Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR.

KENNETH MCALL 1

Duminica Sfântului Ioan Scãrarul

Dr. Keneth McAll 1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântaþi ºi dreptmãritori creºtini în Sfânta Bisericã a Domnului nostru Iisus

Hristos! Ne împãrtãºim astãzi din dumnezeiescul cuvânt al Evangheliei2 împreunã cu acest

creºtin care ºi-a dãruit viaþa slujirii lui Dumnezeu, nu numai în þara sa, ci ºi în Orientul

Îndepãrtat. Este vorba de doctorul Kenneth McAll, cetãþean al Marii Britanii, credincios în

Biserica Anglicanã, ºi care, prin anii 1939-1940 se afla medic în China. A fost luat prizonier

de trupele japoneze. Doresc sã facã mãrturia aceasta ºi fratele nostru, doctorul Iosif.

Dr. Iosif: - Domnul doctor Kenneth McAll este englez, s-a nãscut în anul 1910; a fãcut studii

medicale în Anglia ºi dupã aceea, urmând tradiþia familiei sale, s-a dus medic misionar creºtin în

China de nord. Aceastã lucrare a fost începutã de bunicul sãu la 1880, continuatã de tatãl domniei

sale, iar dupã aceea, din 1938, de dânsul.

Acolo a practicat chirurgia la început, având un spital de optzeci de paturi ºi un teritoriu foarte

întins, pe care îl slujea cu foarte mult devotament, concomitent propovãduirii cuvântului lui

Dumnezeu. ªi acolo a avut fericirea sã aibã arãtarea Domnului nostru Iisus Hristos, într-o împrejurare

tragicã, anume: Era rãzboiul chino-japonez. Japonezii invadaserã acea parte a Chinei ºi cucereau ºi

fãceau fel de fel de acte - inerente rãzboiului - de cruzime. La un moment dat, domnia sa, ducându-

se pe jos la un sat unde era nevoie de asistenþã chirurgicalã, pe drum i se aratã un personaj, pe care el

nu-l cunoºtea, care-i vorbeºte în englezeºte ºi-l întreabã: “Unde te duci?” Dânsul spune: “Mã duc în

cutare loc”. Personajul respectiv îi spune: “Nu acolo sã te duci.” - ºi îi indicã numele altei localitãþi.

16 aprilie 1997
2Aceeaºi temã la Duminica a zecea dupã Rusalii (Mat. 17, 14-23: Vindecarea lunaticului; nr. 37 -
24.08.1997).
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 2

Dânsul a fost contrariat de lucrul acesta, dar a urmat sfatul. A ajuns în localitatea respectivã ºi a

intrat (era un sat). Personajul a dispãrut (S-a fãcut nevãzut 3). Sãtenii l-au întrebat: “De ce ai venit la

noi?” Zice: “M-a adus Cineva; pentru cã mi-a spus cã aici e nevoie de asistenþã chirurgicalã”. ªi

într-adevãr aºa era - satul unde trebuia sã se ducã dânsul fusese invadat de japonezi ºi aici erau rãniþii

care îi aºteptau ajutorul. Atunci dânsul ºi-a dat seama cã era Domnul Iisus Hristos, Cel Care i S-a

arãtat ºi Care l-a condus.

Dupã aceea a fost luat prizonier de japonezi ºi a stat într-un lagãr japonez cinci ani. Acolo a

avut al doilea experiment duhovnicesc, în sensul cã prizonierii de acolo nu erau dispuºi la o viaþã

prea religioasã ºi umanã. Adicã se certau între ei, ca într-un lagãr; ºi dânsul a iniþiat un mic cerc de

rugãciune, ºi se retrãgeau într-un colþ, în fiecare dimineaþã, ºi se rugau; ºi prin mijlocirea rugãciunii

au reuºit sã aducã o bunã înþelegere între prizonierii din lagãr, ºi viaþa sã le fie mai acceptabilã.

