Pr. prof.

Constantin Galeriu - BOGATUL CÃRUIA I-A RODIT ÞARINA 1

Pilda bogatului cãruia i-a rodit þarina 1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, Amin.

Prea iubiþi ºi dreptmãritori creºtini în Sfânta Bisericã a Domnului nostru Iisus

Hristos! Dumnezeiasca Evanghelie de astãzi ne înfãþiºeazã parabola aceasta:

“Unui om bogat i-a rodit din belºug þarina sa. ªi el cugeta în sine zicând: Ce voi face,

cã n-am unde sã adun roadele mele? ªi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi jitniþele mele ºi

mai mari le voi zidi ºi voi strânge acolo tot grâul ºi toate bunãtãþile mele. ªi voi zice

sufletului meu: Suflete, ai multe bunãtãþi strânse pentru mulþi ani; odihneºte-te, mãnâncã,

bea, veseleºte-te.

Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În aceastã noapte vor cere de la tine sufletul tãu. ªi

cele ce ai pregãtit ale cui vor fi?

Aºa se întâmplã cu cei ce-ºi adunã comori loruºi ºi nu se îmbogãþesc în Dumnezeu”

(Luca 12, 16-21).

Prea iubiþilor! Cuvânt ºi parabolã ascultate de noi în fiecare an. Sã rugãm pe bunul

Dumnezeu ca, legând de cele ce ni le-au insuflat în anii trecuþi sã le împãrtãºim, odatã cu

acelea sã sporim în duh ºi adevãr, aºa cum zice rugãciunea când ne pregãtim pentru Sfânta

Împãrtãºanie: “Ca, depãrtat tot mai mult de slãbiciuni ºi patimi, sã dobândim adãugirea

harului Tãu”. Adãugirea harului ºi a adevãrului, a creºterii noastre neîncetate; pentru cã

aceasta e ºi taina omului: dupã chipul lui Dumnezeu fiind, e chemat sã creascã în asemãnare

cu El, cu Cel infinit, veºnic, fãrã hotar. ªi omul e chemat sã creascã fãrã de hotar.

Sã ne împãrtãºim din Evanghelia Lui. O parabolã. A rostit-o Mântuitorul într-un

moment în care doi fraþi trebuiau sã-ºi împartã averea (ºi iatã, a sosit vremea ca în ziua de

123 noiembrie 1997. Cules dupã text comentat.

Pr. prof. Constantin Galeriu - BOGATUL CÃRUIA I-A RODIT ÞARINA 2

astãzi ºi la noi sã fie dispute ici-colo, certuri, neînþelegeri, ce ajung pânã la crimã; ºi toate

acestea pentru avere, pentru o bucatã de pãmânt). L-a rugat atunci pe Mântuitorul, unul din

cei doi fraþi, din mulþime: “Învãþãtorule, zi fratelui meu sã împartã cu mine moºtenirea!”.

Mântuitorul i-a rãspuns: “Omule, cine M-a pus pe Mine judecãtor sau împãrþitor peste voi,

peste averile voastre (cel pãmânteºti)?” ªi a adãugat: “Vedeþi, pãziþi-vã de toatã lãcomia,

cãci viaþa cuiva nu stã în prisosul avuþiilor sale”. ªi aºa a rostit parabola pe care am ascultat-

o, cu bogatul cãruia i-a rodit þarina.

Douã lumi ne înalþã în luminã parabola aceasta. Mai întâi bogatul ºi roadele lui. “Ce

voi face?” - îngrijorat nu de lipsã, ci de belºug. Într-un anume fel e bunã grija de belºug: ce

sã faci cu el; când cugeþi cum trebuie sã lucrezi. Dar, sãrmanul, zice: “Strica-voi jitniþele

cele vechi, ºi mai mari le voi face. Acolo voi agonisi, voi strânge toate roadele mele. ªi apoi

voi zice sufletului meu: Suflete al meu (aceastã repetiþie continuã: al meu, ale mele)

odihneºte-te, mãnâncã, bea, veseleºte-te.”

Poate nu ne priveºte pe noi direct parabola aceasta; totuºi, mai adânc, ce spune

parabola fiecãrui suflet? Trecem peste repetiþia continuã: roadele mele, bunãtãþile mele,

sufletul meu. Mai ales aceastã tragedie: “Suflete odihneºte-te” - dormi, altfel spus. Atunci

nu e moartea lui înainte de moartea trupului? Poate sufletul sã aibã odihna de care vorbea

bogatul? Da, dar nu oricum; noi zicem în rugãciune: “Cã Tu eºti învierea, viaþa ºi odihna

sufletelor noastre”. La ce fel de odihnã se referã Mântuitorul? E vorba de pacea, împãcarea

cu Dumnezeu. Nu odihna la care se referea el, la dormire, sau ceea ce numeºte Sfântul Ioan

Scãrarul nesimþirea, “care e moartea sufletului înainte de moartea trupului”.

