Sunteți pe pagina 1din 46
PR. PRF sR. MRIAN GABOR. Principii patristice in Asistenta social Grija pentru saraci, caritatea crestini sau problema asistenfei sociale au ocupat un loc important in cadrul comunitafilor crestine din toate timpurile si locurile, datorita sentimentului , sexpresia cea mai putemnicd a iubirii crestine™', $i astazi aceasta problema mai preocupa mi lumea cu interesele ei sau in afar interselor personale. Experienta Bisericii, in diverse timpuri si locuri, este un mare cAstig, care nu trebuie pierdut sau diminuat niciodata si, in acelasi timp, nu exist un nici .o opera filantropick mai important si de durata decét al Bisericii”, asa cum sublinia marele itoc la Bisericii Teodor M. Popescu”. Preocuparea aceasta vine ca urmare a indeplinirii poruncilor evanghelice lasate drept je pentru méintuire lisus Hristos, filantropul prin excelent. El este Cel care a schimbat sensul si semnificafia termenului de aproapele, care poate fi orice om, indiferent de credint& si iudeu de neam, dar ca esenian ine etnic’, aga cum ni I-a descris pe cel cazut intre télhar practicant al unui alt cult, Antichitatea greco-romani-iudaici aveau 0 considerafie limitat& pentru nofiunea de aproapele. Pentru iudei cei de un alt neam erau socotifi odiosi, pentru greci barbari (precum erau considerafi macedonienii), pentru romani cei care nu erau cetafenii Imperiului erau inferiori, iar séracii o povara gi sclavii nu erau considerati oameni*. ‘Traind inst in comunitatea bunurilor, primele comunitati crestine au fost preocupate de soarta membrilor acestora si nu numai. Au fost adoptate o serie de reguli interne pentru i. Exemplul acesta va marca scriitorii indeplinirea caritatii crestine in relafiile dintre credincios bisericiesti, parintii Apostolici si mai ales marii teologi ai secolelor IV si V. Predica parintilor, lucratilor gi scrisorile unor parin{i apostolici, ale unor Apologeti sau mari teologi precum Atanasie cel Mare, Ambrozie al Milanului, ale capadocienilor: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz sau Grigorie de Nissa, ale antiohienilor, unde se evidentiazé Sfénatul Ioan Gura de Aur, “P.M, Popescu, Caritatea erestind in biserica veche, in BOR, LXIIL, nr. 1-3, 1945, p. 23. A se vedea gi ‘Theodor V. DAMASCHIN, /ubire $i mila crestind, p. 440. 27. M, Popescu, Caritatea crestind in biserica veche.» p. 63. °T. M, Popescu, Caritatea erestind in biserica veche... p.23. * Pr, Prof. Dr. Liviu Stan, Societaile religioase in Biserica veche, in Studii Teologice, seria Ul, VII, 1956, nr 1.2, p. 109. sau ale apusenilor, dominafi de teologiea si gandirea Fericitului Augustin, au lsat frumoase pagini de indemnuri pentru slujirea apropelui, in toate imprejurdrile si situatiile dificile ale lui ® Foarte multe au fost motivele care i-au indemnat pe scritorii bisericesti si Parintii Bisericii si desfiigoare o predic dimanica cu caracter filatropic. Cele mai importante principii la care se raporteazi acestia sunt: ,originea comuna a oamenilor implica responsabilitate reciproct; Dumnezeu este adevaratul proprietar al bunurilor, Care le-a cut pe toate spre folosinf’i comund; firea umana, insti, ne conduce la iubirea de aproapele; iubirea fat de aproapele este modul de exprimare a dragostei fafa de Dumnezeu (I loan 2, 20); la desavirsire se poate ajunge doar prin practicarea virtujilor, in special a milosteniei; iubirea de aproapele sub toate formele de manifestare este un criteriu al judecatii finale (Matei, 25, 34-35)"*. Constitufiile Apostolice’, Sfantul Tustin Martirul si Filozoful, in prima sa Apologie, amintese de colectele pentru siraci si si se organizeze primele comunitafi care foloseau in comun bunurile materile. Astfel, Sffntul lustin Martirul, in prima sa Apologie, prezentind deseriind modul de desfisurare a cultului si a Sfintei Euharistii spune: 1Cei ce se gisese cu dare de mana si vor, dau fiecare, ceea ce voieste, dupa intentia aistattor, iar el se ingrijeste si ajuta pe orfani si lui, iar ceea ce se adund se depune la i pe vaduve, pe cei lip: vreo astfel de cauzi, pe cei ce se gisese in inchisori, pe > O serie de texte au fost traduse si publicate in diverse lucrari de mai mulfi teologi romani. Semnalam pe: T. M. POPESCU, Caritatea crestind in biserica veche, in BOR, LXIM, nr. 1-3, 1945, pp. 2164; + Antonie PLAMADEALA, Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului, Biserica Slujitoare, Sibiu, 1986; Idem, Idei sociale in opera fant Vasile cel Mare, in vo. Sint Vasile cel Mare. Inchinare la 1600 de ani de la sdvrsirea ‘sa, EIBMBOR, 1980, pp. 284-311; Pr. loan VICOVAN, Da-le voi soi mandnce! Filantropia erestind ~ itore si spiriualitae; asi, Edtura Trintas, 2001; ldem, Sfantul Vasile cel Mare ~ teologul si modelu flantropiei, in vol. ‘Studia Basiliana 3. Sfétul Vasile cel Mare inchinare la 1630 de ani, Edtura Basilica, Bucurest, 2009, pp. 144-158; Liviu PETCU, Sfintul Vasile cel Mare - panegerist al milosteniei i Ibidem, pp. 139-179. © ; Pr. Joan VICOVAN, Dafi-le voi si mndnce! Filantropia crestind — istorie si spiritualitate..., p. 44. 