Alimentația diverselor grupe de

populație
 Planul.
1. Alimentaţia persoanelor angajate în munca
intelectuală.
2. Alimentaţia muncitorilor industriali
3. Alimentaţia lucrătorilor din agricultură.
4. Alimentaţia persoanelor de vârstă
înaintată.
 I. Alimentaţia persoanelor angajate în munca
intelectuală

• În general, munca este divizată în două grupe şi

anume – munca fizică şi cea intelectuală. Unii
specialişti consideră, că se poate vorbi şi despre
munca neuro – psihică. Până la urmă, însă, şi
această muncă poate fi considerată ca una
intelectuală. Din grupa persoanelor, care prestează
munca intelectuală, fac parte pedagogii, contabilii,
economiştii, lucrătorii științifici, studenții
facultăților de științe umanitare, lucrătorii la
panourile de comandă, dispecerii, controlorii etc.
 I. Alimentaţia persoanelor angajate în munca
intelectuală (continuare)

• După cum se ştie, masa musculară are o

pondere de circa 70% din masa corporală
totală a organismului uman şi faptul, că ea
este activă sau, din contra, inactivă, depinde
foarte mult starea altor sisteme şi organe ale
organismului, dar în foarte mare măsură,
starea sistemului circulator. De menţionat, că
metabolismul este foarte mult influenţat de
activitatea musculară.
 I. Alimentaţia persoanelor angajate în munca
intelectuală(continuare)

Principiile:
1. Micşorarea valorii energetice a raţiei
alimentare zilnice.
2. Respectarea strictă a regimului alimentar cu
luarea meselor pe parcursul zilei mai
frecventă(4 -5 ori)
3. Varietatea cât mai largă a alimentelor incluse
în raţie.
4. Asigurarea cu tot complexul de vitamine.
 Alimentaţia persoanelor angajate în munca
intelectuală(continuare)

Principiile(continuare)
4. Limitarea conţinutului de lipide şi glucide, în
special, uşor asimilabile.
5. Echilibrarea componenţei aminoacizilor
proteinelor raţiei, acordându-se o atenţie
deosebită aminoacizilor cu conţinut de
sulf(metionina + cisteina, triptofanul, lizina).
6. Echilibrarea maximală a componentelor raţiei
alimentare zilnice.
II. Alimentaţia muncitorilor industriali
și din domeniul construcțiilor.
 II. Alimentaţia muncitorilor industriali
și din domeniul construcțiilor.

• Dotarea tot mai largă cu diverse instrumente,

instalaţii, mecanisme, aparate a schimbat cu mult
caracterul muncii angajaţilor din domeniul
industriei, dar şi a construcţiilor, munca devenind în
mare parte mecanizată şi automatizată.
Mecanizarea şi automatizarea proceselor de muncă
a avut ca urmare micşorarea cheltuielilor. de
energie şi, deci, micşorarea necesarului în energie a
multor categorii de angajaţi, în primul rând, din
diversele ramuri ale industriei.
 II. Alimentaţia muncitorilor industriali
și din domeniul construcțiilor (continuare)

• La micşorarea consumului de energie în anumite ramuri

ale economiei naţionale şi pentru anumite activităţi au
contribuit şi aşa momente ca micşorarea zilei de muncă,
iar mai înainte - trecerea la săptămâna de muncă de 5
zile. Totodată, în perioada modernă activitatea multor
angajaţi din industrie este legată de o încordare psiho –
emoţională tot mai mare. În această ordine de idei într-
o anumită măsură activitatea persoanelor, care
prestează munca fizică în industrie se apropie de munca
personalului ingineresc, care prestează, în special,
munca intelectuală.
 II. Alimentaţia muncitorilor industriali
și din domeniul construcțiilor (continuare)

• Consumul energetic diferă, totuşi, în dependenţă de

ramura industriei şi de funcţia ocupată. De
exemplu, un bărbat cu masa corporală de 70 kg pe
parcursul unei ore, în dependenţă de funcţie, are
următorul consum energetic: lăcătuşii. strungarii,
frezorii160 – 370 kcal, lucrătorii din industria
chimică, care lucrează la diverse aparate – 185 – 240
kcal, angajaţii din industria alimentară – 270 – 370
kcal, croitorul profesionist angajat în industria
uşoară – 100 – 158kcal, ciubotarul – 150 – 185 kcal.
 II. Alimentaţia muncitorilor industriali
și din domeniul construcțiilor (continuare)

