Proiect-Principii în Sistemul de protecție socială

Definiții

Protecția socială poate fi definită ca totalitatea măsurilor, politicilor, instituțiilor și

organismelor care vin în întampinarea și au ca scop sprijinirea persoanelor vulnerabile,care nu
pot își pot asigura singure un trai demn și decent și care se află în anumite dificultăți. Beneficiile
universaliste formează, împreună cu sistemul de securitate socială (care trebuie să ajute acei
cetățeni care au nevoie și sunt vulnerabili), sistemul de securitate socială. Protecția socială
vizează persoanele bolnave, invalide, cu handicap, persoanele bătrâne, familiile cu mulți copii,
persoanele veterane de război, șomeri, elevi, studenți, eroi ai rezoluției și persoanele sau famiile
a caror venituri sunt mici sau inexistente.

Sistemul de protecție socială are ca scop găsirea unor soluții optime prin care persoanele
în nevoie să fie ajutate, folosind resurse umane și materiale ale comunității. Principalul obiectiv
al acestor sisteme este să-i ajute pe cetățeni să depașească anumite perioade mai dificile, fără ca
acele persoane să devină dependente de ajutor. Spre exemplu, oamenii pot fi apărați indirect în
vremuri de criză prin păstrarea unor prețuri scazute la alimentele de bază, prin asigurarea unui
venit minim indivizilor, prin încurajarea indivizilor în sensul ocupării locurilor de muncă
disponibile, prin luarea unor măsuri de încetinire și oprire a raspândirii unlor boli.

Prezentarea principiilor

Anumite articole din Constituția României (art.43, art. 45 și art.46) descriu unele măsuri
specifice legate de nivelul de trai, la protecția socială a persoanelor vulnerabile (copii, tineri,
persoane cu handicap). Prin articolul 43 statul este obligat să intervină acolo unde este cazul și să
ia măsuri în sensul protecției sociale pentru a asigura acel nivel minim, de trai decent. Câteva
ajutoare la care au dreptul cetățenii sunt: dreptul la pensie, dreptul la asistență medicală, dreptul
la concediu de maternitate plătit și la ajutor de somaj, în cazul pierderii locului de muncă și,
implicit, a sursei de venit. Politica ce ține de protecția socială conține mai multe principii, printre
care și: respectarea drepturilor omului, a pactelor și a declarațiilor la care România este parte sau
la care a aderat, protejarea demnității umane, eliminarea formelor de discriminare, promovarea
princiilor solidarității și justiției sociale și adaptarea măsurilor de protecție socială la nevoile
persoanelor, grupurilor aflate în situații de risc. Flexibilitatea protecției sociale presupune
capacitatea de a se raporta la situația din acel moment, la evoluția economică, la dinamica
fenomenelor sociale, la anumite considerente demografice (cum ar fi rata natalității și rata
mortalității infantile, rata morbidității și a mortalității).

În legătura cu drepturile omului legislația obligă, la nivel internațional, respectarea și

ghidarea după aceste concepte:

- Cetățenii sunt egali în fața legii și au dreptul la aceeași protecție și același tratament
- Statul și societatea trebuie să protejeze familia
- Oamenii au dreptul de a se exprima liber opinii și de a gândi liber, fără a fi pedepsiți
- Cetățenii au dreptul de a fi demni și de a-si dezvolta liber personalitatea în condiții
adecvate
- Oamenii au dreptul de a-și alege locul de muncă, dreptul de a fi plătiți ehitabil, de a se
odihni și de a avea parte de un concediu plătit
Prin legea cu numărul 705 din 18.12.2001 s-au enunțat principii care accentuau importanța
respectării demintății umane, universalității aplicării legislației, solidarității sociale,
parteneriatului public-privat. Mai târziu, s-au mai adăugat principiilor de bază și:
responsabiltatea beneficiarului se asistență socială, implicarea activă a familiei și a comunității în
acoperirea nevoilor sociale, transparența administrației publice și nediscriminarea.

