Femeia in Vechiul si Noul Testament

COORDONATOR:
Lector. Univ. Emanuel Tăvală

STUDENT:
Spoială Marian

Universitatea “Lucian Blaga” din Siviu – Facultatea de drept “Simion Bărnutiu”

Sibiu 2014
 Statutul femeii in Noul si Vechiul Testament

Vechiul Testament este predominat de o lume patriarhalăƒ, statutul femeii fiind

puternic subjugat de dominanța bărbatului. Cu toate acestea, Vechiul Testament oferムo imagine
puternică asupra rolului pe care femeia îl are în îndeplinireaa planului divin”. Statutul social-
juridic, de altfel descris succint în versete, a provocat de-a lungul timpului nenumărate
controverse și dezbateri în ceea ce privește interpretarea drepturilor, obligațiilor și pedepelor
aplicate femeii în cazul încălcării anumitor norme canonice. Lucrarea de față propune analiza
obiectivă a statutului femeii în Vechiul și Noul Testament și a diferențelor conceptuale dintre
acestea, bazându-se pe relatările însemnate în versetele biblice.

I. Eva biblică

Încă din prima carte a Vechiului Testament reiese inferioritatea statutului și supunerea
socială a femeii față de bărbat prin folosirea verbului “masal”(a stapani). Fără a analiza puteric
acesta secvența relatată înœ”Facerea”, trebuie să notăm mai întâi cât de emoționant este primul
cuvânt al bărbatului adresat femeii sale pentru a înțelege viziunea reflectată “Iata, aceasta-i os
din oasele mele si carne din carnea mea” (Fac. 2:23). Parcă ar fi mai curând cuvântul unei
mame către copilul ei. Vorbele lui Adam accentuează faptul că Eva nu a fost creată ci mai
degrabă că venirea ei este văzută că o adevărată naștere. Acest statut al femeii îl obligă pe
bărbat să preia conducerea și să fie mai chibzuit decât femeia lui .Din păcate, protofemeia
creștinismului se face oarecum vinovată de intrarea păcatului în lume, indiferent de
responsabiltatea bărbatului.

Simobolizand slăbiciunea, ea este sedusă (în absența bărbatului) să mănânce din pomul
interzis cu toate că fusese avertizată.“Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu
a zis:„Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi. ”Gen. 2:17 4. Atunci
şarpele* a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri.” si seduce la randul ei pe Adam sa guste din
fructul cunoasterii binelui si raului. Desi amandoi au gresit si au incălcat “legea divină”,
versetele indică cu meticulozitate pedeapsa lui Dumnezeu față de femeie “Femeii i-a zis: „Voi
mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor
ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni† peste tine.” Gen. 4:7. Din aceste cuvinte rezultă că
femeia este pusă deja într-o stare de dependenţă de bărbat, situaţie de care el va abuza, dând
naştere la ceea ce în istoria familială se numeşte poligamie. Astfel, prima carte a Vechiului
Testament expune prima pedeapsă inegală şi subjugarea femeii de către bărbat prin porunca
divină şi blamează adesea femeia pentru slăbiciunea ei, aceasta purtand pe vecie stigmtul
primului vinovat.

Acest episod testamentar va avea o mare implicație de-a lungul secolelor in gândirea
juridică. In Europa, statutul legal al femeii a ramas aproape pretutindeni neschimbat până in
secolul al XIX-lea, in aceasta epocă idealul ramânând încă patriarhal: bărbatul guvernează,
femeia administrează şi se supune vointei acestuia.

I. Femeia in familie

În familie, rolul acesteia nu se schimbă prea mult. Privit prin ochii legislației laice
moderne, drepturile acestora sunt grav încălcate, trebuie admis însă cムlegea Bibliei nu
trateazムfemeile în moduri ce pot fi percepute că pozitive sau morale ci mai degrabă într-un
mod cutumiar așa cum “divinul a poruncit “. Femeile, foarte des sunt văzute ca mame, fiice, soţii
şi mai puţin ca fiinţe independente . Cu toate acestea, femieia Vechiului Testament îşi atinge
statutul cel mai înalt în poziţia de mamă. A fi mamă este ipostaza supremă a unei femei în lumea
antică. Calitatea de mamă în lumina legii canonice reprezintă puterea cea mai importantă a
femeii. Prin aceasta, în relaţiile intrafamiliale femeia realizează un statut aproape egal cu
bărbatul cand este vorba de copii“Dacă un om are un fiu neascultător şi îndărătnic, care n-
ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui, şi nu-i ascultă nici chiar după ce l-au
pedepsit, toţi oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre şi să moară .” (Deut. 22:21, 24.)
Așadar , subînțelegem că respectul copiilor față de părinți era necondiționat, deoarece atât mama
,cât si tatăl se bucurau de un statut egal in fața copiilor.