- Numai cã acolo aveau voie sã se roage - într-un lagãr japonez; puteau sã se roage. Nu ºtiu

dacã în alte lagãre se puteau ruga… ºi public! 4

- Dupã aceea este prezent la executarea unei paciente care era îndiavolitã, îndrãcitã. Potrivit

metodelor tradiþionale chinezeºti, dacã un astfel de bolnav nu se vindeca prin leacurile lor de acolo,

atunci era condamnat la moarte prin uciderea cu pietre. ªi s-a întâmplat un astfel de caz, ºi în

momentul când acela trebuia sã fie executat, a apãrut o femeie care a îngenunchiat în faþa

condamnatului, a spus Tatãl nostru ºi, ca prin minune, acela a cãzut, s-a liniºtit ºi s-a vindecat.

Scãpând din lagãr împreunã cu soþia dânsului, s-au întors în Anglia ºi a fost în permanenþã

preocupat de aceste lucruri, ceea ce i-a schimbat viaþa. A pãrãsit chirurgia, a fãcut specialitatea de

neuropsihiatrie ºi s-a dedicat acestei practici a medicinei, corelatã cu religia creºtinã ºi, fundamental,

cu Sfânta Împãrtãºanie.

Concluzia unei vieþi de cincizeci de ani de astfel de activitate este aceastã primã carte, pe care

ne-am învredincit s-o traducem în româneºte: VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC; pentru cã domnia

sa a bãgat de seamã legãtura - din punct de vedere patologic - dintre generaþiile de oameni. Adicã

bolile nu vin numai din vina celui care se îmbolnãveºte, ci sunt implicaþi ºi strãmoºii, viaþa

religioasã a strãmoºilor acestui bolnav Dezvoltând aceastã doctrinã, a avut multe prilejuri de

neplãceri, pentru cã oficialitatea medicalã nu admite astfel de puncte de vedere.

- Cã s-au despãrþit de Dumnezeu - unii, nu toþi (Pãrintele Galeriu).

3Sublinierea Pãrintelui Galeriu

4Pãrintele Galeriu
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 3

ªi a iniþiat acolo un cerc de rugãciuni, cu care ocazie a avut vindecãri miraculoase, care sunt relatate

în aceastã carte ºi în a doua carte, pe care urmeazã sã o traduc acum ºi sã fie tipãritã; ºi în care se

vede importanþa extraordinarã (care pentru noi, creºtinii, nu e de îndoialã, dar mai ales pentru lumea

care s-a depãrtat de Dumnezeu) pe care o are rugãciunea ºi Sfânta Împãrtãºanie pentru vindecarea

bolnavilor; aceasta - pentru strãmoºi ºi implicit pentru bolnavi. Se cerceteazã arborele genealogic

pentru a vedea vreunul dintre strãmoºi care nu a avut viaþã creºtineascã ºi a murit neîmpãcat cu

Dumnezeu. În cadrul acestor preocupãri a fost de mare importanþã (ºi pãrintele Galeriu a sesizat

acest fenomen, ºi în introducerea fãcutã la aceastã carte a adâncit problema) problema aceasta, a

avorturilor; care este o plagã nu a unei generaþii, ci este o plagã a arborelui genealogic. Adicã se

îmbolnãveºte întreaga spiþã a acelor personaje care au fãcut acest pãcat.

- Se transmite ºi la urmaºi (Pãrintele Galeriu).

- ªi acum domnia sa ne-a fãcut deosebita cinste ca la vârsta de optzeci ºi ºapte de ani sã se oboseascã

sã vinã pânã în România pentru ca sã-ºi îndeplineascã în felul acesta misiunea apostolicã cu care a

fost învrednicit de Dumnezeu.

Pãrintele Galeriu: Acum, preaiubiþilor, dupã aceastã înfãþiºare, noi vom citi textul

Sfintei Evanghelii de astãzi, care se aflã într-o bunã, proniatoare legãturã cu prezenþa

doctorului Kenneth McAll; ºi vom tâlcui dumnezeiasca Evanghelie împreunã cu dânsul. Sã

ascultãm acum dumnezeiescul cuvânt:

“În vremea aceea, coborând Iisus de pe muntele Taborului, la poalele muntelui s-a

apropiat din mulþime tatãl unui copil, care I-a zis: Învãþãtorule! L-am adus la Tine pe fiul

meu care are duh mut. ªi oriunde îl apucã, îl aruncã la pãmânt ºi face spume la gurã ºi

scrâºneºte din dinþi ºi înþepeneºte. ªi le-am spus ucenicilor Tãi sã-l alunge , dar ei n-au

putut.

