TEMA 1.

ASPECTE TEORETICE A INSTITUȚIEI DREPTURILOR OMULUI

Unităţi de conţinut:
1. Aspecte teoretice din terminologia aplicată instituției drepturilor omului (drepturile omului,
drepturile naturale, drepturile subiective, drepturile fundamentale, drepturile constituţionale,
drepturile cetăţeneşti, drepturi şi libertăţi).
2. Noțiunea de drepturi ale omului.
3. Evoluția sferei drepturilor omului.
4. Clasificarea drepturilor omului.
5. Îndatoririle fundamentale.

Obiective de referinţă:
- să definească noțiunea de drepturi ale omului;
- să identifice aspectele teoretice din terminologia aplicată instituției drepturilor omului;
- să stabilească evoluția sferei drepturilor omului;
- să identifice criteriile de clasificare a drepturilor omului;
- să identifice categoriile de drepturi ale omului după diferite criterii de clasificare;
- să determine coraportul dintre drepturi şi îndatoriri;
să distingă îndatoririle fundamentale a drepturilor omului.

Cuvinte-cheie: instituție, drepturi ale omului, evoluție, clasificare, sferă, aspect teoretic,
drepturi naturale, drepturi subiective, drepturi fundamentale, drepturi constituţionale, drepturi
cetăţeneşti, libertăţi fundamentale, generații de drepturi, îndatoriri fundamentale.

1. Aspecte teoretice din terminologia aplicată instituției drepturilor omului.

Drepturile constituționale sunt acele drepturi subiective ale cetățenilor, esențiale pentru viața,
libertatea și demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalității umane,
drepturi stabilite prin Constituție și garantate de Constituție și legi.

Distingem:
- Drept obiectiv;
- Drept subiectiv.

Un drept subiectiv cuprinde 3 compartimente:

 a) Dreptul subiectiv poate fi atașat unui titular;
b) Este recunoscut;
c) Titularul său poate respecta conținutul său făcând uz de procedura instituită.

2. Noțiunea de drepturi ale omului.

Libertățile se referă la:

- libertatea individuală;
- libertatea de conștiință;
- libertatea de gândire și de expresie.

Drepturile omului sunt valori esenţiale în societatea contemporană, fiind constituite din
condiţiile din care permit fiecărei persoane şă-și dezvolte şi să-şi folosească cît mai eficient
calităţile fizice, intelectuale, morale, socio-afective şi spirituale. Ele decurg din aspiraţia tot mai
mare a omenirii la o viaţă în care demnitatea şi valoarea fiecăruia este respectată şi protejată,
legislaţia în acest sens aflîndu-se într-o continuă dinamică în vederea îmbunătăţirii.

Drepturile omului sunt:

(1) inalienabile,
(2) indivizibile,
(3) interdependente
(4) individuale.

Dreptul internaţional al drepturilor omului (DIDO) constituie un ansamblu de norme şi

principii de natură convenţională şi/sau cutumiară care reglementează conduita statelor pentru
asigurarea respectării şi protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale fără discriminare atât
pe timp de pace, cât şi pe timp de război, precum şi care stabilesc răspunderea pentru încălcarea
acestora.

3. Clasificarea drepturilor omului.

În conformitate cu actele internaționale și în dependență de conținutul lor juridic

drepturile omului pot fi clasificate în 5 categorii:
1. Drepturi civile;
2. Drepturi politice;
 3. Drepturi economice;
4. Drepturi sociale;
5. Drepturi culturale.

4. Îndatoririle fundamentale.

Membrii unei colectivități umane au față de societatea în care trăiesc, în afară de drepturi, și
anumite obligații, numite îndatoriri fundamentale.
Drepturile omului impun anumite obligații statului, și anume:
– de a respecta drepturile omului;
– de a proteja drepturile omului;
– de a facilita sau promova drepturile omului..
În afară de drepturi, orice ființă umană are și anumite responsabilități sau îndatoriri de a
nu încălca drepturile altei ființe umane și de a-i ajuta pe cei ale căror drepturi sunt încălcate.

Constituția Republicii Moldova prevede, la articolul 55, că „orice persoană își exercită
drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile
altora”.

Constituția menționează următoarele îndatoriri fundamentale ale cetățenilor Republicii

Moldova:
– devotamentul față de țară;
– apărarea patriei;
– plata impozitelor și taxelor stabilite conform legii;
– protecția mediului înconjurător, conservarea și ocrotirea monumentelor istorice și culturale.

Constituția proclamă următoarele principii generale pentru aplicarea și interpretarea

normelor ce țin de drepturile omului:
– superioritatea normelor internaționale privind drepturile omului față de prevederile naționale;
– universalitatea;
– egalitatea.

Discriminarea reprezintă acea acțiune sau inacțiune, prin care o persoană sau un grup de
persoane nu pot să acceseze niște drepturi prescrise de lege datorită faptului că aparțin acestui
grup sau sunt prezumați că aparțin acestui grup.
 Discriminarea poate fi directă și indirectă.

Îndatoriri fundamentale sunt obligații esențiale ale cetățenilor pentru a îndeplini sarcinile
societății; realizarea lor se asigură prin convingere sau, la necessitate, se folosește forța
coercitivă (de constrângere) a statului.