• Pentru unele specialităţi din domeniul

construcţiei consumul energetic, avându-se în
vedere aceleaşi condiţii, este următorul:
zidarii – 220 – 400; betoniştii – 360 -390;
tencuitorii – 225 – 300; zugravii – 230;
dulgherii – 350 – 375; lemnarii – 207 – 246;
hamali – 450 – 480 kcal/oră.
 II. Alimentaţia muncitorilor industriali
și din domeniul construcțiilor (continuare)

• În legătură cu schimbările menţionate la

etapa actuală se consideră, că consumul
energetic mediu pentru 24 ore al unui
muncitor (bărbat) din domeniul
industriei şi construcţiei, în medie, nu
depăşeşte 3000 kcal/zi.
 II. Alimentaţia muncitorilor industriali
și din domeniul construcțiilor (continuare)

• Alimentaţia angajaţilor, care prestează munca

fizică în diversele ramuri ale industriei şi în
construcţii se bazează pe aceleaşi principii ale
alimentaţiei raţionale:
• 1) Valoarea energetică a raţiei alimentare să
corespundă consumului energetic al organismului;
• 2) Cantităţile principalelor substanţe nutritive –
proteine, lipide, glucide - trebuie nu numai să
acopere necesităţile organismului, dar să fie
respectat şi un raport optimal între ele;
 II. Alimentaţia muncitorilor industriali
și din domeniul construcțiilor (continuare)

• 3) Respectarea unui raport optimal între

proteinele de origine animală şi vegetală;
• 4) Asigurarea raportului optimal între
componentele lipidice ale raţiei zilnice
alimentare – uleiurile vegetale şi lipidele de
origine animală, acizii graşi saturaţi şi
nesaturaţi, seriile omega – 6 şi omega – 3 ale
acizilor graşi esenţiali, ponderea grăsimilor –
trans;
 II. Alimentaţia muncitorilor industriali
și din domeniul construcțiilor (continuare)

5) Respectarea raportului optimal între

componentele glucidice ale raţiei
alimentare;
6) Asigurarea necesarului organismului în
vitamine;
7) Asigurarea organismului cu cantităţi
necesare de săruri minerale şi a unui raport
optimal între principalele macroelemente.
III. Alimentația lucrătorilor
din agricultură
 III. Alimentația lucrătorilor din agricultură

• În gospodăria sătească a republicii în ultimele decenii au

intervenit schimbări radicale, în primul rând cauzate de
reformele legate de împroprietărire. În diverse ramuri ale
gospodăriei săteşti, dar în special, în agricultură şi sectorul
zooveterinar, se atestă tot mai mult implementarea
rezultatelor progresului tehnico – ştiinţific. Acestea se fac
vizibile prin utilizarea maşinilor agricole moderne pe
terenurile consolidate ale fermierilor, implementarea noilor
tehnologii, inclusiv în sectorul zooveterinar etc. Din aceste
considerente utilizarea lucrului greu manual scade şi,
respectiv scade şi consumul energetic al organismului pentru
activităţile profesionale.
 III. Alimentația lucrătorilor din agricultură
(continuare)

Particularităţile muncii agricole:

1.Intensitatea diferită a muncii în funcţie de
anotimp.
2.Ziua de muncă prelungită în anumite
perioade ale anului.
3.Divizarea zilei de muncă pentru anumite
categorii de angajaţi în gospodăria
sătească, de exemplu, pentru persoanele
ocupate în sectorul zootehnic – câte 2 – ore
dimineaţa, la mijlocul zilei şi seara.
 III. Alimentația lucrătorilor din agricultură
(continuare)

• Particularităţile muncii agricole(continuare:

4. Schimbul frecvent al operaţiilor de muncă pentru

una şi aceiaşi persoană.
5. Distanţa mare de la locul de trai şi până la locul
de muncă.
6. Influenţa asupra organismului a diverşilor factori
ai mediului ambiant, atât benefici, cât şi malefici
şi schimbul frecvent al acestora.
 III. Alimentația lucrătorilor din agricultură
(continuare)