Iar El, rãspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, pânã când voi fi cu voi? Pânã

când vã voi rãbda pe voi? Aduceþi-l la Mine.

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 4

ªi au adus copilul la El. ªi vãzându-L pe Iisus, duhul îndatã a zguduit pe copil, ºi,

cãzând la pãmânt ºi zvârcolindu-se, spumegând (n-avea liniºte în el, duhul din el)...(Marcu

9,17-20)”.

O, iubiþilor! Sã înþelegem aici adânc: sufletul nostru purtând pecetea chipului lui

Dumnezeu, dar, prin ispitã despãrþindu-se de harul lui Dumnezeu - o, Doamne! - ºoapta

demonului îi prinde urechea duhului lui. ªi atunci… totdeauna când simþi lupta în tine între

bine ºi rãu, între rãbdare ºi nerãbdare, între liniºte ºi neliniºte, ºi mânie (mânia ºtim de unde

vine).

Noi ºtim cã originea noastrã este în Dumnezeu; în “Da” al lui Dumnezeu, când a zis:

“Sã fie”; “Sã facem om...” - ºi am primit suflare dumnezeiascã. Originea e în Dumnezeu.

Originea rãului e în demon. Dar, Doamne, aºa cum eu sunt pãrtaº dumnezeirii, când mã

împãrtãºesc zic: “Cinei Tale celei de tainã, Fiule al lui Dumnezeu, astãzi pãrtaº mã

primeºte...” - din nefericire mã pot face pãrtaº ºi demonului; ºi atunci demonul urlã în mine.

Aºa a strigat atunci demonul, l-a zguduit pe copil, ºi l-a aruncat la pãmânt, ºi se

zvârcolea spumegând.

“ªi l-a întrebat pe tatã: Câtã vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a rãspuns:

Din pruncie”. Cuvântul este revelator. Îl vom tâlcui împreunã cu doctorul Kenneth.

“...De multe ori l-a aruncat în foc ºi în apã ca sã-l piardã”. Ne aducem aminte, din

ziar, cum zilele acestea acel bãieþandru, de paisprezece-cincisprezece ani, de la Iaºi, pe

prietenul lui, pentru bani… Alþii pentru o bucatã de pãmânt, alþii pentru o femeie sau un

bãrbat… din feluritele “bunuri”; propriu-zis, cu adevãrat bunãtãþi ale lui Dumnezeu, dar

transformate egoist în pofte ale tale. Observaþi legãtura: “Îl aruncã în foc ºi în apã”.

Bãieþandrul acela pe prietenul lui îl lovea, de o parte ºi de alta, de pereþi. Apoi - la vanã -

acolo unde curgea apã, la aruncat în apã. Parcã aidoma se petrec aceste stãri, în care, fie cã

cineva îl loveºte pe altul, fie înstãpânindu-se în cel demonizat, sãrmanul, el însuºi se aruncã,
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 5

se zdrobeºte; se zdrobeºte într-un înþeles mai adânc, cãci Dumnezeu aducându-ne de la

nefiinþã la fiinþã, la viaþã, demonul vrea sã ne arunce înapoi. Dacã vreþi, ºi e o legãturã…

Sã mã ierte Dumnezeu cã o fac: Când se scrie în ziare, când cineva a rãposat, spune cã a

trecut în nefiinþã. E de la demon acest cuvânt. El vrea sã ne ducã la nefiinþã. Cum spun

dumnezeieºtii Pãrinþi: Rãul e din neant (Sfântul Atanasie cel Mare). ªi atunci, demonul, care

e izvorul rãului, vrea sã te ducã în neant, în nefiinþã. Sã cugete, sã gândeascã toþi, sã se

trezeascã; sã nu aibã parte atunci de demon ºi de nefiinþã, când rostesc acest cuvânt. E

înspãimântãtor, dar trebuie sã-l mãrturisim, ºi sã mãrturisim totodatã: Demonul urzeºte rãul;

dar noi putem sã ne facem pãrtaºi lui sau nu; aºa e cu toate care sunt ale demonului; cã rãul

poate veni de la demon, de la lume ºi de la trup.

