CLASA a XI

TESTARE SUMATIVĂ LA LIMBA LATINĂ

I. 1. Principalele curente filosofice în vremea lui Cicero. 1,5 p

2. De la ce popor a luat ca reper sistemul filosofic, Cicero? 1,5p
3. Ce accentuează Cicero în lucrările filosofice, legat de valorile morale
romane? 1,5p
4. Ce tipuri de filosofii abordează Cicero în lucrările sale? 1,5p

II. 1.Realizați un scurt eseu în care să realizați o paralelă între viața morală a
romanilor și viața morală în societatea contemporană.
3p

Notă: Se acordă 1 punct din oficiu.

Rezolvare:
1.Principalele curente filosofice în vremea lui Cicero sunt:eclectism si
sincretism
2.Cicero nu își crează propriul său sistem filosofic și el folosește sistemul
principalelor curente filosofice din aceea vreme din literatura greacă și
cea latină.
3.Cicero accentuează în lucrările filosofice, legat de valorile morale
romane familia ,societatea română.Filosofie morală prin care arată că
omul are în plus față de celelalte viețuitoare rațiune,voință și
sentiment.Pentru Cicero curajul este o virtute care luptă pentru dreptate.

4.Tipurile de filosofii abordate de Cicero în lucrările sale sunt:greacă și

latină.Opera sa filozofică, chiar dacă nu reprezintă un corpus doctrinar,
trebuie apreciată pentru adaptarea modelelor filozofiei grecești la
spiritualitatea și mentalitatea romană și, mai ales, pentru impunerea unui
limbaj filosofic latin, la crearea căruia Cicero are un merit incontestabil
II.Viața morală romană Familia romană
Familia avea un rol important în cadrul societăţii romane;tatăl era
conducătorul familiei, iar mama se ocupa de locuinţă şi de creşterea
copiilor.
Femeile nu aveau drepturi egale cu bărbaţii şi nu puteau participa la
conducerea statului roman.La romani, familia nu cuprindea doar rudele
apropiate, ci pe toţi cei care locuiau împreună în casă.Locuinţele erau
simple, fiind construite în jurul unei curţi interioare numite atrium
cu timpul, casele celor bogaţi au devenit tot mai mari,numindu-se domus;
locuitorii săraci ai Romei trăiau în clădiri cu mai multe etaje, numite
insula;
traiul romanilor a fost dominat, multă vreme, de virtuţi: modestia,
demnitatea, cinstea, onoarea, respectul faţă de familie şi faţă de zei
Educaţia şi jocurile
Copiii erau crescuţi în familie până la vârsta de şapte ani, apoi cei mai
mulţi dintre ei erau educaţi de profesori particulari sau la şcoală;
de la 12 ani, băieţii patricienilor urmau şcoli de gramatică sau de retorică,
unde învăţau să vorbească în public.
De asemenea, mai studiau matematica, istoria, precum şi operele
scriitorilor latini şi greci;jocurile şi jucăriile erau nelipsite din viaţa
copiilor romani.
Jucăriile erau realizate din lemn sau din diferite materiale textile;
printre jocurile cele ma apreciate se aflau: alergarea cu cercul, aruncarea
mingii, interpretarea unor roluri diferite ( exp: „de-a soldaţii”).
Rolul femeii:
In legislatia romană, femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a
soțului,chiar si o vaduva bogata avea nevoie de un barbat pentru a-i
supraveghea averea. De abia in secolul I femeile romane au inceput să
aibă o mai mare libertate. Femeilor romane nu le era permis sa detina
afaceri proprii. Dupa o lunga perioada de timp, in care femeilor nu le-au
fost permise nici macar sugestiile, barbatii au inceput sa fie interesati de
opiniile si sfaturile nevestelor.
Femeile ce apartineau familiilor instarite nu erau nevoite sa lucreze,
munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare. Principala ocupatie
a femeii era ingrijirea casei si cresterea copiilor, însă femeile sarace erau
nevoite sa si munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca
servitoare sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele
superioare.
Romanii puneau mare accent pe casatorie, casa si familie. Multe obiceiuri
de nunta ale romanilor s-au pastrat pana in zilele noastre: inelul pus pe al
treilea deget al mainii stangi pentru a simboliza logodna, mireasa
imbracata in alb cu un voal asezat pe cap si prezenta cavalerului de
onoare. O fata romana era considerata apta de insuratoare la 14 ani.
Sporturi si jocuri:
Spre deosebire de greci care iubeau sporturile, romanii practicau mai ales
inotul si diferite jocuri cu mingea si isi petrceau timpul liber cu jocuri de
noroc, precum cel cu zaruri. Cele mai frecvente ocazii de divertisment
erau spectacolele si jocurile publice. Spectacolele de teatru aveau initial
un caracter religios, care a disparut cu timpul. Primul teatru roman
permanent a fost construit de Pompeius in secolul I i. Hr. si avea o
capacitate de 40.000 de locuri iar teatrul lui Marcellus se pastreaza si
astazi la Roma.Teatrul roman era construit in intregime, cu un spatiu
liber de forma semicirculara in fata scenei si un perete in fundal, care
constituia un decor permanent. In amfiteatrele, de forma elipsoidala, cu o
capacitate de cateva zeci de mii de locuri, spectatorii asistau la lupte cu
animale salbatice, luptele de gladiatori.
Muzica si dansul:
Spectacolele teatrale, acompaniate de muzica la flaut, erau organizate de
un magistrat iar trupele erau compuse de obicei din actori de origine
etrusca, care purtau masti si peruci diferit colorate ce semnificau anumite
roluri. La un moment dat si femeile sunt acceptate in trupe dar interpretau
doar roluri de mimi, in scene comice. Prima piesa a unui autor latin este
atribuita lui Livius Andronicus in secolul III i. Hr. iar dintre autorii de
comedii cei mai cunoscuti au fost Plaut si Terentiu.Romanii n-au fost
capabili sa înteleaga si sa simta dansul. Ei n-au cultivat nici una dintre
formele lui: religios sau razboinic, sau vesel. Desconsiderand dansul, ei
dispretuiau dansatorii. Dansul era practicat numai de profesionisti ca
element scenic în arta dramatică.
Viața morală contemporană

