Asia Centrala

Este partea cea mai inalta, cea mai intinsa a Asiei care se desfasoara de la M Caspica situata la aprox
-28 m sub nivelul oc planetar si pana la 8408 m in VF Everest.

AC prezinta in linii mari acelasi stil tehtonic respectiv blocuri mari, desi este constiyuita din unitati
structurale de diferite varste, incepand de la cele foarte vechi precambriene si pana la cele noi
mezozoice, cuatrenare.

AC cupride 4 mari dimensiuni:

-unit urano cazaca

-pamiro tibetana

-unit casgaro gotnica

-unitatea tianjano baicaliana

UNIATEA TURANO CAZACA (AC JOASA)

Se desfasoara de la m Caspica in V; Lacul Balcaj in E; M-tii Copetag in S; izvoarele raului Tisim in N.

Dpdv fizico-geo se individualizeaza prin predominarea campiilor joase cu alt de 0-300 m, prin
prezenta unor depresiuni inchise in mijlocul carora se afla lacul Taran, prin prezenta campiilor si a
pod de eroziune cu h cuprinse intre 1000-1500 m, prin predominarea deserturilor de tip Asiatic, dar
si prin scurgeri de tip endoreic organizata in 3 mari bazine hidrografice de receptive: Balcaj, Aral si
Caspica.

Tinand cont de specificul conditiilor naturale in Asia Centrala Joasa se desprind 2 reg fizico-
geografice:
- reg podisurilor Mugogiarc

-reg pod Cazacstan

In limitele Pod Mugogiac predomina alt relativ mici de 800-1500 m si rocile sedimantare.

Rel acestei reg: complex de dealuri, pod si munti reziduali, el fiind cunoscut sub denumirea de
Peneplena Mugoguacului fragmentata in 2 de depresinea transversala Turgai care are aspect de
campie joasa.

Pod Mugogianului este sit in continuarea m-tiilor Ural si a despr Turgai; alt medii intre 200-500 m; h
max este la contactul cu muntele de 656 m.

Acest pod are un aspect monoton fiind format dpdv geologic atat din roci sedimenatare cat si din
roci cristaline: cuartite, gresii, diabase, dar si calcare de varsta paleozoica.

C TURGAI este partea cea mai coborata cu alt de 200-300 m si roci predominant sedimentare.

POD CASACSTANULUI repr partea cea mai inalta a ACJ in care se afla o serie de m-ti reziduali: M-tii
Alutau/ M-tii Cazarlai.
Acesta a fost intens erodat, la baza lui avand structure vechi, caledonice si hercinice insotite de
numeroase fracturi/eroziuni.

CAMPIA TURANULUI

Repr o vasta depresiune presarata din loc in loc cu masive muntoase, precum si cu cateva
depresiuni.

Predomina depozitele sedimentare cuaternare, in special depozitele leossoide, nisipoase, la care se

adauga o serie de formatiuni nisipoase tertiare sau cretacice, prezente in m-tii insulari si in
formatiuni mai vechi de vr paleozoica.

Conditiile climatice sunt continental excessive cu veri f calde si veri f aspre, f reci, dar si cu cant mari
de pp (800-900 mm/an)

Pralelea de 80 lat N separa aceasta zona dpdv bioclimatic: unul n in care predomina cl cont excesiva
si S cu cl subtropicala desertica.

Hidrografia este foarte saraca, cele mai mari artere fiind Amudaria si Sardaria, ambele tributare
lacului Taran.

Intreaga regiune apartine sub raport climatic deserturilor, deserturi de tip temperat, cu diferite
nuante locale dupa specificul soluluisi al vegetatiei.

In cadrul reg C turanului se disting urmatoarele subregiuni:

1. Pod Ustiurd. Intre lacul Taran si M Caspica, el fiind o asociatie de campii inalte si joase cu
numerosi m-ti insulari, orientati spre directia SV-NE si NV-SE. Aici se afla cea mai adanca
depresiune- depre Caraghie aflata la -20 m in oc planetar.
2. Campia Aralului- este o reg de campie situata la est si nord la Lacul Aral pana dincolo de
localiatatea Arast. Este o regiune cu caracter desertic formata dpdv geologic din argile si
nisipuri .
3. Campia desertica nisipoasa Karacum- se desfasoara pe o supr de 280 000 kmp. Relieful este
unul desertic format in uram proceselor de defratie si reprezentat de hamade, de erguri, dar
si din microdepr cu ochiuri de apa care poarta numele de sori.
4. Campia desertica reziduala Hazalcum- sit intre vaile Amudaria si Sardaria pe o supr de 283
000 kmp.
5. Campia desertica Albacuil ce se afla sit in partea estica in jurul Lacului Balcaj, pe teritoriul
Cazacsatanului. Aceasta ca si celelalte subunitati prezinta un caracter desertic cu numeroase
hamade si erguri

UNITATEA PAMIRO TIBETANA/ AC INALTA

Aceasta reprezinta partea cea mai masiva si cea mai inalta a continentului avand la supr peste 4000
m.
Supr totala- 2 mil kmp, regiunea avand forma unui triunghi ascutit al carui baza este lunga de 3500
mm, si o constituie cel mai grandiose lant muntos al Terrei-Himalaya si Caracorum cu h de peste
3000 m.

In contrast cu reg interioare, marginile sunt muntoase si fragmentate de numeroase rauri care se
grupeaza regresiv spre centru ca urmare a scufundarilor ce s-au produs in reg invecinate externe.