… “Mãnâncã ºi bea” - de bunã seamã deodatã îþi spui cã sufletul are altã mâncare,

altã bãuturã. Are ºi el însã foame ºi sete. N-a spus Mântuitorul: “Fericiþi cei flãmânzi ºi

însetaþi de dreptate”? ªi, cu siguranþã, Mântuitorul la suflet S-a referit. Bogatul însã, muta
Pr. prof. Constantin Galeriu - BOGATUL CÃRUIA I-A RODIT ÞARINA 3

în suflet lui ºi foamea ºi setea concretã a trupului. Aceastã tragicã rãsturnare pe care ici-colo

o trãieºte omul, ºi la noi ºi aiurea.

Oare ultimele douã, trei sute de ani n-a trãit o lume - zisã a ºtiinþei - în aceastã

rãsturnare a ordinii existenþei?! Materialismul ce a însemnat? Nu aidoma acest “crez”, cã

poþi hrãni existenþa, condiþia umanã, doar cu materie? ªi eºecul la care a ajuns omenirea

astãzi, tragismul dictaturilor ºi al rãzboaielor, n-a grãit limpede conºtiinþei umane? Încât

dacã ne întrebãm dacã aceastã parabolã are de grãit lumii de astãzi, rãspunsul este: De bunã

seamã; cu adevãrat cuvântul lui Dumnezeu rãmâne în veci, cum zice Scriptura.

Ce eroare ºi ce suferinþã (iar în ziua de astãzi se lumineazã tot mai mult) stau în

cugetarea acestui bogat, ºi a oricãrui om, nu numai bogat, chiar ºi sãrac; oricine ajunge sã

instituie materia în locul lui Dumnezeu. Cãci aceasta a fost toatã teoria materialistã.

Îngãduiþi a da numai o micã scânteiere: Cineva îi spunea ºefului sãu de atunci, din

acele vremuri întunecate, aidoma: “Eu cred în Dumnezeu (era un profesor de medicinã,

neuropsihiatru)”. Iar acest ºef i-a rãspuns: “Eu îi zic materie”. Sãrmanul de el! S-o fi

luminat acum, de pe celãlalt tãrâm.

Dar am reprodus pentru a înþelege cã orice cuvânt al Mântuitorului este veºnic. Cã

aidoma s-a petrecut cu noi. ªi în aceastã noapte a spiritului, se aude glasul lui Dumnezeu,

pentru oricine: pentru mine, pentru fiecare. Cãci în orice patimã a mea, eu mã aflu în starea

lui, a bogatului.

Gândiþi-vã la pedeapsa datã de Dumnezeu ºarpelui, când i-a zis, dupã ispitirea la

adresa pãrinþilor noºtri: “Pe pãmânt sã te târãºti, cu pãmânt sã te hrãneºti”. ªi Sfinþii Pãrinþi

au tâlcuit: Da, ºarpele cu pãmânt se hrãneºte; dar cu ce fel de pãmânt, adesea? - Cu foamea

de pãmânt a omului; ºi atunci, foamea de pãmânt a omului - pãcatul - este pâinea ºarpelui. ªi

ori de câte ori în mine e patimã - e patimã de trup, de pãmânt - eu mã aflu în starea bogatului;

în noaptea sufletului meu; eu hrãnesc ºarpele; hrãnesc pe demoni. De aceea spun mulþi: “Eu
Pr. prof. Constantin Galeriu - BOGATUL CÃRUIA I-A RODIT ÞARINA 4

sunt liniºtit, n-am ispite, aºa, de la demoni”. Pãi n-ai ispite pentru cã el, demonul, e liniºtit

(în liniºtea lui); fiindcã îi dai sã mãnânce, în foamea lui, ºi anume pãcatul tãu. Dimpotrivã,

când nu vrei sã-l hrãneºti - ca pustnicul bunãoarã, ca omul duhovnicesc - atunci îl înfurii. De

aceea se înalþã cu foc de ispite aspura omului duhovnicesc. Cunoaºteþi parabola aceea cu

cetatea Edesa, unde, pentru cã ea hrãnea pe diavol cu toate patimile ei, stãtea de pazã un biet

demon, ºi acela dormita; iar dincolo de cetate se afla un pustnic, iar în jurul lui era legiune de

demoni, cãci el nu-i hrãnea.

