TEMA PROIECTULUI

1
 Cuprins

●Argument………………………………………………..pag.4 - 5
●Capitolul I:Generalitati:
Echipamente electrice si electronice de comutatie........pag.6 - 10
●Capitolul II:
Componente folosite in realizarea releelor electronice de
timp...................................................................................pag.11 - 17
●Capitolul III:
Relee electronice de timp.................................................pag.18 - 26
●Capitolul IV:
Cablajul imprimat...........................................................pag.27 - 28
●Capitolul V:
Norme generale de protectie a muncii...........................pag.29 - 30
●Bibliografie......................................................................pag.31

2
 Argument
Acest proiect proiect are ca tema :Relee electronice de timp.
L-am ales deoarece mi s-a parut o tema interesanta. O parte din notiuni le-am dobandit
de la orele de Electronica Analogica din clasa XI-a si XII-a, alta parte de la orele de
Laborator Tehnilogic si pregatire practica, iar o parte insemnata in urma documentarii
din bibliografia indicate.
Proiectul contine 5 capitole intr-un numar total de 31 pagini.

In primul capitol – GENERALITATI – am prezentat: definitii,

clasificarea releelor electronice de timp.
Releul este un aparat care comuta, sub actiunea marimii de intrare, unul sau
mai multe elemente de comutatie de mica putere in scopul comenzii altor elemente.
Cele mai simple relee se compun dintr-un element de intrare I, denumit uneori si
element sensibil, un element comparator K si un element de executie E sau mai multe
iesiri.

In capitolul II – COMPONENTE – am prezentat :componentele electronice

folosite in realizarea releelor electronice de timp si anume: rezistoare, tranzisoare si
diode Zenner, facand referire la rol, clasificare, parametrii, marcare si reprezentarea
conventionala

In capitolul III – RELEE ELECTRONICE DE TIMP – am prezentat tema pe care

am ales-o.Releele de timp actioneaza cu o anumita întârziere, obtinuta cu un element de
temporizare.Releele de timp electronice, prin posibilitatile lor de miniaturizare si a
gradului lor ridicat de fiabilitate sunt din ce în ce mai mult utilizate în echipamentele
profesionale. În acest fel, ele înlocuiesc vechile tipuri de relee de timp: mecanice,
pneumatice, hidraulice etc.

In capitolul IV – CABLAJUL IMPRIMAT – am prezentat tehnologia de

fabricatie a unui cablaj imprimat simplu placat intr-un strat indicand materialele
folosite, etapele de realizare a unui cablaj imprimat, regulile ce trebuie respectate pentru
obtinerea unui produs de calitate si am exemlificat aceste lucruri prin desenul cablajului
imprimat din figura 4.1, desen corespunzator schemei electronice a redresorului
semicomandat din figura 3.1.

3
 In capitolul V – NORME DE PROTECTIE A MUNCII – am aratat care sunt
regulile deprotectie a muncii care trebuie respectate pentru evitarea accidentelor de
munca. Am prezentat reguli generale si reguli specifice, am facut referire la mijloacele
de munca utilizate – conditii ce trebuie indeplinite, la factorii de care depinde
electrocutarea ( Rezistenta electrica a corpului omenesc, Frecventa curentului electric,
Durata de actiune a curentului electric, Calea de trecere a curentului prin corp, Valorile
curentiilor care produc electrocutarea) , primul ajutor in caz de electrocutare si la
regulile ce trebuie respectate in cazul lipirii pieselor pe cablajele imprimate.

Avand in vedere considerentele teoretice, cele de ordin practic si

intreaga activitate depusa in elaborarea acestui proiect, consider ca am invatat foarte
multe lucruri ineresante in clasa a XII-a si mai ales in timpul realizari acestui
proiect.

4
 CAPITOLUL I

Generalitati
Echipamente electrice si electronice de comutatie

In structura sistemelor automate se intalneste o mare varietate de elemente

electrice si electronice de comutatie, utilizate la comutarea circuitelor electrice in
scopul realizarii comenzilor si a stabilirii respectiv intreruperii curentului electrtic in
circuite energetice.

