LUXAŢIILE SCAPULOHUMERALE RECENTE

Anatomie
- articulaţie sinovială
- mare disproporţie între suprafeţele articulare,
capul humeral şi glena scapulei
- musculatura are rol de stabilizator dinamic
- elementele capsuloligamentare sunt stabilizatori
pasivi
- mobilitate foarte mare, stabilitate redusă

Etiopatogenie
- mai frecvente la tineri
- prevalenţa mai mare la bărbaţi
- mecanism de producere prin cădere pe mână cu
braţul în abducţie forţată şi retropulsie
- contractură musculară pentru luxaţiile
posterioare
Anatomie patologică
- leziunile capsuloligamentare
- capsula anterioară ruptă sau dezinserată de pe
bureletul glenoidian
- uneori şi leziuni osoase
o
fractura marii tuberozităţi
o
fractura micii tuberozităţi
o
fracturi ale glenei
Clasificare
- 4 forme clinice: anterioare, posterioare,
inferioare şi superioare
- luxaţiile anterioare (sau anterointerne)
o
cele mai frecvente (90 din cazuistică)
o
mecanism indirect de retropulsie, abducţie
şi rotaţie externă
o
capul humeral produce o breşă în capsula
antero-internă
o
4 varietăţi: extracoracoidiană , luxaţia
subcoracoidiană, intracoracoidiană şi
subclaviculară
- luxaţiile posterioare: subacromiale şi
subspinoase
- luxaţiile inferioare “luxaţii erecta”
- luxaţiile superioare
Simptomatologie

- durere vie
- impotenţa funcţională
- în luxaţia anterioară
o
poziţia “umilă” Desault
o
braţul în abducţie de 30-400
o
rezistenţă elastică (semnul Berger)
o
aspectul de “epolet”
o
o depresiune la nivelul braţului “semnul
loviturii de topor”
o
absenţa capului humeral din articulaţie,
poate fi palpat subcoracoidian
o
şanţul deltopectoral şters
- în luxaţia posterioară
o
abducţie uşoară şi rotaţie internă
o
capul humeral palpat posterior
- în luxaţia inferioară
 o
abducţie maximă “în catarg”
o
capul humeral palpat în axilă
Explorare imagistică
- incidenţa AP
o
luxaţia anterioară uşor de recunoscut
o
în luxaţia posterioară doar o suprapunere
crescută gleno-humerală

- incidenţa axilară pentru luxaţiile posterioare

suspectate

Diagnostic pozitiv şi diferenţial

- diagnostic pozitiv eminamente clinic dar
confirmat radiologic
 - diagnosticul diferenţial: contuziile şi entorsele,
fracturile, luxaţia acromioclaviculară, subluxaţia
umărului prin paralizia muşchiului deltoid
Evoluţie, prognostic, complicaţii
- evoluţie bună cu prognostic favorabil în cazul
luxaţiilor recente corect tratate
- complicaţii imediate: ireductibilitatea, fracturile
asociate, leziunile musculotendinoase (ruptura
coafei rotatorilor), complicaţii vasculare,
complicaţiile nervoase (nervului axilar, radial,
plexul brahial)
- complicaţii tardive: periartrita, artroza
posttraumatică, luxaţia recidivantă
Tratament
- reducere cât mai precoce posibil
- fără anestezie la pacienţi cooperanţi care îşi
relaxează musculatura
- de preferat în anestezie regională sau generală
- dacă reducerea nu reuşeşte se va practica
reducerea sângerândă
- procedeul Hipocrate

o
pacientul în decubit dorsal
o
medicul introduce călcâiul în axila
pacientului
o
tracţiune în ax cu uşoară adducţie şi mişcări
repetate de rotaţie internă şi externă
o
poate produce leziuni vasculo-nervoase sau
fracturi
- procedeul Von Artl
o
pacientul aşezat lateral pe un scaun cu
spătar
o
antebraţul flectat la 900
o
apăsare în ax cu adducţie şi rotaţie externă
- procedeul Kocher
o
periculos la bătrâni sau în mâini neavizate
o
decubit dorsal
 o
tracţiune în ax braţul cu cotul flectat la 900
o
rotaţie externă lentă a braţului până ce
antebraţul ajunge în poziţie orizontală
o
adducţia braţului
o
rotaţie internă relativ rapidă, mâna de pe
partea lezată ajungând pe umărul
contralateral