De aceea a zis Sfântul Ioan Scãrarul, pe care-l pomenim azi: “Cel ce a biruit trupul -

poftele, patimile lui - a biruit firea”. ªi, negreºit, cel ce a biruit, s-a înãlþat mai presus de fire.

ªi, în adâncul firii, mai ales douã sunt patimile, potrivit afectelor (se zice cu un grai mai

teologic, adicã potrivit tinderilor ºi nevoilor noastre): plãcerea ºi durerea; pofta ºi iuþimea.

ªi au fost medici - un Freud, un Adler - care au vrut sã facã din poftã, din plãcere,

principiul nostru de existenþã. Sau Adler, ca ºi Nietzsche - din iuþime, din mânie, sã facã

iarãºi un principiu al existenþei noastre. Asta þine de ceea ce s-a numit psihologia abisalã.

Dar astãzi, vã pomeneam de un alt medic, care ne vorbeºte de psihologia altitudinii -

a adevãrului din om. Spune acest mare psihiatru: “Adevãrul omlui e în cãutarea înãlþimilor

cereºti”. ªi numai când omul a pierdut sensul existenþei… Iar sensul e unic - e Iisus Hristos,

Domnul nostru; sã ºtie toatã lumea.

Când cumva citiþi, vedeþi în mass-media, în filme, în aºa-zisa culturã… Sã mã

pãzeascã Dumnezeu de aceastã “culturã” care cultivã ºi pornografia, ºi pornocraþia ºi

violenþa pânã la crimã (cãci în definitiv, toatã mass-media - cu filme ca acestea ºi cu

propovãduire în ziare ca acestea, nu sunt o cultivare a unei asemenea culturi?). Or adevãrul,

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 6

aºa cum Îl mãrturiseºte Evanghelia ºi Iisus Hristos, cum am spus de atâtea ori: Nu frustrãrile

sexuale provoacã nevroze ºi psihopatii; nu complexele de inferioritate (cã, vezi Doamne, eu

sunt umilit ºi altul calcã peste mine); nu acestea.

Omul credincios, ca ºi doctorul Kenneth, cum a rezistat acestor umiliri, cum au

rezistat toþi dreptcredincioºii timp de patruzeci ºi cinci de ani; în Rusia ºaptezeci de ani; în

timpul primilor martiri, timp de trei sute de ani. Cum au supravieþuit? Tocmai prin aceastã

chemare a lui Dumnezeu, a lui Hristos. Gândiþi-vã numai la Sfântul Gheorghe, atunci când

se urzea edictul de prigoanã din anii 303; el, care era general al armatei! ªi a strigat: Cum, pe

cei mai buni oameni pe care îi cunoaºtem, voi îi prigoniþi ºi îi daþi morþii? ªi când a întrebat

adjunctul lui Diocleþian (Diocleþian, împãratul, nu mai putea rãspunde): Cine þi-a dat

curajul sã spui aceasta? ªi el a spus: Adevãrul. Atât. Unul singur: Hristos.

Or, iubiþilor, am fãcut acest puþin comentariu al Evangheliei ca sã înþelegem: Rãul

dã nãvalã peste noi; dar adâncul din noi e de nedistrus; e pecetea chipului lui Dumnezeu; ºi

în el ne aflãm sensul existenþei. Cum spune acest doctor, repet: nu plãcerea, nu durerea, nu

frustrãrile sexuale sau complexele de inferioritate provoacã bolile, nevrozele, psihozele, ci

golul, vidul spiritual, lipsa sensului existenþei. Omul doreºte altceva decât este el însuºi; ºi

pe Altcineva decât el. Or, acest unic altceva, decât suntem noi înºine în prezent, este

Învierea; iar Altcineva este Hristos Cel rãstignit ºi înviat.