1.1 Relee

Releul este un aparat care comuta, sub actiunea marimii de intrare, unul sau mai
multe elemente de comutatie de mica putere in scopul comenzii altor elemente.
Cele mai simple relee se compun dintr-un element de intrare I, denumit uneori si
element sensibil, un element comparator K si un element de executie E sau mai multe
iesiri.
Schema bloc a unui releu este urmatoartea :

xi xp
I K E

Figura 1.1 – Schema bloc a unui releu

5
 1.2 Clasificarea releelor

Clasificartea releelor se face dupa mai multe criterii, si anume :

a) Dupa natura elementului :

- relee cu contacte ;
- relee fara contacte (statice) ;
b) Dupa marimea de intrare :
- relee de curent ;
- relee de tensiune ;
- relee de impedanta ;
- relee de putere ;
- relee de temperatura ;
- relee de turatie .
c) Dupa principiul de functionare :
- relee electromecanice ( electromagnetitce, magnetoelectrice, de inductie,
magnetice, termice ) ;
- relee electronice ;
d) Dupa modul de conectare :
- relee primare ;
- relee la care marimea de intrare se aplica direct ;
- relee secundarte, conectate prin intermediul unuti transformator de curent
sau de tensiune ;
- relee actionate prin intermediul altor relee ( relee de timp, relee
intermediare, relete de semnalizare ) ;
e) Dupa modul de actionare asupra obiectului comandat :
- relee cu actiune directa ;
- relee cu actiune indirecta .
f) Dupa valoarea marimii de intrare la care actioneaza :
- relee maximale, a caror actionare are loc cand valoarea marimii det
intrare devine egala sau depasteste o anumita valoare maxima, dinainte stabilita.
- relee minimale, care actioneaza in momentul cand valoarea marimii de
intrare devinet egala satu mai mica decat o anumita valoare minima, dinainte stabilita.
- releet diferentiale , a caror actionare are loc cand diferenta valorilor a
doua marimi aplicate la intrare devine valoarea abtsoluta, mai mare decat o valoare
dinainte stabilita.

1.3. Parametrii releelor

6
 Calitatea releelor este cu atat mai buna cu cat valoarea factorului de revenire este
mai apropiata de unitate.
Un alt parametru important al releelor este factorul de comanda definit prin
raportul : P = Pc/ Pa , unde :
- Pc este puterea comandata de contactele releului (puterea de
rupere)
- Pa este puterea de actionare ( puterea consumata)

Prin timp propriu de actionare a releelor se intelege intervalul de timp de la

aplicarea marimii de intrare si momentul inchiderii sau deschiderii depline a
contactelor.

1.4.Caracteristicile releelor
Principalele caracteristici ale releelor sunt: caracteristica intrare-iesire si
caracteristica de timp.

Ca pentru orice dispozitiv, prin caracteristica intrare-iesire se întelege functia x  e

= f(x  i ), unde x  i este marimea de intrare iar x  e marimea de iesire.

Figura 1.2.

Caracteristica intrare-iesire a releelor este o caracteristica discontinua

(figura 1.2.): pâna la o anumita valoare a marimii de intrare numita valoare de actionare
x  ia , valoarea marimii de iesire este egala cu zero în cazul releelor cu contacte si cu x
e0 în cazul releelor fara contacte. Pentru x  i = x  ia , valoarea marimii de iesire se
modifica brusc la valoarea x  e1 si ramâne practic constanta daca marimea de intrare
continua sa creasca. La micsorarea marimii de intrare, marimea de iesire ramâne la
valoarea x  e1 pâna la x  i  = x  ir , când se modifica brusc la valoarea zero sau x  e0 .
Valoarea x  ir se numeste valoare de revenire . La releele cu contact normal închis,
pentru x  i  < x  ia , x  e  = x  e1 si x  e  = 0 sau x  e  = x  e0 pentru x  i  >  x  ia , iar la

7
micsorarea marimii de intrare, revenirea la starea initiala are loc pentru x  i  = x  ir  > x
ia .

Se defineste factorul de revenire , prin raportul dintre valoarea de revenire si

valoarea de actionare:

. Valoarea acestuia este subunitara la releele maximale si supraunitara la cele

minimale. Calitatea releelor este cu atât mai buna cu cât valoarea factorului de revenire
este mai apropiata de unitate.

Un alt parametru important al releelor este factorul de comanda definit prin

raportul:

unde P  c este puterea comandata de contactele releului (puterea de rupere, capacitatea

de rupere), iar P  a este puterea de actionare (puterea consumata).

Prin timp propriu de actionare a releelor se întelege intervalul de timp de la

aplicarea marimii de intrare si momentul închiderii sau deschiderii depline a
contactelor.

Relee electromecanice

Sfera de aplicabilitate a acestor relee a început sa se reduca substantial, ca urmare a

progreselor realizate în domeniul releelor statice.

