Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cursul
Mediul juridic al firmei
Obiectivele cursului
După studierea disciplinei studentul va fi apt:
- să cunoască şi să înţeleagă importanţa şi necesitatea dreptului pentru viaţa socială şi
economia naţională
- să posede vocabularul juridico-economic;
- să poată întocmi contracte economice
- să cunoscă proceduirle de înfiinţare şi lichidare a întreprinderilor
surse
1. “Bazele statului şi dreptului a Republicii Moldova”, negru, Avornic, Chibac, Chiriac,
Chişinău, 1996-1997.
2. “Dreptul afacerilor” Răşca N., Baieş S., Chişinău, 1996.
3. Baieş S. “Dreptul civil-parte generală persoană fizică şi persoană juridică”, Chişinău, 1997.
4. Baieş S. Roşca N “Dreptul civil-parte generală persoană fizică şi persoană juridică”,
Chişinău, 2004
5. Bloşenco A. “Drept civil – parte specială – contracte”, Chişinău, 2003
6. Cimil Dorin “Drept civil – contractele speciale” Chişinău, 2003.
7. Гришаев «Гражданское право», Москва, 1997.
8. Толстой, Васильев «Гражданское право», Москва, 1997.
9. Гринько «Внешнеторговые сделки», Сумы, 1996.
www.docs.md - baza legislativa a RM
- Codul civil 2002
1
Mediul juridic al firmei
1. Statul – o totalitate de organe şi organizaţii care deţin puterea şi îşi exercită puterea pe un
anumit teritoriu şi asupra unei populaţii.
Elementele statului:
1. Puterea statală (adoptă legi):
a) puterea legislativă (organ legislativ - Parlament)
b) puterea executivă (Guvern, preşedenţia)
c) puterea judiciară (judecătorii, organe de arbitraj).
2. Teritoriul – un spaţiu limitat prin hotare în interiorul căruia statul îşi exercită funcţiile sale
(ambasade, consulate) (avioane, nave).
3. Populaţia – persoanele care locuiesc pe acest teritoriu. Majoritatea au cetăţenie. Statul îi
protejează.
4. Independenţa şi suveranitate.
2. Dreptul – nişte norme de comportare care sunt elaborate de stat, care reglementează
relaţiile din societate pentru executare, iar în caz de necesitate pot fi aplicate sancţiuni.
Sistema dreptului oricărui stat numit dreptul pozitiv se împart în 2 categorii: drept public şi
drept privat.
Drept public – totalitatea de ramuri ce reglementează relaţii care apae în legătură cu interesul
societăţii în general şi interesul statului.
Dreptul public include:
- drept constituţional;
- drept administrativ;
- drept penal;
- drept internaţional public.
Drept privat – totalitatea de ramuri ce reglementează relaţii care apar între persoane
particulare, unde fiecare îşi are interesul său privat.
Include:
- drept civil
- drept comercial;
- drept familial;
- dreptul muncii;
- drept internaţional privat;
- drept economic
- drept comercial internaţional;
- drept bancar.
3. Izvoarele
Izvor de drept – forma de exprimare a normei juridice.
Aici se referă:
a) Legile – ca izvor principal.
b) Actele subordonate legilor.
c) Obiceiul juridic.
d) Practica judiciară.
2
Mediul juridic al firmei
a) Legile – acte normative de bază adaptate de organul legislativ suprem şi se răsfrâng asupra
tuturor. sînt 3 categorii de legi:
1. Legi fundamentale (constituţionale) (constituţia şi legile ei de modificare). Au forţă
juridică supremă.
2. Legi organice care reglementează cele mai importante domenii în societate, inclusiv
organele şi activitatea organelor statale.
3. Legile ordinare – reglementează alte domenii în afara celor ce ţin de legile organice.
b) Actele subordonate legilor: hotărâri de guvern, parlamente, decrete, regulamente,
instrucţiuni care sînt elaborate, în concordanţă cu legile în scopul executării şi interpretării
legilor.
c) Obiceiul juridic – constă din nişte norme de comportare statornicite pe un anumit teritoriu
şi aplicate de o anumită populaţie în virtutea utilizării îndelungate şi repetate (periodic) şi
care reglementează nişte relaţii din societate (“batem palma”).