ªi atunci, Hristos, când a vãzut cã mulþimea dã nãvalã, l-a întrebat pe tatã: “De când

suferã? - Din pruncie. ªi a zis tatãl din nou: De poþi ceva, Te rog ajutã-ne! Iar Iisus i-a

spus: De poþi crede, toate sunt cu putinþã celui care crede. ªi îndatã strigând tatãl copilului,

a zis: Cred Doamne, ajutã necredinþei mele!” E strigãtul nostru, al tuturor: Cred Doamne,

dar crediþa mea îºi are tãria în Tine. Ajutã necredinþei mele! “ªi atunci, a poruncit Iisus

duhului rãu: Duh mut ºi surd, ieºi din copilul acesta!”

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 7

Observaþi? Duh ºi mut - adeseori demonul se ascunde, tace. Nici nu ºtii cã el

lucreazã. Dar Mântuitorul vedea cu ochii Duhului Lui, dumnezeieºti “...Duh mut ºi surd, ieºi

din copil!” ªi a ieºit; l-a scuturat, copilul a cãzut ca mort; lumea credea cã a murit.

Mântuitorul l-a luat, l-a ridicat de mânã, l-a dãruit tatãlui sãu. ªi au întrebat ucenicii: “De ce

n-am putut Doamne, sã-l vindecãm noi?” ªi a spus Mântuitorul: “Pentru puþina voastrã

credinþã - adãugând: Acest soi de demon nu iese decât cu rugãciune ºi cu post”.

Cu rugãciune, iubiþilor, dar cum? Rugãciunea aceea în care te uneºti cu Hristos.

Avem o pildã în Noul Testament, la Efes: ªapte fii ai arhiereului Scheva, care, la fel, se

luptau sã scoatã duhurile rele. ªi spuneau aceºti fii ai arhiereului Scheva: “În numele lui Iisus

ºi al lui Pavel care cheamã pe Iisus, ieºiþi afarã din acest demonizat!” ªi atunci, duhul rãu,

prin glasul demonizatului, a strigat: “Pe Iisus Îl cunosc; ºtiu ºi de Pavel; dar voi cine

sunteþi?” ªi atunci s-a ridicat el… ºi cu forþa lui (cã un om demonizat, toatã puterea lui e

concentratã în el) ºi i-a luat, i-a lovit, le-a sfâºiat ºi hainele ºi au fugit (Fapte 19, 13-16).

Gândiþi-vã: O pildã pentru unii fraþi ai noºtri, care ºi ei înceacã sã scoatã duhurile

necurate, dar cu ce putere? Dacã eºti unit cu Hristos! Taina aceasta s-a dat Bisericii,

preoþimii, în Spovedanie, în Împãrtãºanie. Sã fim atenþi toþi ca nu cumva sã se petreacã

ceea ce s-a petrecut cu fiii lui Scheva, sau uneori ºi mai grav; ºi pentru cel care vrea sã

primeascã acest ajutor, ca nu cumva sã se transmitã duhul rãu din cel care încearcã sã se

vindece ºi asupra celorlalþi.

Acum, iubiþilor, dupã aceastã puþinã tâlcuire a dumnezeieºtii Evanghelii, îl rugãm pe

domnul doctor Kenneth McAll sã rãspundã mai întâi la întrebarea: Cum din pruncie...?

Dr. Kenneth: Întâi aº vrea sã vã întreb de ce vã aflaþi în lume?

Noi nu suntem oameni veniþi aici pentru o experienþã spiritualã, dar suntem fiinþe spirituale

ale cãror suflete s-au aflat mai întâi în mâna lui Dumnezeu, ºi am venit aici tocmai pentru aceastã

experienþã duhovniceascã. La Ieremia 1,5 se spune: “Te-am cunoscut înainte de a te fi zãmislit din
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 8

pântecele mamei tale”. Deci noi suntem fiinþe duhovniceºti încã de la zãmislire. De aceea nu avem

dreptul sã lepãdãm pruncii. Pruncii sunt fiinþe duhovniceºti încã de la concepþie, de la zãmislire.

Acelaºi lucru este spus ºi în psalmul 139 5: “Cã Tu ai zidit rãrunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcãtuit în

pântecele maicii mele”. Iar în Evanghelia de astãzi, Iisus Hristos S-a adresat unuia dintre pãrinþii

acelui copil posedat. Deci, în acest caz, nu bãiatul însuºi fãcuse ceva rãu, ci pãrinþii lui trebuiau sã ia

o decizie duhovniceascã.