• În rezultatul studierii consumului energetic la

realizarea diferitor activităţi, prestate de angajaţi în
gospodăria sătească s-a constatat, că acestea ca şi în
cazul muncitorilor din industrie depind de nivelul
mecanizării proceselor respective. Totodată s-a
constatat, că în general consumul energetic este, în
medie, mai ridicat decât la angajaţii din industrie.
Aşa, cei din gospodăria sătească în perioada
activităţilor intensive pot avea un consum energetic
mediu de 3600 – 4000 kcal.
IV. Alimentaţia persoanelor
de vârstă înaintată.
 IV.Alimentaţia persoanelor de vârstă înaintată
(continuare)

• Fiind un proces fiziologic, îmbătrânirea are loc cu o viteză

diferită la diverse persoane. Modificări clare, care atestă
îmbătrânirea se pot manifesta în unele cazuri la vârsta de 55
– 60 ani, iar în altele cazuri lipsesc practic şi la vârstele de 65
– 70 ani. Această individualizare se explică prin acţiunea
diferitor factori atât endogeni cât şi exogeni. În conformitate
cu clasificarea aprobată de Congresul gerontologilor şi
geriatrilor toată populaţia de la 50 de ani şi mai mult se
divizează în următoarele grupe: 1) perioada maturităţii 50 –
60 ani; 2) perioada vârstei înaintate 61 – 74 ani; 3) perioada
bătrâneţii 75 ani şi mai mult; 4) longevivii – persoane cu
vârstele de la 90 ani şi mai mult.
 IV.Alimentaţia persoanelor de vârstă înaintată
(continuare)

A. Principiile alimentaţiei persoanelor de vârstă

înaintată:
1. Corespunderea valorii energetice a raţiei
alimentare consumului de energie.
2. Orientarea antisclerozantă a raţiei alimentare pe
contul modificării compoziţiei chimice şi
îmbogăţirii cu produse alimentare – surse de
substanţe antisclerozante.
3. Varietatea maximală a setului de produse
alimentare incluse în raţia zilnică pentru
asigurarea unui conţinut optimal şi echilibrat de
factori indispensabili.

•
 IV.Alimentaţia persoanelor de vârstă înaintată
(continuare)

A. Principiile alimentaţiei persoanelor de vârstă

înaintată(continuare):
4. Includerea în raţie a unor produse alimentare şi
bucate uşor digerabile în combinaţie cu alimentele,
care stimulează activitatea motorie şi funcţia de
secreţie a aparatului digestiv
5. Respectarea strictă a regimului alimentar cu o
repartizare mai uniformă a valorii energetice a raţiei
alimentare zilnice
6. Individualizarea alimentaţiei, luându-se în
consideraţie metabolismul redus în această perioadă
şi starea concretă a diferitor organe.
 B. Factorii cauzali principali, care influenţează
cerinţele privind alimentaţia persoanelor de vârstă
înaintată:
• Diminuarea intensităţii proceselor de asimilare.
• Reducerea capacităţilor funcţionale a
echipamentului enzimatic al aparatului digestiv, a
funcţiei secretorii şi celei motorii
• Dereglarea endoecosistemului aparatului
digestiv(microbiocenoza intestinelor)
• Reducerea capacităţilor de protecţie şi adaptare a
organismului.
• Diminuarea toleranţei către glucoză şi acizii graşi
saturaţi.
 IV.Alimentaţia persoanelor de vârstă înaintată
(continuare)

• Pentru persoanele în vârstă se consideră raţională luarea

meselor de 4 ori în zi cu repartizarea valorii energetice a
raţiei alimentare zilnice în felul următor: micul dejun – 25%,
gustarea – 15 – 20 %; prânzul – 35%; cina – 20 – 25 %. Poate
fi recomandată şi divizarea raţiei alimentare în 5 prize,
repartizarea valorii energetice fiind relativ uniformă. Acest
regim poate fi recomandat persoanelor cu tendinţă spre
obezitate, în diferite stări patologice, dar şi persoanelor cu
vârsta de peste 75 ani. Seara pentru toate persoanele
menţionate este recomandabilă servirea produselor lactate
acide lichide (de exemplu, un pahar de chefir) sau a
fructelor.