Poziţia socială a fiicei potrivit legii Vechiului Testament este una de supunere faţă de
părinţi. Tatăl decidea asupra viitorului fiicei sale aranjând căsătoria la varste fragede (12-13 ani ),
putând chiar să o vândă.In urma unei căsătorii ,care adesea nu era tocmai dorită de aceasta,
situaţia de subordonare era transmisa soţului. Căsătoria este reglementată în Vechiul Testament
în diferite versete , impunând părților ,atât condițiile prin care se putea realiza legământul , cât și
dezavantajele unui posibil divorț sau imposibilitatea acestuia. De exemplu , în cazul în care o
femeie necăsătorită era violată, făptașul era obligat să plătească o sumă de bani tatălui și să o ia
în căsătorie pe aceasta pentru a-și spăla păcatul , ideea de divorț devenind teoretic imposibilă.
“Dacă un om întâlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, şi se
întâmplă să fie prinşi , omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint;
şi pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă, şi nu va putea s-o gonească, toată viaţa lui.” (Deut.
22:24 30). Dacă nu este cazul unui act sexual premarital ,iar căsătoria se făcea în normalitate ,
femeia rămânea legată de soțul ei și după divorț prin imposibilitatea de a se recăsători. Singura
ei șansă de reabilitare socială rămânea soțului. “Dumnezeu porunceşte celor căsătoriţi ca să nu
se despartă. Dacă totuşi divorţul a fost pronunţat, femeia trebuie să rămână nemăritată sau să
se întoarcă la fostul ei bărbat.”

Adesea in viaţa conjugala s-a practicat poligamia . Astfel, familia patriarhului Avraam cunoaşte
o formă de concubinaj trecător, iar familia lui Iacob reprezintă tipul căsătoriei cu mai multe femei,
poligamia devenind un lucru normal în viaţa poporului evreu. Pentru israeliţi, căsătoria monogamă a fost
instituţia ideală rânduită de Dumnezeu, cu excepţia cazului când nu existau urmaşi. “Când a văzut
Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa şi a zis lui Iacov: Dă-mi copii, ori mor!(Iov 5:2 2.)
Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?”. Ea a
zis: „Iată roaba mea, Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei şi să am şi eu copii prin ea. (Gen.
16:2.) Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei, Bilha; şi Iacov s-a culcat cu ea.” poligamia devenind un lucru
normal în viaţa poporului evreu.”Chiar unii judecători şi regi bine plăcuţi lui Dumnezeu, ca Ghedeon,
David sau Solomon au avut un număr mare de soţii şi concubine, aceasta fiind un semn al puterii lor.
(Iudit 8, 30; II Regi 2, 2; III Regi 11, 1) Totuşi, poate mai mult din raţiuni economice, oamenii de rând se
mulţumeau cu două femei ( I Regi 1, 2), dacă prima soţie nu putea să-i ofere urmaşi soţul îşi lua de
obicei a doua soţie sau concubină, dar o păstra şi pe prima.

Un statut special îl avea femeia în momentul în care soţul acesteia murea fără copii. În
acest moment intra în vigoare legea căsătoriei de levirat prin care fratele defunctului trebuia să se
căsătorească cu văduva fratelui pentru a oferii moştenitor acestuia protejând astfel şi văduva,
oferindu-i un statut şi un fiu. “Atunci Iuda a zis lui Onan: „Du-te la nevasta fratelui tău, ia-o de
nevastă, ca cumnat, şi ridică sămânţă fratelui tău.” (Deut. 25:5)

Interzicerea incestului apare în același capitol prin impunerea unei reglementări

importante pe care a “divinul” o face în "institutia familiei” . Așadar , se interzicea expres
căsătoria între fiu și mamă ,dar și relațiile sexuale dintre fică și tată. ”Nimeni să nu ia pe
nevasta tatălui său şi nici să nu ridice învelitoarea tatălui său.” Aici putem considera ca femeia
ca mama avea un rol important în ceea ce priveste creșterea copiilor , iar subordonarea acesteia
faţă de bărbat se oprea aici, deoarece fiul nu se putea căsători cu mama sa si nici sa o
necinstească.