Desigur, în Evanghelia de astãzi Iisus Hristos nu înviase, deci ei nu aveau la dispoziþie Sfânta

Împãrtãºanie. Noi avem acum avantajul Împãrtãºaniei, avem slujba Litrughiei ºi putem folosi aceasta

pentru a vindeca bolile noastre sau ale copiilor.

Ori de câte ori moare o persoanã într-un accident, în mod dramatic, pe neaºteptate, fãrã sã i se

facã slujba de înmormântare, trebuie sã ne ducem sã i se facã Sfânta Liturghie. De aceea noi avem

credinþa noastrã - nu e altceva decât credinþa lui Iisus Hristos. Credinþa noastrã este asemenea

credinþei pe care Hristos a avut-o în Tatãl. Tot aºa cum Moise, care a ridicat ºarpele de aramã în

pustie, ºi cei care l-au vãzut atunci, s-au tãmãduit. Tot aºa ºi noi, astãzi, când credem ºi venim la

Sfânta Liturghie, suntem tãmãduiþi.

Ori de câte ori astãzi þinem Sfânta Liturghie într-un loc unde au murit mulþi oameni, în locul

unei tragedii, îi ajutãm pe cei care au murit acolo sã se împace cu Dumnezeu ºi sã ajungã la

Mântuitorul Hristos.

Atunci când vine la mine un bolnav care vrea sã fie vindecat, studiez, îi fac arborele

genealogic, ca sã vãd cine anume în familia lui a suferit o asemenea moarte violentã, sau dacã a avut

un avort sau o sinucidere, ca sã pot sã mã rog pentru aceia. Noi venim aici la Liturghie pentru cã ori

de câte ori se sãvârºeºte Sfânta Împãrtãºanie ne amintim vorbele lui Hristos: “Faceþi aceasta întru

pomenirea Mea”. Ne rugãm pentru ca aceºti oameni sã fie miluiþi ºi sã fie dãruiþi lui Dumnezeu.

Iisus Hristos a fost reîntregit; acest sacrificiu, aceastã jertfã înseamnã reîntregirea lui Hristos , ºi noi,

participând la Sfânta Liturghie, facem acelaºi lucru: redevenim întregi.

De exemplu cazul unei persoane care suferã de anorexie; deci care nu mai are poftã sã

mãnânce. Din experienþa doctorului Kenneth - se datora unor fraþi sau surori mai mici care fuseserã

avortaþi. Duhul acestor copii mici care au fost avortaþi, se aflã într-un fel de purgatoriu, undeva

unde nu existã mâncare, nu existã bãuturã, ºi ei acolo stau, se plâng ºi suferã.

5În Biblia ortodoxã Ps.138.

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 9

Alte asemenea boli sunt: diabetul, schizofrenia, epilepsia. Multe astfel de boli nu au nevoie de

tratament medical, ci de tratament duhovnicesc. Noi, în cadrul Sfintei Liturghii, îl scoatem, îl

alungãm pe Satan. Prin rugãciunea ºi prin dragostea pe care o dãm acestora, numindu-i ºi dãruindu-i

lui Dumnezeu, astfel încât ei sã nu mai sufere acolo unde se aflã.

Domnul a spus: Întreabã ºi þi se va rãspunde; cautã ºi vei gãsi; bate ºi þi se va deschide. Asta

înseamnã cã atunci când întrebãm, trebuie sã ascultãm rãspunsul; ºi atunci când cãutãm trebuie sã

putem sã vedem ca sã-l putem gãsi.

În timpul rugãciunilor de la Sfânta Litrughie, de multe ori am vãzut… Cei care veneau la mine

îmi spuneau: Am avut un avort. Iar eu în timpul rugãciunii de la Liturghie vedeam opt. Am vãzut de

exemplu opt copii care stãteau acolo ºi aºteptau; astfel încât, dupã ce am sãvârºit Sfânta Liturghie,

bolnavii care au venit la mine, s-au vindecat.