Obiceiul – cel mai vechi izvor de drept nescris.
d) Practica judiciară – un izvor de drept suplimentar care include hotărârile judecătoreşti,
adoptate de către instanţele uni stat. În republica moldova practica judiciară apare sub
forma de hotărâri explicative ale curţii supreme de justiţie, pe anumite categorii de cauze.
Hotărârile au apărut în rezultatul existenţei divergenţelor la înţelegerea legislaţiei, mai
ales când se referă la cazuri similare cu hotărâri finale diferite. Astfel, Curtea supremă
explică modul de aplicare şi interpretare al legislaţiei şi dă recomandaţii cum ar trebui să
se procedeze. În sistemul de drept american-eglez, practica judiciară, numită precedent
juridic, este obligatoriu, adică la emiterea unor hotărâri de judecată judecătorul se
bazează nu numai pe legi scrise, ca la noi, dar şi pe hotărâri de judecată pronunţate
anterior pe cazuri asemănătoare.
3
Mediul juridic al firmei
Acţiunile – sînt modificări de voinţă ale oamenilor ce duc la apariţia relaţiilor juridice. Ele pot
fi: legale şi ilegale
- actele legale – încheierea diferitor tranzacţii,
- actele ilegale – infracţiuni şi contravenţii
1.
Dreptul economic este o subramură a dreptului civil, adică este de natură privată, care în
acelaşi timp nu are o independenţă totală, deoarece conţine elemente din mai multe ramuri de drept,
inclusiv publice. Dreptul economic este o ramură interdisciplinară, adică conţine norme din mai
multe discipline juridice. În acelaşi timp dreptul economic mai mult se evidenţiază ca o disciplină
de studiu şi nu ca o ramură de drept.
Pentru a realiza o afacere comercială orice persoană este nevoită să intre în diferite relaţii de
natură diferită, atît publică, cît şi privată.
Spre exemplu pentru a desfăşura o afacere economică este necesar de trecut mai multe
etape printre care:
- mai întîi se înregistrează la Camera Înregistrări de stat – relaţii de natură administrativă bazate pe
subordonarea agenţilor economici faţă de organul de stat.
- încheierea contractelor cu viitorii parteneri care este o tranzacţie civilă, de natură privată.
- executare condiţiilor contractuale prin livrarea mărfurilor (încheiem contract de transport,
executare de lucrări şi achităm contravaloarea mărfurilor prin bănci. Sunt obligaţiuni de natură
privată.)
- achităm impozitele şi salariile la salariaţi.
Dreptul economic este o disciplină de studii interramurală care conţine norme juridice
ce reglementează relaţiile de natură privată din domeniul comerţului în sens larg în special
relaţii ce ţin de organizarea, activitatea şi lichidarea întreprinderilor, precum şi relaţii
privind încheierea tranzacţiilor economice şi altor relaţii cu organe statale şi persoane fizice.
2.
Obiectul de studiu al dreptului economic constă din totalitatea de relaţii ce sunt
reglementate şi studiate de această disciplină. Toate relaţiile din dreptul economic trebuie să posede
următoarele particularităţi:
- relaţia se caracterizează prin egalitate juridică a părţilor (nici una din părţile contractate nu se
supune celeilalte.)
- în unele cazuri în dreptul economic este prezent principiul subordonării în faţa organelor de stat .
- scopul tranzacţiilor economice este obţinerea profitului .
4
Mediul juridic al firmei
- în cadrul tranzacţiilor din dreptul economic este prezentă echivalenţa prestaţiilor (fiecare parte dă
şi ia ceva în loc.)
Relaţiile care fac obiectul de reglementare a dreptului economic sunt:
Relaţii dintre asociaţii, întreprinderi privind organizarea, activitatea, gestionarea şi lichidarea
întreprinderii.
Relaţiile dintre toate categoriile de agenţi economici ce ţine nemijlocit de activitatea comercială
privind încheierea contractelor şi executare lor. Aceste relaţii sunt reglementate de dreptul civil şi se
bazează pe egalitatea juridică a părţilor.
Relaţiile dintre agenţii economici şi organele statale în ceea ce priveşte necesitatea înregistrării,
obţinerea licenţei, autorizaţiei ect. Se bazează pe subordonarea în faţa organelor de stat .