Dpdv bioclimatic, pe cea mai mare parte predomina desertul, semide, stepa la care se asociaza
vegetatia de m-ti inalti in S precum si cond climatului aspru in NE.

In ansamblu, reg inalte are aspectul unor trepte reprezentate de pod interioare: Tibet 4000-4500 m,
Pod Taidam 2500-3000 m, pod Gobi 500-1500 m, marginite de laturi muntoase arcuite si directii
variate.

Toate aceste aspect din mozaicul de lanturi cutate si de diferite varste (precabriana, caledonica,
hercinica, alpina) care au suferit importante modificari pe verticala in fazele neotehtonice.

Aceasta unitate constituie un sistem orographic unic pe glob, axat pe pod Tibet, care iese in evidenta
prin altitudinea mare, dar si prin desfasurearea lui spre NE.

Datorita cond naturale destul de variate aici se pot distinge:

1. Pod Pamirului- Pod Pamir/ acoperisul lumii reprezinta cel mai mare nod orohidrografic al
Asiei. Constuie si cea mai Nordica parte de tip muntoasa a AC situate intre depr Caspica/
depr Turanica si desertul Talcamapal in Est. In acelasi timp, Pamirul face trecerea intre… a AC
Inalte repr M-tii Alai Pianjai si cea sudica formata din M-tii Hinduhuri si Kalacorum. Spre
Nord Pamirul este delimitat de 2 rauri cu acelasi nume Kazulslu cu directii contrare care
separa culmile m-lor Ali de cele a m-lor Transalai. La sun limita o formeaza alte limite
contrare care apartin… Culmiile m-lor sunt orientate de la V la E cu exceptia celor din E care
au directia N-S. Cea mai inalta este Culmea Kungur cu h de peste 7000 m si maxima de 7347
m. In cuprinsul lui se intalneste cel mai lung ghetar din lume – ghetarul Fetcenco 7037 km. In
cuprinsul Pamirului se pot separa 2 parti mai importante: Pamirul de E si Pamirul de V.

Pam de E se caracterizeaza printr-o fragmentare mai slaba si prin forme mai domoale cu
exceptia celor glaciare Pleistocene, dar si prin vail argi umplute cu grocotisuri.

Pam de V prezinta alte particularitati. O fragmentare f puternica, vai adanci si inguste, vf

ascutite, dar si versanti abrupti si o extindere mare a ghetarilor.

2. M-tii Hindususi si Kalacorum. Localizati la Sud de Pamir apartind aceluiasi sistem tehtonic
alpino-hymalaian. M Hidususi de des pe 400km, … mai joasa cu alt mai mici de 500 m si alta
estica mi inalta de 6000-7000 m separate intre ele prin pasul Kabul. M-tii karacorum- cea
mai mare grupa din lume. Ei incep din Pamir si se intind spre SE pe aprox 400 km lungime
intre M-tii Kuerhum si Hymalaia cu alt de peste 3000 m.
3. Muntii Hymalaia. Este un complex muntos sit in Sudul AC INALTE, el find constituitdin cel mai
larg lant muntios al Terrei. Lantul muntiilor Hymalaia se des pe o lingime de a[ros 460 km
intre mare cot al Indului in v si NV si cotul Brahmaputna in e si se. Ei se impugn in primul
rand printr-un numar mare de vf ce ating peste 8000 m (13 varfuri in aceasta categorie).
Dpdv geologic M tii Hymalaia fac parte din geosinclinalul alpino-hymalaian care a trecut prin
3 faze orogentice principale: faza ologogena, miogena si faza cuaternara. In ultima faza s-a
efectuat … acolo unde se afla culmea Sibmaic, dar si ridicarea de ansamblu a intregului
edificiu montan. M tii Hymalaia sunt formati din roci variate ca geneza, aici intalnindu-se atat
 roci metamorfice, roci eruptive, dar si roci sedimentare de diferite varste, incepand de la
cele mai vechi sip ana la cele cuatrenare. Cumli si vai tranversale foarte adanci si cu un
caracter antecedent evident. Versantul sudic este in general abrupt, iar cel Nordic este
domol si prelung. Hymalaia mica are h medii de 3000-4000 m si f rara peste 4000 de m, ea
fiind constituita din sisturi cristaline, dar si din diferite formatiuni paleozoice, si tertiare
cutate si fracturate, dar si diferite roci eruptice. Hymalaia mare are alt medii de 6000 de m,
forma unei creste alpine relativ inguste din care se ridica cele mai inalte varfuri, cel mai mare
este Everest cu 8848 m.
4. Muntii Tibetani. Repr reg de imbinare a culmilor din Kuenhu si Hymalaia cu orientare
generala N-S si formand marea curbura montana a AC INALTE sau curbura Chino-tibetana/
alpii Siciuan. Acestia sunt form din o serie de culmi paralele, arcuite c complexitatea spre ne
si separate de vaile lungi ale raurilor …
5. Pod Tibet. Dpdv altimetric este cel mai inalt pod al lumii situat la 4500-5000 m si desfasurat
pe o supr de 2 mil kmp. Dpdv tehtonic el se dez pe un scut vechi, scufundat, dar si
fragmentat pe numeroase falii in urma miscarilor neotehtonice. Supr podisului prezinta
aspect morfogenetice diferite, portiuni netede, endoreice, darv si lanturi muntoase de 6000
km inaltime.