Mântuitorul, spune: Bate ºi þi se va deschide. Asta înseamnã sã þii uºa deschisã, ca El sã poatã

intra.

Este uneori de ajuns participarea la Sfânta Liturghie ºi ca cel care vine sã-ºi exprime durerea

lui, sã se pocãiascã, sã-i parã rãu de ce s-a întâmplat, sã dea nume acestor copii ºi sã-i dãruiascã lui

Dumnezeu, pentru ca sã se vindece.

De multe ori am fãcut aceasta, ºi pentru budiºti, ºi pentru evrei, pentru confucianiºti, oameni

care aparþineau multor altor religii. ªi ei toþi au vãzut pe Hristos þinând pe braþe aceºti copii care

deja crescuserã cu numãrul de ani care trecuserã de atunci, încredinþându-i îngerilor pentru a-i duce

la cer.

De multe ori oamenii s-au vindecat în clipa când s-a sãvârºit Liturghia pentru cei morþi, iar

uneori chiar ºi numai atunci când am fixat ziua ºi ora când vom þine aceastã Liturghie. S-au vindecat

chiar dacã se aflau la multe sute de kilometri distanþã.

Atunci rãspund la întrebarea: De ce medicii nu încep imediat sã sãvârºeascã Liturghia, sã

cheme preotul ºi sã facã Litrughia pentru a-ºi vindeca bolnavii? Rãspunsul este: Pentru cã asta este o

ameninþare la adresa materialismului medicinii moderne. De aceea, dumneavoastrã puteþi aceasta,

în familia dumneavoastrã, ºi de aceea vã rog sã ne rugãm împreunã:

De aceea, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, Te rugãm sã ai milã de noi ºi sã îi ierþi

pe toþi cei care au murit înaintea noastrã ºi pe noi toþi!

Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 10

Pãrintele Galeriu: Iubiþilor! Mulþumim bunului Dumnezeu pentru aceastã zi ºi

mulþumim ºi doctorului Kenneth pentru prezenþa sa în mijlocul nostru; ºi - slavã Domnului -

aºa a încheiat, cu rugãciune. Am simþit toþi ºi accentul principal pus de dânsul pe Sfânta

Liturghie. De aceea, observaþi, noi totdeauna la Sfânta Liturghie aducem ºi rugãciuni

speciale, pentru felurite cereri, ºi îndeosebi pentru cei bolnavi.

Poate unii spun cã dureazã prea mult, dar e în adevãr în duhul Evangheliei ºi al

Tradiþiei adevãrate, sfinte, ca sã-i pomenim la Sfânta Liturghie - cum face pãrintele Nicolae

pentru felurite cereri, ºi noi toþi participãm. Adãugãm la aceasta Sfântul Maslu, tainã

specificã pentru cei bolnavi, ºi în care preoþii se roagã, dar împreunã cu biserica întreagã.

ªi, iubiþilor, în mãsura în care noi suntem mai curaþi, mai râvnitori, ºi mai uniþi cu

Hristos Mântuitorul, aºa se deschide uºa inimii noastre, ca sã pãtrundã harul, cum a subliniat

atât de frumos ºi adânc: “Cereþi ºi vi se va da; cãutaþi ºi veþi afla (ºi sã simþim cã am aflat;

sã simþim cã ni s-a dãruit); bateþi ºi vi se va deschide (dacã inima se deschide, atunci

pãtrunde harul)”.

Aici e taina. Aºa cum s-a rugat tatãl copilului: “Cred Doamne, ajutã necredinþei

mele!” Eu cred cã în veci va rãmâne acest cuvânt, pentru cã în veci - nu singuri vom

dobândi, ci împreunã; taina împreunã. Vai celui singur!