Cele mai simple relee electromecanice constau dintr-un dispozitiv care produce
forta sau cuplul activ, un element care produce cuplul rezistent si unul sau mai multe
elemente de executie (contacte electrice). Dupa natura dispozitivului pentru producerea
fortei sau a cuplului activ, deosebim: relee electromagnetice, magnetoelectrice, de
inductie, electrodinamice, termice, cu contact reed. În continuare se prezinta câteva
dintre cele mai utilizate.

Releele electromagnetice - Constau dintr-un miez magnetic pe care se dispun una

sau mai multe bobine, o armatura mobila, un resort si unul sau mai multe contacte
electrice (figura 1.3.). Principalii parametrii ai releelor electromagnetice au valorile
uzuale cuprinse în limitele: puterea de actionare 10  ¸  10 -3  W, puterea comandata 10 
¸  10 4  W, factor de comanda 5  ¸  100, frecventa de comutare 0.5  ¸  2 comutari/sec,
durata de viata 10 6 comutari.

8
 Figura 1.3.

Releele termice - La baza functionarii releelor termice sta modificarea

proprietatilor fizice ale corpurilor datorita încalzirii. Cel mai simplu releu termic consta
dintr-un tub de sticla închis, prevazut cu doi electrozi, în interiorul tubului gasindu-se
mercur. Închiderea contactului are loc ca urmare a dilatatiei mercurului, în momentul în
care nivelul mercurului aduce în contact electric cei doi electrozi.

Cele mai raspândite relee termice sunt releele cu bimetal. Dupa modul în care se
realizeaza încalzirea bimetalului se deosebesc relee cu încalzire directa (figura 1.4.),
indirecta si mixta. La cele cu încalzire directa curentul electric trece prin bimetal, iar la
cele cu încalzire indirecta bimetalul este încalzit de la un rezistor, prin care trece
curentul electric. Releele termice sunt utilizate, în special, la protectia motoarelor
electrice împotriva supracurentilor de durata.

Releele reed - Constau dintr-un tub de sticla închis în care se gasesc doua lamele
elastice; în zona contactului, pe suprafata lamelelor este dispus un strat de iridiu, platina
sau aliaje ale acestora (figura 1.5.). Tubul de sticla este vidat sau este umplut cu un gaz
inert. Actionarea contactului se face cu ajutorul unui câmp magnetic creat de o bobina
parcursa de curent. Aceste relee se realizeaza sub forma de elemente capsulate
paralelipipedice, din mase rasinoase în care se introduce tubul si bobina releului, la
exterior aflându-se doar terminalele metalice pentru conexiuni. Releele reed au consum
neglijabil, timp de actionare mic (1 ... 2 msec), frecventa de comutare mare (500
comutari/sec), durata de viata ridicata (1, ...  10, 12 comutari).

Relee electronice

Frecvent utilizate în prezent, se realizeaza într-o mare diversitate de tipuri constructive,

a caror structura rezulta din combinarea unui numar relativ restrâns de circuite
electronice de baza: detectoare de nivel, detectoare de faza, comparatoare de
amplitudine, convertoare, amplificatoare, elemente de timp si de memorare.

9
10
 CAPITOLUL II

Elemente componente folosite in realizartea schemelor detaliate

1) Rezistoare
2) Tranzistoare
3) Dioda zener
2.1 REZISTOARE

Rezistoarele sunt dispozitive a căror funcţionare se bazează pe proprietatea tuturor

materialelor conductoare de a opune o rezistenţă la trecerea curentului, definită prin legea
lui Ohm:

R = U/I;

R – valoarea rezistenţei rezistoarelor în Ohmi;

U – tensiunea electrică aplicată la capetele rezistorului în Volţi;
I – valoarea curentului prin Trecerea curentului electric printr-un rezistor duce la
producerea unei cantităţi de energie transformată în căldură, dată de formula:

Q = R*I2 *t ;
Q – energia exprimată în Jouli (J);
I – curentul în Amperi (A);
R – rezistenţa în Ohmi (Ω);
t – timpul trecerii curentului în secunde (s).

Fiecare material conductor este caracterizat din punct de vedere al rezistenţei

electrice prin rezistenţă specifică (sau rezistivitate), respectiv prin rezistenţa unităţii de
lungime având secţiunea de o unitate. Valoarea rezistenţei este dată de formula:

R = ρ*l/S ;

R – rezistenţa în (Ω);
l – lungimea în metri (m);
ρ – rezistivitatea (Ω*m).