ªi atunci, în starea aceasta, a mea ºi a fiecãruia, deodatã, glasul lui Dumnezeu, ni se

adreseazã direct, prin Mântuitorul: “Nebune! În noaptea aceasta voi cere de la tine sufletul

tãu. Cele ce ai pregãtit ale cui vor fi?”

“Nebune” - rareori se adreseazã Mântuitorul omului cu acest cuvânt: celor cinci

fecioare neînþelepte, fariseilor orbi ºi acestui bogat. În Sfânta Scripturã - aºa spun toþi

interpreþii - nebun este cel ce tãgãduieºte pe Dumnezeu ºi adevãrul existenþei.

...“În noaptea aceasta voi cere de la tine sufletul tãu” - de ce în noapte? Pentru cã în

noapte era sufletul lui. El se afla în noapte. Atunci când Iuda era la Împãrtãºanie, când

Mântuitorul a împãrtãºit pe apostoli cu Trupul ºi Sângele Sãu, Iuda a ieºit ºi, spune

Evanghelia: “ªi era noapte” - afarã. Dar, mai adânc, era noapte în sufletul lui.

Sã reþinem, sã nu uitãm o clipã: Patima, pãcatul, te instituie în noapte ( “cãci noapte

îmi este patima” zice o cântare a Bisericii; cântare de durere).

“Un bãtrân - citim în Pateric - s-a dus odatã într-o cetate sã-ºi vândã vasele sale

(munca lui). ªi a ºezut la poarta unui bogat, care era pe moarte. ªezând, lua aminte. ªi a

vãzut oarecari bãrbaþi negri, întunecaþi ºi plini de fricã; cãlãri pe cai negri ºi având în mâini

tobe de foc; ºi ajungând la poartã, au lãsat caii afarã ºi au intrat. Vãzându-i pe ei bolnavul, a

strigat cu glas mare: Doame, miluieºte-mã ºi-mi ajutã! Au zis lui aceia: Acum, când a apus
Pr. prof. Constantin Galeriu - BOGATUL CÃRUIA I-A RODIT ÞARINA 5

soarele, þi-ai adus aminte de Dumnezeu? Pentru ce, când strãlucea, ziua, nu L-ai cãutat pe

El?”

Soarele. Zice rugãciunea Bisericii: “Strãluceascã Soarele Dreptãþii în inimile

noastre” Noaptea. E cu putinþã, iubiþilor, ca mutarea noastrã de aici sã fie în noapte sau sã

fie în zi, dupã starea sufletului nostru. Aceasta e o problemã capitalã.

Bogatul, ºi oricine stã în noaptea patimii, pierde logica existenþei umane, raþiunea de

a fi a existenþei noastre. Omul, spre deosebire de orice fãpturã din lume, a fost fãcut cu

suflet viu, împãrtãºit din dumnezeiescul har, de sus, veºnic, nezidit. ªi atunci, azi, toþi, din

toate laturile, suntem chemaþi sã mãrturisim cã în trupul nostru (în vasul nostru, care e

templu al Dumnezeului celui viu) e sufletul cel viu. ªi zice Sfântul Apostol Pavel: “...chiar

dacã omul nostru cel din afarã se trece, cel dinãuntru însã se înnoieºte din zi în zi” (2

Cor.4,16); pânã în momentul trecerii, am zice noi.

Eu ºtiu: trãiesc, dau trupului pâinea de toate zilele, pâinea cea spre fiinþã ºi tot ceea

ce îi este lui firesc, dar în mine sufletul trebuie sã creascã pentru cã vine vremea… E în

logica firii. ªi, repet, azi se lumineazã tot mai mult acest orizont spre apus al existenþei ºi

anume cã sufletul este viu! Tot mai multe mesaje vin de dincolo.

ªi atunci cum mã pregãtesc eu? Pentru cã acest cuvânt al Mântuitorului: “Nebune, în

aceastã noapte voi cere de la tine sufletul tãu! Cele ce ai pregãtit ale cui vor fi?”are tâlc

negrãit. ªi încheie: ”Aºa se întâmplã cu cei ce-ºi adunã comori loruºi ºi nu se îmbogãþesc în

Dumnezeu”. Îmbogãþirea în Dumnezeu! Chemarea omului e tocmai aceasta: îmbogãþirea în

Dumnezeu. Cuvânt fundamental al existenþei. Mie, care am fost creat dupã chipul lui

Dumnezeu, aceasta trebuie sã-mi fie porunca, chemarea: de a mã îmbogãþi în Dumnezeul cel

viu pentru a avea parte de veºnicia Dumnezeului celui viu.