O, Doamne, Când am citit mai zilele trecute în ziar despre un suflet pe care-l cunosc

de aproape patruzeci de ani. Om mare, deºtept, învãþat - doctor. L-a întrebat: La bisericã

mergeþi? - Nu, niciodatã. Întâi cã eu ºtiu cã a fost la bisericã; a fost chiar la biserica unde

slujeam eu, în alt oraº. ªi zice: Am Biserica în mine. În tine? În noi toþi, noi toþi alcãtuim

Biserica. În cer nu e Unul singur, un însigurat, ci o Treime. ªi dupã chipul Treimii, chipul

celor din cer suntem ºi noi, cei mulþi. ...Vai celui singur!
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 11

ªi am sã închei cu un fapt pe care doctorul Kenneth îl mãrturiseºte: Se nãscuse într-o

famile o fetiþã - Ioana; ºi, pe la cinci ani ºi ceva… la grãdiniþã se miºca normal, ca ceilalþi.

Deodatã…

[B]

...În capul sãlii unde consulta doctorul, o apropie, o aºazã pe genunchi, mângâind-o

pãrinteºte ºi o întreabã: Ai fraþi, surori? ªi atunci ea spune: Da, am trei surori. Bine, dar

mama ta a spus cã ai douã. Nu! O vezi pe femeia aceea, care stã acolo? - a þipat arãtând

cãtre mama ei - e o criminalã! A aruncat-o pe sora mea, a aruncat-o într-un loc negrãit de

murdar: în WC - sã-i spun pe nume. Sora mea e prietena mea; eu o cunosc; o cheamã Melisa.

Mama acuzatã, izbucneºte în lacrimi ºi strigã: Atenþie, va avea o crizã. Dar doctorul face

semn de binecuvântare pe capul ei: ªi am þinut-o strâns pe Ioana ºi am zis: Hai sã ne rugãm,

tu ºi cu mine, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cerându-I sã aibã grijã de Melisa; ºi va

mângâia pe sora ta.

Ne-am rugat: Doamne Iisuse Hristoase, Te rugãm sã ai grijã de Melisa, sã o iei ºi pe

ea în faþa, în mângâierea, în iubirea Ta dumnezeiascã. ªi aici, Ioana atinsese punctul

nevralgic. Mama ei mãrturiseºte: Din pricina unor neglijenþe, nepriceperi din partea unor

medici lepãdase copilul; nu din voia ei. Pentru cã mama spusese: Nu vreau ca trupul meu sã

fie o casã a morþii.

ªi într-adevãr te îngrozeºti: când trupul tãu devine casã mortuarã; atunci când ai ucis

în trupul tãu. ªi a mãrturisit; a mers la preot împreunã cu soþul, care nu fusese acasã în

perioada în care se sãvârºise întreruperea. S-au liniºtit ºi n-a mai fost boalã în casa aceea.

O, iubiþilor! Toate aceste mãrturii sã simþim cum ne înalþã, cum ne vindecã. Nu-i

nici un pãcat neiertat, decât cel nepocãit. Nu-i nici o stare, de cãdere oricât de adâncã…
Pr. prof. CONSTANTIN GALERIU SF.IOAN SCÃRARUL; DR. KENNETH MCALL 12

Dumnezeu nu ne va întreba de ce am pãcãtuit, ci de ce nu ne-am cãit. Cea mai mare

nenorocire nu e sã cazi, ci sã nu te mai ridici.

ªi atunci simþim cum prin credinþa noastrã sfântã, prin tainele noastre sfinte, ne

ridicãm. Prin postul ºi rugãciunea…

Îngãduiþi sã închei cu acest cuvânt al lui Ioan Scãrarul: Ce e postul: “Postul e o silire

a firii, o tãiere împrejur a dulceþii gâtlejului; curmare a aprinderii, alungarea gândurilor rele,

eliberarea de visãri (mai ales vise urâte), curãþia rugãciunii, luminãtorul sufletului; paza

minþii, înmuierea învârtoºãrii; uºa strãpungerii inimii; suspinul smerit, zdrobirea veselã

(auziþi: zdrobire veselã!), încetarea multei vorbiri, începutul liniºtirii, strãjerul ascultãrii,

uºurarea somnului, sãnãtatea trupului, pricinuitorul nepãtimirii, iertarea pãcatelor, uºa ºi

desfãtarea raiului, pregãtirea cãii Împãrãþiei”. Care nu e mâncare ºi bãuturã. Ci e dreptate,

pace ºi bucurie în Duhul Sfânt, cu Tatãl ºi cu Fiul. Amin.