7 ‘Se cuvine, deci si voi fratilor, ca jertfele voastre sau prinoasele voastre si le aduceti episcopului, sau prin voi ‘ngiva, sau prin diaconi, numai pusin gi parga si zeciuiala gi cele de bunavoie lui aduceti-le cdci el cunoaste bine pe cei stramtorai sida fiectrua potrivt, ca nu unul s8 primease& de mai multe ori fn aceeasi_siptiméng iar altul de Joc® cap. ll, 37 la + Antonie PLAMADEALA, Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealulu, Biserica SIujitoare, Sibiv, 1986, 73. * Cel mai insemnat reprezentant al literaturii apologetice al secolului al Il-lea si primul parinte bisericesc care a desfigurat 0 activitate literara mai bogati, A redactat dou Apologiic&tre imparatul Antoninus Pius (138-161). A suferit moarte married la Roma intre ani 163-167 dH strdinii care se gisesc in trecere si intr-un singur cuvant, el devine purtatorul de gy tuturor celor ce se gasesc in nevoi”®. Invajdtura celor 12 Apostoli (Didahia), Constitutiile Apostolice, Epistola lui Barnaba, ne transmit idea c& tofi suntem frati in Hristos, fii ai unui singur Tat, ceea ce trebuie infeles ci totul este sau ar fi in comun si nu ar exista bunuri proprii. Acestea nu ne aparfin in exclusivitate, De aceea, /nvajdtura celor 12 Apostoli, recomanda: Sa nu fii cu maini le intinse la luat si cu ele strdnse la dat, Dac ai dobandit ceva prin lucrul méinilor tale, si dai ca riscumparare pentru pacatele tale, Si nu stai la indoiala cand dai si murmuri cénd dai, e& vei cunoaste cine este Bunul Rasplatitor al pla Sa nu intorci spatele celui lipsit; si faci parte din toate fratelui tu gi si nu zici cA sunt ale tale. Dacii suntem partasi la cele nemuritoare cu att mai mult la cele muritoare.'™ Desprea acestea vorbeste si Pastorul lui Herma, ,Acum ins, ascultati-ma pe mine, traiti in pace unii cu alfii, cercetati-va unii pe altii, ajutati-va unii pe ali; nu va impartasiti numai voi din bunatafile lui Dumnezeu, ei dai din cle si celor lipsiti. Ca unii, de prea mult mancare, au adus asupra trupului lor boala vatima corpul; iar alii, care nu au ce ménca, isi vatdma trupul, pentru ci n-au destula hrand si-si stricd trupul lor. Aceasta necumpatare va este vaitimatoare vou, care aveti si nu dati si celor lipsiti. Ganditi -va la judecata ce va si vind. Asadar, cei care avefi cercetati pe cei flimanzi pana ce se va termina de it turnul; c& dupa terminarea tumnului, vefi voi si faceti bine, dar nu vefi avea prile}. Vedefi, dar, voi, care va laudati cu bogiia voastrd, vedefi si mu suspine cumva cei lipsifi, iar suspinul lor si se urce la Domnul si si fifi lisati, cu boga Jat cum milostenia devine si un mijloc de riscumpairare a pacatelor, un rspuns la o le vostre, in afara usii turnului”"'. folosinta egala sau dup’ nevoi a fiecdruia, o ridicare deasupra egoismului, poftelor, urii, tuturor nedreptatilor, despre care, invaifdtura celor 12 Apostoli, afirm& c& reprezinta calea morti: ° Justin Martirul si Filozoful, Apologia india, LXVI, in volumul Apologeti de limba greaca, Traducere, introducere, note si indice de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. Olimp Caciula, Pr. Prof. D. Fecioru, E..B.M.B.O.R., Bucuresti, 1980, colectia Parinti si Scitori Bisericesti (P.S.B.), vol.2,p.71 '° Invagatura celor 12 Apostoli, IV, 5-9, in vol. Scrierile Parinyilor Apostolici, Traducere, note gi indici de Pr. D. Fecioru, E.L.B.M.B.OX., in P.S.B,, vol. 1, Bucuresti, 1979, p. 27. "Herma, Pastorul, 17, 2-7, in vol. Scrierile Parinjilor Apostolici, XVI, 2-6, traducere, note si indici de Pr. D. Fecioru, E..B.M.B.OR,, in P.S.B,, vol. 1, Bucuresti, 1979, p. 240-241. »Orictirui cere de la tine, da-i si nu cere inapoi. Tatal vrea s& dea tuturor din darurile Sale, Fericit este cel ce d& potrivit poruncii, ca este nevinovat. Vai de cel ce ia! Daca ia, avand nevoie va fi nevinovat; dar cel care ia neavand nevoie, va da socotealai de ce a luat si pentru ce; dus la inchisoare, va fi cercetat de cele ce a flicut si nu va iesi de acolo pana ce nu va da si cel din urmaban, Dar i despre aceasta s-a zis: si asude milostenia ta in miinile tale, pan& cunosti cui da”"”, Tot Pastorul lui Herma intareste: Fa tuturor celor lipsiti, fir deosebire; nu te intreba cui s& dai si cui s& nu dai. Da tuturor, c& inele; si din cAstigul pe care fi I-a dat Dumnezeu de pe urma muncii tale, di Dumnezeu vrea si dea tuturor din darurile Sale. Cei care primesc vor da cuvant inaint it si eu ce scop; cei care au primit, fiind stramtorayi, nu lui Dumnezeu, pentru ce au pri vor fi judecati, dar voi fi pedepsiti cei care au primit prin ingelaciune. Cel care da este nevinovat, c& a primit de 1a Domnul porunea de a implini aceasta slujire, c& a implinit-o it fara deosebire, fird si cerceteze cui si dea si cui si nu dea. Slujirea aceasta, indepl ira deosebire, este plin’ de slava inaintea lui Dumnezeu. Agadar cel care face aya aceasti slujire, féiré deosebire, va trai in Dumnezeu. Pazeste dar porunca aceasta, dupa cum ti-am spus, ca pociinfa ta si a casei tale si fie gisitd sincera, curatd, fuird rautate si nepatata”. Sunt realmente dovezi ale unei slujiri comune a frafilor unii pentru alfii. Toate acestea veneau din convingerea ca viata celuilalt este si viata Iui'*, Practica aceasta a fost un model pentru comunitijile crestine ulterioare, si in acelasi timp poate fi un model si un imbold pentru noi cei de astazi. ‘Sfantul Clement Romanul, care a condus Biserica Romei intre ani 92-101, ne-a aritat sensul teologic al slujirii aproapelui, al ingrijirii celor suferinzi si nevoiasi: ,plingeti pentru wis scderile lui si le socotifi ca ale voastre”'®. in acest sens, slujirea greselile aproapelui, i aproapelui prin milostenie si orice fel de ingrijire devine: " fvoyatura celor 12 Apostoli, I, 5, in vol. Scrierile Parintilor Apostolici, traducere, note si indici de Pr. D. Fecioru, E.LB.M.BOR,, in PS.B., vol. 1, Bucuresti, 1979, pp. 25-26 " Herma, Pastorul-Poruncile 27, 4-7 tn vol. Scrierile Parintilor Apostolici, XVM, 2-6, traducere, note si de Pr, D. Fecioru, E..B.M.B.O.R. in P.S.B., vol. 1, Bucuresti, 1979, pp. 247-248, "4 Antonie PLAMADEALA, Athiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardeslului, Biserica Slujitoare, Sibiu, 1986, p.71. *" Sfintal Clement Romanul, Bpistola J edire Corinteni, \l,6 in vol. Scrierile Parinjilor Apostolici, Traducere, note siindici de Pr. D. Fecioru, E.LBM.BOR,, in P.S.B., vol. 1, Bucuresti, 1979, p. 47. 