Schimbarea vieții umane în ultimii două sute de ani a fost radicală. Ideea
este, de exemplu, că majoritatea populației nu mai lucrează pe teren;
trăiește în orașe, nu în mici comunități rurale. Nu a fost cazul până în era
modernă. De-a lungul practic întregii istorii mondiale, marea majoritate a
populației și-a produs propriile mijloace de subzistență, a trăit în grupuri
mici sau în comunități mici de sate. Chiar și în perioada de glorie a celor
mai avansate civilizații tradiționale - Roma antică sau China tradițională -
mai puțin de 10% din populație trăia în orașe și fiecare dintre ele era încă
implicată în agricultură. Astăzi, în societățile industriale foarte
dezvoltate, aceste proporții s-au inversat aproape: de regulă, peste 90%
din populație trăiește în aglomerări urbane și doar 2-3% din populație
este angajată în agricultură. Nu doar aspectele exterioare ale vieții s-au
schimbat. Schimbarea s-a transformat radical și continuă să transforme
cele mai personale și intime aspecte ale existenței noastre cotidiene.
Extinzându-ne pe exemplul anterior, răspândirea idealurilor de dragoste
romantică s-a datorat în mare măsură tranziției de la societatea rurală la
cea urbană, individuală. Când oamenii s-au mutat în oraș, au început să
lucreze în producția industrială, atunci căsătoria nu mai era determinată
doar de considerații economice - necesitatea de a controla moștenirea
pământului și de a cultiva pământul cu întreaga familie. Nuntile
„negociate”, încheiate prin acorduri între părinți și rude, au devenit din ce
în ce mai puțin frecvente. Indivizii au început să intre în relații de familie
pe baza sentimentelor și a căutării împlinirii personale. Ideea
„îndrăgostirii” ca bază a căsătoriei s-a format în acest context. La fel,
înainte de apariția medicinei moderne, punctele de vedere europene
asupra sănătății și bolilor nu difereau de cele ale țărilor non-occidentale.
Metodele moderne de diagnostic și tratament, care au apărut odată cu
recunoașterea importanței igienei pentru prevenirea bolilor infecțioase,
nu au apărut decât la începutul secolului al XVIII-lea. Opiniile noastre
asupra sănătății și bolilor au făcut parte din transformări sociale mai largi
care au influențat multe aspecte ale abordărilor în biologie și natura în
general.
Sociologie și „bun simț”
Practica sociologiei implică dobândirea de cunoștințe despre noi înșine,
societățile în care trăim și alte societăți diferite de ale noastre în spațiu și
timp. Cercetările sociologice interferează și încurajează opiniile noastre
de zi cu zi despre noi înșine și despre ceilalți. Luați în considerare
următoarele afirmații: Dragostea romantică este o parte naturală a
experienței umane și, prin urmare, există în toate societățile și este strâns
asociată cu căsătoria. Speranța de viață a omului depinde de sănătatea
fizică și nu este afectată de diferențele sociale.În vremurile anterioare,
familia era o unitate stabilă, dar astăzi numărul divorțurilor a crescut
dramatic.În toate societățile, oamenii sunt nefericiți sau oprimați, astfel
încât procentul de sinucideri ar trebui să fie întotdeauna și pretutindeni la
fel. Majoritatea oamenilor apreciază întotdeauna bunăstarea materială și
încearcă să o realizeze dacă circumstanțele sunt favorabile.Războaiele fac
parte integrantă din istoria omenirii. Dacă astăzi ne confruntăm cu
amenințarea unui război nuclear, este pentru că ființele umane au
instincte agresive care caută întotdeauna o ieșire. Răspândirea
computerelor și automatizarea în producția industrială va reduce dramatic
ziua medie de lucru a majorității populației. Fiecare dintre aceste
afirmații este greșită sau îndoielnică, iar sociologii încearcă să o
demonstreze.După cum am remarcat, ideea că legăturile conjugale ar
trebui să se bazeze pe iubirea romantică este relativ recentă și nu a existat
în istoria timpurie a societăților occidentale sau a altor culturi. Dragostea
romantică este necunoscută în majoritatea societăților. Durata vieții
umane este foarte dependentă de condițiile sociale. Formele de viață
socială acționează ca „filtre” pentru factorii biologici care cauzează boli,
boli sau moarte. Săracii sunt, în medie, mai puțin sănătoși decât, de
exemplu, cei bogați, deoarece tind să aibă o alimentație mai slabă,
exerciții fizice și îngrijire medicală slabă.Dacă ne întoarcem la începutul
secolului al XIX-lea, vom vedea că proporția copiilor care trăiesc cu un
singur părinte a fost aceeași ca acum, deoarece o mulțime de oameni au
murit în tinerețe, în special femeile în timpul nașterii. Gapul și divorțul
sunt principalele motive pentru familiile monoparentale de astăzi, dar
numărul lor total este aproape același ca înainte.