Relaţiile dintre agenţii economici şi organele de control fiscale în legătură cu necesitatea achitărilor
impozitelor şi altor plăţi, prezentarea dărilor de seamă, efectuarea controalelor etc. Aceste relaţii la
fel sunt bazate pe subordonarea şi se reglementează de dreptul fiscal, vamal.
Relaţiile dintre agenţii economici şi persoanele fizice în ceea ce priveşte tranzacţiile civile dintre
acestea (contracte de vînzare-cumpărare, împrumut, arendă), precum şi relaţiile ce apar în legătură
cu încălcarea drepturilor consumatorilor.
Relaţiile ce apar între administraţiile agenţiilor economici şi salariaţi, în legătură cu încheierea şi
desfacerea contractului de muncă, reglementate aceste relaţii de dreptul muncii.
3.
Prin izvor de drept se înţelege forma de exprimare a normelor juridice. În dreptul afacerilor
sunt următoarele categorii de izvoare:
a. Legile.
b. Acte subordonate legilor.
c. Obiceiul juridic.
d. Uzanţele comerciale uniforme.
e. Practica judiciară şi arbitrală.
Legile sunt izvoarele principale-n dreptul afacerilor şi sunt următoarele:
- Codul civil întrat în vigoare în 2003.
- Codul fiscal,vamal.
- Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.
- Legea cu privire la lesing,
- Legea cu privire la Societăţile pe acţiuni,
- Legea insolvabilităţii.
- Legea cu privire la contractul de vînzare a mărfurilor.
Actele subordonate legilor: hotărâri de guvern, parlamente, decrete, regulamente, instrucţiuni care
sînt elaborate, în concordanţă cu legile în scopul executării şi interpretării legilor.
e) Obiceiul juridic – constă din nişte norme de comportare statornicite pe un anumit teritoriu şi
aplicate de o anumită populaţie în virtutea utilizării îndelungate şi repetate (periodic) şi care
reglementează nişte relaţii din societate (“batem palma”).
Obiceiul – cel mai vechi izvor de drept nescris.
Uzanţele comerciale uniforme au apărut în rezultatul studierii diferitor obiceiuri juridice
din diferite localităţi şi care din necesitate au fost unificate(au devenit unice pentru toţi). Uzanţele
au fost unificate de către organizaţii comerciale speciale -“Camera internaţională de Comerţ de la
Paris.” Ea a elaborat uzanţa ca INCOTERMS .Alt organ este “Institutul internaţional pentru
unificarea Dreprtului Privat”. Uzanţele uniforme ca izvoare au următoarele particularităţi:
- nu sunt obligatorii pentru părţi, înafară de cazul cînd părţile indică aplicarea acestora direct
în contract.
- cînd este nevoie părţile pot modifica conţinutul uzanţei în dependenţă de necesitate.
f) Practica judiciară – un izvor de drept suplimentar care include hotărârile
judecătoreşti, adoptate de către instanţele uni stat. În republica moldova practica judiciară apare sub
5
Mediul juridic al firmei
forma de hotărâri explicative ale Curţii Supreme de Justiţie, pe anumite categorii de cauze.
Hotărârile au apărut în rezultatul existenţei divergenţelor la înţelegerea legislaţiei, mai ales când se
referă la cazuri similare cu hotărâri finale diferite. Astfel, Curtea supremă explică modul de aplicare
şi interpretare al legislaţiei şi dă recomandaţii cum ar trebui să se procedeze. În sistemul de drept
american-englez, practica judiciară, numită precedent juridic, este obligatoriu, adică la emiterea
unor hotărâri de judecată judecătorul se bazează nu numai pe legi scrise, ca la noi, dar şi pe hotărâri
de judecată pronunţate anterior pe cazuri asemănătoare.
În Dreptul economic sunt subiecte toate pesoanele care participă la relaţii juridice
economice.
Cunoaştem următoarele categorii de subiecte ale dreptului economic:
6
Mediul juridic al firmei
Orice persoana fizica are dreptul la numele stabilit sau dobindit potrivit legii. Numele
cuprinde numele de familie si renumele, iar in cazul prevazut de lege, si patronimicul.
