Testul:

Citiți următoarele afirmații și răspundeți cu adevărat sau fals (dacă vi se aplică personal sau nu).
Pentru fiecare răspuns adevărat, adăugați un punct pentru a obține un scor final.
1. Am prea multe defecte inacceptabile în numeroase domenii pentru a-i lăsa pe alții să mă
cunoască. F
2. M-am agățat de cei apropiați mie pentru că m-am temut că mă vor părăsi. A
3. Am devenit foarte neliniștit(ă) în ultimele săptămâni. A
4. Dacă fac o greșeală merit să fiu pedepsit(ă). F
5. Nu mă simt în stare să mă descurc singur(ă) în viața de zi cu zi. F
6. Când sunt singur(ă) și departe de casă încep deseori să mă simt tensionat(ă) și neliniștit(ă).F
7. Simt că oamenii vor profita de mine. F
8. Dacă nu fac tot ce depinde de mine, pot să mă aștept să pierd. A
9. Există anumite gânduri care continuă să îmi vină din nou și din nou în minte. A
10. Mă tem că o sa îmi pierd toți banii și o să devin sărac(ă). A
11. Nici un bărbat / nici o femeie pe care îl/o doresc  nu mă poate iubi odată ce îmi va vedea
defectele.F
12. Există evenimente groaznice din trecut care revin în mod repetat pentru a-mi bântui
gândurile și visele.A
13. Nu există nici o scuză dacă greșesc.F
14. Am atâta nevoie de ceilalți, încât mă îngrijorez că îi voi pierde.A
15. Repet anumite comportamente la nesfârșit, câteodată pentru a-mi reduce îngrijorarea, iar
alteori pentru a preveni un rău.F
16. Mă tem că am o boală gravă, deși medicul nu mi-a diagnosticat nimic grav. A
17. Consider că sunt o persoană temătoare și inhibată.A
18. Am mereu gânduri ciudate de care aș dori să scap.A
19. Mă tem că oamenii de care mă simt apropiat(ă) mă vor părăsi sau abandona.A
20. Dacă nu îmi fac treaba ar trebui să sufăr consecințele acestui lucru.F
21. Mă preocupă și îngrijorează foarte mult gândul că aș putea fi lăsat(ă) singur(ă) și va trebui
să îmi port singur(ă) de grijă. F
22. Nici unul din cei pe care îi doresc nu va putea să stea lângă mine odată ce mă va cunoaște
cu adevărat.F
23. Sunt destul de suspicios/suspicioasă în privința motivelor altora.A
24. Mă gândesc des la greșelile pe care le fac și sunt furios/furioasă pe mine.F
25. Mă înspăimântă gândul de a fi singur(ă), fără ajutorul cuiva apropiat pe care să mă pot
baza. A
26. Mă tem că o să fiu atacat(ă).F
27. Nu merit dragostea, respectul și atenția celorlalți.F
28. Nu contează din ce cauză greșesc, când am greșit ceva trebuie să plătesc.F
29. Mă curpinde disperarea când simt că cineva la care țin se îndepărtează de mine. A
30. Îmi petrec viața îngrijorându-mă în legătură cu un lucru sau cu altul.A
31. Simt că un dezastru (natural, chimic, medical sau criminal) se poate întâmpla în orice
moment. F
32. Este doar o problemă de timp până când cineva mă va trăda (înșela).F
33. Sunt o persoană rea care merită să fie pedepsită.F
34. Simt că nu pot fi iubit(ă). A
35. Mă simt neliniștit(ă) și adorm greu pentru că amintiri dureroase ale unui eveniment din
trecut continuă să se deruleze în mintea mea.F
36. Câteodată sunt atât de îngrijorat(ă) că ceilalți mă vor părăsi, încât îi îndepărtez eu de
mine.A
37. De obicei sunt vigilent(ă) față de motivele celorlalți.F
38. Nu pot scăpa de sentimentul că ceva rău este pe cale să se întâmple.A
 39. Simt că nu trebuie să las garda jos în prezența altora, pentru că altfel mă vor răni
intenționat.F