În continuare voi prezenta principiile alese și imporanța acestora:

Respectarea demnității umane

Acest principiu implică dreptul tuturor oamenilor de a se dezvolta liber și deplin, dreptul de a-si
forma personalitatea. Respectarea tuturor ființelor umane este un principiu care se leagă și de cel
al nediscriminării.Astfel, toți oamenii au dreptul de a fi tratați cu demnitate indiferent de statutul
social, vârstă, locul în care s-au născut, stare de sănătate, loc de muncă. Însăși asistența socială
are ca scop includerea tuturor persoanelor în societate, eliminarea discriminărilor. Oamenii sunt
diferiți, unici și de aceea trebuie să li se permită dezvoltarea și respectarea acestora. Doar prin
permiterea dezvoltării personalității oamenii se pot cunoaște pe sine și pot aduce un aport pozitiv
societății din care fac parte.
Universalitatea
Universalitatea este principiul care susține faptul că fiecare persoană are dreptul la asistență
socială, la ajutor din partea statului și din partea unor persoane autorizate, în condițiile prevăzute
de lege. Acest ajutor, deși este universal, nu este întotdeauna permanent. Ajutorul și suportul
este oferit cetățenilor din partea statului doar atât cât aceștia au nevoie, până situația critică în
care se află se redresează.
Universalitatea este un principiu important deoarece asigură egalitatea între indivizi, încurajează
lipsa discriminărilor de gen, rasă, educație etc. Spre exemplu, o persoană, cetățean al statului,
care întâmpină probleme financiare, familiale sau de incluziune trebuie ajutată pentru a-si putea
continua viața in condiții optime. Dacă o persoană întâmpină dificultăți și prejudecăți și nu
primește niciun sprijin, situația se poate agrava pentru acea persoană (deci, implicit, pentru
societate).

Solidaritatea socială
Acest principiu presupune implicarea societății spre binele individului. Astfel, comunitatea poate
sprijini acele persoane sau familii care nu se pot descurca pe cont propriu. Pe lângă sprijinul
material, comunitatea poate oferi acestor persoane vulnerabile și suport emoțional, incluziune și
un sentiment de siguranță. Sprijinul comunității determină, în general, o revenire la normalitate a
celor aflați la încercări grele, aceștia fiind motivați și sprijiniți constant.
Consider că solidaritatea socială este un principiu esențial deoarece fiecare om poate contribui
câte puțin și astfel se pot schimba în bine viețile concetățenilor. Fiind mai multe persoane, se
formează sentimentul de apartenență, fix acel sentiment care le lipsește persoanelor singure
(orfani, văduve etc.). De asemenea, existând mai multe persoane care contribuie, nu este nevoie
de o intervenție prea pare (spre exemplu, dacă câteva sute de persoane donează câte un leu suma
donată, nesemnificativă pentru donatori, devine o sumă importantă pentru cel care primește
donația; același lucru se aplică și pentru faptele și gândurile bune adresate de comunitate celor
aflați în dificultate).
Nediscriminarea
Principiul nediscriminării permite accesul la asistență socială tuturor persoanelor, indiferent de
rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate,
boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la categorie defavorizată. Cu cât
persoanele din categoriile menționate anterior sunt marginalizate, cu atât societatea are de suferit
deoarece persoanele marginalizate devin dependente de ajutor.
Spre exemplu,cu cât unei etnii nu i se permite accesul în învățământ, la școală, cu atât acea
categorie va fi mai puțin educată și, implicit, îi va scădea drastic nivelul de trai, nefiind
disponibile locuri de muncă. Lipsa educației duce și la o creștere alarmantă a mamelor tinere, și ,
implicit, a orfanilor. În acest mod România se confruntă cu problema incluziunii persoanelor de
etnie rromă. Aceste persoane nu sunt capabile să se descurce în societate deoarece le este
respinsă orice încercare de a se adapta. În același timp, lipsa adaptării acestor persoane reprezintă
un “cost” pe care societatea îl plătește prin acordarea unor ajutoare, din generație în generație.

Participarea beneficiarilor
Acest principiu susține faptul că beneficiarii trebuie să se implice în mod activ în procesul de
acordare a ajutoarelor. Astfel, beneficiarul este ajutat să reducă riscul de dependență de
serviciilor sociale. Sunt de părere că acest principiu este important deoarece nimic în lume nu
este gratuit și orice ajutor primit trebuie să fie justificat.
În unele cazuri, oamenii pot considera că este mai ușor să primească ajutor și sprijin din partea
celorlalți decât să muncească pentru a-și îmbunătăți situația. De aceea consider că ajutorul oferit
trebuie să fie justificat de o nevioie adevărată, pentru a nu se ajunge la dependența de serviciile și
beneficiile sociale.

Concluzie
Concluzionând, principiile fundamentale, care stau la baza furnizării serviciilor sociale de către
instituții sunt: respectarea drepturilor și a demintății omului, asigurarea dreptului de a alege,
abordarea individualizată și centrarea pe persoane, participarea persoanelor beneficiare,
orientarea pe rezultate, cooperarea și parteneriatul, nediscriminarea. Aceste principii asigură
buna funcționare a sistemelor de asistență socială, care au ca scop ajutorarea și sprijinirea
oamenilor aflați în perioade dificile, care se confruntă cu sărăcia sau cu alte probleme.