În acelaşi timp persoana are dreptul la respectul numelui sau. Cel care utilizeaza numele
altuia poartă raspundere de toate prejudiciile care rezulta din aceasta .
Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta îsi are locuinta statornica sau
principala. Se considera ca persoana isi pastreaza domiciliul atita timp cit nu si-a stabilit un
altul.
Resedinta persoanei fizice este locul unde isi are locuinta temporara sau secundara.
Domiciliul minorului in virsta de pina la 14 ani este la parintii sai sau la acel parinte la care
locuieste permanent.
Persoana fizica poate fi declarata disparuta fara veste daca lipseste de la domiciliu cel
putin un an din ziua primirii ultimelor stiri despre locul aflarii ei. Disparitia se declara de
instanta de judecata la cererea persoanei interesate.
În cazul cînd persoana lipseşte mai mult de 3 ani de la domiciliul sau lipsesc stiri despre
locul unde se afla sau dupa 6 luni daca a disparut in imprejurari ce prezentau o primejdie de
moarte sau dacă sunt motive a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident atunci ea
poate fi declarata decedata la fel prin hotarire a instantei de judecata.
Persoana fizica are dreptul sa practice activitate de intreprinzator, fara a constitui o persoana
juridica, din momentul inregistrarii de stat in calitate de intreprinzator individual sau in alt mod
prevazut de lege.
7
Mediul juridic al firmei
activează din nume propriu (sub denumirea sa de firmă) obţinînd drepturi şi obligaţii
patrimoniale si personale nepatrimoniale,
poate fi reclamant si pirit in instanta de judecata.
Se cunosc mai multe categorii de persoane juridice:
de drept public, la care se referă organele stataele şi alte organizaţii cu caracte public sau
de drept privat, la care se referă societăţile comerciale şi orgsanizaţiile obşteşti
Toate acestea in relaţiile economice, sint situate pe pozitii de egalitate.
Persoanele juridice de drept privat pot avea: -
- scop comercial si
- scop necomercial.
Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se dobindeste la data inregistrarii de stat si
inceteaza la data radierii ei din registrul de stat.
Persoana juridica cu scop comercial poate desfasura orice activitate neinterzisa de lege, chiar
daca nu este prevazuta in actul de constituire.
Persoana juridica cu scop necomercial poate desfasura numai activitatea prevazuta de lege si
de actul de constituire.
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este exercitată de la data constituirii, drepturile
si isi executa obligatiile prin administrator. Au calitatea de administrator persoanele fizice care,
prin lege sau prin actul de constituire, sint desemnate sa actioneze, in raporturile cu tertii,
individual sau colectiv, in numele si pe seama persoanei juridice.
8
Mediul juridic al firmei
Surse:
www.docs.md - baza legislativa a RM
- Codul civil 2002
1.
Antreprenoriat este activitatea :
- de fabricare a producţiei,
- executare a lucrărilor şi
- prestare a serviciilor,
Particularităţile antreprenoriatului:
- desfăşurată independent,
- din proprie iniţiativă,
- din nume propriu,
- pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială
Scopul antreprenoriatului - de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri
9
Mediul juridic al firmei
10
Mediul juridic al firmei
11
Mediul juridic al firmei
3.
Deoarece Codul civil numeşte întreprinderile societăţi comerciale vom analiza statutul
acestora , dar cu referire la Legea privind întreprinderile şi antreprenoriatul.
În categoria societăţilor se atribuie :
societate în nume colectiv,
societate în comandita,
societate cu răspundere limitata si
societate pe acţiuni.
12
Mediul juridic al firmei
Dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv îl au toţi membrii ei unul sau mai mulţi.
Veniturile si pierderile SNC se repartizeză între membrii ei proporţional cotelor depuse.
3. Societatea pe acţiuni (SA) este întreprinderea capitalul social al cărei este împărţit pe
acţiuni. SA poate fi de tip deschis sau inchis.
SA de tip deschis are un număr de acţionari nelimitat şi are dreptul sa plaseze public si sa
vîndă public acţiunile sale unui cerc nelimitat de persoane, iar actionarii ei au dreptul nelimitat sa
înstrăineze acţiunile ce le aparţin.