ªi cum? Cuvântul Mântuitorului: “Cele ce ai agonisit ale cui vor fi? “- aici este iarãºi

un tâlc. Trãim în lume. Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu-Cuvântul, Trup S-a fãcut. S-a
Pr. prof. Constantin Galeriu - BOGATUL CÃRUIA I-A RODIT ÞARINA 6

sãlãºluit printre noi în Trup. ªi am vãzut slava Lui, “slavã ca a Unuia Nãscut din Tatãl, plin

de har ºi de adevãr”. Deci trupul, vasul duhului, nu este lepãdat, ci sfinþit; ºi el participã la

îndumnezeire. Dar ºtiu cã acum, în actuala ordine, dupã pãcat, mã voi despãrþi de el.

Cum mã îmbogãþesc în Dumnezeu? De bunã seamã, cel dintâi gând pe care ar trebui

sã-l am, este: Cum pot eu transfigura materia? Socotim cã acesta este þelul, scopul, ordinea,

ceea ce trebuie sã fac. Cum se întreabã adesea filosofii. Sã ºtiu cine sunt, ce trebuie sã fac,

ce trebuie sã nãdãjduiesc. Dar acest trup, el însuºi, nu-i de neluat în seamã, ci trebuie

transfigurat. Cum adicã? Observa cineva: Când mãnânc, sãvârºesc un act trupesc; dar când

împart pâinea mea cu semenul meu, sãvârºesc un act duhovnicesc. Nu e integral adevãrat:

atunci când iau Sfânta Împãrtãºanie e un act cu totul duhovnicesc. În esenþã, deci,

înduhovnicirea existenþei întregi; a sufletului ºi a trupului.

Dar ceea ce trebuie reþinut adânc de tot, iubiþilor: Când pâinea pe care o am - fie cã

sunt bogat, ca cel din Evanghelie, sau oricare alt bogat de printre noi, fie sãrac - multã,

puþinã, câtã este (uneori bucãþica; asemenea vãduvei din Sarepta Sidonului, care nu mai

avea decât o mânã de fãinã ºi puþin untdelemn. ªi a primit ca o poruncã de la profet, de la

Ilie: “Pregãteºte-o, ºi nu se va isprãvi!” Deci, dacã am atâta fãinã cât a avut vãduva de la

Sarepta Sidonului, care spunea: Voi mânca cu copilul meu ºi voi muri. Atât mãcar...), când

aceastã bucãþicã de pâine o împart cu semenul meu flãmând, devine Împãrtãºanie (cuvântul

românesc este atât de subtil!). Da, avem curajul sã o spunem. Devine Împãrtãºanie, pentru

cã atunci gândesc la cuvântul Mântuitorului: “Întrucât aþi fãcut aceasta unuia dintre cei mai

mici fraþi ai Mei, Mie Mi-aþi fãcut”. Deci eu cu El împart pâinea ºi, ca în Liturghie, zic:

“Ale Tale dintru ale Tale, Þie Îþi aducem de toate ºi pentru toate” - ºi simt în acel moment, ca

o tainã a Împãrtãºaniei. Abia atunci, deodatã se înalþã duhul meu, se înalþã, iubiþilor, ºi vãd

lumea cu Dumnezeu, prin Dumnezeu.

Pr. prof. Constantin Galeriu - BOGATUL CÃRUIA I-A RODIT ÞARINA 7

Marea tragedie pentru bogaþi, sau pentru oricine care rãmâne în patimã, este cã

patima, am spus-o, te duce în noapte; în întunericul cel mai din afarã; adicã afarã de

Dumnezeu, asta înseamnã. Nu mai sunt în lumea lui Dumnezeu, sunt afarã de Dumnezeu.

Atunci, în aceastã stare de întuneric, eu nu-L mai vãd pe Dumnezeu. Ori aceasta e

vederea curatã - o spun pentru mine ºi pentru toþi - în sensul psalmistului. Trebuie sã vãd

lumea asemenea sfinþilor, scãldatã în razele Dumnezeirii; sã-L vãd pe Dumnezeu, sã simt cã

El îmi împãrtãºeºte mie cea mai micã bucãþicã de pâine sau belºugul. Dar belºugul, spuneam

la început, dã grijã totdeauna. E mai bine mai puþin. Când primesc bucãþica de pâine, ºi

toatã creaþia… O, Doamne, dã-ne aceastã luminã, pe Tine sã Te vedem în toate! ªi lumea

numai prin Tine sã o contemplãm. Niciodatã lumea aceasta sã nu devinã, Doamne, un zid

întunecat între mine ºi Tine.