40 pocdinfi a picatului; mai bun este postul decét rugaciunea, iar milostenia mai bund decét am&ndoul, Dragostea acoperi multime de pacate, iar rugiiciunea, porniti dintr-o constiinga curata, izbaveste de moarte. Fericit este tot cel gisit desavarsit in acestea; c& milostenia este usurare de pacate”!®, Aceasta este ideea central din perioada postapostolicd, 0 prelungire a unititii in Hristos””, »Daca-L vei iubi, vei fi imitator al bunatajii Lui. S& nu te minunezi, dac& un om poate fi , a tuturor crestinilor sio imitare de catre acestia a bunatajii lui Dumnezeu: imitator al lui Dumnezeu! Poate, dac& voieste. Nu poti fi fericit, daca impilezi pe aproapele tau, nici dac& vrei si fii mai presus decat cei mai slabi, nici dacdi te imbogajesti si asupresti pe cei sdrmani, nei nu poti imita pe Dumnezeu cu aceste fapte, pentru cA ele sunt strfine maretiei lui Dumnezeu. Dar cel care poarti sarcina semenului su, cel care, avand o stare mai buna, vrea s& facd bine altuia mai nevoias, cel care da celor lipsiti cele pe care le-a primit de la Dumnezeu, acela este Dumnezeu, pentru cei care le primesc, acela este imitator al lui Dumnezeu”"*. ‘Niciunul dintre parin{ii Bisericii ai primelor secole nu a a fost ta inaltimea gandirii si la {nfelegerea problemelor relafiilor dintre bogafi si siraci care existau in societatea timpului su Omiliile sale contin idei si principii cu privire la mila si asistenta crestind care trebuiau a fi dovedite catre aproapele'”, Chiar defineste mila crestina intr-una din Omiliile sale: Se numeste mila, simfméntul acela pe care il avem fafa de cei care se gsesc, fiird si merite intr-o stare umilitoare; simfiméntul acesta se naste in noi, atunci cand aceia ne sunt dragi. Ne e mila de cel care a cdzut din cea mai mare bogatie in cea mai cumplita slirlicie, de cel care se bucura de frumusejea si tinerefea trupului, dar si le-a stricat din vietui pricina patimilor rusinoase. Dar pentru cd si noi eram odinioara slaviti, dator ‘© Sfiintul Clement Romanul, Epistola I cdtre Corinteni, XIV, 2-6, in in vol, Scrierile Parintilor Apostolici, P.S.B, vol. 1, Bucuresti, 1979, pp. 101-102, Pasvorul lui Herma, in Pda a V-a, 56, 7-6, sftuieste: Aga s& Facil Sivargind toate cele serise mai inainte, in ziua aceea in care vrei s& postest,sA nu gust nimic deedt pine si apa si socotind cit cheltiall (rebuia si faci in ziua aceea cu midnedrurile, pe care aveai si le mlnnci, pune-o de o pate, ca $0 dai viduvei sau orfanului sau sfracului; sagas te smeresti a, din smerenia ta cel cea primit milostenia si- 51 umple sufletul lui sis se roage Domnului pentru tine, Deci dacd vei stvarsi postul, asa cum ifi poruncesc, jertfa ta va fi bine primité de Dumnezeu si postu acesta va fi sers, iar slujirea sivarsitaastfel va fi buna, plind de bucurie 5 bine primita de Dommul” cf. in vol. Scrierile Parinilor Apostolici, XVII, 2-6, traducere, note si indici de Pr. D. Fecioru, E..BM.B.OR, in P.S.B, vol. 1, Bucuresti 1979, p. 273 "+ Antonie PLAMADEALA, Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealuui, Biserica Slyjitoare, Sibi, 1986, 9.74, "© Epistola cditre Diognet, 10, 4-6 in vol. Scrierile Parinilor Apostolici, Traducere, note si indici de Pr. D. Fecioru, E.B.M.B.OR, in PSB., vol. 1, Bucuresti, 1979, p. 344, ® GB LVI,nr. 7-9, p 484 noastre in rai, am ajuns, prin cddere, neslaviti si umiliti; de aceea, Dumnezeu ne miluieste ‘viizdindu-ne ce am ajuns din ceea ce am fost”””. Trind intr-o societate divizata intre bogafi si straci, intr-un stat cu o fiscalitate drobitoare fafa de micii proprietari, a trdt si lucrat cu convingerea c& pentru a indrepta lucrurile ar trebui si primordiale. Avea si avem in fad perioada bisericii primare, modelul de viata a fiinfelor creat acesta convingerea frafietafii comune a tuturor oamenilor, in virtutea faptului c& suntem fii ai Aceluiasi Tat cerese, De aceea, multe din aceste indemnuri se gisese in Omiliile la Hexaemeron: .,Cum se face cd fiecare neam de pesti, dupa ce i s-a dat locul lui propriu, nu intr& peste alte neamuri, ei locuieste in propriile lui hotare? Pestii n-au geometrie, care s& le impart locuinjele; nu sunt imprejmuii cu ziduri; nu sunt hot&niciti cu pietre de hotar, ci singuri si- au luat locul care fi este de folos fiecdruia. Golful acesta hrineste cutare neamuri de pesti, celalalt altele; unele golfuri sunt pline de pesti, altele goale, Nici un munte cu varfurile lui tinse in sus nu- ascutite it i desparte, nici raul care si le taie trecerea, ci o lege a naturii distribuie in chip egal si drept locuinja de care are nevoie fiecare neam de pesti””'. Apoi animalele care se folosesc in comun de roadele piméntului pot constitui un model pentru o societate populat cu fiinfe rationale: »S4 nu ne artén noi, care suntem inzestrafi cu rafiune, mai cruzi decat animalele lipsite de rafiune, Animalele se folosese in comun de cele ce risar in chip firese din pamént. Turme de oi pasc pe unul si acelasi munte; nenumarafi cai isi culeg hrana de pe una $i aceeasi cAmpie; si toate celelalte animale Iasi unele altora hranade care au nevoie. Dar noi oamenii ne insusim bunurile comune tuturora gi ne facem singurii stapani pe cele ce sunt ale celor multi". Chiar pagénii, cei din provinciile noi cucerite sau estice, constituie un exemplu de urmat, pentru o mulfime de convertifi ia crestinism din oportunism si care nu respectau regulile evanghelice: 2 Omitia 14,3, la Psalmul CXIV, in vol. Sfintul Vasile cel Mare, Scrieri — partea intdia, Omilit ta Hexaemeron, Omilit la Psaimi, Omilii si cuvantari, Traducere, introducere, note si indici de Pr. D. Fecioru, in P.S.B vol. 17, Editura E..B.M.B.O.R., Bucuresti, 1986, p. 342, ® Omilia VII, 3 la Haexaemeron, in Ibidem, p. 151 ® Onilii si cuvéntari, omilia a Vili-a, 8, in Ibidem, p. 432. »,Sa ne rusineze gi pildele