- procedeul Mothes Milch

o
puţin traumatizant, indicat în special dacă
există şi fracturi asociate
o
decubit dorsal în luxaţiile anterioare,
ventral în cele posterioare
o
chingă prin axilă pacientului, tracţionată de
un ajutor oblic la 450 contralateral şi în sus
o
tracţiune în ax de către un al doilea ajutor,
cu mici rotaţii interne şi externe
 o
apăsare pe capului humeral, împingându-l
cu policele spre axilă
- în luxaţiile inferioare
o
tracţiune în axul membrului în poziţia de
abducţie maximă în care se găseşte
o
apoi o adducţie progresivă
- după reducere se va verifica stabilitatea
umărului şi se va efectua un control radiologic
- dacă reducerea este bună şi stabilă imobilizare
în bandaj Desault pentru 2-3 săptămâni
- dacă reducerea nu reuşeşte se va practica
reducerea sângerândă

- dacă reducerea este instabilă se va

practica o artrosinteză temporară
cu broşe percutane transacromiale

- după suprimarea imobilizării un program de

recuperare a mobilităţii
- în primele 6 săptămâni pacientul va evita efortul
fizic şi mişcările forţate de abducţie, retropulsie
şi rotaţie externă după luxaţii anterioare
respectiv abducţie, antepulsie şi rotaţie internă
după luxaţii posterioare
 LUXAŢIILE SCAPULOHUMERALE VECHI

Definiţie: mai vechi de 4 săptămâni

Etiopatogenie
- bătrâni, alcoolici, politraumatizaţi
- uneori prin lipsa de diagnosticare a unei luxaţii
mai ales posterioare
Anatomie patologică
- proces cicatriceal ce produce retractarea
capsulei articulare fibrozate
- există adesea leziuni asociate ale glenei,
tuberozităţilor, coafei rotatorilor, deficit
neurologic
Simptomatologie
- durerea relativ redusă
- poziţia vicioasă tipică
- impotenţă funcţională relativă
- reducerea adducţiei şi rotaţiei interne în cea
anterioară
- reducerea abducţiei şi rotaţiei externe în cea
posterioară
Tratament
Tratament funcţional la vârstnici cu impotenţă
funcţională moderată
Reducerea ortopedică până la o lună de la
traumatism
- nu în luxaţii vechi veritabile
- obligatoriu în anestezie generală
- simplă tracţiune fără mişcări de rotaţie sau
pârghii
Tratamentul chirurgical
- reducere sângerândă ca indicaţie de elecţie
- hemiartroplastie cu endoproteză Neer dacă
epifiza proximală este degadată

LUXAŢIILE SCAPULOHUMERALE RECIDIVANTE

Etiopatogenie
- la bărbaţi adesea după imobilizări
postreducţionale prea scurte sau după
tratamente brutale de recuperare
- la femei adesea pe fondul unei laxităţi
congenitale preexistente
Anatomie patologică
- posibilă laxitate congenitală preexistentă şi/sau
modificări anatomo-patologice câştigate
- dezinserţiile capsulei, bureletului periglenoidian
şi periostului (leziunea Bankart)
- glena de formă anormală prin aplazie
congenitală sau fracturi marginale
- dezechilibrul neuromuscular
Simptomatologie
- tablou clinic similar celor recente dar durerea
mult diminuată
- recidive frecvente
Explorare imagistică
- radiografii din incidenţele AP, axilară în rotaţie
internă şi externă
- CT, RMN
Tratament
Tratament funcţional la vârstnici
Tratament chirurgical la tineri
- precedat de o perioadă de recuperare musculară
- recidive frecvente, mai ales la pacienţii cu
predispoziţie congenitală
- tehnica Bankart: reinserţia deschisă sau
artroscopică a capsulei şi limbusului dezinserat
la glena scapulei
- tehnica Putti Platt: sutura “în pulpană” a
tendonului subscapular produce o întărire a
capsulei anterioare
- tehnica Bristow: obstacol mixt osos şi fibros în
calea capului humeral