SA de tip închis nu este in drept sa plaseze public actiunile sale, iar acţionarii ei au drept
preferenţial de a procura acţiunilor înstrăinate de acţionarii acestei societăţi.
Acţiunile societarii care se înfiinţează vor fi plasate numai intre fondatori.
Capitalul statutar minim este de 20000 lei la SA tip deschis şi 10000 lei la SA închisă.
Numărul acţionarilor societăţii închise, nu poate fi mai mare de 50.
Societatea este în drept sa desfăşoare orice activitate ne interzise de legislaţie.
Activitate SA este reglementată de Legea RM privind societăţile pe acţiuni Nr.1134-XIII
din 02.04.97
Pentru obligaţiile sale SA poartă răspundere cu toată averea sa iar acţionarii răspund numai
în limitele acţiunilor la care sau abonat.
În procesul de activitate SA emite hîrtii de valoare : acţiuni şi obligaţiuni.
Acţiunea este documentul, ce atesta dreptul proprietarului (acţionarului) de a participa la
conducerea societăţii, de a primi dividende, precum si o parte din bunurile societăţii în cazul
lichidării acesteia.
Acţiunile pot fi : ordinare si preferenţiale.
Acţiunea ordinara conferă proprietarului ei dreptul la un vot in adunarea generala a
acţionarilor, dreptul de a primi o cota-parte din dividende si o parte din bunurile societarii in cazul
lichidării acesteia.
Acţiunea preferenţiala da proprietarului ei drepturi (privilegii) de primi dividende fixate
Acţiunea preferenţiala nu da drept de vot proprietarului ei, daca statutul nu prevede altfel.
Obligatiunea atesta dreptul proprietarului lui (obligatarului) de a primi suma depusă si
dobînda fixa în mărimea si în termenul stabilit. Obligatarii apar in calitate de creditori ai societăţii.
Ca document de constituire ale societarii este actul de constituire al societăţii care va
cuprinde:
a) numele fondatorilor, domiciliul, cetăţenia
b)denumirea societăţii, tipul si sediul ei;
c) scopul si genurile de activitate al societăţii;
13
Mediul juridic al firmei
4 Societatea cu răspundere limitată (SRL) este întreprinderea fondată de una sau mai
multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul
desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă.
În SRL numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) ale asociaţilor.
Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sînt - adeverinţa
cotei de participaţie.
14
Mediul juridic al firmei
SRL poartă răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul său. Asociaţii
societăţii poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii numai în limitele cotelor care le
aparţin.
Documentul de constituire ale societăţii este actul de constituire al societăţii.
Actul de societate va cuprinde:
– numele, (fondatorilor, domiciliul (sediul) lor, cetăţenia
– denumirea SRL, si sediul ei;
– scopul si genurile de activitate al societăţii;
– mărimea capitalului social;
– suma, modul si termenele de plata a cotelor de participare;
– drepturile si obligaţiile asociaţilor;
– structura, atribuţiile, modul de constituire funcţionare şi luare a hotărîrilor la
organele de conducere
– modul si termenele de pregatire si tinere a adunarii generale
– modul de creare si de utilizare a capitalului de rezerva;
– temeiurile si modul de reorganizare sau lichidare a SRL,
4.
Cooperativa este asociaţia benevola de persoane fizice si juridice, organizata pe
principii corporative in scopul favorizării si garantării, prin acţiunile comune ale membrilor săi,
a intereselor lor economice si a altor interese legale.
Cooperativa poate fi înfiinţată de cel puţin 5 membri. Calitatea de membru de cooperativa
o poate avea persoana fizica de la vârstă de 16 ani si persoana juridica.
Membrul cooperativei poartă răspundere materială pentru obligaţiile COOP în limita cotei
de participare deţinute în patrimoniul ei, inclusiv partea nevarsata.
Cooperativa se înfiinţează şi activează în baza contractului dintre cooperatori şi statutului.
In statutul cooperativei trebuie sa se indice:
a) denumirea;
b) obiectul de activitate si scopul;
c) sediul;
d) aporturile membrilor in capitalul social, modul si termenul de vărsare a acestora;
e) prestaţia in bani sau in alte bunuri la care pot fi obligaţi membrii, precum si
natura si valoarea acestor prestaţii;
f) structura, atribuţiile, modul de constituire si de funcţionare a organelor de conducere
ale cooperativei;
g) modul de reprezentare;
h) regulile de convocare a adunării generale a membrilor;
i) filialele si reprezentantele societăţii;
j) alte date stabilite de lege.
