi Peebles din anul
1954 de a cultiva virusul rujeolei pe culturi celulare de rinichi uman, urmată de posibilitatea obţinerii, în
1963, în SUA, a unui vaccin cu virus viu atenuat.
Dacă mult timp a fost considerată o maladie comună, astăzi se cunoaşte că ea poate evolua sever, cu
complicaţii: unele deficienţe intelectuale, tulburări de comportament, paralizii, epilepsie. Infecţia cu
virusul rujeolei contractată în primul trimestru de sarcină este posibil să determine malformaţii
congenitale, iar dacă survine în ultima parte a sarcinii se pot semnala naşteri premature sau rujeolă
congenitală.
 Prof. RUXANDRA RADU

RUJEOLA
Agentul etiologic
Rujeola este determinată de un virus din familia
Paramyxoviridae, genul Morbillivirus, specific omului.

Infecţia are loc prin invazia virusului în celulele

epiteliului mucoasei căilor respiratorii, de la toate
nivelurile, unde se multiplică, determinând viremia
primară, urmată de o nouă multiplicare în ţesutul
reticuloendotelial şi de inducerea viremiei secundare, cu
afectarea întregului sistem respirator.
 Prof. RUXANDRA RADU

RUJEOLA
Epidemiologie
Sursele de agent patogen sunt reprezentate de omul bolnav, Contagiozitatea începe cu 5 zile
înainte de erupţie- deci încă de la sfârşitul incubaţiei - şi durează încă 5 zile după apariţia
erupţiei; ea este maximă în perioada catarală, preeruptivă,
Purtătorii preinfecţioşi reprezentaţi de persoanele aflate în ultima parte a incubaţiei, cu
aproximativ 3-5 zile înaintea debutului, au un potenţial ridicat de diseminare a virusului.
Purtătorii sănătoşi au un rol epidemiologic redus, deoarece diseminează cantităţi mici de virus
şi pe o scurtă durată.
Modul şi calea de transmitere se face direct prin picăturile septice (picăturile Flügge), în
tipuri variate de aglomeraţie, în general în condiţii de viaţă neigienică. În circumstanţe
epidemiologice particulare, virusul rujeolei se poate transmite şi prin modul indirect, când
acesta poate fi vehiculat prin aer, obiecte şi mâini recent contaminate.
Receptivitatea faţă de infecţia cu virusul rujeolei este generală pentru persoanele ce nu au făcut
boala şi nu au fost vaccinate. Preşcolarii şi şcolarii până la vârsta de aproximativ 15 ani, în
absenţa vaccinării, constituie grupurile de risc major.
 Prof. RUXANDRA RADU

Semnul lui Köplic

RUJEOLA
Simptomatologie
Incubaţia durează aproximativ 10 zile, cu limite între 8 şi 14 zile, obişnuit mai
lungă la adulţi.

Debutul este insidios, gradat şi se însoţeşte de:

- febră moderată,
- triplu catar: - catar nazal - strănut, rinoree apoasă;
- catar bronşic - tuse, expectoraţie mucoasă;
- catar ocular - lăcrimare, congestie conjunctivală;
- enantem ce include o angină cu picheteuri congestive, pe vălul palatului şi
orofaringe; caracteristic este semnul lui Köplik reprezentat de micropapule cu
baza congestivă situate pe mucoasa jugală din dreptul celui de-al doilea molar;
mai poate fi prezentă o dungă albă pe gingii - dunga Appert.
 Prof. RUXANDRA RADU

RUJEOLA
Perioada eruptivă sau de stare este marcată de o exacerbare a
simptomelor generale, de creşterea febrei, catarul persistă, îndeosebi
tusea, secreţia nazală apoasă devine mucopurulentă; enantemul se
şterge - semnul Köplik dispare în prima zi de erupţie;
• se instalează exantemul care porneşte din zona retroauriculară şi
în trei zile se generalizează descendent:
• în prima zi - cuprinde capul şi gâtul
• a doua zi - trunchiul şi rădăcina membrelor
• a treia zi - cuprinde extremităţile.

Erupţia este maculo-papuloasă şi nu produce prurit.

Perioada de convalescenţă se caracterizează prin dispariţia catarului

şi a febrei, persistenţa unei pigmentări cutanate, reluarea apetitului şi
reintrarea în normal.
 Prof. RUXANDRA RADU

RUJEOLA
Diagnosticul rujeolei se face pe datele epidemiologice (contact cu 10 zile înainte cu un caz de
rujeolă uşor de recunoscut) şi pe datele clinice (febră eruptivă cu triplu catar, generalizarea
erupţiei de sus în jos,). Datele de laborator specifice sunt cercetarea anticorpilor prin reacţia de
hemaglutinoinhibare şi citodiagnosticul ce constă în evidenţierea de celule gigante multinucleate
evidenţiate pe frotiuri.

Tratamentul rujeolei este simptomatic şi de susţinere:

• se combate febra prin administrare de antitermice;
• se combate tusea prin administrare de siropuri expectorante şi antitusive pentru catarul
bronşic;
• se combat vărsăturile prin administrare de antiemetice; regimul hidric este impus pentru a
preveni deshidratarea;
• se combat durerile de cap, insomnia şi agitaţia.