pline de iubire de oameni, pe care ni le dau pagénii. La unele popoare pagéne este o lege a iubirii de oameni de a avea o singura masa, de a fi comune bucatele, de a face un singur cimin aproape dintr-un popor nenumarat de oameni”?. Apoi comunitajile primare: .»Dar si Hisiim pe pagini si si ne intoarcem la exemplul dat de cei trei mii de barbati! Sa imitim prima adunare a crestinilor! Aceia aveau toate in comun: viafa, sufletul, infelegerea; masa le era comund, fritia nezdruncinat, dragostea nefafamic&; multe trupuri fceau un le suflete erau unite intr-o singura infelegere””*. singur trup; felu Omilia 2 / VII —p. 166 la Hexaemeron Si te gandesti cd liliecii au din fire dragoste intre ci, c& se tin si se atdrma unul pe altul ca un gir, lueru pe care oamenii nu-I fac eu usuringa; c& multora le place si stea mai degraba despartiti si deosebiti decat impreuna si unig Omilia 8 / VII — p. 431 la foamete si seceta Timpul de seceti si foamete de acum te cheama la milostenie, mama poruncilor. Ai mare rij s8 nu treacd cumva timpul iarmarocului si al vremii unor bune afaceri! Timpul se duce si nu asteaptdi pe cel ce ziboveste. in privinta actiunilor filatropice ale crestinului sau comunitafilor crestine, Sfantul loan G de Aur nu a seris un tratat anume sau s& fi sistematizat intr-nun fel oarecare sfaturile sale, dar Omiliile sale se gsesc sfaturi cu scopuri imediate, practice, despre dragoste si milostenie gi fa reluat aceste teme ca pe un subiect permanent actual, gisindu: tot alte si alte motivari, fie biblice, fie sociale, fie filozofice”®*. Cu toate acestea conceptia sa despre slujirirea aproapelui ® Ibidem, p. 432, % idem, p. 432. ® + Antonie PLAMADEALA, op.cit, p. 82. este reprezentativa pentru Rasiritul crestin. Pastorirea sa, atét preot in Antiohia cat si ca Arhiepiscop al Ceti Imperiale, s-a desffigurat la scurt timp dupa decretarea Crestinismului niceean ca religie de stat, la 28 februarie 380 d.Hr. Foarte mulfi au patruns in crestinismul i schism: niceean, atat pigini cat si eretici . Acestia, oportunisti de serviciu, si-au schimbat numai numele si apartenefa religioas dar nu si credinjele sau moravurile. Bogati, latifundiari, proprietari de sclavi, comerciant cAmatari gi-au impus interesul material gasind destule cozi de topor, teoreticieni de care au gisit destule argumente teologice in interesul primilor”®. De aceea, in Omiliile sale acuz& acuz& clericii care nu-si administrau bine bunurile si veniturile Bisericii”’. »Bogafii care aprind cuptorul bogifiei! Pe siraci flicarile cuptorului nu-i vatiima, c& roua se pogoar’ peste ei; bogatii se arunc& singuri in flacdra pe care o aprind cu mainile lor. Atunci in Babilon ingerul s-a pogorat la tinerii aceia; acum, sine pogordm noi la cei ce sunt in cuptorul saraciei, sa-i racorim cu miloster noastre, si stingem flacdra, ca si ajungem si noi pairtasi cununilor lor... Si nu stim asadar in afara cuptorului, uitindu-ne fir mil& la sfiraci, ca s& nu pafim ce-au pafit gi cei din Babilon care stiteau alzituri de cuptorul cel de foc. Daca te vei cobori King straci, vei sta cu cei trei tineri si nu-fi va face focul nici un rau; dar daca vei sta sus si treci cu vederea pe cei cupringi de flacira slraciei, te va arde si pe tine focul”™. Sfaintul loan Gura de Aur a simpatizat mai mult cu clasele de jos, a micilor mestesugari si a coamenilor de rind. indemnurile sale la intrajutorare sunt motivate de originea comuna a neamului omenesc, origine care presupune lipsa diferenfelor dintre oameni, ceea ce face si afirme ci ne este mai potriviti comunitatea: »Dupa nasterea cea de sus tofi suntem deopotriva, spune el. Dumnezeu, Tatil nostru, a dat tuturor o singura nastere. in fafa lui Dumnezeu nu exista diferenfa intre bogat si sdrac, tre stipin sclav, intre slujbas si omul de rand, intre imparat si simplu ostag, intre filozof si barbar, intre invatat si cel neinvatat”’. * thidem, p. 82 * Despre preotie, c. Il, ZIV-CX. Sfintul loan Gura de Aur, Omilia a IV-a, 12 in vol. Sfintul loan Guri de Aur, Serieri. Partea a treia. Omilii la Mate, traducere, introducere, inde si note de Pr. D, Fecion,coleeia PSB, vo. 23, p. 64. ® Comentariu la Predica de pe munte, Omilia XIX, P.G., 57,279 la+ Antonie PLAMADBALA, op. elt, p84 ‘Sfntul a fost permanent convins de faptul ci mai bine este si reactualizeze comunitatea ierusalimiteand de bunuri. De aceea, Omiliile sale confin multe apeluri adresate bogatilor. {n virtutea originii comune a tuturor, ,oamenii sunt frati i trebuie sa se foloseasca in mod egal de bunurile paméntesti. Dumnezeu insusi este model al unitatii, si autor, si garantie a egalitatii tuturor™”. Sfiintul loan Gur de Aur a fost un insistent predicator al milosteniei, chiar gi atunci cénd a primit ameninfiri de a fi omorat cu pietre. Dispretuitor fata de luxul practicat de famiile nobiliare, Sfantul este un mare apiritor al sracilor, care in viziunea sa il reprezint& pe lisus Hristos. Banii daji siracilor, zice Sfintul loan Guri de Aur, sunt bani dafi lui Hristos, care cere pentru El. Aceasta este cea mai sigura depunere a banilor: in mana lui Hristos. Ni leci bani in fur nu-i poate lua din mana Lui, iar El va da mult mai mult in schimb. Depun mana sara r, ei sunt medicii, binefAcdtorii si protector Milostenia este un dat ontologic in viziunea sa. js MU numai c8 avem sidita in noi o oarecare sfiald cénd facem fapta rea, ci mai mult, avem din fire multe bunuri, adick inelinatii firesti catre fapta bun’. Aga de pilda toti oamenii sunt din fire inelinati spre milostenie, spre fubirea de oameni si nici un bun din natura noastr& nu are importanfa acestuiaNimeni nu e din firelipsit de ménie, nimeni nu este din fire lipsit de oarecare vanitate, nimeni nu e din fire stipan pe ménie, pe cénd a fi milostiv si iubitor de oameni sta in firea omului, oriedt de crud ar fi el, orieat de salbatic. $i ce e de mirare cAnd ne este mila pand i de fiarele silbatice? Aceasta e dovada cA mila este sAdité in noi cu prisosint&; chiar eu un pui de leu care este bolnav de I-am vedea si tot am simfi mila; cu atét mai mult e@nd este vorba de cei de 6 fire cu noi. Priveste cAfi oameni bolnavi sunt inmprejurul nostru; ei bine, aceasta e de ajuns pentru a ne migca sufletele.”