Cooperativa are un capital social variabil. El reprezinta suma tuturor participatiunilor
membrilor cooperativei in conformitate cu statutul ei.
15
Mediul juridic al firmei
5.
Antreprenorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele
(denumite în continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova,
pînă la începerea activităţii lor economice.
Întreprinderile se înregistrează de Camera înregistrării de Stat a Departamentului
Tehnologii Informaţionale la locul unde se află sediul acestora.
Întreprinderile se înregistrează în mod obligatoriu la organele fiscale pentru a li se atribui
coduri fiscale în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Pentru înregistrare întreprinderea prezintă următoarele acte:
a) cererea cu informaţia necesară pentru înscrierea în Registrul de stat al comerţului,
semnată de către fondatorul (fondatorii) întreprinderii;
b) documentele de constituire a întreprinderii;
c) documentul care confirmă achitarea taxei pentru înregistrare.
Decizia privind înregistrarea sau respingerea înregistrării întreprinderii se adoptă în
termen de cincisprezece zile de la data prezentării tuturor actelor şi se comunică fondatorului
(fondatorilor) în scris în termen de trei zile.
5.
Reorganizarea şi lichidarea întreprinderii
Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.
Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare,
transformare.
La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele
trec, potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.
16
Mediul juridic al firmei
La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de
transfer, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.
La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit
actului (bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec,
potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din drepturile patrimoniale şi
obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de organizare, la
întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii
transformate.
Actul de transfer sau bilanţul divizării aprobat de către persoana(organul) care a luat
decizia de reorganizare va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de drept asupra tuturor
obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei , inclusiv obligaţiile
contestate de părţi.
Întreprinderea se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin
asociere, din momentul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat,
cu o lună înainte de reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.
Creditorul întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea
înainte de termen a creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor.
Lichidarea întreprinderii
Întreprinderea se lichidează prin hotărîrea:
a) fondatorilor (asociaţilor),
b) instanţei de judecată în caz de:
1) insolvabilitate al întreprinderii
2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui
anumit gen de activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii;
4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă
5) neprezentare a dărilor de seamă contabile, fiscale şi statistice privind activitatea
întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.
17
Mediul juridic al firmei
examinării lor care se aprobă de către fondatorii întreprinderii şi se aduc la cunoştinţa fiecărui
creditor.
Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc
activele, din care cauză întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor, fondatorii
(asociaţii) sînt obligaţi să acţioneze în judecată cu privire la deschiderea procedurii de
insovabilitate .
Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor
acestei întreprinderi în următoarea ordine:
a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de prejudicierea sănătăţii lor
sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
b) creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului
pentru perioada de pînă la 6 luni precedente luării hotărîrii de lichidare;
c) achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent luării
hotărîrii de lichidare;
d) alte creanţe ale creditorilor.
Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după executarea tuturor creanţelor
creditorilor, întocmeşte bilanţul de lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase
ale întreprinderii, fondatorilor (asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a
fost înfiinţată.
Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma
creanţelor fiecărui creditor din rîndul respectiv.
Executarea creanţelor creditorilor din rîndul următor se face după executarea în întregime a
creanţelor creditorilor din rîndul precedent.
Creanţele creditorilor asigurate prin gaj se execută indiferent de rîndul stabilit pentru
executarea creanţelor altor creditori şi de termenul de înaintare a creanţelor.
Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană
juridică (cu excepţia cooperativelor de producţie) se consideră stinse. Creanţele faţă de
întreprinderea persoană fizică ce se lichidează şi faţă de cooperativa de producţie se execută de
către fondatorii (asociaţii) întreprinderii în modul stabilit de lege.
Bunurile rămase după executarea creanţelor creditorilor se utilizează conform
indicaţiilor proprietarului sau persoanei împuternicite de acesta.
18
Mediul juridic al firmei
Procedura de insolvabilitate
19
Mediul juridic al firmei
20
Mediul juridic al firmei
21
Mediul juridic al firmei
22