Tratamentul igieno-dietetic constă în izolarea bolnavului şi repaus la pat; îngrijirea

tegumentelor şi mucoaselor pentru a preveni suprainfecţiile; regim dietetic bogat vitaminizat în
perioadele febrile.
 Prof. RUXANDRA RADU

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU

RUJEOLĂ
1. Reducerea febrei se poate realiza prin:
- aplicarea compreselor hipotermizante de 2-3 ori pe zi pe frunte, torace, membre;
- aerisirea camerei de 3-4 ori pe zi câte 15 minute;
- în cazul frisoanelor se acoperă pacientul cu 2-3 pături, se aplică buiote cu apă caldă la
picioare;
- administrarea medicaţiei prescrise de medic - Algocalmin, Ibuprofen, Aspirină,
Paracetamol;

2. Aplică măsurile corespunzatoare dezobstrucţiei căilor respiratorii şi diminuării tusei şi

polipneei:
- umidificarea aerului din salon prin aşezarea de vase cu apă pe calorifer, fierberea unei
infuzii de muşeţel;
- cavităţile nazale se curaţă de secreţii;
- hidratarea pacientului;
- administrarea medicaţiei prescrise – antitusive, antiinflamatorii.
 Prof. RUXANDRA RADU

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU

RUJEOLĂ
3. Urmăreşte prevenirea deshidratării, administrând zilnic bolnavului 2000-3000 ml lichid;
- dieta constă, în perioada febrilă, în lichide (supe, ceaiuri, limonadă, sucuri de fructe, lapte,
apă minerală, sifon, etc), administrate cu stăruinţă şi grijă, în funcţie de toleranţa gastrică.
- imediat ce toleranţa gastrică permite, dieta se îmbogăţeşte treptat, devenind completă în
convalescenţă (fără nici o restricţie ).

4. Asigură prevenirea infectării mucoaselor şi tegumentelor:

- spală ochii bolnavului de 1-2 ori pe zi cu ceai de muşeţel;
- îndepărtează secreţiile nazale şi protejează narinele prin aplicaţii de creme simple;
- cavitatea bucală trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel , apă de gură);
- urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic;
- efectuează toaleta pe regiuni, baia generală fiind permisă doar în perioada de convalescenţă;
- schimbă lenjeria pacientului şi lenjeria de pat ori de câte ori este nevoie.
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
CURS nr. 3

VARICELA
Prof. RUXANDRA RADU
 Prof. RUXANDRA RADU

VARICELA
Definiţie şi importanţă

Varicela este o boală infecţioasă specifică omului, foarte contagioasă, semnalată

în copilărie, ca primo-infecţie cu virusul varicelo-zosterian, cu manifestări
endemo-epidemice şi caracterizată clinic prin evoluţie autolimitantă, exantem
facultativ, veziculo-pustulos şi imunitate durabilă pe toată viaţa.

Boala a fost descrisă pentru prima dată de Ingressiass în 1553. În 1767, Vogel o
numeşte varicelă, iar în 1802, William Herberden propune diferenţierea ei de
variola. Thomas Weller, în 1952, reuşeşte izolarea virusului varicelo-zosterian.
 Prof. RUXANDRA RADU

VARICELA
Agentul etiologic
Virusul varicelo-zosterian este un
α herpes virus uman, cu diametrul
de 200nm, fiind considerat cel mai
mic reprezentant al familiei
Herpes-viridae.
 Prof. RUXANDRA RADU

VARICELA
Epidemiologie
Sursa de agent patogen în infecţia cu virusul varicelo-zosterian este omul bolnav, care devine
contagios pentru contacţii receptivi cu 1-2 zile înainte de instalarea exantemului şi până la 5 zile
de la apariţia ultimelor elemente veziculare. Sursele pot elimina virusul prin secreţiile
nazofaringiene şi lichidul din vezicule.
Purtătorii preinfecţioşi (bolnavii din perioada de incubaţie) sunt deosebit de contagioşi pentru
câteva zile, înaintea debutului varicelei.
Transmiterea virusului varicelo-zosterian se realizează direct, prin secreţiile nazofaringiene sau
contactul cu tegumentele ori mucoasele purtătorului preinfecţios sau ale bolnavului.
Receptivitatea faţă de varicelă este crescută, mai ales pentru copiii de 5-9 ani care pot
reprezenta 50% din total cazuri.
Receptivitatea este maximă la persoanele cu imunodepresie: cancer, hemopatii maligne,
persoane tratate cu corticoizi şi alte imunosupresive.
 Prof. RUXANDRA RADU

VARICELA
Simptomatologie
Perioada de invazie (prodromală) are o durată de 1-2 zile la copilul mic şi
2-3 zile la adult; se caracterizează prin febră 38°C, stare de rău general,
cefalee, mialgii, oarecare catar respirator, poate să apară un exantem
scarlatiniform fugace.