Femeia căsătorită sau logodita avea drepturi, inclusiv dreptul de a nu fi vândută sau
executată pe nedrept şi de a i se asigura adăpost şi hrană. De asemenea si femeile erau prezente
atunci cand se citea legea . “N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua
în faţa întregii adunări a lui Israel, în faţa femeilor*, copiilor şi străinilor** care mergeau în mijlocul
lor.”(Deut. 31:12 In Legea lui Moise sunt cuprinse unele prescripţii care au rolul de a proteja soţia
de abuzurile soţului... Întreţinerea materială a soţiei era de datoria soţului, care trebuia să-i
asigure locuinţă, hrană şi îmbrăcăminte, după posibilităţi.

Femeia însărcinată beneficia de o protecție specială , intervenind aici punerea în

pericol a vieții copilului. “Dacă se ceartă doi oameni şi lovesc pe o femeie însărcinată şi o fac
doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de
bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărârea judecătorilor.” (Exod. 21:30; Deut. 22:18,
19) . Despăgubirea cerută și primită de soț pentru lezarea femeii în acest caz reflectă din nou
modul în care este privită aceasta în relațiile sociale. Femeia trebuia sa se adreseze uneori
bărbatului ei numindu-l domn sau stăpân. Soţia era considerată oarecum un bun al soţului, ea era
datoare soţului cu fidelitate si supunere absolută, dar nu putea pretinde acelaşi lucru de la soţul
ei.

Adulterul era o crima impotriva sotului si se pedepsea aspru cu moartea prin lapidare
deoarece ea "face moştenitori din străini"(Sirah 23, 30). .” Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o
femeie măritată, să moară amândoi: şi bărbatul care s-a culcat cu femeia, şi femeia.”(Lev.
20:10)

II. Statutul social traditional

Trăind într-o societate patriarhală, rolul social al femeii era orientat spre mediul casei şi
familiei, excepţii fiind femei ce s-au impus în viaţa publica, puţine la număr (Debora, Hulda,
Iudith, Ester). În majoritatea cazurilor situația de subordonare rămâne irefutabilă , statutul public
al femeii fiind puternic îngrădit . Astfel, se interzice prin "lege” dreptul femeii la liberă
exprimare în pubic , acesta neputând vreodată să ia cuvântul în adunări. ”Femeile să tacă în
adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi
Legea†”( Gen. 3:16).

Aparitia femeii in public nu se putea face cu capul dezvelit. “Dacă o femeie nu se

înveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se
învelească. “(Num. 5:18; Deut. 22:5 7). Se considera un fapt imoral și o rușine pentru femeie să
nu poarte o însemnare a subordonării sale față de bărbat. “De aceea, femeia, din pricina
îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. “(Gen. 24:65.) Aceeasi relatare
motiveaza aspectul femeii in public, comparand-o cu barbatul care nu trebuie sa-si acopere
capul.” Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui
Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci
femeia din bărbat.”(Gen. 2:21, 22 9)

O alta reglementare a femeii in public face referire la menstruatia acesteia. Este

considerata necurata si ii este oprimata intrarea in biserica si contactul cu unele obiecte. “ Femeia
care va avea o scurgere, şi anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână şapte zile în necurăţia ei.
Oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara (Lev. 12:2 20). Orice pat în care se va culca ea în
timpul necurăţiei ei va fi necurat; şi orice lucru pe care va şedea ea va fi necurat”
 Cel mai aspura tratament se aplica femeilor care preacurveau. Femeia care preacurveste este
privita ca o ugicatoare de copii si ca un obstacol in indeplinirea directivelor divine „Creşteţi, înmulţiţi-vă
şi umpleţi pământul.”(Gen. 9:7) si a casatoriei .Pedeapsa aplicata pentru asemenea nelegiuri era
moartea prin lapidare, arderea pe rug sau strapungere. Un asemenea caz ne este prezentat in detaliu
in Levitic , atunci cand Dumnezeu se adreseaza unei asemena femei “ Te voi judeca aşa cum se judecă
femeile preacurve şi ucigătoare de copii şi voi face din tine o jertfă sângeroasă a urgiei şi geloziei. (Lev.
20:10) Vor aduce gloata împotriva ta, te vor ucide cu pietre şi te vor străpunge cu lovituri de sabie.( Ioan
8:5, 7).