11
 CLASIFICARE

a) După materialul folosit:

- rezistoare din metal sau aliaje metalice diverse sub formă de sârmă sau benzi
caracterizate fiecare prin rezistivitate;
- rezistoare peliculare obţinute prin depunerea unei pelicule pe un suport izolant,
obţinându-se astfel grosimi foarte mici;
- rezistoare cu lichid bazate pe rezistenţa unui strat de lichid între două plăci
metalice cufundate în lichid.

b) După construcţie:

- rezistoare fixe, a căror rezistenţă nu poate fi modificată;

- rezistoare variabile, a căror rezistenţă poate fi modificată.
PARAMETRI NOMINALI

1) Rezistenţa nominală (Rn ) este valoarea în ohmi pentru care a

fost construit rezistorul măsurată la temperatura de 200 C.
2) Toleranţa admisă faţă de rezistenţa nominală, este abaterea în
plus sau în minus, în procente, rezultată din procesul de
fabricaţie.
3) Puterea nominală (Pn ) este puterea ce poate fi disipată de
rezistenţă, fără a se încălzi peste limitele admisibile.
4) Puterea maximă a rezistorului se calculează cu relaţia: P =
R*I2 [W].
5) Puterea maximă admisibilă este stabilită la o temperatură
ambiantă de 200 C. La creşterea temperaturii ambiante
rezistenţa proprie a rezistorului liniar creşte conform relaţiei:

Rt = R0 [1+α (t-t0 )]
Rt- rezistenţa la temperatura finală în Ω
R0 – rezistenţa la temperatura ambiantă t0 (200 C) în Ω
α – coeficient de variaţie a rezistenţei cu temperatura
t – temperatura finală în 0 C
t0 – temperatura ambiantă (200 C).
6) Coeficientul de variaţie a rezistenţei cu temperatura constituie
altă mărime nominală şi este determinată de materialul folosit
pentru confecţionarea rezistorului.

12
 7) Tensiunea nominală (Un ) este tensiunea maximă în volţi, la
care pot fi utilizate rezistoarele fără să se producă deteriorarea
izolaţiei electrice.
8) Coeficientul de tensiune (ku ) indică variaţia rezistentei
rezistorului în funcţie de tensiunea aplicată la borne.

Marcarea rezistoarelor se face în clar (scris) sau în codul culorilor.

Marcarea în scris: cifră, iar a treia culoare numărul de zerouri adăugate:
0 – negru; 1 - maro; 2 – roşu; 3 – portocaliu; 4 – galben; 5 – verde; 6 – albastru; 7 –
violet; 8 – gri; 9 – alb; argintiu - 5%; auriu - 10%.
Ex.: roşu, galben, maro = 240 Ω ;
albastru, verde, roşu = 6500 Ω = 6,5 kΩ.

Reprezentarea convenţională a rezistoarelor.

Semne convenţionale pentru marcarea rezistoarelor:

- rezistor semn general;

- rezistor fără reactanţă (a – semn

R

preferat, b – semn admis);

, rezistor
R potenţiometric fix;

, rezistor cu priză fixă;

R
, element încălzitor (cu rezistor);

, rezistor variabil, semn general;

, rezistor cu variaţie continuă;

R
, rezistorRvariabil cu trepte în priză;

R R
R
, rezistor cu reglaj predeterminat;
13
 R
, rezistor variabil cu contact mobil şi variaţie
R

continua;

2.2.Tranzistoare :

Tranzistoarele – reprezinta astazi cea mai importantaclasa de dispozitive electronice ,

deoarece prezinta proprietatea de a amplifica sau comuta semnalele electrice.
Denumirea de TRANZISTOR provine din reunirea care din limba egleza TRANsfer–
reZISTOR ,
care indica proprietatea principala a dispozitivului : realizeaza o transformare de
rezistenta , dispozitivul fiind neliniar , nu i se pot aplica relatii matematice
corespunzatoare legii lui OHM , dar in circuite se pot aplica legile lui Kirchhoff.
Primele tranzistoare , realizate prima data in anul 1949 au fost ’’bipolare’’.In
functionarea lor intervin ambele tipuri de purtatori de sarcina (goluri si electroni) ; cea
mai mare parte a tranzistoarelor bipolare au 2 jonctiuni si constituie o importanta parte ,
din circuitele electronice uzuale si din unele circuite integrate.
Unele tranzistoare bipolare utilizeaza proprietatea jonctiunii pn si se numesc tranzistoare
unijonctiune(TUJ).