** Asa cum autoritatile de stat rechizitioneazi camere pentru soldafi, aga rechizitioneaz Hristos casele voastre pentru siraci, pentru cA siraeii sunt apAratorii nostri inpotriva + Antonie PLAMADEALA, op. cit, p. 86. 3 Omilia II la euvantul apostolic ,,Avand acelasi duh al credinjei” 8, 11 si 12 Ia Teodor M. Popescu, Caritatea erestina (in Biserica veche), in BOR, LAI, nr. 1-3, 1945, p. 55. © Omili la Epistula catre Filipeni, omilia a V-a, pp. 86-87 din ** Lumina Sfintelor Seripturt. (Antologie tematiea din opera Sfantului loan Gurd de Aur), Antologie gi studi introductuve de drd. Liviu Peteu, Trinitas, lagi, 2007, p. 254. 10 demonilor, asa cum soldafii ne apara impotriva barbarilor. $i avefi, de aceea, fiecare o camera de primire acasa, potrivitd cu mijloacele voastre. insarcin: i pe unul din servitorii vostti - si alegeti pe cel mai bun — ca s& primeasca i sa ingrijeasca pe cersetori si infirmi. Jar dac& nu, dac& nu vre{ i primiti pe (saracul) Lazar in casa voastra, p ict cel puyin grajd. Da, primiti pe Hristos in grajd. Va cutremurati, - dar este cu atat mai riu dacd fi inchideti poarta.”** Prin iubirea siracilor ne mantuim: 84 privim pe s&raci ca niste bineficitori, ca pe niste oameni ce sunt pricind miintuirii noastre. Asa si privim pe siraci! Si le dim cu daimi ie si cu fata veseld; sii nu le refuzim niciodata datul, ci s& le vorbim cu multé blandefe si s ne purtim cu mult bunatate... Cdnd facem, deci, milostenie s& nu ne uitim numai la sdracul care primeste lostenia noastra, ci si ne gndim si la cine este Cel Ce primeste darul pe care-I dim noi sdracului si a fagdduit rasplata pentru ceea ce dam ”.** Piri feciorie te poti mantui; dar fir milostenic, cu neputin(a. Milostenia este de neaparatd trebuinf si le fine pe toate. Nu fird motiv am numit eu milostenia inima virtufii. Dar inima aceasta inceteazi jute de-a mai bate, dacd nu da tuturor duhul ei. intocmai ca o fantana; daca tine in ea apa izvoarelor sale, se st 235 tot asa si cu bogafii, And tin averile lor numai pentru ei insisi’ Milostenia a fost leguiti de Dumnezeu, asa a gandit si propovaiduit Sffntul loan Gur de Aur: i milostenia a fost randuiti de Dumnezeu, Ar fi putut el hrdni pe cei siraci gi prin alte mijloace, fara de milostenia noastra, dar pentru ca dragostea noastri si ne lege pe unul de altul si si ne incdlzeased asa zicdnd, a poruncit a fi hranifi de noi. Dar chiar Hristos zice: Mild voiesc, iar nu jertfa (Mat. 9, 13). Fiindc& cei ce au fost miluifi trebuie a iubi pe bineficatorii lor, iar acestia a se gasi cu milosardie cénd miluiese » Omilia XLY la Fapiele Apostolilor (Migne, P.G.,60) la Teodor M. Popescu, Caritatea erestind (in Biserica veche) on P. 56. * Omilii la Facere, Omilia XXXIV, III, n col, PSB, vol. 22, p.9 din *** Lumina Sfintelor Seripturi. (Antotogie tematiea din opera Sfantului loan Gurit de Aur), Antologie gi studii introductuve de drd. Liviu Peteu, Trinitas, lagi, 2007, p. 265. % Omilii la Matei, Onilia XLVI, 4, in col, PSB, vol. 23, p. 883. a pentru aceea Dumnezeu prin milostenie stabilind o legaturd a dragostei, a legiut 26 Si dim ascultare Sfantului Apostol Pavel sis punem prin case cutii pentru s&raci, care s stea in locul unde noi ne rugim, si de cate ori vei intra si te rogi, pune mai intai milostenie in cutie, si dupa aceea inalfa-fi rugaciunea. $i dupa cum nu ai dori niciodatii si te rogi lui Dumenezeu cu maini n espalate, tot aya si nu te rogi fra milostenie, Milostenia a sta atérnati la patul tu nu este mai putin ca Evanghelia ce tu nu o atémi acolo, cici de vei atémna Evanghelia numai, fird s& faci gi faptele iubirii de oameni, nu te vei folosi att de mult — pe cand avand aceasta cutie, tu ai o arma puternicd impotriva diavolului, rugaiciunea ta o faci inaripat’, casa {i-o faci saint, avand inléuntrul ei hrana imparatul Asadar, lang Evanghelie si stea la patul tu si cutia siracilor, si atunci noaptea o vei petrece fara visuri urdte, numaicét in acea cutie nimic din nedreptate si nu se puna.”"” ~Aici pe pimant, mulfi oameni de foarte bund credinf& nu intorc imprumutul, fie din nerecunostinfi, fie c& sunt impiedicati de multe ori de sdracie, Dar cu imprumutul pe care-I facem Stipanului tuturor nu se petrece lucrul acesta; imprumutul riméne intreg si Dumnezeu ne figiduieste si ne dea aici inapoi de o suti de ori mai mult decat am dat, iar in veacul ce va si fie ne pregiteste viata vesnica”.”* Si in viziunea Fericitului Augustin crestinii sunt madulare ale aceluiasi trup tainic al Bisericii si din acest motiv trebuie si traiascd in comuniune si armonie. Unitatea dintre Hristos si Biseric& il conduce pe Feicitul Augustin si afirme ci exist o interdependenta dintre iubirea c&tre Dumnezeu si iubirea dintre oameni: ,lubifi deci pe aproapele, si cfutafi in voi izvorul dragostei pentru aproapele. Acolo vei vedea pe Dumnezeu, in 39 misura in care vefi putea”. Unitatea divino-umand realizat in ius Hristos. prin intrupare, Nastere, Patimiri, Moarte si Inviere, are rolul de a arta cA ,,aproapele este un % Comentarile sau Taleuirea Epistole indi cdtre Corinteni, Omilia XXX, p. 339 din *** Lumina Sfintelor Seripturi. (Antologie tematica din opera Sfantulu! Ioan Gurd de Aur), Antologie $i studi introductuve de drd. Petcu, Trinitas, lagi, 2007, p. 229. % Comentariile sau Taleuirea Epistolei indi catre Corinteni, Omilia XLII, p. 465 din * Lumina Sfintelor Seripturi. (Antologie tematicd din opera Sféntului Ioan Gurd de Aur), Amtologie si studii introductuve de drd. Liviu Petcu, Trinitas, lasi, 2007, p. 247. % Omilii la Facere, Omilia 1,6, in PSB, vol. 21, p. 5S din*** Lumina Sfintelor Seripturi. (Antologie tematicd din opera Sfantului Ioan Guri de Aur), Antologie $i studii introductuve de drd. Liviu Petcu, Trinitas, Iasi, 2007, p. 225 * fn Joan XVH, 8, P-L 38, col. 1531-1532 apud + Antonie Plimadesl8, opi, p. 107. 