Termenul de vrajitorie a fost mai precis conturat în actele de condamnare a vrăjitoarelor din
evul mediu, procese erau considerate ca o măsură de salvare a unui suflet păcătos. Dar acest termen
provine din biblie , unde se pedepsea cu moarte si viza cu exactitate sexul feminin „Pe vrăjitoare să n-o
laşi să trăiască.”( Lev. 19:26). Aceasta referinta va avea un impact puternic asupra vanatoarei de
vrajitore din Inchizitia evului mediu, majoritatea persoanelor condamnate fiind in special femei.

III. Viziunea Noului Testament

Noul Testament incearca o reabilitare a statutul femeii dupa secole de opresiune. Printr-o
femeie (Eva) a intrat păcatul în lume si tot printr-o femeie Dumnezeu a trimis mântuirea pentru a
ridica lumea din robia sa. Daca in traditia Vechiului Testament femeia se face vinovata pentru
existenta tuturor lucrurilor rele , noua scriptura vine o o perspectiva noua si o plaseaza pe femeie
intr-o lumina mai favorabila emanciparii ei sociale.

Modul in care Iisus trata femeile reprezintă o ruptură radicală a tradiţiei culturale evreieşti din
vremea Sa. De exemplu, Iisus a răsturnat cu bună ştiinţă obiceiul atunci când a permis femeilor să-L
urmeze. El a incercat sa abordeze o viziune nesexista fara sa puna accent pe stare civilă, ci pe termenii
relaţiei lor cu Dumnezeu. Din pacate , aceasta incercare de a reabilita statutul femeii in mentalitatea
societatii patriarhale nu adus mari schimbari. „Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri,
acela Îmi este frate, soră şi mamă” (Matei 12:50). Prin aceasta din urma , femeia atinge un statut mai
apropiat cu cel al bărbatului. Femeile nu mai erau neaparat obiecte de care să se poată folosi si
scăpa în voie.

Acesta le accepta pe femeii in cercul lui intern de urmași și in adunarile publice. Ideea
unei femei misionare devenea din ce în ce mai probabilă. Dar Iisus nu a fost condiționat de
cultura vremii chiar dacă în cultura romano-elenistă din acea vreme femeile jucau roluri de
preotese în cadrul vieţii religioase. Astfel, dacă Isus ar fi fost condiţionat de cultura vremii Lui,
El ar fi putut numi pe anumite femei printre apostolic. Însă din 12 apostoli niciunul nu a fost
femeie. Alegerea a 12 apostoli bărbați era mai degrabă condiționată de rolul de cap a bărbatului
din Vechiul Testament , ceea ce dovedește că viziunea de față nu era cu mult mai luminată decât
cea tradițională.

O dată cu noua lege testamentara se interzice poligamia ce este denunţată ca o abatere

de la rânduiala căsătoriei căci “cel ce l-a făcut de la început l-a făcut bărbat şi femeie”

Dacă naşterea de prunci în Vechiul Testament , era privită ca o binecuvântare divină, în

Noul Testament aceasta este însuşi mijloc de mântuire, căci Sfânta Scriptură spune că “femeia se
va mântui prin naştere de prunci de va stărui cu înţelepciune în iubire şi sfinţenie ”.

Egalitatea soţilor în Noul Testament în faţa lui Dumnezeu, concluzie ce reiese din spusele
Sf. Ap. Pavel ”nu mai este parte bărbătească sau femeiască, pentru că voi sunteţi una în Iisus
Hristos” .

Văzută ca ajutor dat de Dumnezeu bărbatului, ea nu mai este un ajutor slugă, ci o

completare a unuia cu celălalt în viaţă şi familie după cum spune Sf. Pavel “nici bărbat fără
femeie, nici femeie fără bărbat în domnul ”.

Prin toate cele spuse mai sus conchidem că scopul acestei lucrări este de a evidenția
statutul femeii în Antichitate având în centru sursele subordonării sexului frumos de către
bărbați: practica religioasă, manifestată, în unele dintre confesiunile creștine, în tr-un mod
discriminatoriu. Bazele incursiunilor care au dus la astfel de manifestări provin din textele
Bibliei, atât din Noul Testament, cât și din Vechiul Testament. Astfel, Noul Testament exprimă o
învățătura mai morală cu privire la poziția femeilor în termeni teologici, bazându-se pe
interpretarea pasajelor Vechiului Testament.

Bibliogragie:

1. Biblia sau Sfanta scriptura a Vechiului si Noului Testament – traducere grafică şi

morfologică: Miodrag Recheşan Iulie 2014