Educaţia reprezintă o prioritate naţională în Republica Moldova.

Ea constituie factorul de bază în

transmiterea şi crearea de noi valori culturale şi general-umane, în dezvoltarea capitalului uman, în
formarea conştiinţei şi identităţii naţionale, în promovarea aspiraţiilor de integrare europeană şi are
un rol primordial în crearea premiselor pentru dezvoltarea umană durabilă şi edificarea unei
societăţi bazate pe cunoaştere. Calitatea educaţiei determină în mare măsură calitatea vieţii şi
creează oportunităţi pentru realizarea în volum deplin a capabilităţilor fiecărui cetăţean.
Ambitia este foarte importanta si e bine sa fie cultivata inca de la cele mai mici varste. Asa ii
formezi gustul pentru a invata, dorinta de a cunoaste, de a fi cel mai bun, printre primii la scoala,
admirat si respectat de catre cei din jur.
Conform Dictionarului Explicativ al limbii române, termenul „competitiv” înseamnă să fii
susceptibil de a suporta concurența.
Coplesiti de dorinta de a creste copii competitivi si performanti, din ce in ce mai multi parinti
traiesc cu convingerea ca multitudinea de activitati optionale puse la dispozitie de gradinite, scoli si
programe de tip after-school sunt un must-have fara de care succesul in viata al copiilor este
compromis. In aceasta viziune, avantajul competitiv se construieste cat mai devreme in viata printr-
un cumul de competente si cunostinte variate din care nu pot lipsi cel putin doua-trei limbi straine,
sport, arte (pictura, dans, muzica si teatru), plus activitati de dezvoltare cognitiva si emotionala.
Fara indoiala, preocuparea pentru educatia copiilor este absolut necesara si laudabila. Din nefericire
pentru micutii nostri, aceasta preocupare este deviata, uneori, intr-o obsesie care ii transforma pe
copii in victimele frustrarilor parintilor lor. Copilul prins in capcana cursei pentru performanta pare
a-si pierde, la un moment dat, bucuria de a fi copil. De cele mai multe ori trist, nervos si incercanat,
copilul este adus de catre parinti si la psiholog pentru a fi ajutat sa isi recapete dorinta de a reusi. In
primul rand, este bine de stiut ca cei mici nu reactioneaza la fel la stimulare. Unii par a obosi
mult mai repede decat altii, sistemul lor nervos fiind mai fragil in fata suprasolicitarii. Acelasi
program zilnic poate fi usor de acceptat de catre unii copii si extenuant pentru altii in functie de
particularitatile de procesare senzoriala ale sistemului nervos si de temperamentul fiecarui
copil. Este util ca parintii sa aiba o buna cunoastere a acestor factori inainte de a decide cat de mult
isi pot stimula copiii si ce tipuri de activitati li se potrivesc. Mai conteaza, desigur, si modelul de
viata pe care il ofera parintii si modul in care acestia reusesc sa-i construiasca in mod corect
copilului mecanismele motivatiei interne pentru reusita.
 Iata doar cateva recomandari ale specialistilor in dezvoltarea copilului:
In primii 6 ani de viata, copiii invata cel mai mult prin explorare, stimularea echilibrata a tuturor
simturilor, miscare fizica intr-un mediu natural si joaca libera. Experimentand neingradit, copiii isi
pot dezvolta imaginatia si initiativa.
Abilitatile sociale ale copiilor se dezvolta cel mai bine in joaca libera cu alti copii, neingradita de
reguli si neintermediata de un adult. Astfel, ei isi dezvolta autocontrolul, capacitatea empatica,
abilitatile de negociere si toleranta la frustrare.
Desi copiii au nevoie de ghidarea oferita de un adult pentru a invata, este necesar sa existe un
echilibru intre activitatile structurate, mediate de un adult, si invatarea libera, prin explorare si
joaca. Atunci cand activitatile structurate predomina, capacitatea de invatare a copilului poate fi
afectata.
 Varsta prescolara este un moment important pentru dezvoltarea copilului. Micutii devin constienti
de lumea inconjuratoare, manifesta curiozitate fata de ceea ce observa sau nu cunosc si ajung sa
imite comportamentele celor din jur. Aceasta perioada reprezinta temelia intregii vieti de mai tarziu.