12 fiu al lui Dumnezeu, un Hristos, si cA orice slujire a aproapelui este o slujire a lui Hristos™”. fn lucrarea De civitate Dei, Fericitul Augustin insist& asupra solidaritafii dintre oamneni, a solidaritafii tuturor, ca urmare a celor dou& mari eveninente care au marcat ‘omenirea: Crearea lumii de cdtre Unul si Acelasi Dumnezeu, si Rascumpararea acesteia de catre Unul si Acelasi Dumnezeu-Intrupat in istorie, lisus Hristos"'. Aceste evenimente au darul de a-i uni si nu a-i izola pe oameni. in acest sens, propune gi o metoda, aceea de a realiza o participare directa a fiecdruia dintre noi prin renuntarea la o parte din ceea ce ni se cuvine: Cai sira -ar putea hriini - afirma el — datorita fiecar Desi in cea mai mare parte scrierile sale il vadese ca un teoretician, totusi a fost preocupat si de aspectele practicii ale ajutorului dat aproapelui. Este vorba de faptul c& a organizat 0 minastire de clerici Jang’ regedinfa sa episcopal. Motivatia sa a fost expusi intr-una dintre cuvantarile sale: Am ajuns episcop. M-am vazut in fata necesitatii, ca episcop, de a oferi fara incetare ospitalitate oricui se prezenta, oricdrui om in trecere. Mi am zis c& dac& un episcop n-ar face acest lucru, si-ar face o reputafie de neospitalier. Daca ar autoriza ospitalitatea intr-o mandstire, lucrurile ar comporta inconveniente. De aceea am vrut si am aici, in casa episcopala, o mandstire de clerici, de slujitori™®, + Amtonie Plimadeala, op.cit. p. 108. *! 4 Antonie Plimadeala, op.cit. p. 110. * in Joan, Ep. 97,4, P-L. 35, col. 1879 apud + Antonie Plimadeala, op.cit,, p. 111. © Sermo 358, 1-2, P. L., -9, 1569 apud + Antonie Plimtdeala, op.cit, p. 111 a Bisericii in trecut si astizi Material pentru Cursurile de indrumare misionara si pastoral INTRODUCERE ‘Cele mai frumoase pagini din istoria lumii le-a scris iubirea crestininilor: jubirea lor de Dumnezeu si de amen Eroismul martiric si cartatea evanghelica au ridieat pe om la cea mai inalté treaptt a viefi, oferind i spectacole si leet morale, dar niei mcar concepute inafara crestinismuli Biserica a desfisurat in trecut, respectiv secolele IV-V indeosebi, 0 activitate filantropic& extrem de bogatd. Opera flantropica a Bisericit ocupa un loc important in sericrileteologiloracestorsecole. Predicile Sfantului Vasile cel Mare si ale Sfantului Loan Gura de Aur, in cea mai mare parte, se refera la iubirea aproapelui manifestaté ‘mod coneret, potrivit textului de la lacov "credinfa fra fapte este moarta, dupa cum trupul fir suflet mort ceste"(II, 15). Foarte bogaté din punct de vedere al asitenfei sociale'a fost activitatea practicd a Bisericii din aceasta perioads, Biserica veche a creat 0 muljime de institutt de asistent& socials, celebru fiind agezaiméntul Sfintului Vasile cel Mare, Vasiliada. CCrestinismul a adus lumii nu numai cea mai mare virtute morala si social, ei si exemplul organizari ei si fa ficut cu aceasta un mare serviciu societaii. Caritatea crestind circula astfel in Bisericd iin lume, ca © nou’ regul de viafi, ca 0 usurare a tuturor suferinfelor, ca o inlaturare a tuturor lipsurilor si totodata ca o ridicare generala a nivelului moral, ea o imbunatatire a sufletului omului. De la crestin la crestin si de la comunitate la comunitate ea lega si infrajea pe oameni, in binefacerile dragostei evanghelice. Binefacerile formau in adevir 0 comunitate a iubiri. Legatura credinjei si a dragostei uneau pe crestinii din toata lumea intr-un singur corp: crestinii erau ‘membrele, Hristos era capul Biserici, Lucrarea filantropica a Bisericii impresionat atat de mult pe contemporani, ‘ncdt impiratul lulian Apostatul, desi pigdn, fi idea exemplu pe crestini, indemnandu-si supusii s& se organizeze, din acest punct de vedere, dupa modelul erestin. Biserica Ortodox Romana aflaté sub influent gi jurisdietie bizantin’ s-a organizat, cum era si frese dupa modelul bizantin. in decursul existenfei sale, Biserica noastré a desfisurat o bogaté lucrare filantropica prin {nfiintarea de spitae, farmacii, fai, bolnite, brese, ete. Din cauza prigoanei_comuniste activitatea filantropica a Biseriii s-a desfasurat cu precddere in spat ceclesial. Dupai evenimentele din anul 1989, slujirea social a Bisericii a fost reluata, ins amprenta (negativa) a perioadei comuniste s-a simait cu intenstate Biserica Ortodox Roménd a inifiat o multitudine de actiuni, dar tn ciuda eforturilor depuse au amas foarte multe de facut. Apar in cadrul facultatior de teologie sectii de asistenta sociala. S-au creat posturi sau birouri de asistenta social. Raportat la cerinfele si comparativ cu necesititile actuale, cel putin deocamdata, aceste actiuni sunt insuficiente. Lipsese sistemul de asigurari sociale, refeaua de asistenta social, mijloacele necesare asigurari unei bune actvitati de asisteng’ socialé si un cadru legislativ adecvat. Din partea unor biserici, precum cea catoica si protestant, s-au emis pareri potrivitcArora Biserica Ortodoxa a neglijat aproape total aspectul social al Biserci. ‘Niciefind, chiar in timpurile $i condifile cele mai dificile, in decursul istoriei, Bisericii Ortodoxe Roméne {ntrerupt total slujrea pe tirdm social. nu si Ft eb ig! gtd Mid fy lid bn 'Folosim termenul de "asistenfi social", nu atiit pentru wr ca in ultima vreme, mai cu seam& dup 1989 este foarte des, chiar in exelusivitate, ual, ef pentru aceeac& termenul de “lantropic" apare in erestnism, find specific acestuia, Un mic subeeptol vitor curinde defnita acest uti temen,precum i sinonimele cesta, In uilima vreme, mai ey seama tn Germania in cadeul Biseriit Evanghelice au aptrusiapar) o serie de anticol, chiar tnumere specilae de eviste dedicate coneeple i atvtiifilanropce in Biserca Oxtodoxa. ‘Astfel, de pda, la biblioteca Instttul de Diaconle (Diakoniewissenschaftches Institut) din Heidelberg se eAsese luc ‘espe istorcu filzntropiei in B. O, Rush stn cca a Greve. In acest context, anti si numarul 1, ianfeb/1991(60 p.) al reviste Diakonie, intl chiar Orthodosie und Diakone. Una din Helle de baz ale reviste menionae este aceea cin B. O., foarte important este relaa omului eu Durnezeu prin rugtciune si e8 "ata bunt, "shyjireaaproapelai” sunt ceva de la sine injelese.(p. 13). Se mai eviden{iazA un alt aspect al diaconeiortodoxe, chiar ma important, de naturt pur dulvniceasc $i car, de cele mni_ multe or, dacd nu totdeauna ese necunoseut de apusen, anume c&: *princle duhovnicese nu pronun numai ‘eclegaea plcatelo, ei se roaga impreuna cu penitentul hi Dumezen pent irae"; poate acest mod de diaconi este de cea tial mare importan( in 8.0, ajutorutduhovnicese pe cae i 8 un parinte duhovnicese ulus erestnul in general. "Foames, sircn si boala cu siguran cd sunt ele, inst sufernf, ipsa sufleteasc8 pot fi mult mai rle®(p. 14), 1 2 Biserica, fidela misiunii ei, continua st fie, in mod esenfial mantuitoare, "dar opera de méntuire si-0 ‘mplineste prin shijre". Prin insigi structura ei teandrie’, prin misiunea ei méntuitoare gi prin perspectiva ci eshatologicd, Biserica este slyjitoare. in dimensiunea slujiri, dilema dintre "vertical" si "orizontal” dispare, "deoarece nevoia de deschidere umand vine intotdeauna dintr-o comuniune spirituala care e dar al Duhului Sfint". ‘In Ortodoxie, cultul insusi este expresia filantropi Jui Dumnezeu fafé de noi oamenii sia iubiri ‘oamenilor intre ei. Manifestarile de cult, in special cele legate de cultul morilor, nu sunt altceva decét forme concrete ale filantropiei practicate in Biserica Ortodoxa (mese pentru cei siraci, daruri de haine, cercetarea bolnavilor. Misiunea sociali a Bisericii este foarte importanté in concepfia ortodoxa, insi ea nu poate si nu trebuie despiiryta de misiunea sacramental, cea din urma fiind specifica Biserici Ortodoxia a imbinat intotdeauna elementuil spiritual cu cel social. "Procesul sfinfenici-spune un teolog ‘ortodox-este pentru majoritatea sfinilor ortodocsi procesul slujirii samaritene, al experientei filantropiei al urma Jui Hristos pe drumul jertfei pentru orice om. Asceza, atat de caracteristics Ortodoxiei este nui numai un exercifia i expresia constinfei solidaritaii cu cel in lips". Biserica Ortodoxt in masura in care imprejuririle istorice i-au permis, @ desfisurat o permanent’ activitate social, raspunzand astfel si anumitorcritiei formulate la adresa Ortodoxie, PARTEA iNTAL FILANTROPIA IN PRIMELE SECOLE CRESTINI CAPITOLUL I Modele filantropice in istoria biblicd A. Filantropia in Vechiul Testament in timp ce a popodrele antie exist credinte potest, poporl ales avenocredinjé monoteist, De aici reiese concepfia lor asupra semenilorasupra proprietjii si asupra tntrajuor8i Deo atenfie deosebita se bucurd in Vechi! Testament viduvele si sfraci, Dumnezen find "Tata al onfanitor si judecatorl vaduvelo” (Ps, LXVI, 6), Milostnia fad de slraci side cei in nevoi era trstturd fundamental, care nu tebuia s8 ipseasd din Israel, penta c& Durnezeul lets "milosti si bland” (Ps. XXXVI, 26), apare ca "Tata al stracilor" (Ps XIX, 16). in antiteza, “inima celor fair de Dumnezeu este nemilostivi" (Prov. XII, 10-30). Dumnezeu este prezentat ca fiind milostiv, bland, are inima de tata si este plin de indurare, de aceea "cine se milostiveste de saraci, cinsteste pe Dumnezeu" (Prov. XIV, 31). Din acest motiv izvordslte legea in Israel, care, de asemenea, trebuie si fie cum este gi inifiatorul ei: band, miosis jutatoae. Asa se explict i fla cum sunt priv stata siraci in Israel decd cei din humea piigan, lume cirea i este strana milostenia, a poporal ales, porunca milstenei este dublu motivat: pe de o parte milostenia adevSratf slujeste Iu Dumnezeu iar pe de ait parte, stracii au aceeagi origine comund cu noi si sunt consti din aeceasieame ca si ‘Aceasti unitate este vazuta de teologii contemporani ca fiind cel dintai temei al slyjirii. Unitatea neamului lomenese este data de Dumnezeu creatorul, Care este Unul in fling si intreit fn persoane, El crednd lumea gi pe om ca un intreg (Fapte, XVI, 28). Deci, unitatea creafie este un reflex al "unitatii substangei si voingei Creatorului" (I Cor. VIII, 6), Din aceasta unitate rezulta datoria noastra de a ne iubi si ajuta semenii + Pr, Prof, Dr. Stiiloae, Iuroducere la teza de doctorat a PS. Antonie Plimadeals, Bsericashyltoare in fata Scriptura fn Sfinta Tradiie #1 in teologia contemporand, te23 de doctor, in S.T. XXIV, nr. -8/1972, p. 338. Ulterior teza a fos Publica la Sibiu in 1986 sub ttl Bisericasljitoare “B.S, Antonie Plimadeala, op eit, p. 13. “idem, Idei sociale oglndite tn vata 91 activiatea Sfoneulul Vase cel Mare, in volumal omagial Sfaimtl Vasile cel Mare Inchinare la 1600 de ani deta savérsrea sa, Bucuresti 1980, in col Biblioteca teolagied vol I 2 3 steniei Vechiului Testament fi lipseste caracterul de universalitate, find limitat si fixata numai prin Jogi. Dupa cum relagile inte oameni se deosebese fundamental inte lumea Noului Testament (guvernati de legea iubiri) gi cea a Vechiului Testament(guverata de cea a drepti), tot asa