ªi atunci, pâinea pe care o împart cu semenul meu, repet cuvântul, devine

Împãrtãºanie. ªi, mai adânc, devine atunci calea, mijlocirea între mine ºi Dumnezeu; cãci

simt cã de la Dumnezeu am primit-o ºi o împart, ºi am acea mulþumire, acea mângâiere, acea

fericire.

Maica Tereza, acel suflet binecuvântat de Dumnezeu, aduna de pretutindeni lepãdaþi

ai sorþii ( cu o vorbã din popor ), îi adãpostea, îi hrãnea, împreunã cu surorile care o

însoþeau. Le mângâiau rãnile. Dacã puteau îi vindecau. Dar un cuvânt uimitor a rãmas:

Niciunul din cei strânºi ºi îngrijiþi de ea nu murea nefericit. Uimitor! Niciunul nu murea în

întuneric.

Mori în întuneric, în noapte, când rosteºti acest cuvânt: “al meu”. Sã fim atenþi, când

acest cuvânt îl spui cu tãrie, te aruncã în noaptea singurãtãþii. Când ai ieºit din “al meu”, cu

un suflet de lângã tine, atunci, unde sunt doi sau trei, e Hristos în mijloc; ºi ai ieºit din noapte.

Ai ieºit. Ieºind tot mai mult cãtre luminã…

Pr. prof. Constantin Galeriu - BOGATUL CÃRUIA I-A RODIT ÞARINA 8

Pãrinþii vorbesc de douã moduri de a fi cu Dumnezeu: Comuniunea cu Dumnezeu ºi

sãlãºluirea lui Dumnezeu în noi.

În comuniune Îl simþi cum L-au simþit apostolii când erau cu Hristos, împreunã cu

El, lângã El, au auzit cuvintele Lui, simþeau puterea Lui. Aºa ºi noi, cei botezaþi, cei

miruiþi, cei împãrtãºiþi cu Trupul ºi Sângele Lui, ne aflãm în comuniune cu El, Îi simþim

puterea. Dar din când în când, uneori, parcã trecem printr-o eclipsã, parcã simþim în noi

încã lucrând patima, slãbiciunile; ºi ne rugãm ºi strigãm dupã El ºi suspinãm, zicând cu

Fericitul Augustin: “Ne-ai fãcut dupã chipul Tãu, Doamne, ºi e neliniºtit sufletul meu pânã ce

se va odihni întru Tine ºi Tu Te vei odihni întru noi”. Aºa cum ai zis: “Cel ce Mã iubeºte ºi

pãzeºte poruncile Mele (atenþie: deci pãzeºte poruncile), la el vom veni, locaº la dânsul vom

face”.

Când citeam asearã rugãciunile pentru Împãrtãºanie, erau acolo o suitã de cuvinte în

care sufletul se ruga: “Doamne, trezeºte-mã! Dã-mi pãzirea poruncilor Tale ºi fã sufletul

meu sãlaº Trupului ºi Sângelui Tãu!” Treapta cea mai adâncã e ca sufletul sã devinã casã a

împãrtãºirii cu Trup ºi Sânge, ºi cu Duhul Dumnezeului celui viu. Deci treapta de la

comuniune, convorbire cu Dumnezeu, în care parcã mai musteºte ici-colo o rãmãºiþã de

patimã, la locuirea lui Dumnezeu în noi, la aceastã sãlãºluire a Lui, în care simþi cã Hristos

este viaþa ta, cã Dumnezeul cel viu a fãcut viu sufletul tãu ºi guºti arvuna nemuririi de aici.

ªi simplu: Dacã Mântuitorul a spus: “Nebune! În noaptea aceasta se va cere sufletul

tãu de la tine”, ºtiind cã sufletul îl cere când tu nu ºtii, atunci, sã nu uitãm niciodatã cuvântul:

“În ce te vei fi aflat, în aceea vei fi judecat”. ªi dacã niciunul din aceste suflete îngrijite de

Maica Tereza, nu era nefericit la marea trecere, neºtiind clipa, ne putem întreba: De ce? -

Pentru cã nu era singur, ci era cu Dumnezeu ºi cu aproapele. Atunci, marea trecere aºa

trebuie sã se petreacã: Sã mori iubind, în lumina cea neînseratã. Amin.