O alta categorie de tranzistoare o constituie cele la care conductia electrica este

asigurata de un singur tip de purtatori de sarcina ; ele se intalnesc
C in practica sub
E
denumirea de unipolare sau cu efect de camp.Pentru aceste tranzistoare se folosesc
frecvent denumirea de TEC sau N FET (Field
P Efect N Transistor).

C ++
B
IC
B +
14
IB

E -
 Tranzistor npn

E C
P N P

B
--
C
IC
-
B IB
IE
E + Tranzistor pnp

15
 2.3. Dioda Zener
●Diode Zenner : Sunt diode care functioneaza cu polarizare inversa
in zona avalansa sau de strapungere unde practic constata intr-o gama larga a
curentilor.Familiile de diode Zenner se clasifica dupa puterile maxime
capabile de a fi disipate. In cadrul fiecarei familii sortarea se face dupa
tensiunea nominala de stabilizare Vzr care este insotita in cataloage de o
valoare minima si maxima. Pentru a stabilii rapid valoarea maxima a
curentului capabil de a fi suportat de o dioda Zenner, se imparte puterea ei la
valoarea tensiunii stabilizate. Coeficientul de temperatura mare al diodelor
Zenner face ca utilizarea lor in circuite le de obtinere a tensiunii pentru
alimentare a diodelor varicap sau ca diode de referinta in stabilizatoarele de
tensiune mare, sa fie practic imposibila. De aceea pentru astfel de situatii se
utilizeaza circuite integrate TAA 550 sau ZTC 33 a caror scheme echivalenta
este o dioda Zenner compensata cu temperatura. Parametrii caracteristici
sunt : tensiunea stabilizata tip 330V ; curentul de stabilizare maxim permis
15mA ; curentul minim de stabilizare 2mA ; coeficuentul de temperatura,(-
3,1÷1,5)mV/ºC
●Diode semiconductoare :Se obtin dintr-un semiconductor care are
2 zone P si N ce formeaza o jonctiune introdus intr-o capsula de protectie
care poate fi din sticla, din materiale plastice sau din metal. Regiunea P
constituie anodul diodei, iar regiunea N catodul. Sensul curentului in
conductie directa este la catod.
Daca se aplica diodei o tensiune continua Ud in sensul de conductie ,
atunci ea se poate deschide cand este depasita de prag. Curentul creste
parabolic cand tensiunea Ud creste. In cazul in care tensiunea este aplicata in
sensul blocarii (Uinv ), theoretic nu trebuie sa existe current. Practic insa,
datorita nivelului de puritate tehnic usual al materialelor semiconductoare
exista un current invers de 10 4 - 10 7 ori mai mic decat curentul direct. Acest
curent este mare la diodele cu Ge si foarte mic la diodele cu Si. El creste rapid
cu temperatura datorita accelerarii produsului de formare al purtatorilor de
sarcini. In cazul in care tensiunea inversa depaseste o anumita limita, curentul
invers creste in avalansa.
Verificarea diodelor: Dioda se poate verifica cu ajutorul unei
bateri si a unei lampi. Daca este buna, becul trebuie sa se aprinda la
16
 polarizarea inversa. Daca becul se aprinde indiferent de polarizare inseamna
ca dioda este strapunsa. Daca becul nu se aprinde indiferent de polarizare
exista o intrerupere n interiorul diodei.
O alta modalitatede verificare a diodelor consta in masurarea
rezistentei cu ajutorul unui ohmetru in ambele sensuti. Daca dioda este buna,
rezistenta este mare intr-un sens( sensul invers) si mica in celalalt sens. Daca
rezistenta este mica in ambele sensuri ,dioda este strapunsa. Daca rezistenta
este mare in ambele sensuri, dioda este intrerupta.

Dioda buna
+
-

Tot dioda buna

+
-

Dioda strapunsa

17
 CAPITOLUL III

Relee electronice de timp

Figura 3.1 Figura 3.2

Relee de timp actioneaza cu o anumita întârziere, obtinuta cu un

element de temporizare.Releele de timp electronice, prin posibilitatile lor de
miniaturizare si a gradului lor ridicat de fiabilitate sunt din ce în ce mai mult
utilizate în echipamentele profesionale. În acest fel, ele înlocuiesc vechile tipuri
de relee de timp: mecanice, pneumatice, hidraulice etc.

Dupa principiul care sta la baza functionarii lor deosebim doua mari clase
de relee electronice de timp: analogice si digitale.

În varianta analogica, releele electronice de timp au structura din figura 3.3.