se deosebese intre cea din perioada veterotestamentari si cea a lumii antice. Un alt aspect care trebuie mentionat si care, fireste, are legitura cu filantropia este via de obste, folsirea tn comun a mijloacelor de tai in concluzie, putem spune ca prineipiul dragostei in Vechiul Testament raméne limitat $i national. Cum religia este limitati numai la poporul ales, tot asa si dragostea este limitata numai la conationali,lipsind dragostea ca relatie inte oameni, dupa. care, fiecare este aproapele. Dragostea universal nu mai intreaba: “Cine este aproapele ‘meu?’ ci fiecare om vede in celalalt pe aproapele si B, Filantropia in Noul Testament Filantropia este eminamente crestind, deoarece aceasta nu este doar porunca a lui Hristos, ei pentru ed EI insusi a practicat-o "cdci Fiul Omului n-a venit si I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca"(Marcu X, 45). insusi termenul de filantropie'este un termen specific crestin, insemnnd iniial iubirea lui Dumnezeu faf8 de om, Termenul ccurent pentru relajiadintre oameni, dupa cum observa si Constantelos era agape’. ‘Teofil de Antiohia", Clement de Alexandria'', Origen", Sozomen"'si Sfintul Atanasie'infeleg prin philantropia, iubirea lui Dumnezeu eatre oameni. Dar in sensul deplin, real al cuvéintului, nu se poate vorbi decét dupa intruparea lui DumnezeuFiul, itruparea insist find un act de filantropie. Acest adevar fundamentaleste exprimat de cultul divin in diferte forme doxologice, "ed bun si iubitor de oameni est", "cu mila, cu indurarile si cu iubirea de oameni..", s..m.d. Ulterior se trece la filantropia ca atribut al lui Dumnezeu, la filantropia ca relate intre oameni"’. Philantropos tinde si inlocuiasca pe agape", potrivit lui Constantelos, iar mai térziu s& desemneze actiunile de caritate. Alte sinonime, pentru definrea filantropiei specifice crestinismului si folosite freevent in Noul ‘Testament si in lucrarile Sfintlor Parinti au fost: diaconia’” si caritatea'®. Septuaginta traduce caritatea prin agape, iar Vulgata prin charitas-ambele desemnand dragostea fata de Dumnezeu si fa de aproapele. Aproapele in V.T. era numai, cel mult, conafionalul, iar porunca spunea c& pe dusmanul tiu trebuie sil uristi. N-T, impotiva, prin Mantuitorul lisus Hristos si Sf. Ap. Pavel ne ara trebuie i-iiubim spe cei eare ne urisc, pe vrjmasi ost "In V.T. se vorbeste de existenta unor comunitii profetice din Ramma, Bett, lrihon si Ghilgel.Prooroci traiau din munca lor si din daniile pe eare le primeau. Fi aveau masi de obste si erau ca la 0 su de persoane (4 Regi, IV, 38 gi 43). Ei aveau gi Tocunga de obs. aceste comunitai vor consttui un model pentru comunitiile monastice de mai tiziu. MantuitorulInsusi a dus cu ucenieii Sai vial de obste SE. Ev. Toan il defineste pe Dumnezeu ca find "ubire"(I loan. 1V, 8). Asada, flantropa igi are originea in SflntaTreime ‘Acelasi Evangelist spune "noi iubim pe Dumnezeu finde’ BI ne-a iubit cel dina (I 1oan IV, 9). Asadar primal filantrop a fost Dumnezeu, Termenul /ilanrapos nu prea des intebuinjat in Sfinta Scriptura se refer ait a flatropiaIui Durmnezeu, eat ila filantropia ca rele intre oameni, Ifa, filantropia a, fost atribuit8 numai hui Dumnezeo, ulterior ea s-aextin sila oamenitef Ep. Antonie Plamadeal, Bisericashyitoare tn Sana Scriptura, in fénta Trade in teologia contemporana, in S.T. XXIV, 1972, nr 5:8, p. 440). %D, Constantelos, Byzantine Philantropy,p. 29, apud Ep. A. Plamieal®, Op. cit, . 147 *°Teofl de Antiohia, Cdire Autoli, Il,27, p. 315, in col P.S.B. vol I, Apologeti de limba greacd, trad, itrod, note $i indive dePr.D. Fecioru, EIBM. BOR., Bucuresti, 1980. otement de Alexandria, Pedagogul,c. |, cap VIIl p. 203, in col PSB, vol IV, Serer-parta I trad, introd, note si indice de Pr. D, Fecioru, EIBM. BOR., Bucuresti, 1982, Origen, imporriva lui Cel, c.1V, 15, MPG, XI, 1048, B-1048, pd ibidem. *Sozomen, Hist. Eee. €.9, apud,ibidem. *Sfantul Atanasic, De Incarnatione, eV, 2-3, MPG, 25, 104, au ibidem. Ep, A. Plimadeala, Op cit, p. 23. cercetind textele NT. privitoare la iubirea de aproapele vedem ef ea este prezentath in mai multe moduri de autoi inspira, Conert, dupa Sf. Pavel iubirea de aproapele este “impliniree Legi"(Rom. XI, 8); SE. Ap. lacov aaté cf jubirea de aproapele este lege divin, imparateascatlacoy, 1.8), in timp ce dup& apostoll bin, ea est legea cea ‘noua, model ei fiind Dumnezeu Care este iubire (loan XII. 34; I Toan. Il, 8; loan IM 15-16). ef. Karl Rahner, St Muster si ‘Adolf Dorlap, Sacramentum mundi, theologisches Lexicon fuer die Praxis, T. VIM, Freiburg, Basel, Wien, 1969, p. 673. **potivitparinteli Bria "egape"-nume biblic-a fost preluat in vocabulrullitrgie ca flanropia avid un Sens mai realist in aceastA forma, indicind prezenta istorid, chenotic a pleitudinii Dumnezeiri in persoana Fiului'et. Diae. Asist. 1 Bria, Jsus Hristas iubitorul de oameni, in "Ortodoxia® XVII, nr, 1/1966, p. 56). "Gerhard Kittel, Theologisches Woerterbuch zum Neuen Tesiament, Stutgart 1935, p. 83. Astfel diaconia fn vechime a avut trl injlesur: 1-darut pe care diaconii fl ofereau siracilor, 2-pomana oferi& in manAstr,3-funetia de diacon, NCartatea este definita dupa Dictionnaire de Spiritualite asceique et mystique, doctrine et histoire, ca fiind "un element csenfial fri de care perfectiunea nu este posibila", Arhimanchrital I. Seriban, in Cursul de teologie moral, defines ivbirea de aproapele cu termenul eaiate(1915, p. 341), apud ProfD. 1. Belu, Un aspeet mai pusinluat inseam al ubir fade sement, in *ST", X, ne 56/1988, p. 34 4 Dup& tnvajatura Noului Testament, caritatea cuprinde Legea si Profeti, find cea mai mare poruned din Lege (Matei XXII, 37-40). Toate aceste sinonime au ca fundament dragostea. Incompatbilé cu dragostea lumeascé,