    După ce ați răspuns la întrebări și ați calculat punctajul, veți observa că vă încadrați într-una
din următoarele categorii:
 Scor mic (0-13 puncte) : Capacitățile dumneavoastră de autoanaliza și conștientizare a
propriei ființe sunt bune și vă ajută să gestionați și să treceți prin filtrul rațiunii
evenimentele pe care le trăiți zilnic.
 Scor mediu (13-26 puncte): Abilitatea dumneavoastră de a face față vieții de zi cu zi este
una care vă ajută, însă uneori puteți resimți anumite lucruri ca fiind mai puternice și vă pot
afecta. Lucrul cu sinele este recomandat, individual prin dezvoltare personală individuală
sau de grup.
 Scor mare (26 – 39 puncte): Situațiile de viață pe care le experimentați pot fi de cele mai
multe ori destul de copleșitoare, iar ajutorul găsit în propria persoană nu vă ajută să vă
confruntați mai ușor cu momentele dificile (sau nu).
 Recomandare: începere unui proces terapeutic pentru autocunoaștere și dezvoltare
personală sau o evaluare clinică pentru a stabili o direcție de lucru. (Aceasta se poate
realiza și alături de mine

Recunoaşterea distorsiunilor cognitive

1. Stilul de gândire "totul sau nimic" - se referă la tendinţa de apreciere a lucrurilor în

culori extreme (dacă un lucru nu a fost realizat perfect, el va fi considerat ca fiind un eşec).
2. Suprageneralizarea - subiectul consideră că un eveniment negativ singular reprezintă un
model care se va repeta la nesfârşit, el utilizând termeni ca "totdeauna", "niciodată".
3. Filtrarea mentală - cu concentrare asupra negativului; subiectul alege un singur
eveniment negativ şi se concentrează asupra lui astfel încât întreaga realitate devine
deformată.
4. Desconsiderarea pozitivului - subiectul respinge toate evenimentele pozitive, afirmând
că acestea nu contează. Dacă a realizat un lucru bun, îşi spune: "nu este suficient de bun,
dacă l-am făcut eu înseamnă că era mult prea uşor"
5. Desprinderea unor concluzii pripite - interpretarea negativă a unor situaţii când nu
există suficiente date pentru a trage concluzia respectivă.
6. "Citirea gândurilor" - subiectul conchide în mod arbitrar că o persoană îi este ostilă,
fără a verifica însă acest lucru.
7. "Ghicirea viitorului" - subiectul prezice faptul că lucrurile vor lua o întorsătură proastă.
8. Amplificarea - subiectul exagerează importanţa problemelor sau defectelor sale,
minimalizând calităţile sau succesele.
9. Judecata afectivă - clientul îşi spune că stările afective negative reflectă cu adevărat
realitatea: "Dacă îmi este frică să zbor, înseamnă că zborul este periculos".
10. Imperativele categorice - lucrurile trebuie să corespundă neapărat gândurilor sau
expectaţiilor sale: "Nu ar fi trebuit să fac acele greşeli", "El ar trebui să mă iubească".
11. Etichetarea - forma extremă a tipului de gândire "totul sau nimic". În loc să spună că a
făcut o greşeală, subiectul îşi pune o etichetă: "Sunt un ratat, un prost ". Etichetarea este o
manieră iraţională de a gândi deoarece oamenii nu pot fi identificaţi în totalitate cu faptele
lor. Etichetele negative pot fi aplicate propriei persoane sau unor terţi.
12. Personalizarea şi blamarea
1. Personalizarea - se referă la faptul că subiectul se simte responsabil pentru o
situaţie pe care nu o poate controla: o soţie maltratată îşi spune că dacă ar fi o mai
bună gospodină, soţul nu ar mai bate-o.
2. Blamarea - se referă la faptul că subiectul îi învinovăţeşte pe alţii pentru lucrurile
negative din viaţa lui: "Căsnicia mea nu merge pentru că soţul meu este
iresponsabil" (s-a făcut şi o etichetare).