Figura 3.3

Elementul de temporizare ET se dispune de regula între circuitul de intrare I si

detectorul de polaritate DP.
18
 Figura 3.4

Relee de timp analogice cu tranzistoare - Releele de timp analogice

functioneaza pe baza încarcarii sau descarcarii unui condensator printr-o
rezistenta. În cazul releului de timp tranzistorizat (figura3.4.), pentru pozitia 1 a
contactului K, tranzistorul T este blocat. La trecerea pe pozitia 2 tranzistorul trece
în conductie iar timpul de conductie al tranzistorului, si deci temporizarea releului,
este determinat de timpul de descarcare al condensatorului C prin rezistenta R.
Constanta de timp poate fi modificata în limitele a câtorva zeci de secunde prin
modificarea componentelor R si C.

19
 Figura 3.5

Pentru marirea temporizarii se construiesc relee cu integrator Miller (figura

3.5.). Pentru K închis T 1 si T 2 se blocheaza, T 3 intra în saturatie, releul
anclanseaza, iar C se încarca prin R 1 la tensiunea E c . La deschiderea
contactului K începe temporizarea. Plasarea condensatorului între iesirea
inversorului format de T 1 si T 2 si intrarea sa determina scaderea liniara a
tensiunii în colectorul lui T 2 , montajul integrând tensiunea de alimentare
aplicata pe intrare prin R. Când tensiunea în colectorul lui T 2 atinge valoarea de
saturatie, T 3 se blocheaza. Datorita grupului R 2 , D 1 care introduce o reactie
pozitiva blocarea tranzistorului T 3 se face rapid.

Releu de timp analogic, integrat - Circuitul integrat tipic utilizat la releele de

timp este b E 555. Este un circuit integrat monolitic bipolar care poate realiza
numeroase functii de temporizari sau oscilatii libere. Toate aceste aplicatii au la
baza acelasi principiu: încarcarea si descarcarea controlata a unui condensator
extern. Descrierea circuitului se face pe baza schemei logice echivalente
(figura3.5.). Pentru explicarea functionarii se va utiliza o logica pozitiva(1 pentru
high si 0 pentru low ).

Blocul central de care depinde functionarea circuitului integral este un

circuit basculant bistabil (CBB), de tip RS, a carui iesire Q ataca etajul final de
iesire si tranzistorul T 2 de descarcare a condensatorului de temporizare exterior
circuitului.

20
 Figura 3.6

Etajul de iesire este inversor. În absenta comenzilor la intrare, bistabilul

este în starea = 0, deci iesirea este în starea 1. Tranzistorul de descarcare este
blocat. Când = 1, iesirea este în starea zero, iar tranzistorul T 2 se deschide,
putând prelua curentul de descarcare al condensatorului.

Circuitul bistabil are 2 intrari obisnuite S, R si o intrare speciala, de fortare r.

Starile acestui circuit sunt date de tabelul de adevar. Q n reprezinta starea
initiala, iar Q n+1 starea finala.

Valorile variabilei r se stabilesc de catre semnale aplicate la intrarea ALO

(aducere la zero), prin intermediul tranzistorul T 1 . Pentru r = 0 se conecteaza
ALO la o tensiune mai mare de 1 V, iar pentru r = 1 se conecteaza ALO la o
tensiune mai mica de 0,4 V.

Intrarile R si S sunt comandate de catre comparatoarele SUS si JOS .

Acestea compara tensiunea aplicata lor din exterior pe una din intrari cu nivele
de tensiune 0,66 E, respectiv 0,33 E, unde E este tensiunea de alimentare a
circuitului. În raport cu marimile de intrare, U PRAG SUS (U PS ) si U PRAG
JOS (U PJ ), circuitul bistabil va avea urmatoarele stari:
21
U PJ < 0,33 E ® S = 1 ® Q = 1,

U PJ > 0,33 E ® S = 0,

U PS < 0,66 E ® R = 0,

U PS > 0,66 E ® R = 1 ® Q = 0.

Pentru realizarea unui releu de timp se conecteaza circuitul integrat ca în figura

3.7.

Figura 3.7

Comutatorul K este în pozitie normal închisa, asigurând descarcarea

condensatorului. Prin deschiderea lui K se initiaza temporizarea. În acest moment,
condensatorul C este descarcat = 0 iar tensiunea de iesire U 0 este aproximativ E. În
aceasta situatie, releul este actionat.

22
 Tensiunea pe condensatorul C începe sa creasca de la zero si tinde catre E. Dupa
un timp t 1 ea ajunge egala cu 0,66E. Acum schema basculeaza = 1, tensiunea de iesire
devine 0 si releul este actionat (figura3.7.).