Perioada de stare apare după 1-2 zile şi este caracterizată de o erupţie care
se evoluează în câteva valuri eruptive, alcătuite din zeci de elemente;
puseele survin 5-10 zile, cât timp persistă şi febra. Elementele eruptive
sunt, la început maculare de culoare roz, iniţial pe corp, apoi pe faţă şi
membre, care devin rapid papuloase, pruriginoase, cu transformare în 24
de ore, în vezicule uniloculare, transparente, ca picătura de rouă, aşezate
pe o bază eritematoasă; veziculele durează puţin, o zi sau două, după care
se deprimă treptat prin reducerea conţinutului, se usucă începând cu a 4-a
zi de la apariţie, realizând o crustă care se detaşează şi lasă o
depigmentare; evoluţia poate dura până în a 10-a zi.
 Prof. RUXANDRA RADU

VARICELA
Exantemul este dominant pe trunchi, iar la nivelul
membrelor este mai dens spre rădăcina acestora, spre
pliurile de flexie şi în axilă, cu posibilitatea prezentării
şi pe palme şi plante, pe faţă şi pielea capului.

Elementele exantemului evoluează, în acelaşi timp, în

diferite stadii sub formă de: macule, papule, vezicule,
cruste; erupţia variceloasă este intens pruriginoasă.

Convalescenţa este de scurtă durată, iar vindecarea se

produce în 10-15 zile; imunitatea este durabilă pe toată
viaţa.

Complicaţiile precoce sunt rare şi, în general, se

datorează suprainfecţiei cutanate stafilo/streptococice.
 Prof. RUXANDRA RADU

VARICELA
Diagnosticul varicelei se sprijină pe datele clinice: erupţie ce apare în valuri, febră, prurit
intens; şi pe datele epidemiologice: contact infectant, absenţa bolii în trecut.

Tratamentul varicelei este simptomatic şi igieno-dietetic.

• se combate febra prin administrare de antitermice, antipiretice;
• se combate pruritul prin pudraj cu talc mentolat 1%, antihistaminice;
• se combate cefaleea, mialgia prin administrare de antialgice.
• izolare strictă pană la căderea ultimelor cruste, cu repaus la pat;
• tăierea unghiilor care, prin grataj, inoculează germeni piogeni; se previn astfel
suprainfecţiile cutanate;
• menţinerea unei igiene riguroase;
• nu se permite baia decât după uscarea elementelor eruptive, pentru a nu deschide porţi de
intrare pentru germeni din ambianţă, prin o decapitare precoce a veziculelor.
 Prof. RUXANDRA RADU

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU

VARICELĂ
1. Asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor pentru evitarea infectărilor secundare.
- cavitatea bucală va fi curaţată după fiecare masă, spălată cu ceai de muşeţel şi dezinfectată
prin badijonări cu stamicină.
- igienizarea tegumentelor se face cu apă alcoolizată, după care se pudrează cu talc mentolat
1% sau se tamponează cu alcool mentolat 1% pentru ameliorarea pruritului.
- baia generală se face numai după uscarea leziunilor cutanate şi căderea crustelor.
- pentru evitarea ruperii şi infectării veziculelor, se indică tăierea unghiilor, folosirea unor
mănuşi moi de bumbac sau bandajarea degetelor.

2. Adaptează regimul alimentar la necesităţile pacientului: regim lacto-hidro-zaharat şi făinos

format din lichide şi piureuri în febră, apoi regim complet.
 Prof. RUXANDRA RADU

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU

VARICELĂ

3. Supraveghează permanent pacientul pentru a observa semnele unor eventuale

complicaţii precoce, datorate suprainfecţiei cutanate stafilo/streptococice;
pacientului i se monitorizează pulsul, tensiunea arterială şi temperatura.

4. Se combate febra prin aplicare de comprese hipotermizante de două-trei ori pe

zi;
- antitermicele se administrează la indicaţia medicului fiind alese şi dozate în
funcie de vârsta bolnavului;
- cefaleea, mialgia se combat prin administrare de antialgice la indicaţia medicului.
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific
CURS nr. 3

CONCLUZII
Prof. RUXANDRA RADU
 Prof. RUXANDRA RADU

O bună relaţie asistent-pacient se realizează prin respectul pentru punctele de

vedere şi trăirile pacientului, înţelegerea şi dorinţa de a intra în dialog, ceea ce îi
dă putere pacientului de a deveni partener în actul terapeutic.

Pacientul are nevoie de informaţii, instrucţiuni şi atenţionări pentru a accepta şi a

urma tratamentul şi pentru a-şi redobândi sănătatea.

Rolul asistentei medicale în bolile infecţioase este foarte important atât în

îngrijirea pacienţilor pe întreaga perioadă evolutivă a bolii, cât şi în educaţia
bolnavului şi a familiei în ceea ce priveşte izolarea sursei epidemiogene, în speţă
bolnavul, limitarea contactului acestuia cu persoanele cu sănătate aparentă,
educarea persoanelor potenţial receptive în a face boala de a evita total contactul
cu bolnavii.
Modul 19. Boli infecțioase
și nursing specific

CURS nr. 3

Prof. RUXANDRA RADU