La gradinita, copiii isi insusesc notiunile de baza in ceea ce priveste scrierea, limbajul si numerele.
De asemenea, acest mediu este perfect pentru a invata conceptul de relationare si pentru o prima
integrare in sistemul de invatamant.
Copilul prescolar inca este la varsta la care totul este un joc. Astfel, gradinita este institutia care ii
invata pe micuti cum sa respecte anumite reguli, un orar, o munca structurata si egalitatea sanselor
in ceea ce priveste educatia.
Toti parintii vor sa ofere toate instrumentele necesare copilului pentru a creste puternic, ambitios,
independent si sigur pe el. Aceste calitati l-ar ajuta sa devina un adult cu un viitor stralucit. Din
acest motiv, parintii vad in competitivitate o solutie la obiectivul mai sus amintit. Insa, fara sa stie,
parintii care pun prea multa presiune pe copii sa fie competitivi ajung sa faca mai mult rau decat
bine. Iar explicatia este data de faptul ca se foloseste o tehnica gresita: copilul este comparat mereu
cu ceilalti: „Andreea a putut sa ia nota 10. Tu de ce ai luat doar 9?” sau „Matei a dat mai multe
goluri decat tine. Tu de ce nu poti sa faci la fel?”.Poate ca la inceput vor vedea ceva rezultate. Si,
incurajati, parintii vor continua cu aceasta abordare. Insa, efectele pe termen lung nu sunt cele la
care parintii se asteapta. Un copil crescut astfel va cauta sa diminueze senzatia neplacuta pe care o
are atunci cand este comparat cu alti colegi. Cum? Va descoperi, rapid, metode simple care sa-i
asigure reusita: va copia la teste pentru note mari, poate va incepe sa foloseasca suplimente
alimentare si alte substante pentru rezultate mai bune la sport, nu va avea spirit fairplay, va alege
mereu victoriile usoare, nu se va implica in proiecte care sa-l solicite mult si care nu-i garanteaza
rezultatul asteptat, va fi un laudaros.
Aceasta strategie de incurajare a competitivitatii nu va ajuta copilul sa fie ambitios, ci il va inrai. Va
deveni rautacios cu alti colegi de-ai sai care invata mai bine, ori care au rezultate mai bune din
simplul motiv ca proprii parinti par sa fie mai mandri de acei copii straini. De asemenea, nu va avea
o stima de sine ridicata, pentru ca nu are cine sa-l ajute sa aiba incredere in el, in abilitatile sale, in
individualitatea sa. Acest copil nu se va accepta, nu va fi mandru de felul sau de a fi, ci va pretinde
ca este altcineva, doar pentru a face pe placul parintilor si, mai apoi, a grupului in care doreste sa fie
acceptat.
Poate va reusi, in acest sezon, sa fie cel mai jun jucator din echipa sa, ori va fi cel mai bun din clasa
la matematica. Insa, esti pregatit sa platesti pretul pe termen lung si sa risti sa-ti transformi copilul
intr-un viitor adult de care nici tie sa nu iti placa? Si sa nu ignoram pericolul asupra starii sale
psihice. Pentru ca, un copil fortat, mereu comparat cu altii, fara stima de sine, care nu este acceptat
de proprii parinti va fi predispus la depresie, anxietate si alte afectiuni periculoase.
Competitivitatea sistemului educațional, judecată prin prisma performanțelor copiilor și tinerilor
formați, este dependentă în mare măsură de calitatea cadrelor. Dincolo de vocație și pasiune,
cadrele din învățământ trebuie să aibă acces ele însele la perfomanță profesională. Această miză
include corelarea programelor de învățământ cu cele internaționale, asigurarea accesului la
materiale didactice actuale și relevante, precum și a infrastructurii de lucru adecvată epocii digitale
în care o trăim. Nu în ultimul rând, atragerea profesioniștilor în sistemul educațional românesc
necesită revalorizarea actului didactic. În acest fel putem reconstrui un mediu concurențial, deschis,
în care statutul și reputația socială a unui profesor are puterea de a forma și influența parcursul
profesional și calea în viață a celor instruiți.