Valoarea duratei t 1 este data de relatia: t 1 = 1,1 RC

Releul ramâne actionat cât timp este deschis K. Prin închiderea lui K, releul nu
mai este actionat, schema fiind pregatita pentru un nou ciclu.

Pentru obtinerea unor timpi mari trebuie marite R si C. Marirea valorii lui C
conduce la utilizarea condensatoarelor electrolitice. Pentru a se asigura încarcarea lor
cu un curent de 10 ori mai mare decât curentul de fuga, valoarea maxima a rezistentei
este R max = 500 k W . Daca nu se utilizeaza condensatoare electrolitice R max = 10 M
W . În acest caz limitarea este determinata de necesitatea de a asigura curentul minim
de declansare a comparatorului SUS .

Figura 3.8

Relee de timp digitale - Releele de timp digitale functioneaza pe baza numararii

unor impulsuri (figura3.8.). Schema emite un semnal când numarul de impulsuri atinge
o valoare predeterminata, stabilita prin configuratia decodorului.

23
 Figura 3.9

Reglajul timpului se poate face în doua moduri:

- prin modificarea frecventei bazei de timp;

- prin modificarea decodarii semnalelor de la iesirea numaratorului.

Releele de timp digitale permit, fara probleme, sub un volum redus, obtinerea
unor timpi foarte mari, de ordinul zecilor de ore.

24
 Scheme dealiate:
EC

RC

+
Dz Rb
T
U1
P UB

Fig.3.10

EC

RC
R
+

P RB
U1 T
UB

Dz

Figura:3.11
25
 CAPITOLUL IV

Cablaje imprimate

Figura 4.1 – Desenul cablajului imprimat al unui releu electronic de timp

Un cablaj imprimat cuprinde un sistem de conductoare plate asezate in 1 , 2 sau

mai multe plane paralele , fixate ( lipite ) pe un suport izolant rigid sau flexibil .

26
 Pentru realizarea unui cablaj imprimat se face intai desenul acestuia , pornind de la
schema electrica , avand in vedere urmatoarele :
- amplasarea componentelor trebuie facuta astfel incat axele acestuia sa fie paralele
cu marginile placii cablajului ;
- conexiunile dintre componente sa fie cat mai scurte ;
- traseele conductoarelor trebuie sa aibe o latime minima de 0,6 mm , iar pentru
curenti mai mari trebuie mai late ;
- intre trasee se lasa un spatiu de 0,5 – 1 mm ;
- pozitiile gaurilor se asaza in modurile unei retele de coordonate avand planul
normalizat de 2,5 mm ;
- se evita utilizarea traseelor paralele lungi ( apa capacitatii parazite ) ;
- pastilele metalice in jurul gaurilor trebuie sa aibe un diameru cu circa 2 mm , mai
mare decat orificiului , pentru o aderare suficienta a aliajului de lipit .
Tehnologia de fabricatie a unui cablaj imprimat simplu placat .
Pentru realizarea cablajului unei scheme electrice parcurgem urmatoarele etape :
- se realizeaza desenul schemei pe hartie ;
- se transpune desenul pe suprafata foliei de cupru prin procedee serigrafice ( serii
mici ) : viitoarele conductoare sunt acoperite cu un lac sau o vopsea rezistenta la
acizi ;
- dupa uscare se face corodarea in bai cu solutii acide ( clorura ferica ) , care in
cateva minute ataca si inlatura cuprul neprotejat ;
- placa se spala bine pentru inlaturarea agentului corodant si a produsilor de
corodare ;
- se inlatura cerneala protectoare prin spalare cu diluant potrivit ;
- se executa diverse prelucrari mecanice : gauri , taieri ,decupari ;
- pentru evitarea oxidarii suprafetelor conductorului de cupru , cablajul se acopera
cu lacuri de protectie care servesc si ca fondanti pentru lipire ;
- se introduc componentele , se taie scurt terminalele si se lipesc terminalele cu aliaj
de lipit . Lipirea trebuie sa se faca rapid si precis pentru a se evita exfolierea ;
- pe partea neplacata pe care sunt montate piesele se face un desen suplimentar
pentru localizarea componentelor .

