Învelișurile celulare

Peretele celular
 înveliș extern prezent la alge, ciuperci, plante
 alcătuire:
- celuloză (la ciuperci chitină), hemiceluloză, substanțe pectice, dispuse în rețea -
formează peretele primar
- lipide: ceruri, suberină
- săruri minerale: carbonat de Ca, fosfat de Ca
- lignină
Toate aceste substanțe se adaugă și formează peretele secundar.
 prezintă pori străbătuți de prelungiri citoplasmatice, care leagă celulele între ele
 roluri:
- asigură individualitatea dar și solidaritaea celulelor
- permite schimburile dintre celule
- dă duritate și rezistență
- asigură forma celulei

Membrana celulară sau plasmalema

 delimitează conținutul celular
 alcătuire:
- este de natură fosfolipoproteică
- 2 straturi de fosfolipidele prezente în stratul intern și extern
- proteine membranare inclavate în stratul dublu de fosfolipide (extrinseci, intrinseci
care se deplasează permanent și oferă aspect mozaicat și transmembranare cu rol în
transport)
- glicide dispuse doar pe fața externă , atașate de lipide (glicolipide) sau de proteine
(glicoproteine)
Această structură este numită structura mozaicului fluid.
 roluri:
- dă formă celulei
- protejează celula
- asigură schimbul de materie și energie dintre celule și mediu
- are permeabilitate selectivă (lasă să intre sau să iasă anumite substanțe)
 Schimburile de substanțe prin membrana celulară

Schimburile de substanțe între celule și mediu se realizează prin:

1. Permeație
– trecerea substanțelor cu masă moleculară mică și a ionilor prin membrană
– se poate realiza:
 conform gradientului de concentrație, pasiv, fără consum de E (difuzia, osmoza)
Difuzia: trecerea moleculelor de la concentrație mai mare la una mai mică; prin difuzie se
realizează trecerea moleculelor de dimensiuni mici: O2, CO2, H2O
Osmoza: moleculele unei substanțe aflate în soluție traversează membrana într-un singur
sens, din soluția mai diluată spre cea mai concentrată. Diferența de concentrație dintre soluții
determină o presiune numită presiune osmotică.
Ex: preluarea apei din sol de către perișorii absorbanți
 cu ajutorul proteinelor transportatoare, pasiv și activ
Substanțele cu masă moleculară mare (aminoacizi, glucoză) se leagă de proteine-cărăuș,
transmembranare, care le transportă:
- pasiv: conform gradientului de concentrație, fără consum de energie
- activ: contrar gradientului de concentrație (de la mic la mare), cu consum de energie
-

2. Citoza
– trecerea substanțelormari prin membrană, după ce au fost înglobate în vacuole
delimitate
de membrane
 exocitoza: trecerea substanțelor din interior spre exterior

 endocitoza: introducerea din exterior spre interior, prin pinocitoză (introducerea unor
particule lichide) și fagocitoză (introducerea de particule solide în celulă, proces caracteristic
celulelor care emit pseudopode)
 Citoplasma

Reprezintă mediul intracelular, situat între membrana celulară și nucleu.

Formează masa fundamentală a celulei, formată din:
- citosol
- citoschelet
- organite celulare (comune și specifice)
- incluziuni celulare
Citosol
 masă fundamentală, în care au loc reacțiile intracelulare
 formată din: - mediul de dispersie – apa,
- faza dispersată – săruri minerale, substanțe orgnice (micele coloidale)
Citoschelet
 format din tuburi și filamente
 conferă celulei formă și rezistență
 rol în: - locomoție intracelulară
- transport intracelular
- schimb de substanțe cu mediul extern și cu alte celule

Citoplasma poate exista în 2 forme reversibile:

- de sol – stare optimă de funcționare
- de gel – stare vâscoasă
Compoziția chimică:
- lipide
- glucide
- proteine
- apă
- ARN
Citoplasma se află în continuă mișcare, creând curenți citoplasmatici care antrenează
organitele celulare.
Organitele celulare sunt relativ independente de reacțiile care au loc în citosol, fiecare dintre
ele îndeplinind o anumită funcție, aceeași în orice tip de celulă.