27
 CAPITOLUL V

Norme generale de protectie a muncii

1. Fiecare om al muncii este obligat ca , inainte de folosirea mijloacelor individuale
de protectie sa verifice lipsa defectelor exterioare , curatenia lor , marcarea
tensiunii la care este permisa utilizarea precum si daca nu s – a depasit termenul de
mentinere a caracteristicilor electrice .
2. Amestecul acizilor se face turnand pe cel mai concentra in cel mai ciluat
3. La exploatarea bailor cu continut acid se va evita contactul solutiilor cu pielea
4. Comenzile der pornire si oprire a lucrarilor se vor face de catre seful de lucrare ,
si tot el va conduce probele .
5. Cablurile mobile de legatura se vor controla inainte de punerea sub tensiune
6. Este interzisa modificarea montajelor electrice aflate sub tensiune
7. Se interzice atingerea legaturilor neizolate chiar daca acestea sunt alimentate la
tensiuni joase .
In atelierele si locurile de munca in care se foloseste energia electrica se asigura
protectia impotriva electrocutarii .

Prin electrocutare se intelege trecerea unui curent electric prin corpul omenesc .
Tensiunea la care este supus omul la atingerea unui obiect sub tensiune este numita
de atingere .

Gravitatea electrocutarii depinde de o serie de factori :

1. Rezistenta electrica a corpului omenesc . Rezistenta medie a corpului ( pielea

este singurul organ izolator ) este de 1000 Ω si poate avea valori mai mari
pentru o piele uscate sau valori mult mai mici ( 200 Ω ) pentru o piele uda sau
ranita
28
2. Frecventa curentului electric . Curentul alternativ cu frecvente intre 10 – 100 Hz
este cel mai periculos . La frecvente de circa 500.000 Hz excitatiile nu sunt
periculoase chiar pentru intensitati mai mari ale curentului electric .
3. Durata de actiune a curentului electric . Daca durata de actiune a curentului
electric este mai mica de 0,01 efectul nu este periculos ;
4. curentul electric trece printr – un circuit in care intra si inima sau locuri de mare
sensibilitate nervoasa ( cafa , tampla etc.)
5. Valorile curentilor care produc electrocutarea . Acestea se pot calcula simplu cu
legea lui Ohm : I = U / R unde R este suma rezistentelor din circuit. – valoare
limita a curentilor nepericulosi sunt 10 mA curent alternativ si 50 mA curent
continuu . Efectele trecerii curentului electric prin
corpul omenesc se pot grupa in :
Electrosocuri si traumatizme . Cand valoarea intensitatii curentului electric este
mai mica de 1 mA , nu se simte efectul socului electric . La valori mai mari de
10 mA curentul alternativ se produc comotii nervoase in membre ; contractiile
muschilor fac ca desprinderea omului de obiectul aflat sub tensiune sa se faca
greu . Peste valoarea de 10 mA se produce fibratia inimii si oprirea respiratiei .
Electrotraumatizmele se datoreaza efectului termic al curentului electric si pot
provoca orbirea , metalizarea pielii , arsuri .

Cositorirea si lipirea se fac in locuri special amenajate si prevazute cu sisteme

de4 ventilatie corespunzatoere .

Baile de cositor pot fi izolate termic astfel incat temperatura elementelor

exterioare sa nu depaseasca 35ºC

Se interzice introducerea in baia de cositor a unor piese umede ; este interzisa

introducerea in bai fara sa fi fost in prealabil sters si uscat .

Locurile de munca la care se executa operatii de lipire vor fi prevazute cu un

sistem de ventilatie locala pentru absorbirea nocivitatilor din zona ciocanului de
lipit .

Toate sculele electrice portabile folosite la lipire vor fi alimentate la o tensiune

de sub 24 V , iar in locurile periculoase din punct de vedere al electrocutarii
alimentarea se va face la 12 V .
Este interzisa modificarea montajelor electrice sub tensiune
Aparatele electrice si dispozitivele auxiliare sa fie montate la o tensiune
corespunzatoare si sa aiba prize cu impamantare .
29
 BIBLIOGRAFIE

* NORME : Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini

Editura TEHNICA, Bucuresti-1989

* COMPONENTE : Ing. Theodor Dănilă

ŞI CIRCUITE Ing. Monica Ionescu-Vaida
ELECTRONICE Editura DIDACTICA si PEDAGOGICA, R.A, Bucuresti

*PROTECŢIA MUNCII : Ing. Dorin Dobrovici

PREVENIREA ŞI STINGEREA Ing. Eugen Cazimirovic
INCENDIILOR. Ing. Petru Moldovan
PROTECŢIA MEDIULUI Ing. Adrian Murariu
ÎNCONJURĂTOR Editura DIDACTICA si PEDAGOGICA, R.A,
Bucuresti

30
31